Pretentii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI

SECTIA CIVILA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 19777

Şedinţa publica din data de 19.12.2014

Instanţa constituită din:

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind reclamanta şi pârâţii, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc verbal in sedinta publică de la 04.12.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la termenul din 19.12.2014 cand, dupa deliberare, a hotarat urmatoarele:

INSTANŢA,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.09.2013 sub nr. de dosar, reclamanta în contradictoriu cu pârâţii, a solicitat instanţei obligarea părţii ce va cădea în pretenţii la plata sumei de 16560,02 lei din care 7074,40 lei reprezentând contravaloare cotelor d eîntrţeinere restante pentru perioada septembrie 2006-până la data afişării ultimei liste de întreţinere 07.08.2013 (inclusiv suma de 4152 lei ce reprezintă cotele de întreţinere restante în perioada septembrie 2006-octombrie 2009 stabilite prin sentinţa civilă nr. pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. ce nu poate fi pusă în executare), 3032 lei total penalităţi aferente perioadei septembrie 2006-octombrie 2009 stabilite prin sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul nr., 6333,62 lei reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate pentru întregul debit restant începând cu luna octombrie 2009 şi până la data de 07.08.2013 şi 12 lei fond de rulment.

În motivare se arată că din luna septembrie 2009 şi până în prezent, proprietarul imobilului situat în Bucureşti, sector 3, nu a mai achitat cotele de întreţinere aferente imobilului mai sus menţionat cumulând un debit total de 16560,02 lei.

La data de 20.10.2009, organele reprezentative ale reclamantei au învestit instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată a persoanei, are anterior perioadei menţionate, s-a prezentat la sediul asociaţiei de proprietari şi a declarat că este proprietara apartamentului în litigiu, menţionând totodată numele şi adresa acesteia.

Astfel, prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 sub nr., reclamanta a solicitat instanţei de judecată să fie obligată pârâta, domiciliată în Bucureşti, sector 3, la plata cotelor de întreţinere restante perioadei septembrie 2006-octombrie 2009 şi a penalităţilor aferente. Prin sentinţa civiă nr. … pronunţată în dosarul nr. Judecătoria Sectorului 3 a obligat pârâta la plata sumei de 7184,3 lei din care suma de 4152 lei reprezentând cote de întreţinere restante perioadei septembrie 2006-octombrie 2009, iar suma de 3032,3 le reprezintă penalităţi de întârziere aferente”.

Cu toate acestea, reclamanta este în imposibilitate de a încasa debitul restant stabilit prin hotărâre judecătorească întrucât, încercând să pună în executare sentinţa menţionată s-a descoperit că ce a fost obligată la plata debitului restant se numeşte în fapt, , şi are domiciliul legal în Bucureşti, sector 2.

Ulterior însă s-a aflat că pentru apartamentul nr.10, titular de rol fiscal este.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 46, 49, 50 din Legea nr.230/2007.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

La data de 15.05.2014, instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.

La data de 04.12.2014, cauza a fost redeschisă.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. 1 Cod procedura civila, „ poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile”, iar in temeiul dispoziţiilor art. 35 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosinţă la momentul naşterii şi o pierd odată cu moartea.

 Având in vedere prevederile legale mai sus invocate coroborate cu menţiunile din cuprinsul extrasului din registrul de deces potrivit cărora pârâta a decedat la data de 29.11.1983-fila 205 instanţa retine ca, in speţă, la data formulării acţiunii (respectiv 12.09.2013),  pârâta nu mai era în viaţă, acesta fiind decedată.

Aşadar, pârâta, nu mai are capacitate de folosinţă si, implicit, nici capacitate procesuala de folosinţă, tradusa ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si de a-si asuma obligaţii pe plan procesual.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, instanţa reţine că din certificatul de vacanţă succesorală nr.48 (fila 227) rezultă că în urma decesului numitei a rămas în masa succesorală imobilul apartament nr.10 situat în Bucureşti, sector 3, moştenitori fiind X reprezentat de Y, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.

Prin urmare, calitatea de pârât a numitei nu se mai justifică nefiind moştenitor al proprietarei imobilului din cauză.

Asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din certificatul de vacanţă succesorală nr.48 (fila 227), urma decesului numitei a rămas în masa succesorală imobilul apartament nr.10 situat în Bucureşti, sector 3, moştenitori fiind X reprezentat de Y, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.

Pârâtul X reprezentat de Y, a preluat atât activul rămas de pe urma defunctei, cât şi pasivul succesoral, astfel cum impun dispoziţiile art. 680 din vechiul Cod civil. Culegând moştenirea rămasă de urma defunctei, statul va fi ţinut prin urmare, şi de datoriile şi sarcinile succesorale. Astfel, statul va fi obligat faţă de creditori în condiţiile în care ar fi obligat orice moştenitor legal sau legatar universal ori cu titlu universal al moştenirii sub beneficiu de inventar. Statul răspunde astfel, de pasivul moştenirii numai în limita activului, însă cum activul este de 86237,41 lei (valoarea imobilului), pasivul se încadrează în această limită.

Instanţa reţine în acelaşi timp că Statul dobândeşte moştenirea ope legis (de drept) de la deschiderea ei, retroactiv de la data decesului numitei.

Conform dispoziţiilor art.46 alin.1 din Legea nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari „toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari”. Aceeaşi prevedere este cuprinsă şi în dispoziţiile art.32 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

În cauza de faţă, se apreciază obligaţia în sarcina X, căuria îi revine obligaţia de a contribui la cheltuielile de întreţinere comune prin achitarea cotelor de întreţinere lunare aferente apartamentului pe care îl deţine în proprietate.

Din listele cheltuielilor de întreţinere depuse la dosar de reclamantă, rezultă că pentru septembrie 2006-septembrie 2014, s-a înregistrat un debit principal de 8367,30 lei , în raport listele de întreţinere depuse la dosar.

Penalităţile de întârziere au fost calculate la suma de 423,33 lei  până la data de 10.09.2014, conform statutului asociaţiei cu respectarea dispoziţiilor legale într-un cuantum procentual de 0,2 % pe zi de întârziere, astfel cum rezultă şi din tabelul centralizator, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 49 alin.(1) din Legea nr.230/2007, asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite cererea şi va obliga pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 3766,6 lei cote de întreţinere aferente lunilor ianuarie 2011-decembrie 2013 şi 986,66 şei penalităţi de întârziere pentru cotele aferente lunilor ianuarie 2011-decembrie 2013.

În ceea ce priveşte fondul de rulment, instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin.2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.230/2007, instanţa reţine că fondul de rulment se constituie prin plata anticipată a cotei ce revine fiecărui proprietar, potrivit hotărârii adunării generale a asociaţiei de proprietari, astfel că pârâtul va fi obligat şi la plata sumei de 120 lei reprezentând fond de rulment către reclamantă.

În temeiul art. 453 alin.(1) C.proc.civ., pârâtul va fi obligată la plata sumei de 1300 lei, cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, conform chitanţelor aflate la dosar (filele 234-234-236).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei.

Respinge acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Respinge acţiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Admite acţiunea modificată privind reclamanta şi pârâţii.

Obliga pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 8367,30 lei cote de întreţinere restante pentru perioada septembrie 2006-septembrie 2014, a sumei de 7423,33 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 10.09.2014, a sumei de 120 lei fond de rulment.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1300 lei, cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.

 Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19.12.2014.

Domenii speta

Spete similare