Furt calificat. Criterii de individualizare a pedepsei

Furt calificat. Criterii de individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, prejudiciul cauzat şi persoana inculpatului, care este recidivist. Sporurile de pedeapsă aplicate inculpatului de către prima instanţă au fost menţinute, având în vedere numărul mare al faptelor comise dar şi împrejurarea că începând din anul 1988 acesta a fost condamnat în numeroase rânduri pentru infracţiuni de furt calificat (aspect care rezultă din cazierul judiciar) fără ca pedepsele aplicate să-şi fi atins scopul prevăzut de art.52 Cod penal.

Trib. Bistriţa-Năsăud,

dec. pen. nr. 2/A/20 ianuarie 2009

Prin sentinţa penală nr.874 din 20 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 1464/190/2007 s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit."a" rap. la art. 10 lit."c" Cod penal, achitarea pe inculpatului T. I. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. „g" şi „i" Cod penal cu aplic.art. 37 lit."a" Cod penal (faptă comisă la data de 3/4.11.2000).

Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul deţinut în Penitenciarul Bistriţa la: 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. „a,g, i" Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. „a" Cod penal (fapte comise în 5 şi respectiv 7.12.2006); 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic.art. 37 lit. „a" Cod penal (faptă comisă în data de 7.12.2006); 5 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. „g,i" Cod penal, cu aplic.art. 37 lit. „a" Cod penal (faptă comisă în data de 8/9.02.2007); 4 ani şi 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. lit. „a,g" Cod penal, cu aplic.art. 75 lit. „c" Cod penal şi art. 37 lit. „a" Cod penal (faptă comisă la data de 25/26.11.2006).

În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt în concurs real, motiv pentru care s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 2 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, în total 5 ani şi 8 luni închisoare.

Conform art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiţionate acordat inculpatului în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1509/2006 a Judecătoriei Bistriţa, motiv pentru care s-a contopit restul de 82 zile închisoare rămas de executat cu pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată pentru concursul de infracţiuni ce face obiectul prezentului dosar penal, în pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare sporită cu 2 luni deci, în total 5 ani şi 10 luni închisoare, cu aplic.art. 71 rap. la art. 64 lit. „a,b" Cod penal.

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare reţinerea din 9.12.2006 şi durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 10.02.2007 , la zi.

Totodată, a fost condamnat inculpatul M. A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. „a" Cod penal cu aplic.art. 37 lit. „a" Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptă comisă la 7.12.2006).

Inculpatul M. A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic.art. 37 lit. „a" Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptă comisă la 7.12.2006).

Conform art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului M. A. sunt în concurs real, motiv pentru care s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile concurente, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate acordat inculpatului M. A. în ceea ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1038/10.06.2004, a Judecătoriei Bistriţa care s-a cumulat cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru concursul de infracţiuni ce face obiectul prezentului dosar penal, inculpatul urmând a executa în total o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplic.art. 71 rap. la art. 64 lit. „a" şi „b" Cod penal.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul R. I. C., deţinut în Penitenciarul Bistriţa, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. „a" şi „g" Cod penal, cu aplic.art. 99 şi urm. Cod penal, (faptă comisă în data de 25/26.11.2006), la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare.

S-a revocat măsura educativă a libertăţii supravegheate aplicată inculpatului minor R. I. C. prin sentinţa penală nr. 141/2.02.2006 a Judecătoriei Bistriţa, iar potrivit art. 33 lit. „a" Cod penal s-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar este în concurs real cu infracţiunea de furt calificat pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1576/2007 a Judecătoriei Bistriţa, desfiinţată în parte, modificată prin decizia penală nr.48/A/2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

În baza art. 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina inculpatului în pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare care a fost sporită cu o lună deci, în total, 1 an şi 8 luni închisoare, cu aplic.art. 71 rap. la art. 64 lit. „a,b" Cod penal.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul T. I., a sumei de 470 lei, reprezentând preţul obţinut din vânzarea bunurilor furate către cumpărătorii de bună credinţă C. A. şi D. L.

S-a constatat că părţile civile, cumpărătorii de bună-credinţă C. A., D. L. şi D. A. nu au ridicat pretenţii civile faţă de inculpaţi.

S-a constatat că părţile vătămate L. G., M. I., M. C. D. şi E. I. V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Inculpatul T. I. a fost obligat să plătească suma de 3.700 lei părţii civile C. G. şi suma de 2.450 lei părţii civile Parohia Ortodoxă „Sf. Ilie" Bistriţa.

Inculpatul M. A. a fost obligat să plătească părţii civile cumpărător de bună-credinţă M. I. suma de 80 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând preţ achitat şi nerestituit.

Inculpatul T. I. a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din care 100 lei către av. M. B., iar 40 lei către av. V. D., cu titlul de onorariu avocaţi desemnaţi din oficiu în faza de judecată.

Inculpatul M. A. a fost obligat să plătească statului 350 lei cheltuieli judiciare.

Inculpatul R. I. C. a fost obligat să plătească statului 350 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului D. M. desemnat din oficiu pentru faza de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, inculpaţii T. I., M.A.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi inculpatul M. A. sunt întemeiate pentru motivele arătate în continuare, în timp ce apelul declarat de inculpatul T. I. este nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului penal nr. 1464/2007 al Judecătoriei Bistriţa în care s-a pronunţat sentinţa atacată se constată că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului privitor la faptele din 5.12.2006 (comisă în dauna părţii vătămate C. G.), 7.12.2005 (săvârşită în dauna părţii vătămate L. G.), 8/9.02.2007 (parte vătămată fiind Biserica Ortodoxă „Sf.Ilie" din Bistriţa) şi din data de 25.11.2006 (comisă în dauna părţilor vătămate E. I. V. şi M. C. D.).

Privitor la aceste fapte, prima instanţă a indicat în considerentele hotărârii atacate în mod concret probele din care rezultă vinovăţia inculpaţilor.

De asemenea, faptelor menţionate anterior li s-a dat o legală încadrare juridică, iar pedepsele aplicate inculpaţilor au fost judicios individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.

In ce priveşte infracţiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T. I. comisă în dauna părţii vătămate M. I., tribunalul apreciază că soluţia de achitare adoptată în privinţa acestuia nu este conformă cu probele existente la dosar, care demonstrează cu certitudine săvârşirea ei de către inculpat. Astfel, este de observat că inculpatul a recunoscut în mod constant săvârşirea acestei fapte, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa primei instanţe, iar ulterior şi prin „memoriul" cuprinzând motivele de apel.

Recunoaşterea inculpatului se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de efectuare a reconstituirii, planşele fotografice, procesul-verbal de conducere în teren, declaraţiile martorilor O. I., O. A., V. I. şi V. C., toate aflate în acelaşi dosar de urmărire penală. Susţinerile martorilor menţionaţi, participanţi la reconstituire, din care rezultă săvârşirea faptei de către inculpat, au fost verificate în cadrul cercetării judecătoreşti efectuate de instanţa de fond când de asemenea aceştia au declarat că inculpatul a recunoscut fapta de furt calificat din 11.2000 comisă în dauna părţii vătămate M. I.

Acuzaţia de furt adusă inculpatului şi dovedită prin probele menţionate, nu a fost practic înlăturată prin administrarea altor probe. In aceste condiţii, presupunerea instanţei de fond că prin recunoaşterea faptei inculpatul a încercat să beneficieze de deducerea unei fracţiuni de pedeapsă prin constatarea concursului de infracţiuni cu alte fapte săvârşite în aceeaşi perioadă este nejustificată cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a formulat o astfel de cerere.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul a devastat locuinţa părţii vătămate imediat după lăsarea întunericului (când lumea nu dormea) şi faptul că nu şi-a luat măsuri de prevedere pentru a nu fi surprins în flagrant sau chiar de trecători după părăsirea imobilului cu bunurile sustrase, nu constituie un argument suficient de natură să conducă la înlăturarea probelor strânse de acuzare, cu atât mai mult cu cât prin declaraţiile date, inculpatul a arătat că era sub influenţa alcoolului.

Pe cale de consecinţă, având în vedere probele existente la dosar, tribunalul reţine că infracţiunea de furt calificat din noiembrie 2000 a fost săvârşită de inculpatul T. I. în modalitatea descrisă în rechizitoriu, ocazie cu care a sustras pe timp de noapte şi prin efracţie, din locuinţa părţii vătămate M. I., bunuri în valoare de 4.000.000 lei vechi (aparat video marca „Akay", mai multe casete video, cinci beţe de pescuit) şi două bancnote însumând 60.000 lire turceşti. Pentru acest prejudiciu, partea vătămată M. I. nu s-a constituit parte civilă.

Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi al inculpatului M. A. sunt întemeiate şi sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile exercitate în cauză de partea civilă M. I. (cumpărător de bună-credinţă).

In prealabil este de menţionat că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că faptele din data de 7.12.2006 (furt calificat şi violare de domiciliu) comise în dauna părţii vătămate L. G. au fost săvârşite de inculpaţii T. I. şi M. A. împreună, în modalitatea descrisă de prima instanţă. Apărarea inculpatului M. A. în sensul că nu a participat la sustragerea bicicletei aparţinând părţii vătămate L. G. a fost în mod corect înlăturată de prima instanţă, câtă vreme din probele dosarului rezultă că fapta a fost săvârşită împreună cu inculpatul T. I. (relevante fiind declaraţiile inculpatului T. I., declaraţiile martorilor C. A. C., inc. R. I. C., F. S. V., G. A.). întrucât bicicleta în cauză a fost valorificată de inculpaţi prin vânzarea acesteia cu suma de 50 lei cumpărătorului de bună-credinţă F. S. V. care ulterior a vândut-o cu 80 de lei cumpărătorului de bună-credinţă M. I., de la care a fost ridicată de organele de urmărire penală şi restituită proprietarului (partea vătămată L. G.), se impune obligarea acestora în solidar la despăgubiri civile, astfel cum s-a invocat în apelul parchetului.

Pentru considerentele relevate, tribunalul urmează că în baza art. 379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală să admită apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi inculpatul M. A., împotriva sentinţei penale nr.. 874 din 20 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în dosarul penal nr. 1464/190/2007 şi să desfiinţează în parte sentinţa atacată.

Pronunţând o nouă hotărâre în limitele arătate, tribunalul va dispune condamnarea inculpatulului T. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.l, 209 alin.l lit. "g , i" Cod penal, art. 37 lit. "a" Cod penal (săvârşită la data de 3/4.11.2000, în dauna părţii vătămate M. I.).

Se va reţine că această infracţiune a fost comisă în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal cu celelalte infracţiuni deduse judecăţii, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa atacată la pedepsele de 5 ani închisoare, 4 ani închisoare, 5 ani şi 2 luni închisoare şi 4 ani şi 10 luni închisoare. Ca urmare, în baza art. 34 lit. "b" Cod penal se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului şi se va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 2 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total 5 ani şi 8 luni închisoare.

Se va revoca beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr.1509/2006 a Judecătoriei Bistriţa şi se va dispune contopirea restului neexecutat, de 82 zile închisoare, cu pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 2 luni, deci 5 ani şi 10 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei aplicate tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, prejudiciul cauzat şi persoana inculpatului, care este recidivist. Sporurile de pedeapsă aplicate inculpatului de către prima instanţă au fost menţinute, având în vedere numărul mare al faptelor comise dar şi împrejurarea că începând din anul 1988 acesta a fost condamnat în numeroase rânduri pentru infracţiuni de furt calificat (aspect care rezultă din cazierul judiciar) fără ca pedepsele aplicate să-şi fi atins scopul prevăzut de art.52 Cod penal.

Având în vedere că partea vătămată M. I. nu s-a constituit partea civilă, conform art. 118 alin.l lit. "e", 118 alin.4 Cod penal, se va dispune confiscarea de la inculpatul T. I. a sumei de 500 lei ( 5.000.000 lei vechi) reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi a distrugerilor produse cu ocazia comiterii furtului din noaptea de 3/4. 11.2000, precum şi echivalentul în lei al sumei de 60.000 lire turceşti.

In temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală rap.la art. 998 Cod civil, 1003 Cod civil, inculpaţii T. I. şi M. A. vor fi obligaţi în solidar să plătească părţii vătămate (cumpărător de bună-credinţă) Morari Ioan, suma de 50 lei cu titlul de despăgubiri civile (reprezentând suma de care au beneficiat prin valorificarea bunului sustras.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Apelul declarat de inculpatul T. I. împotriva aceleiaşi sentinţe va fi respins ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, pentru motivele arătate mai sus.

In temeiul art. 383 alin. 1/1 rap. la art. 350 Cod procedură penală, se va menţine starea de arest a inculpatului T. I., iar în temeiul art. 383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată reţinerea din 9.12.2006 şi reţinerea şi arestul preventiv începând cu 10.02.2007, la zi.

Se va stabili în favoarea av. M. B. 150 lei onorariu din oficiu pentru apărarea inculpatului T. I. şi în favoarea av. C. T. 150 lei onorariu avocaţial din oficiu pentru apărarea inculpatului R. I. C., sume care se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul T. I. va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare în apel, din care 150 lei reprezentând onorariul avocaţial din oficiu.

Conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare