Încetarea obligaţiei de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr…../329/2016, la data de 28 octombrie 2016, petentul condamnat D. R., domiciliat în T. M., strada P., nr.77, judeţul T., a solicitat instanţei să-i permită să părăsească teritoriul României, pentru a merge la muncă, în Spania.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prin sentinţa penală nr.62/22.04.2016, pronunţată de J. T. M., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, în dauna persoanei vătămate A. N. de Î. F.(ANIF) F. T., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se  un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art.93 alin 1 Cod penal, i-a fost impusă obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

Înainte de a fi adus în România, în luna iunie 2015, pentru executarea pedepsei dispuse prin sentinţa nr.223/18.12.2012, a J. T. M., desfiinţată prin  decizia penală nr.1636/A din 27 noiembrie 2015, a C. de A. B., el locuia în S., împreună cu familia sa şi lucra cu contract de muncă.

În prezent, este în România, nu are un loc de muncă şi nici locuinţă, astfel că se află într-o situaţie dificilă, pentru că nu realizează venituri pentru a se întreţine.

Petentul a mai arătat că el şi familia sa sunt înscrişi  în Registrul  de evidenţă a persoanelor de la P.  H.-O., A., locuiesc cu chirie, într-un imobil din localitatea respectivă, şi au calitatea de rezidenţi comunitari permanenţi în S., din 20.02.2009. Totodată el are şi un contract de muncă cu normă întreagă, astfel că îndeplineşte toate condiţiile pentru a munci şi  locui în S.

Pentru aceste motive, petentul a solicitat admiterea cererii sale , susţinând că acordarea permisului  de a părăsi teritoriul României nu afectează, cu nimic, îndeplinirea măsurilor de supraveghere şi, totodată, îi sunt respectate şi dreptul la muncă şi dreptul la viaţă privată şi de familie, garantate de C. R. şi C. E. D.O.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.93 alin 2 Cod penal.

Pentru dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

A anexat cererii: sentinţa penală nr. 62/22.04.2016, pronunţată de J. T. M., act de identitate, contract de  muncă temporar, certificat de înregistrare pentru cetăţenii U. E., contract de închiriere, certificat de înscriere în  registrul de evidenţă a persoanelor(în copii certificate) şi împuternicire avocaţială.

La termenul de judecată din data de 29 noiembrie 2016, în urma precizărilor apărătorului ales al petentului, cererea acestuia a fost calificată ca cerere de încetare a obligaţiei de a părăsi teritoriul R., întemeiată în drept pe dispoziţiile art.95 Cod penal, rap. la art.48 din Legea nr.253/2013 privind executarea pedepselor, măsurilor educative şi a altor măsuri neprivate de libertate dispuse de organele judiciare, în cursul procesului penal.

S. P. T. a comunicat instanţei reportul de evaluare privind pe condamnatul D. R..

Analizând cererea petentului-condamnat, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa apreciază că aceasta  este întemeiată.

Instanţa reţine că, prin sentinţa penală  nr.62/22.04.2016 pronunţată de J. T. M., în dosarul nr.1059/329/2015*, definitivă prin decizia nr.1247 din 15 septembrie 2016, a C. de A. B., petentul D. R. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, în dauna persoanei vătămate A. N. de Î. F.(ANIF) F. T.,  în baza art.  art.228 alin.1- 229 alin.1 lit. b), d), şi alin.3 lit. b) N Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 N Cod penal, şi cu aplicarea art.5 N Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală

În baza art.67 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit. a) şi b) N Cod penală, a interzis inculpatului, ca pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art.65 alin.1 raportat la art.67 alin.1 lit. a) şi b) N Cod penală,a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau orie alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.91 N Cod penală, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, a pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art.92 alin.1 N Cod penal, a fost  stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art.93 alin.1 N Cod penală, a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la S. de P. T., la datele fixate de acesta;

b).să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c).să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d).să comunice schimbarea locului de muncă;

e).să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.93 alin.2 N Cod penal a, impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art.93 alin.3 N Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, la o unitate desemnată de S. P. T., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

Din raportul de evaluare, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul T., reiese că petentul condamnat este căsătorit, locuieşte şi lucrează în S., cu contract de muncă ,şi are trei copii care frecventează  cursurile şcolare, în S.

Pe perioada  cât s-a aflat în supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul T., condamnatul D. R. s-a prezentat la sediul serviciului, la datele fixate şi s-a angajat ca, în situaţia în care se va admite cererea, întâi să finalizeze executarea obligaţiei de a presta numărul de zile de muncă neremunerată  în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei T. M., apoi să meargă la familia sa, în S., urmând să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul T. şi să facă anunţurile necesare pe celelalte măsuri de supraveghere.

În prezent, petentul condamnat locuieşte în casa proprietatea bunicii paterne şi se întreţine din sumele de bani, trimise de soţia  şi tatăl său, din Spania.

În aceste condiţii, s-a apreciat că încetarea măsurii obligaţiei de a nu părăsi  teritoriul României, fără acordul instanţei, este o măsură corespunzătoare.

Instanţa apreciază că modificarea sau încetarea obligaţiilor impuse pe durata termenului de supraveghere a persoanei condamnate sunt măsuri ce pot fi dispuse doar în cazul în care, ulterior punerii în executare a hotărârii de condamnare, se constată intervenţia ulterioară a unor noi factori de natură a justifica, în mod obiectiv, reconfigurarea setului de obligaţii impuse iniţial.

În acest sens, se apreciază că, în funcţie de datele concrete ale cauzei, evoluţia pozitivă a persoanei condamnate, în executarea obligaţiilor stabilite pe durata termenului de supraveghere , poate constitui un temei nu doar necesar, ci şi suficient pentru a se putea dispune în sensul restrângerii sau a încetării unor obligaţii impuse, conform art.95 Cod penal. În analiza conduitei persoanei condamnate sunt esenţiale concluziile consilierului de probaţiune, desemnat cu supravegherea acestuia, în acord cu prevederile art.48 alin 2 din Legea nr.253/2013.

În ceea ce priveşte cererea petentului condamnat, instanţa reţine că aceasta este  argumentată de posibilităţile acestuia de a presta o muncă în S., asigurând petentului  venituri net superioare celor pe care ar putea să le realizeze în prezent şi , implicit, un nivel de trai mai bun familiei, precum şi posibilităţile sporite de îndeplinire a celorlalte obligaţii civile, impuse de instanţa de judecată.

Obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, constituie o măsură ce poate afecta nu doar dreptul fundamental la libera circulaţie, ci şi dreptul la muncă şi dreptul la viaţa privată şi de familie, garantate de Constituţia României şi C.E.D.O.

Dacă măsura impusă de către instanţa de judecată este prevăzută de lege şi are un scop legitim-asigurarea programului de supraveghere instituit - analiza proporţionalităţii  acestei măsuri cu finalitatea urmărită trebuie să se realizeze nu doar la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, ci şi ulterior, pe parcursul executării acesteia, legiuitorul instituind,  în acest sens, mecanismul prevăzut la art.48,57 din Legea nr.253/2013.

Instanţa apreciază că datele existente la dosarul cauzei sunt suficiente  pentru a contura opinia că persoana supravegheată prezintă suficiente garanţii pentru respectarea, şi pe viitor, a obligaţiilor impuse, chiar şi fără menţinerea interdicţiei de a părăsi teritoriul României, şi , drept urmare, obligaţia impusă de instanţa de fond nu mai apare ca fiind proporţională cu scopul urmărit de către stat, nemaifiind astfel necesară.

Beneficiul încetării obligaţiei de a nu părăsi teritoriul României  va fi însă oferit persoanei supravegheate, sub rezerva reiterării  prevederilor art.96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere.

Pentru aceste considerente în baza art.95 Cod penal cu aplicarea  art.48 alin (2) din Legea nr.253/2013, instanţa va admite cererea condamnatului D. R. şi va dispune încetarea obligaţiei de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei, impusă inculpatului D. R., prin sentinţa penală nr.62/22.04.2016, pronunţată de J. T. M., în dosarul nr……../329/2015*.

În baza art.275 alin 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare, avansate de stat,rămân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare