Contestatie la executare

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 04.11.2013 sub nr. xxx/301/201x, contestatorul AB în contradictoriu cu intimata  CD, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea tuturor actelor de executare ce fac obiectul dosarului nr. XXX/2012 al BEJ EF, inclusiv procesul verbal de cheltuieli de executare, precum şi întoarcerea executării silite.

În motivare, în esenţă, contestatorul a arătat că executarea silită este realizată de un executor care are sediul in Ploieşti, iar raza de competenţa în care acesta poată să acționeze este cea a Curţii de apel Ploieşti. Ori, acesta a început executarea silită asupra veniturilor contestatorului, la un terţ poprit care are sediul în Bucureşti.

S-a arătat că intimata nu are un titlu executoriu împotriva contestatorului, din înscrisurile ataşate dispoziţiei de poprire nu rezultă că cesiunea de creanţă a avut ca şi obiect inclusiv contractul de credit încheiat de către contestator cu …. Chiar şi dacă s-ar dovedi că a intervenit cesiunea contractului de credit, acesta nu poate fi considerat ca fiind un titlu executoriu împotriva contestatorului, întrucât intimata nu este instituţie de credit pentru a se bucura de beneficiul legal înscris în art. 120 din OUG nr. 99/2006.

Creanţa nu a fost notificată debitorului, deşi această obligaţie este expres prevăzută potrivit art. 70-71 din OUG nr. 50/2010.

Creanţa ce face obiectul executării nu este certă, respectiv nu rezultă din contractul de credit şi nici nu sunt indicate alte acte care ar putea conduce la determinarea cuantumului creanţei.

În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 23.08.2013, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, în esenţă, aceasta a arătat că între … SA şi HG a intervenit cesiunea creanţei izvorâte din contractul de credit, creanţă ce a fost notificată debitorului prin adresa înregistrată sub nr. …/26.10.2012. Dat fiind că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, s-a declarat exigibilitatea anticipată a creditului.

Intimata a arătat că debitorul avea obligaţia a de comunica orice schimbare de domiciliu, iar in condiţiile în care acesta nu a procedat în acest sens, intimata a considerat că acesta domiciliază în oraşul Buzău. Prin urmare, executorul judecătoresc este competent să efectueze executarea silită.

De asemenea, intimata a arătat că a l-a notificat pe contestator în legătură cu intervenirea cesiunii de creanţă.

Legat de caracterul cert al creanţei, s-a arătat că aceasta se poate determina în conformitate cu dispoziţiile contractului de credit.

Intimata a arătat că nu sunt întemeiate nici susţinerile contestatorului legate de faptul că cea dintâi nu ar deţine un titlu executoriu.

În drept, au fost invocate disp. art. 115, art. 371 ind.1 C.proc.civ.

În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 07.11.2013, contestatorul a arătat că solicită întoarcerea executării pentru suma de 13901 lei, reprezentând contravaloarea reţinerilor efectuate in cursul executării silite derulate din februarie 2013-noiembrie 2013.

Analizând actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de executare silită înregistrată în noiembrie 2012, intimata (fostă HG) a solicitat executorului judecătoresc EF începerea executării silite împotriva contestatorului în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 724CISXXX/8/2/2007.

Cererii i-au fost ataşate certificatul de vânzare CLB/EUR/001/06.10.2008, o anexă, contractul de credit şi o adresă către contestator.

Prin Încheierea din data de 21.11.2012 pronunţată în dosarul nr. XXXX/200/2012, Judecătoria Buzău a încuviinţat executarea silită împotriva contestatorului, f.45.

Executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare, somaţie, adrese de înfiinţare a popririi, toate actele destinate contestatorului au fost comunicate la o adresă din mun. Buzău.

Un prim aspect ce urmează a fi reţinut de către instanţă este acela că potrivit menţiunilor existente în evidenţele DEPABD, contestatorul are domiciliul în Bucureşti, sector 4 din data de 11.07.2012.

Astfel, se constată că schimbarea de domiciliu a contestatorului a intervenit anterior formulării cererii de executare silită de către intimată, precum şi că toate comunicările efectuate de executorul judecătoresc, destinate contestatorului, au fost făcute la o adresă care nu mai constituia domiciliul acestuia.

Legat de faptul că in contractul de credit, la art. 7.6, s-a stipulat obligaţia debitorului de a aduce la cunoştinţă orice schimbare de domiciliu se constată că aceasta nu poate constitui un argument în sensul scutirii intimatei de la efectuarea unui minim demers pentru aflarea domiciliului persoanei împotriva căreia formulează o cerere de executare silită.

În drept, potrivit art. 90 C.proc.civ, „Inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat. Cand acesta are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala in alta parte, inmanarea se poate face si la locul acestor asezari.” Se va reţine că procedura de comunicare a actelor în cursul executării silite este guvernată de regulile de drept comun, respectiv dispoziţiile art. 90 C.proc.civ. De asemenea, se va reţine că prin noţiunea de „domiciliu” în sens procesual se înţelege acela pe care persoana şi-l stabileşte în fapt, respectiv locul unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliul este acela ca părţile să poată lua cunoştinţă de actele care se desfăşoară în contradictoriu cu acestea, pentru a da eficienţă principiului dreptului la apărare.

Un alt aspect care trebuie reţinut este acela că din actele existente la dosarul de executare nu reiese nici faptul că dreptul de creanţă izvorât din contractul de credit nr. …8/2/2007 ar fi făcut obiectul cesiunii de creanţă invocate de către intimată şi nici faptul că cesiunea de creanţă ar fi fost notificată în vreun fel contestatorului.

Astfel simpla depunere a unui tabel, f.29, în care sunt înşiruite mai multe contracte şi pe care sunt aplicate semnături indescifrabile, nu este suficientă pentru a consideră că acele contracte au făcut obiectul cesiunii de creanţe din data de 06.10.2008 dintre … SA şi HG. Nu este clar care este actul juridic la care se referă acest tabel sau că ar reprezenta o enumerare a contractelor ce compun portofoliul de credit de consum ce ai făcut obiectul cesiunii.

În ce priveşte notificarea cesiunii de creanţă, la dosar nu a fost depusă şi dovada comunicării acesteia către contestator.  Prin urmare, se va reţine că intimata nu a făcut dovada comunicării scrise a cesiunii în niciuna dintre modalităţile prevăzute de disp. art. 1578 C.civ.

În raport de cele reţinute mai sus, revenind la susţinerea intimatei legată de faptul că debitorul nu i-a comunicat schimbarea de domiciliu, se constată că schimbarea de domiciliu nu îi putea fi comunicată intimatei din moment ce aceasta nu îi notificase debitorului cesiunea de creanţă potrivit dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 373 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, executarea se face de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se face executarea, instanţa de executare fiind cea în circumscripţia căreia se face executarea, competenţa teritorială în această materie fiind exclusivă, de ordine publică, cu caracter absolut.

Astfel cum a susţinut în mod corect contestatorul, executorii judecătoreşti sunt competenţi să soluţioneze cererile de executare silită exclusiv în circumscripţia teritorială a curţii de apel de care aparţin, în speţă BEJ  EF  aparţinând, astfel cum a arătat şi prin adresa de înaintare a dosarului de executare, Camerei executorilor judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

In acest sens sunt si dispoziţiile art. 8 din Legea nr.188/2000 potrivit căreia „Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.”, iar potrivit art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru executarea silită prin poprire, competent cu executarea este executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului sau a terţului poprit, în speţă, atât debitorul cât şi terţul poprit îşi au sediul pe raza mun. Bucureşti. Astfel, competent să efectueze executarea silită în acest caz este orice executor judecătoresc de pe raza Curţii de Apel Bucureşti.

În această situaţie, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc EF  din Ploieşti, împotriva debitorului, au fost întocmite cu încălcarea normelor de competenţă teritorială, care sunt de ordine publică şi au caracter absolut în această materie, şi în lipsa încuviinţării executării silite dată de instanţa de executare, respectiv de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În ce priveşte caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, în măsura in care intimata ar fi făcut dovada că acesta a făcut obiectul cesiunii de creanţă, şi implicit că aceasta are calitatea de cesionar, critica contestatorului legată de faptul că intimata  nu este o unitate bancară şi deci nu ar putea beneficia de disp. art. 120 din OUG nr. 99/2006, ar fi fost considerată ca neîntemeiată, date fiind efectele cesiunii de creanţă.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa urmează să anulează toate actele de executare întocmite de BEJ EF, in cadrul dosarului de executare XXX/2012, inclusiv procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 18.02.2013.

În ce priveşte capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, se va reţine că din actele depuse la dosarul cauzei, f.144-162, contestatorul a făcut dovada că din contul său a fost poprită suma de 12.667 lei, şi nu cea de 13.901 lei, nefiind depusă şi dovada sumei poprite pentru luna noiembrie 2013.

Potrivit art.  4041 alin.1 C.proc.civ, „In toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia”.

Având in vedere cele reţinute mai sus, precum şi că instanţa urmează să anuleze executarea silită, instanţa va dispune întoarcerea executării silite prin restituirea către contestator a sumelor obţinute prin executarea silită prin poprire.

 Prin urmare, instanţa, în raport de suma totală ce a fost executată silit până la data de 28.10.2013, va obliga intimata să plătească contestatorului suma de 12.667 lei.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ, dat fiind că intimata este cea care a căzut în pretenţii, va dispune obligarea acesteia la plata către intimata a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5157 lei, din care 4960 lei-onorariu avocat, 194 lei-taxă judiciară de timbru si 3 lei-timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare