Obligaţie de a face

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:010.000242

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 242/2017

Şedinţa publică de la 20 Februarie 2017

Completul compus din:

Preşedinte

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol se află cauza privind acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta S.C.O. S.A., având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamanta fiind reprezentată de avocat M.E.L., iar pârâta de consilier juridic A.L.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Reprezentanta pârâtei a depus la dosar extras din hotărârea directoratului nr. 53/03.06.2016, un exemplar comunicându-l reprezentantei reclamantei.

Reprezentanta reclamantei a depus la dosar decizia nr. 225/25.02.2015, decizia nr. 266/26.02.2015 şi adeverinţa nr. 4703/13.03.2015, înscrisuri pe care le-a comunicat şi reprezentantei pârâtei.

Instanţa a pus în discuţie proba testimonială solicitată de reclamantă, probă ce a fost prorogată la termenul anterior şi a acordat cuvântul părţilor.

Reprezentanta reclamantei a solicitat încuviinţarea probei testimoniale pentru dovedirea daunelor morale. A învederat că doreşte ascultarea martorilor pentru a demonstra că reclamanta a suferit o traumă psihică raportat la faptul că la momentul când s-a văzut fără serviciu a intrat în depresie, având în vedere că anterior la C.E.O. pentru terenul pe care pârâta  l-a şi achiziţionat a avut un contract individual de muncă pe perioadă determinată la Minprest, astfel încât s-a văzut în postura că nu mai are nici terenul dar nici loc de muncă. A susţinut că a depus la dosar şi înscrisuri medicale, însă depoziţiile martorilor în dovedirea prejudiciului moral este utilă şi concludentă în cauza de faţă.

Reprezentanta pârâtei a solicitat respingerea probei testimoniale, considerând că un martor nu poate să aprecieze dacă reclamanta a intrat sau nu depresie, acest lucru putând fi stabilit doar de un medic specialist.

În raport de înscrisurile aflate la dosar instanţa apreciază că nu este concludentă pentru soluționarea cauzei proba cu martori solicitată de reclamantă şi respinge această probă.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri, instanţa a constatat cercetarea procesului încheiată şi a acordat cuvântul părţilor pentru dezbateri pe fondul cauzei.

Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la angajarea pe un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, având în vedere faptul că această promisiune a pârâtei a fost făcută anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului. A mai arătat că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, anterior încheierii contractului individual de muncă pe perioadă determinată a fost dată o declaraţie pe propria răspundere de către unul din directorii pârâtei, prin care se angaja ca în urma perfectării contractului de vânzare-cumpărare reclamanta să fie angajată pe o perioadă nedeterminată. Consideră că această promisiune a dus-o pe reclamantă în eroare prin faptul că dacă ar fi ştiut  că nu urma să i se încheie contract de muncă pe perioadă nedeterminată în mod cert nu ar fi încheiat transferul de proprietate. De asemenea, se poate observa din înscrisurile aflate la dosar că angajarea reclamantei a fost făcută în baza unor hotărâri de directorat, care au avut la bază note de fundamentare, în care se justifică oportunitatea angajării cu contract pe perioadă nedeterminată. Prin hotărârea directoratului nr. 53/03.06.2016 a fost aprobată angajarea reclamantei pe o perioadă de încă 6 luni. La data de 02.06.2016 încetase raportul de muncă al reclamantei, iar pârâta îşi recunoaşte culpa, întrucât în luna decembrie, în temeiul hotărârii nr. 56 i s-a încheiat reclamantei un alt contract individual de muncă, dar tot pe perioadă determinată. Consideră că reclamanta a fost indusă în eroare când i s-a promis că va fi angajată pe perioadă nedeterminată şi, având în vedere probatoriul de la dosar, să se dispună obligarea pârâtei să încheie un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că la data de 02.06.2016 reclamantei i-a încetat contractul de muncă de drept, iar în contractul colectiv de muncă nu există nicio menţiune cu privire la durata contractului individual de muncă, respectiv dacă acesta se încheie pe durată determinată sau nedeterminată şi, mai mult decât atât, reclamanta a semnat contractul individual de muncă ştiind exact că este încheiat contractul de muncă pe durată determinată. În contractul de vânzare-cumpărare nu se regăseşte nicio clauză care să ateste susţinerile reclamantei.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 21.09.2016, sub dosar nr. --------, reclamanta C.M. a chemat în judecată pârâta S.C.O. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la angajarea reclamantei pe perioadă nedeterminată, pe un post corespunzător pregătirii.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 03.12.2014, la sediul E.M. Jilţ, s-a procedat la o negociere în vederea vânzării unei suprafețe de teren situat în extravilanul comunei Mătăsari, satul Runcurel, judeţul Gorj, compus din suprafața totală de 3500 mp. din act, respectiv 2732 mp. din măsurătorile cadastrale.

A susținut reclamanta că, în urma negocierilor purtate, reiese faptul că vânzarea terenului cu vegetaţie forestieră mai sus menţionat către S.C.O. S.A. a fost condiţionată de: angajarea doamnei C.M. la C.E. Oltenia; angajarea doamnei G M R la C.E. Oltenia; trecerea domnului Gorun Dumitru de pe studii medii pe studii superioare, cu păstrarea locului de munca actual si mărirea salariului cu 3 clase; mărirea salariului domnului G.I. cu 2 clase salarizare; trecerea fiului lui C.M., respectiv C.I.A., salariat la U.M.C. Pinoasa pe perioadă nedeterminată şi mărirea salariului cu 2 clase.

Mai mult decât atât, pentru a întării cele negociate prin procesul verbal încheiat în data de 03.12 2014, domnul P.A., în calitate de director investiţii din cadrul Sucursalei Divizia Minieră Tg Jiu, judeţul Gorj, s-a prezentat în faţa notarului public V.D.C., unde a fost autentificată o declaraţie, sub nr. 104 din data de 09.02.2015, prin care acesta a fost de acord ca numitele G.R.M. şi C.M. să fie angajate în cadrul S.C.O. S.A. pe perioadă determinată de 6 luni, iar după această perioadă să fie angajate pe perioadă nedeterminată.

Prin decizia înregistrară sub nr. 750/26.02.2015 în registrul special şi nr. 6251/26.02.2015 în registru general, s-a dispus ca, începând cu data de 27.02.2015, reclamanta să fie angajată cu contract individual de muncă pe durată determinată de 6 luni în cadrul S.C.O. S.A.

Ulterior a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 178, autentificat la B.N.P. V.D.C. în data de 05.03.2015, aşa cum părţile au convenit atât prin procesul verbal de negociere încheiat în data de 03.12.2014, cât şi prin declaraţia nr.104 autentificata la B.N.P. V.D.C. în data de 09.02.2015.

A mai menţionat reclamanta că S.C.O. S.A. nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin documentele enumerate mai sus,  întrucât prin decizia înregistrată sub nr. 1344/02.06.2016 în registrul special şi nr. 17025 în registrul general a încetat de drept contractul individual de muncă începând cu data de 02.06.2016.

A susținut reclamanta că a fost indusă în eroare la data semnării contractului de vânzare-cumpărare de către reprezentanţii S.C.O. S.A., întrucât, în situaţia în care s-ar fi precizat că angajarea urma a se face doar pentru o perioadă de un an, în mod cert nu ar mai fi procedat la încheierea tranzacției.

Față de considerentele arătate, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea S.C.O. S.A. la angajarea ei pe perioadă nedeterminată, pe un post corespunzător pregătirii, având în vedere faptul că vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 3500 mp. a fost condiţionată de angajarea sa pe perioadă nedeterminată, iar reprezentanţii societății nu şi-au îndeplinit obligaţia asumată.

În drept reclamanta a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.1528 Cod civil.

Pârâta S.C.O. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pe cale de excepţie, având în vedere că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.1528 din Codul civil, privind pretinsa nerespectare a unei clauze dintr-un contract de vânzare cumpărare, ce a fost autentificat sub nr. 178/05.03.2015, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

A precizat că obligaţia pretins neîndeplinită de pârâtă îşi are izvorul într-o convenţie civilă, ale cărei clauze reprezintă legea părţilor, neavând drept izvor un raport sau contract de muncă, așa cum eronat a apreciat reclamanta la învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea prezentei cauze, competenţa materială pentru soluţionarea cauzei aparţinând instanţei de drept comun.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1166 din Codul civil ,,contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”.

Potrivit art. 1167 din Codul civil:

„(1) Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol.

(2) Regulile particulare privitoare lă anumite contracte simt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale”.

Cum nu există o dispoziţie legală prin care să fie stipulată o derogare de la prevederile menţionate anterior, a apreciat pârâta că pretinsa nerespectare a clauzei menţionată în contractul de vânzare cumpărare nr.178/05.03.2015 nu poate face obiectul controlului de executare decât de către instanţa de drept comun, respectiv judecătoria, care este instanţa competentă să judece în primă instanţă „cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul contractual sau necontractual, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe”, potrivit art. 94 pct. 1 lit. h din Codul de procedură civilă.

A susținut pârâta că  în prezenta cauză nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prevăzute art. 1 alin. 1 şi art. 266 din Codul Muncii .

În concluzie, având în vedere prevederile art. 94 pct. l. lit. h, art. 107 coroborate cu prevederile art. 113 alin. 1 pct. 3. din Codul de procedură civilă, dar şi prevederile art. 1 alin. 1 coroborate cu prevederile art. 266 din Codul Muncii, pârâta a solicitat admiterea acestei excepţii şi declinarea competenţei Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în favoarea Judecătoriei Tg.Jiu pentru o legală şi temeinică soluţionare a prezentei cauze.

Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

A arătat că reclamanta a fost angajată la U.M.C. Jilţ Nord din cadrul S.C.O. S.A., pe durată determinată, conform următoarelor contracte individuale de muncă încheiate succesiv: contractul individual de muncă nr. 19775/26.02.2015, pe durată determinată de 6 luni în perioada 27.02.2015-26.08.2015; contractul individual de muncă nr. 19872/26.08.2015, pe durată determinată de 6 luni în perioada 27.08.2015-26.02.2016; contractul individual de muncă nr. 19960/01.03.2016, pe durată determinată de 3 luni în perioada 02.03.2016-01.06.2016.

În temeiul art. 56 alin. l lit. i din Codul muncii şi art. 59 lit. a din contractul colectiv de muncă, în data de 02.06.2016 reclamantei i-a încetat contractul individual de muncă în baza deciziei nr. 1344/17025/02.06.2016.

A mai arătat pârâta că angajarea reclamantei pe perioadă determinată în cadrul S.C.O. S.A. s-a aprobat ca urmare a negocierilor purtate de reprezentanţii societăţii cu proprietarii terenului şi încheierea convenţiilor de vânzare cumpărare nr. 28391/08.12.2014 şi nr. 28392/08.12.2014.

Referitor la susţinerea reclamantei că prin declaraţia nr. 104/09.02.2015, dată în faţa notarului public de către dl. P.A., în calitate de director investiţii din cadrul Sucursalei Divizia Minieră, societatea s-a obligat să încheie contract individual de muncă, pârâta a precizat că decizia de angajare este strict atributul angajatorului reprezentat de directorat şi nu al directorului de investiţii, acesta din urmă putând face doar propuneri.

Mai mult, a arătat că în contractul de vânzare nr. l78/05.03.2015 nu există nicio clauză care să ateste cele susţinute de reclamantă, în cuprinsul acestui contract neexistând menţiunea expresă că semnarea contractului ar fi condiţionată de angajarea reclamantei în cadrul S.C.O. S.A.

A mai învederat că în cadrul S.C.O. S.A. angajările de personal se fac doar pe posturile vacante conform prevederilor art. 32 din contractul colectiv de muncă 2015-2017 care stipulează că:

 „(1) încadrarea şi promovarea în muncă a personalului se face pe baza documentelor privind aptitudinea în muncă şi verificarea pregătirii profesionale prin probă practică, examen, concurs sau interviu, perioada de probă, după caz, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi contractul colectiv de muncă.

(2). La concursul de ocupare a posturilor vacante, în prima etapă, vor participa doar salariaţii societăţii. In situaţia în care în urma finalizării acestui concurs postul se va menţine vacant, va fi organizat un alt concurs la care pot participa orice candidaţi, conform condiţiilor de participare.

(3). Modul de organizare şi desfăşurare a concursului este cel prevăzut in anexa nr. 10”.

În prezent societatea pârâtă este angrenată într-un amplu program de restructurare, reorganizare şi eficientizare a activităţii, iar una dintre măsuri este aceea de reducere a numărului de salariaţi conform planului de disponibilizare 2016-2017.

În aplicarea prevederilor art. 70 alin. 1 lit. a din contractul colectiv de muncă 2015-2017, prima măsură luată de angajator, după consultarea partenerilor sociali, a fost aceea de reducere a tuturor posturilor vacante.

Cum la această dată nu există posturi vacante, este de la sine înţeles că nu se pot face angajări în cadrul societăţii fără a fi încălcate prevederile art. 74 din Codul muncii.

În drept,pârâta a invocat prevederile art. 205 Cod de procedură civilă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că pârâta se contrazice în susținerile sale .

În prima parte a apărării recunoaşte că angajarea reclamantei în cadrul societăţii s-a făcut ca urmare a negocierilor purtate pentru achiziţionarea de către societate a unei suprafeţe de teren de 3500 mp, respectiv 2732 mp, acest aspect reieșind şi din notele de fundamentare ce au stat la baza hotărârilor de directorat prin care s-a aprobat angajarea, iar în a doua parte a apărării arată că în contractul de vânzare cumpărare nu a fost inserată nicio condiţie suspensivă.

După cum arată şi pârâta în apărare, înstrăinarea terenului sus menţionat prin încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost condiţionată de angajarea reclamantei în cadrul S.C.O. S.A. pe un post corespunzător pregătirii.

A susținut reclamanta că anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 9775/26.02.2015 pentru o perioada de şase luni, astfel încât se poate observa că în situaţia în care nu s-ar fi procedat la angajarea sa, nu ar fi semnat contractul de vânzare cumpărare.

În anexa nr. 11 a contractului colectiv de muncă valabil pentru anul 2015 este prevăzut regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru încadrarea şi promovarea personalului, astfel încât art. 6 prevede că „persoanele care sunt afectate de lucrările miniere (transfer de proprietate) pot fi încadrate în cadrul societății prin susţinerea unui interviu sau probă practică, după caz, în limita posturilor vacante disponibile şi a calificărilor deţinute”. Ori, din conţinutul notelor de fundamentare precum şi din hotărârile de directorat se poate observa că motivul angajării sale constă chiar în faptul că a fost afectată de către activitatea minieră.

Mai mult decât atât, în mod abuziv i-a fost încetat contractul individual de muncă, întrucât, conform art. 70 din contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2015,  în situaţia unui program de concediere colectivă, angajatorul este obligat să facă excepţie de la această procedură pentru persoanele care aveau contracte individuale pe perioada determinată, contracte care erau încheiate ca urmare a cedării de terenuri şi/sau locuinţe pentru continuarea fluxului de activitate.

Referitor la apărarea pârâtei, în sensul că d-nul P.A. nu este reprezentantul legal al societății, reclamanta a arătat că este cel puţin hilară, întrucât, atâta timp cât acesta a dat declaraţia în faţa notarului public ca reprezentant legal al pârâtei, nu avea de unde să ştie că acesta face o declaraţie în fals şi nu cunoștea nici structura organizatorică a pârâtei, bazându-se pe buna credinţă a cumpărătorului.

La data de 18 noiembrie 2016 reclamanta a formulat o completare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale, reiterând motivele arătate în cererea de chemare în judecată.

A mai arătat reclamanta că stresul la care a fost supusă ca urmare a faptului că a rămas fără loc de muncă, deşi anterior convenției încheiate cu pârâta avea contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, la care a renunţat urmare a promisiunilor făcute de către reprezentanţii pârâtei și a  speranţelor că totul se va rezolva, a dus la îmbolnăvirea sa.

Obligarea angajatorului la plata daunelor morale a fost reglementată prin art. 253 alin. 1 din Codul Muncii care prevede că „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu”.

Dauna morală constă în atingerea adusă personalităţii omului: existenta sa, integritatea corporală şi sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional etc. În acest sens a arătat reclamanta că termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea. Printre aceste valori se enumeră şi sentimentele de afecţiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional precum şi alte valori similare.

Pentru acordarea daunelor morale, a susținut reclamanta că pretenţiile salariatului trebuie dovedite prin orice mijloc de probă, respectiv prejudiciul moral suferit şi legătura de cauzalitate dintre măsura dispusă de unitate şi impactul negativ asupra salariatului în plan personal, profesional cât şi în plan familial şi în raporturile cu celelalte persoane.

Consideră reclamanta că pentru acordarea daunelor morale în prezenta cauză sunt îndeplinite elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a pârâtei, prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

Fapta ilicită a pârâtei a existat nu numai atunci când i-a adus atingere dreptului subiectiv (desfacerea contractului individual de muncă), dar şi atunci când a fost prejudiciat interesul personal, respectiv pierderea proprietăţii asupra terenului, care nu ar fi fost înstrăinat în situaţia în care nu s-ar fi procedat la angajarea sa.

Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

Pentru demonstrarea faptei ilicite a pârâtei consideră că este suficient să arate că aceasta cu rea credinţă a indus-o în eroare în ceea ce priveşte angajarea sa în schimbul înstrăinării terenului, ba mai mult decât atât reprezentanții pârâtei au şi declarat în fals în faţa notarului că vor proceda la angajarea sa pentru o perioadă nedeterminată.

Prejudiciul moral suferit reprezintă o stare de fapt, care, din punct de vedere al probatoriului, poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, astfel încât din depoziţiile martorilor propuşi, precum şi din certificatele medicale, instanţa de judecată ar putea să cuantifice daunele morale.

Raportat la existența vinovăţiei pârâtei consideră reclamanta că aceasta a acţionat cu intenţie.

Curtea Supremă de Justiţie a decis, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, că acesta include o doză de aproximare, dar instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe un plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Pentru ca instanţa să poată aplica aceste criterii apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţie,  i-au fost afectate.

În susținerea cererii de acordare a daunelor morale, reclamanta a mai invocat prevederile art. 1349 din Codul civil.

La termenul din 05 decembrie 2016 reprezentantul pârâtei a depus la dosar întâmpinare cu privire la completarea cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.

A arătat pârâta că obligarea angajatorului la plata daunelor morale este reglementată prin art. 253 alin. 1 din Codul Muncii, potrivit cărora, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Prin Decizia nr. XL/2007, pronunţată asupra recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a statuat că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, daunele morale pot fi acordate numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.

Doctrina apreciază că pentru naşterea obligației de reparare, prejudiciul trebuie să fie cert. Aceasta cerinţă este evident a priori , iar cel care invocă un prejudiciu trebuie să îi dovedească existenta şi întinderea, dubiul profitând pârâtei.

Din dispoziţiile art. 1357 Cod civil, potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, rezultă că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea unor condiţii.

Condiţiile impuse de legiuitor pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ şi sunt următoarele: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existent vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, trebuie să fie probată şi în legătură cu care reparaţia patrimonială să fie de natură a-1 acoperi total sau parţial.

Acordarea daunelor morale, având în vedere scopul reparatoriu, moral, trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către reclamantă şi fapta pârâtei, de natură a produce pretinsa vătămare. Ori, se observă că nu există o faptă imputabilă pârâtei care să fi cauzat reclamantei un prejudiciu moral.

A mai precizat pârâta că sarcina probei aparţine reclamantei, care se consideră lezată, fiind necesar ca acesta să probeze existenţa şi întinderea prejudiciului moral, a existenţei şi întinderii vătămării.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205 Cod de procedură civilă.

La primul termen de judecată(05.12.2016), în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, a fost analizată cu prioritate excepția de necompetență materială invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Instanţa a constatat că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect un conflict de muncă cu privire la încheierea unui contract individual de muncă, fapt pentru care sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 266 din Codul Muncii republicat, care constituie o lege specială, cu caracter derogatoriu faţă de dreptul comun și, în consecinţă, a apreciat că este neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins această excepţie.

În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.

Pentru dovedirea daunelor morale, reclamanta a mai solicitat încuviințarea probei cu martori, însă instanța a respins această probă, apreciind, în raport de înscrisurile aflate la dosar, că nu este concludentă pentru soluționarea cauzei .

Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:

În data de 09.02.2015 directorul de investiții din cadrul  din cadrul Sucursalei Divizia Minieră, respectiv P.A., a dat o declaraţie la Biroul Notarului Public V.D.C., autentificată sub nr. 104 / 09.02.2015, prin care a fost de acord ca S.C.O. S.A. să cumpere suprafața totală de teren de 2732 m.p. situată  în extravilanul comunei M. satul R., judeţul Gorj, aflată în proprietatea numiţilor B.E., C.C., G.V. și V.I.

De asemenea, a fost de acord ca G.R.M. şi C.M. să fie angajate în cadrul S.C.O. S.A. pe perioadă determinată de 6 luni, iar după această perioadă să fie angajate pe perioadă nedeterminată.

Ulterior a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare, autentificat la Biroul Notarului Public V.D.C. sub nr. 178 din data de 05.03.2015, în baza căruia Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a cumpărat de la V.I., B.E. și G.V. terenul în suprafață totală de 3500 m.p. din act, respectiv 2732 m.p. din măsurătorile cadastrale,  situat în extravilanul comunei M, satul R, judeţul Gorj, cu prețul de 30.446,30 lei. Acest contract a fost semnat de către reclamanta C.M., în calitate de mandatară a vânzătorului G.V.

Prin acțiunea dedusă judecății, cu completarea ulterioară, reclamanta C.M. solicită obligarea pârâtei S.C.O. S.A. la angajarea sa pe perioadă nedeterminată, pe un post corespunzător pregătirii, precum și la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei.

A susținut în esență că vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 3500 m.p. în baza contractului nr. 178, autentificat la B.N.P. V.D.C. în data de 05.03.2015, a fost condiţionată de angajarea sa pe perioadă nedeterminată, aşa cum părţile au convenit prin procesul verbal de negociere încheiat în data de 03.12.2014 şi prin declaraţia nr.104, autentificata la B.N.P. V.D.C. în data de 09.02.2015,  iar reprezentanţii societății nu şi-au îndeplinit obligaţia asumată.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Codul muncii(republicat), „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin.1 și 40 alin.1 din Codul muncii(republicat) contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor și poate fi modificat numai prin acordul lor.

În speță, între reclamanta C.M. și S.C.O. S.A. a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 19775/26.02.2015, pe durată determinată de 6 luni, respectiv pe perioada 27.02.2015-26.08.2015, fiind emisă în acest decizia  directorului general executiv nr.750/6251/26.02.2015, având în vedere hotărârea nr.4/12.01.2015 a Directoratului  S.C.O. S.A.

Ulterior, până la data introducerii acțiunii, au fost încheiate în mod succesiv alte două contracte individuale de muncă, respectiv contractul individual de muncă nr. 19872/26.08.2015, pe durată determinată de 6 luni, privind perioada 27.08.2015-26.02.2016 și  contractul individual de muncă nr. 19960/01.03.2016, pe durată determinată de 3 luni , privind perioada 02.03.2016-01.06.2016.

În temeiul art. 56 alin. l lit. i din Codul muncii şi art. 59 lit. a din contractul colectiv de muncă, în data de 02.06.2016  a încetat de drept contractul individual de muncă  al reclamantei, fiind emisă în acest sens  decizia nr. 1344/17025/02.06.2016 .

În baza hotărârii  Directoratului  S.C.O. S.A. nr.53/03.06.2016, pct.11, s-a aprobat angajarea reclamantei Cruceru Maria pe durată determinată de 6 luni, pe postul de culegător probe, la formația preluare probe cărbune a compartimentului -vânzări calitate desfaceri din cadrul U.M.C. Jilț Nord, iar prin hotărârea  Directoratului  S.C.O. S.A. nr.56/14.06.2016, pct.21, s-a stabilit că hotărârea nr.53/03.06.2016, pct.11 se va pune în aplicare în termenul legal prevăzut de Codul muncii, cu condiția finalizării transferurilor de proprietate aferente în perioada trecută de la data aprobării până la angajarea efectivă.

În cursul judecării prezentei cauze a fost emisă decizia nr. 3173/09.12.2016 de președintele Directoratului  S.C.O. S.A., prin care, având în vedere hotărârea  Directoratului  S.C.O. S.A. nr.53/03.06.2016, s-a decis, începând cu data de 12.12.2016, angajarea reclamantei Cruceru Maria cu contract individual de muncă, pe durată determinată de 6 luni, pe postul de culegător probe, la formația preluare probe cărbune a compartimentului -vânzări calitate desfaceri din cadrul U.M.C. Jilț Nord.

Între părți a fost încheiat contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.19999/09.12.2016, în baza căruia reclamanta C.M. a fost angajată în cadrul S.C.O. S.A. în funcția de culegător probe, pe perioadă determinată de 6 luni, respectiv pe perioada 12.12.2016-11.06.2017, pe perioada suspendării contractului individual de muncă al titularului de post. Acest contract individual de muncă a fost semnată de către reclamantă.

Așadar, contractul individual de muncă a fost încheiat pe perioadă determinată în baza consimțământului părților.

Prin urmare, reclamanta nu poate pretinde obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract pe perioadă  nedeterminată, atât timp cât a consimțit la încheierea contractului individual de muncă nr.19999/09.12.2016, încheiat pe o perioadă determinată de 6 luni, respectiv pe perioada 12.12.2016-11.06.2017.

Or, conform prevederilor art. 16 alin.1 și 40 alin.1 din Codul muncii(republicat) contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor și poate fi modificat numai prin acordul lor.

De asemenea, încetarea contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, înainte de data menționată în contract, poate interveni doar în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

În situația în care reclamanta consideră că i-a fost viciat consimțământul, fiind indusă în eroare, ori există alte motive de nulitate a contractului individual de muncă, sau a unor clauze din contract, aceasta poate solicita constatarea nulității contractului în condițiile art. 57 din Codul muncii(republicat), cerere care poate fi formulată pe durata existenței/aplicării contractului, conform art. 268 alin.1 lit. d din Codul Muncii(republicat) și art. 211 lit. b din Legea nr. 62/2011.

Nu are nicio relevanță în cauză susținerea reclamantei că a fost indusă în eroare la data semnării contractului de vânzare-cumpărare de către reprezentanţii S.C.O. S.A. , întrucât acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză nu are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare și, mai mult, reclamanta nu este parte în contract, semnându-l în calitate de mandatar.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, instanța reține:

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, reputaţiei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri trebuie dovedite daunele morale suferite.

Conform dispozițiilor art. 253 alin.1 și 2 din Codul Muncii(republicat) „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”, iar  „în cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente”.

În speță, reclamanta susține că pârâta, în calitate de angajator, i-a produs un prejudiciu moral prin nerespectarea obligației de a-i încheia contract de muncă pe perioadă nedeterminată, obligație pe care o avea ca urmare a încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public V.D.C. sub nr. 178 din data de 05.03.2015, prin care pârâtei  i-a fost vândut terenul în  suprafață totală de 3500 mp. din act, respectiv 2732 mp. din măsurătorile cadastrale,  situat în extravilanul comunei M satul R, judeţul Gorj.

Întrucât  contractele individuale de muncă intervenite între părți au fost încheiate în baza consimțământului acestora, reclamanta a fost de acord cu toate clauzele inserate, inclusiv cu încheierea contractelor pe perioadă determinată, astfel că nu este îndreptățită la acordarea de daune morale, ca urmare a faptului că S.C.O. S.A. nu i-a încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Așa cum s-a arătat anterior, în cazul în care nu ar fi fost respectate condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractelor de muncă respective, reclamanta avea posibilitatea ca, pe durata existenței fiecărui contract, să solicite constatarea nulității contractului sau a unor clauze din contract.

În condițiile în care contractele individuale de muncă au fost încheiate prin acordul părților  și nu  au fost anulate, reclamanta își invocă propria culpă, ceea ce contravine principiului de drept, „nemo propriam turpitudinem allegans”, conform căruia nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria culpă pentru realizarea unui interes sau obținerea unui drept.

În consecință, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale  ale angajatorului.

Față de considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea, cu completarea ulterioară, ca neîntemeiată.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea, cu completarea ulterioară, formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta S.C.O. S.A.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 20.02.2017, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare