Acţiune în constatare

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:010.000319

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr.319/2017

Şedinţa publică de la 09 Martie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Asistent  judiciar:

Asistent  judiciar:

Grefier:

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P.N. împotriva pârâtului S.J.U. , având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns avocat M.C. pentru reclamantă,  lipsind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Reprezentantul reclamantei a arătat că nu mai are alte cereri de formulat şi probatorii de administrat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, constatând cercetarea judecătorească încheiată şi cauza în stare de judecată, potrivit art.392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul parţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute la art. 216 C. pr. civ.

Avocat M C pentru reclamantă a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfăşurată în perioada 01.08.1978-01.04.2001 de către reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă şi sa-i elibereze o adeverinţa în acest sens, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert conform chitanţelor ataşate la dosarul cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2015 pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr., reclamanta P.N. a chemat în judecată pârâtul S.J.U. , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se constate că activitatea desfăşurată în perioada 01.08.1978-01.04.2001 de către reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă şi sa-i elibereze o adeverinţa din care sa rezulte că a lucrat în grupa a II-a de munca în procent de 100% pe perioada 01.08.1978-01.04.2001.

În motivarea acţiunii, a arătat că în perioada 01.08.1978-08.08.2014 a fost angajata la SJU pe postul de asistent principal de balneo fizio¬terapie, aşa cum rezulta din fisa postului si carnetul de munca. Prin specificul muncii a fost supusa unor factori de risc reprezentaţi de lucrul cu aparatura care funcţionează cu radiaţii electromagnetice fiind în permanentă expusă acestora existând riscul afectării stării de sănătate datorita suprasolicitării fizice si psihice.

Mai mult, angajatorul i-a acordat sporuri salariale pentru condiţiile deosebite de muncă, recunoscând astfel că şi-a realizat sarcinile de serviciu în grupa II-a de muncă.

De altfel, din Ordinul 125/1990 pct.18, anexa 2, reiese că se încadrează în grupa a II a de muncă ,,activitatea prestată în instalaţii, utilaje sau aparate care funcţionează cu radiaţii electromagnetice, infraroşii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvenţă şi lasere, cu excepţia laserelor de mare putere, neecranate, care sunt prevăzute în grupa I de munca,, ori prin specificul activităţii sale a lucrat cu aparatura ce se încadrează in criteriile descrise mai sus.

De asemenea, prin decizia nr.257/20.09.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţiala a actului cu atât mai mult cu cât modificările si completările ulterioare au fost menite sa elimine inechităţile existente.

A depus la dosar în copii conforme cu originalele următoarele înscrisuri: carte identitate şi carnetul de muncă.

În drept, a invocat dispoziţiile Ordinului 50/1990, Ordinului 125/1990, art.175-182 Codul Muncii.

În temeiul art.205 C.Proc. Civ. pârâtul SJU a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepţie, prescrierea dreptului material la acţiune, potrivit art.268 alin.(2) din Codul Muncii iar pe fondul cauzei, respingerea acesteia, ca netemeinică şi nelegală .

In ceea ce priveşte prescrierea dreptului material la acţiune, în conformitate cu prevederile art.268 alin.(2) din Codul Muncii, ,,dreptul de a formula o cerere pentru soluţionarea unui conflict de muncă privind alte situaţii, decât cele prevăzute la art. 268 alin l) din Codul Muncii, se exercită în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului iar reclamanta a înţeles să investească instanţa de judecată cu soluţionarea cererii care face obiectul prezentului dosar, la data de 22.12.2015.

Referitor la momentul începerii cursului de prescripţiei arată faptul că, in conformitate cu prevederile art. 281 din Codul Muncii, la data de 01.01.2011, s-au abrogat dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

Totodată, potrivit art.279 alin.(3) din Codul Muncii, angajatorii care au păstrat şi completat carnetele de muncă,le-au eliberat titularilor, eşalonat, pană la dala de 30.06.2011.Ca atare, termenul de prescripţie de 3 ani, a început să curgă cel mai târziu la data de 30.06.2011, data limită până la care carnetele de muncă au fost eliberate titularilor şi având în vedere că reclamanta a fost în posesia acestuia, nu mai poate invoca că nu a avut cunoştinţă de menţiunile efectuate în privinţa condiţiilor de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea, cu atât mai mult cu cât la vremea respectivă nu s-au făcut menţiuni in carnetele de muncă, iar reclamanta dacă a considerat că activitatea desfăşurată de ea, în perioada solicitată, se încadra în condiţii ce justificau acordarea grupei a II- a de muncă, ar fi avut posibilitatea să se adreseze instanţei de judecată înainte de împlinirea termenului de prescripţie.

Pe fondul cauzei, acţiunea promovată de către reclamantă este netemeinică şi nelegală , din următoarele considerente :

- prin dispoziţia nr. 456/13.09.1990 (Anexele l şi 2), DSG şi SJU a nominalizat persoanele care se încadrează în grupa I şi a II-a de muncă, ţinându-se cont de condiţiile deosebite de muncă concrete în care şi-au desfăşurat activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare psihică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare, etc.), reclamanta neregăsindu-se nominalizată în aceste anexe.

Ori, din moment ce conducerea DSG de la vremea respectivă împreună cu sindicatele, au analizat pe baza documentelor existente în unitate şi au precizat situaţia încadrării personalului în grupa I şi a II - a de muncă , iar reclamanta şi nici măcar locul său de muncă nu se regăseşte în anexele dispoziţiei nr 456/1990 care stabileşte salariaţii care se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării începând cu data de 18.03.1969 până în anul 1990, apreciază că S.J.U., nu îi poate elibera reclamantei o adeverinţă din care să rezulte încadrarea acesteia in grupa a II-a de muncă, pe perioada 01.08.1978 - 01.04.2001.

Referitor la susţinerile reclamantei că i-au fost acordate sporuri pentru condiţii de muncă, precizează că acordarea acestora nu justifică încadrarea acesteia în grupa a II-a de muncă, încadrarea în grupele I şi II de muncă făcându-se proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă din aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I  personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50% iar pentru grupa a II a, cel puţin 70% din programul de lucru.

În dovedirea acţiunii, a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: dispoziţia nr…., dispoziţia …., dispoziţia nr…...

In drept, şi-a prezenta pe prevederile art.205 Cod proc. civilă.

La data de 16.06.2016, instanţa a solicitat pârâtei să depună la dosarul cauzei statele de plată şi fişele postului reclamantei pentru perioada dedusă judecăţii  iar prin adresa nr.28227 din data de 14.09.2016, pârâta a comunicat instanţei documentele solicitate .

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.09.2016, la solicitarea reclamantei, instanţa a încuviinţat proba cu expertiza tehnică în specialitatea protecţia muncii, desemnarea expertului tehnic şi obiectivele expertizei fiind consemnate în încheierea de şedinţă din  aceeaşi dată (fila 123).

Expertul I.D.a depus raportul de expertiză pentru termenul de 24.11.2016, concluzionând că se justifică încadrarea reclamantei în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor Ordinului 125/1990,anexa 2,poziţia 11,pentru perioada 01.08.1978-01.04.2001.

În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanţa trebuie să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune instanţa va respinge această excepţie întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 13 din data de 16.05.2016 a statuat că acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile.

Trecând la fondul cauzei, tribunalul reţine următoarele:

În perioada 01.08.1978-08.08.2014, reclamanta P.N. a fost angajată în cadrul SJU pe postul de asistent principal de balneo fizio¬terapie, aşa cum rezultă din fişa postului si carnetul de muncă.

În carnetul de muncă nu există înscrieri privind încadrarea reclamantei în grupă de muncă.

Conform Ordinului 50/1990,,6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

7. Încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

 În mod excepţional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucrează o parte din timp în subteran poate fi încadrat în grupa I sau II de muncă, chiar dacă acest timp este sub plafonul de 50% prevăzut în grupa I şi 70% pentru grupa II, luându-se în calcul numai timpul efectiv lucrat în subteran.

 8. Perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabileşte prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită.

15. Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.,,

Prin Ordinul nr.125/1990 emis de  Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională Pentru Protecţia Muncii au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că metodologia pe baza căreia unităţile efectuează încadrarea în grupele I şi II de muncă este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin Ordinul nr.100/1990, care se aplică în continuare.

În perioada 01.08.1978 - 01.04.2001  reclamanta  a fost asistent balneo-fizioterapie la SJU, desfăşurând activităţi de utilizare a aparaturii medicale,care funcţionează cu radiaţii electromagnetice, fiind astfel risc de îmbolnăvire prin afectarea stării de sănătate, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

Raportat la prevederile legale mai sus menţionate, instanţa reţine că postul ocupat de reclamantă nu se regăseşte în niciuna din categoriile profesionale, activităţile sau locurile de muncă  pentru care se acordă grupa a II a de muncă, prevăzute în Ordinul nr.50/1990 şi Ordinul nr.125/1990, ca de altfel nici activitatea prestată efectiv de reclamantă.

Pentru activitatea prestată în sistemul medical, după 1 martie 1990, locurile de muncă  încadrate în grupa a II- a de muncă prin Ordinul 50/1990, se regăsesc la punctele 107,108, 109, 110, 111, 112, 113 , 114 şi 115 din anexa 2 la ordin, pentru următoarele activităţi:

107.Spitale cu profil de boli contagioase. Secţii şi compartimente cu profil de boli contagioase (medici, alt personal superior de specialitate, personal sanitar mediu şi auxiliar).

108.Unităţi T.B.C. (toate categoriile de personal); secţii, compartimente cu paturi T.B.C., cabinete de consultaţii T.B.C. şi laboratoare de analize şi explorări funcţionale, ce deservesc în exclusivitate aceste paturi şi cabinete (medici, alt personal superior de specialitate, personal sanitar mediu şi auxiliar).

109.Unităţi, secţii şi compartimente cu paturi cu bolnavi cronici nerecuperabili (medici, alt personal superior de specialitate, personal sanitar mediu şi auxiliar).

110.Unităţi, secţii şi compartimente de neuropsihiatrie şi de psihiatrie cu paturi (medici, alt personal superior de specialitate, personalul sanitar mediu şi auxiliar).

111.Laboratoare şi compartimente de epidemiologie, microbiologie, toxicologie, serologie,virusologie,parazitologie, medicină legală, anatomie patologică, morgi şi prosecturi.

112.Activitatea prestată în laboratoare de cercetare şi diagnostic, microbiologie, specializate în procesele tehnologice de producţie şi controlul vaccinurilor, antigenelor şi serurilor în care se lucrează cu tulpini virulente sau cu toxigeneză activă sau se manipulează animale de experienţă, culturi şi substraturi celulare, cadavre, deşeuri şi produse patologice infectate cu holeră, pestă, febră galbenă, variolă rickettsioză, ornitoză, rabie, melaidoză, bruceloză, botulism, tetanos, gangrenă gazoasă, leptospiroze, morvă, tularemie, toxoplasmoză,histoplasmoză,rujeoplasmoză,listerioză,iersinioză,enteroviroză,meningoencefalite bacteriene şi virale, pneumocistoză, tuberculoză, lepră, enterobacterioze, hepatite virale, aminoiază, sifilis, infecţii respiratorii bacteriene şi virale. Personalul care manipulează animale de experienţă, culturi şi substraturi celulare, cadavre, deşeuri şi produse patologice canceroase, în cadrul laboratoarelor de cercetare din reţeaua sanitară.

 113. Personalul care lucrează la tratamente cu nămol sau hidrogen sulfurat.

 114. Laboratoare sau compartimente de radiologie (personal sanitar superior, personal sanitar mediu şi personal tehnic).

 115. Personalul care lucrează la întreţinerea şi repararea aparaturii de radiologie, fizioterapie şi medicină nucleară.

 116. Personalul sanitar care lucrează în subteran în activităţile prevăzute în grupa II de muncă.,,

 În raportul de expertiză s-a reţinut că activitatea desfăşurată de reclamantă se încadrează în grupa a II a de muncă, pct.11 din anexa II la Ordinul nr.125/1990,prin asimilare.

În  anexa II la pct.11 din Ordinul nr.125/1990 este prevăzută activitatea desfăşurată de muncitori la ,, Activitatea prestată la instalaţii, utilaje sau aparate care funcţionează cu radiaţii electromagnetice: infraroşii, ultraviolete, microunde, de medie sau înaltă frecvenţă şi lasere, cu excepţia laserelor de mare putere, neecranate, care sunt prevăzute în grupa I de muncă.,,. Însă, activitatea desfăşurată efectiv de reclamantă nu se încadrează în cele menţionate mai sus, reclamanta desfăşurând efectiv activităţi de aplicare a tratamentului medical asupra pacienţilor cu aparatură medicală diversă, si nu cele menţionate la pct.11 din Ordinul nr.125/1990.

Faţă de aspectele reţinute mai sus, vor fi înlăturate concluziile raportului de expertiză privind încadrarea reclamantei în grupa a II a de muncă,  pct.11 din anexa II la Ordinul nr.125/1990,  (prin asimilare).

Se mai reţine că la art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede că “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţii împreună cu sindicatele libere din unităţi”.

Or,în speţă nu există documente din care să rezulte că la unitatea la care şi-a desfăşurat reclamanta s-a făcut  nominalizarea acestuia în grupa a II a de muncă. De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantei nu s-a făcut vreo  menţiune cu privire la grupa II de muncă, respectiv procentul de cel puţin 70 % din programul de lucru desfăşurat în astfel de condiţii. Instanţa constată că angajatorul, în speţă Direcţia Sanitară Gorj a parcurs procedura legală prevăzută de Ordinul 50/1990.

Astfel, la data de 13.09.1990 s-a emis dispoziţia nr.456/13.09.1990 prin care s-au nominalizat salariaţii şi locurile de muncă care se încadrează în grupa a I a şi a II a de muncă iar ulterior, angajatorul SJU a emis decizia nr.257/1998, menţinând grupele de muncă pentru personalul cu activităţi şi categorii profesionale cu condiţii deosebite, începând cu data de 01.01.1998, însă reclamanta nu se regăseşte în tabelele anexate la deciziilor susmenţionate.

Cu privire la  obligarea societăţii pârâte să elibereze reclamantei o adeverinţă din care să rezulte că activitatea specifică grupei II de muncă s-a desfăşurat în procent de 100%, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.158 alin.2 din Legea nr. 263/2003, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau II de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1.04. 2001.

Potrivit art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele 1 şi/sau a II a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14 numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidenţa angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhivă.

Rezultă deci că  obligaţia angajatorului de a elibera o asemenea adeverinţă în temeiul acestui act normativ există doar dacă are la bază documente verificabile aflate în arhiva angajatorului, întocmite anterior anului 2001. Or, în speţă, nu există asemenea documente, astfel încât pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

Faţă de considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge acţiunea formulată de reclamanta P.N. împotriva pârâtului S.J.U. .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâtă.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta P.N. , domiciliată în, ….împotriva pârâtului S.J.U. .

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 09.03.2017, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare