Acţiune în constatarea dării în plată întemeiată pe Legea nr. 77/2016 - comunicarea notificării prevăzute de art. 5 din Legea nr. 77/2016 este obligatorie şi în situaţia în care consumatorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, respec

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 19.10.2016, sub nr. ….., reclamantul C.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R.C.S.R.  S.A. să se constate stingerea datoriilor izvorâte din Contractul de credit nr. 0143633/05.03.2008 în temeiul art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu B.V. convenţia de credit nr. 0143633 din 5.03.2008, având ca obiect împrumutarea sumei de 143.596,78 CHF, aducând ca garanţie imobilul situat în Bucureşti, ….. A precizat că, în data de 28.02.2013, s-a procedat la vânzarea imobilului adus garanţie, astfel cum rezultă din procesul-verbal de licitaţie încheiat de B.E.J.A. A. şi din actul de adjudecare întocmit în dosarul de executare nr. 1168/2012. A menţionat că a chemat în judecată R.C.S.R. S.R.L., întrucât aceasta a încheiat cu B.V. contractul-cadru de cesiune din data de 25.07.2014. A considerat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 şi a susţinut că, potrivit art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, are dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, cu toate că a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, iar executarea silită împotriva sa continuă sub forma popririi salariului.

În drept, cererea de chemare în judecată fost întemeiată pe dispoziţiile art. 4 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 8 alin. 4 din Legea nr. 77/2016.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 11.11.2016, în conformitate cu art. 200 Cod procedură civilă, reclamantul a completat motivarea, în fapt, a cererii, învederând că imobilul ipotecat a fost vândut la licitaţie de B.E.J.A. A. în cadrul dosarului de executare nr. ….., în data de 17.10.2013, la preţul de 146.879,7 lei (echivalentul a 40.686,89 CHF), precum şi că, din modificarea privind transferul creanţelor din 31.07.2014, rezultă că s-a cesionat suma de 145.031,6 CHF. Având în vedere că solicită stingerea datoriilor, iar bunul imobil cu destinaţia de locuinţă a fost executat, a considerat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 77/2016, întrucât reclamantul nu are ce să dea în plată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării cererii de chemare în judecată, instanţa constată următoarele:

Între reclamantul C.O., împreună cu garantul ipotecar L.C.R., şi B.V. s-a încheiat Convenţia de credit nr. 0143633/05.03.2008, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 143.586 CHF, pentru o durată de 300 luni, destinaţia creditului fiind acoperire cheltuieli personale curente.

Creditul a fost garantat cu garanţa reală imobiliară (ipotecă) de rang II, constituită asupra imobilului situat în Bucureşti, str. …….

Prin Actul de adjudecare din data de 17 octombrie 2013 întocmit în dosarul de executare nr. ….. al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A.”, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 143633 din data de 5.03.2008 şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 304/05.03.2008, imobilul situat în Bucureşti, str. ……., aparţinând garantului ipotecar C.R.L., a fost adjudecat de către adjudecatarul T.F.T., cu suma de 146.879,7 lei.

Dreptul de creanţă rămas neexecutat a fost transmis de către B.V. către pârâta R.C.S.R.  S.R.L., conform Contractului de cesiune de creanţe cu privire la un portofoliu de contracte de credit autentificat de Societatea Profesională Notarială D.A. şi Z.M. prin Încheierea de autentificare nr. 346 din data de 25 iulie 2014.

Cesiunea de creanţă a devenit opozabilă debitorului şi terţilor, conform art. 1578 şi art. 1579 Cod civil, prin Notificarea nr. 4263/31.07.2014 comunicată la adresa de corespondenţă menţionată în contractul de credit şi prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2014-00031433322968-TVV din 1.08.2014, poziţia nr. 3199. În Notificarea nr. 4263/31.07.2014, s-a menţionat că valoarea creanţei neachitate este de 145.031,60 CHF, din care 136.502,21 CHF reprezintă principal, iar 8.529,39 CHF reprezintă dobândă şi penalităţi.

Reclamantul nu a comunicat către pârâtă notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016, adresându-se direct instanţei pentru a solicita constatării stingerii datoriilor izvorâte din Convenţia de credit nr. 0143633/05.03.2008.

Având în vedere situaţia de fapt stabilită, instanţa reţine că, în drept, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile de consumatori, respectiv instituţii de credit, instituţii financiare nebancare sau cesionari ai creanţelor deţinute asupra consumatorilor; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

Conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, în vederea aplicării acestei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii.

În conformitate cu art. 8 alin. 1 şi alin. 5 din Legea nr. 77/2016, în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de această lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor, iar dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.

Prin Decizia nr. 639/2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 35 din 12.01.2017, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 8 alin. 5, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. În considerentele acestei decizii, reiese că soluţia pronunţată a fost motivată de faptul că „Legea nr. 77/2016, în întregul ei, nu poate sta ca temei, în mod formal, al acțiunii intentate de reclamant, întrucât acesta nu a formulat nicio notificare și nu a solicitat transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului său, bunul fiind deja vândut la licitație publică încă din anul 2015”. Mai mult, instanţa constituţională a reţinut că „Legea nr. 77/2016 condiționează stingerea tuturor datoriilor consumatorilor de transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul consumatorilor în cel al profesioniștilor. Acest efect rezultă nu doar din însăși denumirea Legii nr. 77/2016 - Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite - ci și din art. 3 al acestei legi”.

În consecinţă, stingerea creanţelor izvorâte dintr-un contract de credit este condiţionată atât de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, cât şi de comunicarea notificării prevăzute de art. 5 din Legea nr. 77/2016 şi de transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul consumatorilor în cel al profesioniștilor.

În prezenta cauză, instanţa constată că, deşi sarcina probei îi aparţinea, conform art. 249 Cod procedură civilă, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 77/2016, având în vedere că cererea de chemare în judecată nu a fost însoţită de înscrisuri din care să reiasă faptul că imobilul cu care a fost garantat creditul acordat prin Convenţia de credit nr. 0143633/05.03.2008 a avut destinaţia de locuinţă, deşi contractul de credit a fost încheiat pentru „acoperirea cheltuielilor personale curente”, iar nu în scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință.

Totodată, instanţa reţine că cererea de chemare în judecată a fost formulată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 77/2016, fără comunicarea unei notificări către pârâtă, reclamantul considerând, prin cererea precizatoare depusă la data de 14.11.2016, că nu se impune aplicarea acestor prevederi, întrucât nu are ce să dea în plată.

Or, având în vedere considerentele care au justificat pronunţarea Deciziei nr. 639/2016 a Curţii Constituţionale, aceste susţineri ale reclamantului sunt neîntemeiate, comunicarea notificării prevăzute de art. 5 din Legea nr. 77/2016 fiind necesară şi în situaţia în care consumatorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat.

Aplicarea prevederilor art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016 în sensul solicitat de reclamant ar însemna stingerea creanţelor nerealizate în urma executării silite a garanţiei reale imobiliare, pentru orice credit încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, ceea ce contravine prevederilor art. 3 din Lege, din care reiese că stingerea creanţei se face prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. 3 părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

Interpretarea oferită de reclamant acestor prevederi legale contravine şi dreptului de proprietate al creditorului, aceasta neputând fi primită în conformitate cu art. 20 alin. 1 din Constituţia României raportat la art. 1 par. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, instanţa reţine că stingerea datoriei reclamantului echivalează cu pierderea dreptului de proprietate privată al cesionarului asupra dreptului de creanţă cumpărat de la cedent, fără a nicio compensaţie, o asemenea ingerinţă nefiind justificată într-o societate democratică, întrucât nu există un raport de proporţionalitate între privarea de proprietate şi scopul urmărit prin intermediul acesteia.

Pentru aceste considerente, observând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. c) şi art. 5 din Legea nr. 77/2016, precum şi că interpretarea prevederilor art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, în sensul solicitat de reclamant, contravine atât jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României, cât şi art. 1 par. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va constata că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.O. în contradictoriu cu pârâta R.C.S.R. S.A..

Constată că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.01.2017.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare