E****** S** P*** L********* J******* R** I********* I****
ReclamantC**** A*** T*****
PârâtRespinge cererea formulată de reclamanta ECOFISH SRL prin CII BRATU IORGA RADU RAZVAN în contradictoriu cu paratul C**** A*** T*****, in calitate de administrator al AGRO PREST DISTRIBUTION SRL de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 lit. c,e din Legea nr. 85/2006 ca neîntemeiata. Executorie. Cu recurs in 7 zile de la comunicare ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a civilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 octombrie 2019
Hotarare 5404/2019 din 08.10.2019Amână pronunţarea la data de 08.10.2019
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 03.10.2019Pentru lipsă procedură
Incheiere de sedinta din 06.06.2019In temeiul art. 244 pct. 2 CPC suspenda judecata cererii pana la solutionarea dosarului penal nr. 1325/P/2016 aflat la Parchetul de pe langa Judecatoria sector 1 Bucuresti. Cu drept de recurs pe toata durata suspendării. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bucure?ti. Pronun?ata in ?edin?a publica azi 20 octombrie 2016
Incheiere suspendare din 20.10.2016In temeiul art. 155 ind 1 NCPC suspendă judecata cererii pana la depunerea dovezilor privind stadiul cercetărilor penale ce se efectuează in dosarul nr. 1325/P/2016 privind paratul si demersurile efectuate in acest sens. Cu drept de recurs pe toata durata suspendării. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bucure?ti. Pronun?ata in ?edin?a publica azi 16 iunie 2016
Incheiere suspendare din 16.06.2016Pentru a se depune precizări cu privire la dosarul penal.
Incheiere de sedinta din 03.03.2016Pentru a se cita pârâtul la interogatoriu
Incheiere de sedinta din 10.12.2015Pentru lipsă de procedură
Incheiere de sedinta din 03.09.2015Din oficiu dispune emiterea unei adrese către Parchetul de pe langa Tribunalul Bucure?ti, ce va avea urmatorul continut. „In legătura cu prejudiciul in valoare de 2.586.621,88 lei al societatii SC AGRO PREST DISTRIBUTION SRL , astfel cum rezulta din tabelul definitiv de crean?e întocmit de lichidatorul judiciar BETA INSOLVENCY IPURL in dosarul nr. 20799/3/2012, solicitam sa înainta?i prezenta solicitare organelor de urmărire penala cu competenta materiala si teritoriala in vederea verificării savarsirii vreuneia din infractiunile incriminate de art. 238-242 din codul penal de numitul C**** A*** T***** in calitatea sa de organ de conducere al societatii SC AGRO PREST DISTRIBUTION SRL si in vederea verificării existentei condi?iilor pentru atragerea răspunderii penale. Solicitam sa comunica?i instan?ei civile dispozi?iile organelor de urmărire penala cu privire la prezenta sesizare, pentru a da posibilitate judecătorului sindic sa stabilească daca poate proceda la solu?ionarea ac?iunii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere potrivit art. 138 raportat la art. 11 lit. g din legea nr. 85/2006. Motivare: 1. Sesizarea organelor de urmărire penala este impusa de dispozitiile legale in vigoare. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei a suferit o serie de modificări ca urmare a intrării in vigoare a următoarelor acte normative: Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedura Penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozi?ii procesual penale publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013 (denumita in continuare „Legea 255/2013”) si Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012 (denumita in continuare „Legea 187/2012”). Conform art. 11 alin 1 lit. g din legea nr. 85/2006 , modificat prin art. 175 pct. 1 si art. 247 din legea nr. 187/2012, începând cu data de 01.02.2014 , data intrării in vigoare a legii nr. 286/2009 privind codul penal, una din principalele atribu?ii ale judecătorului sindic este „judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa , potrivit art. 138, sau sesizarea organelor de urmărire penala atunci când exista date cu privire la savarsirea unei infrac?iuni”. Prin urmare, savarsirea unei infrac?iuni de către organele de conducere ale societatii in legătura cu activitatea de conducere a acesteia împiedica solu?ionarea de către instan?a civila a ac?iunii întemeiata pe dispozi?iile art. 138 din legea nr. 85/2006 înainte de sesizarea organelor de urmărire penale, aceasta solu?ie impunându-se datorita folosirii conjunc?iei „sau”( potrivit DEX sintagma leagă no?iuni sau propozi?ii care se exclud ca opuse sau contradictorii, leagă no?iuni sau propozi?ii care se exclud ca alternative). Articolul 175 pct. 5 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal a abrogat începând cu 1 februarie 2014 prevederile art. 143-148 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, privitoare la incriminarea infrac?iunilor de bancruta simpla, bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa si delapidare, cu aceea?i data intrând în vigoare prevederile art. 241-243 si art. 295 din noul Cod penal care incrimineaza acelea?i fapte. Abrogarea legii nu se identifica cu dezincriminarea infrac?iunii, deoarece aceasta poate sa continue a fi incriminata într-un alt text de lege. Incriminate prin tradi?ie în legisla?ia româna în domeniul legilor speciale cu dispozi?ii penale, fie ca au fost ele Codul comercial, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 64/1995 sau Legea nr. 85/2006, bancruta simpla si bancruta frauduloasa au fost extrase, prin prevederile noului Cod penal, din materia insolventei si incriminate în domeniul infrac?iunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii creditorilor. Noul Cod penal incrimineaza în art. 241 in mod identic fapta ca si art. 143 alin. (2) lit. a)-c) din Legea nr. 85/2006, astfel ca nici sub aspectul condi?iilor de incriminare si nici al regimului sanc?ionator nu se pune problema legii penale mai favorabile. Dacă până la 01.02.2014 erau men?ionate doar câteva dintre infrac?iunile contra patrimoniului (precum gestiune frauduloasă, abuz de încredere), acum se lărge?te sfera acestora, incluzând toate infrac?iunile contra patrimoniului. 2. Judecătorul sindic nu se poate substitui titularilor plângerii prealabile sau autoritatilor cu competente in materie penala. Ceea ce aduce nou Codul penal este faptul ca ac?iunea penala se pune în mi?care la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Conform dispozitiilor art. 295 alin. (3), coroborate cu dispozitiile art. 289 NCPP, dreptul de a introduce plângerea prealabila î?i men?ine caracterul strict personal, individual si netransmisibil, cu excep?ia, evident, a mandatului special. A?adar, titularul plângerii prealabile este persona fizica sau juridica, titulara a valorii sociale ocrotite, periclitata prin infrac?iune. Infrac?iunile fiind savârsite în frauda creditorilor, titulari ai dreptului de a formula plângerea prealabila sunt creditorii. Comitetul creditorilor, de?i poate sa introduca ac?iuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de ac?iuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, nu poate însa formula plângerea prealabila, acest drept fiind exclusiv personal, apar?inând fiecărui creditor, care-l poate exercita personal sau prin mandatar special. Se poate pune problema daca administratorul sau lichidatorul judiciar, în calitate de func?ionar public asimilat, nu ar avea obliga?ia de a sesiza organele de cercetare penala atunci când din datele ob?inute în procedura insolventei rezulta indicii rezonabile ca s-a comis o infrac?iune prevăzuta de art. 241-243 si art. 295 din noul Cod penal. Este adevărat ca potrivit art. 175 alin. (2) NCP este considerata func?ionar public, în sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestita de autorită?ile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, or serviciul exercitat de administratorul sau lichidatorul judiciar este un serviciu de interes public, în care a fost învestit de o instan?a judecătoreasca si î?i desfasoara activitatea sub controlul judecatorului-sindic, insa pentru infrac?iunile prevăzute de art. 241-243 si art. 295 din noul Cod penal nesesizarea organelor de urmarire penala nu poate constitui infractiunea de omisiune a sesizarii. De asemenea, judecătorul-sindic, de?i printre atribu?ii are conform Codului insolventei si pe aceea de sesizare a organelor de urmărire penala atunci când exista date cu privire la savarsirea unei infrac?iuni, nu se poate substitui titularilor plângerii prealabile, care sunt creditorii. Chiar daca ar fi sesizate organele de cercetare penala în acest mod, ele au obligatia de a cita partile vatamate pentru a le întreba daca înteleg sa faca plângere. În caz afirmativ, organul de urmarire penala continua cercetarea. În caz contrar, înainteaza procurorului actele încheiate cu propunerea de clasare. În cazul în care persoana vătămata a decedat sau în cazul persoanei juridice care a fost lichidata, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, ac?iunea penala poate fi pusa în mi?care din oficiu. Plasând exerci?iul ac?iunii penale în cazul infrac?iunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii creditorilor sub condi?ia formulării de către creditori a plângerii prealabile li s-a creat acestora posibilitatea în a opta daca aleg si calea ac?iunii civile alăturate ac?iunii penale separat de procedura insolventei. Societatea în insolventa are calitatea de parte responsabila civilmente, fiind răspunzătoare alături de prepusul sau pentru daunele cauzate creditorilor. Pe de alta parte, exerci?iul ac?iunii penale oferă ?ansa de a antrena si răspunderea civila a făptuitorului, cu bunurile proprii, fara a se mai recurge împotriva lui la procedura antrenarii răspunderii membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii. Judecătorul sindic nu este abilitat a constata ca instan?a civila existenta unei cauze care sa împiedice exercitarea ac?iunii penale si care sa permită verificarea ac?iunii întemeiata pe dispozi?iile art. 138 din legea nr. 85/2006 înainte de existenta unei solu?ii a autoritatilor penale. In legătura plângerea prealabilă art. 295 C.pr.pen stabile?te ca (1) punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. (2) Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii. (3) Dispoziţiile art. 289 alin. (1) - (6) şi (8) se aplică în mod corespunzător. ART. 297 C.pr.pen reglementează obligaţiile organului de urmărire penală în procedura plângerii prealabile: (1) La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de formă şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut de lege. În cazul în care constată că este tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea de clasare. (2) Dacă între o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare. Numai organul de urmărire penala poate analiza si constata daca exista act de sesizare care sa îndeplinească condi?iile prevăzute de lege , daca exista sau nu vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), pentru a dispune începerea urmăririi penale cu privire la o anumita fapta in condi?iile art. 305 C.pr.pen. 3.Raportul dintre ac?iunea penala si ac?iunea civila Raportul dintre ac?iunea penala si ac?iunea civila, nu se pune in cazul exercitării concomitente a celor doua ac?iuni in cursul desfasurarii procesului penal, deoarece, in aceasta situa?ie cadrul juridic al procedurii judiciare este unic, fiind incidente pentru ambele ac?iuni: regulile care reglementează in principal realizarea procesului penal. Se ridica însa unele probleme când cele doua ac?iuni sunt exercitate separat. Exercitarea concomitenta a celor doua ac?iuni separate ar fi nepotrivita din numeroase motive, dintre care cel mai important este pericolul de a se ajunge eventual la hotărâri judecătore?ti contradictorii. De aceea, legea interzice realizarea deodată a celor doua ac?iuni, indicând si o anumita preferin?a (art. 27 Cod procedura penala). In asemenea cazuri se prevede ca judecata in fata instan?ei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale. Ac?iunea penala trebuie sa aibă întâietate, intrucat duce la realizarea raportului de drept penal material, in cadrul căreia se na?te dreptul statului de a trage la răspundere penala si a pedepsi pe inculpat, respectiv persoana care prin fapta sa a adus cea mai grava incalcare a ordinii de drept si a tulburat in modul cel mai periculos rela?iile sociale statornicite. Aceasta regula este de mai mult timp cunoscuta in dreptul procesual penal, fiind concentrata in formula "penalul tine in loc civilul". Regula ca "penalul tine in loc civilul" este înscrisa in art. 27 Cod procedura penala, care prevede ca judecata in fata instan?ei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale, regula ce este de ordine publica, si nerespectarea ei duce la nulitate, care poate fi invocata si din oficiu, fara sa poată fi acoperita prin voin?a par?ii, in cadrul unei achiesări exprese sau tacite. Ca urmare, daca ac?iunea penala este intentata separat, judecătorul din cauza civila nu poate stabili ca acea ac?iune e stinsa prin vreo cauza legala (prescrip?ie, amnistie, decesul făptuitorului) si sa solu?ioneze procesul civil. Judecătorul civil este obligat sa constate mai intai ca exista o hotărâre penala definitiva, care stinge ac?iunea publica si numai ulterior sa se pronun?e in procesul civil. Cu toate ca aceasta norma se refera la rezolvarea definitiva a cauzei penale nu a avut in vedere, cel pu?in in reglementarea romana, existenta exclusiva a unei hotărâri definitive. Daca in cursul suspendării judecării cauzei civile, potrivit dispozi?iilor art. 27 Cod procedura penala, urmărirea penala încetează sau se dispune scoaterea de sub urmărire penala, aceasta permite reluarea procesului civil, intrucat rezolvarea data de procuror cauzei penale de?i nu are natura juridica a unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat reprezintă in momentul respectiv o anumita rezolvare a cauzei. 4.Modul de reglementare a infrac?iunilor prevăzute de art. 238-242 din codul penal si a ac?iunii in răspundere delictuala prevăzuta de art. 138 din legea nr. 85/2006. Codul penal, care a preluat dispozi?iile din legea nr. 85/2006, reglementează in CAPITOLUL III Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii , următoarele infrac?iuni: - Art. 238 Abuzul de încredere: (1) Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. - Art. 239 Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor: (1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă; (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului. - Art. 240 Bancruta simplă: (1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. - Art. 241 - Bancruta frauduloasă: (1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate;c) înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. - Art. 242 -Gestiunea frauduloasă: (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă; (2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani; (3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 138 din legea nr. 85/2006 reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere, stabilind ca, (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi; d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi; g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori. După cum se poate constata, elemente privind latura obiectiva a infrac?iunilor reglementate de legea penala isi găsesc corespondent in dispozi?iile art. 138 din legea nr. 85/2006 . Având in vedere dispozi?iile art. 28 din codul de procedura penala referitoare autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal ( (1) hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o) si dispozi?iile art. 11 lit. g din legea nr. 85/2006 cu modificările survenite după data de 01.02.2014, prezenta sesizare a organelor de urmărire penala se impune cu necesitate. In consecin?a, solicitam sa dispune?i verificările ce se impun si sa înainta?i instan?ei civile solu?iile se vor dispune de autorită?ile competente Atasam prezentei copia actiunii formulata de creditoarea SC ECOFISH SRL, note pronuntare, copie tabel definitiv, raport art 59 intocmit de lichidatorul judiciar ” Pronun?ata in ?edin?a publica azi 21.05.2015.
Incheiere de sedinta din 21.05.2015Amână pronunţarea la data de 21.05.2015.
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 14.05.2015Amână pronunţarea la data de 14.05.2015.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 07.05.2015