Asigurări sociale - Pensii

- Potrivit art.18 al. 1 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat „ Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.”

Din interpretarea acestui text de lege, rezultă condiţiile de acordare a pensiei de serviciu anticipate parţiale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, condiţia de bază fiind ca solicitantul să fie în activitate la data formulării cererii de pensionare, condiţie, care, în cazul contestatorului, nu era îndeplinită, deoarece raporturile de serviciu cu IPJ M  au încetat la cererea acestuia,  la data de 05.03.2012.

Sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.18 din Legea nr.223/2015 cu trimitere la sintagma "în activitate", deoarece încalcă dispoziţiile art.15 al.2, art.16 al.1 şi art.47 al.2 din Constituţie -

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 02.03.2017

Prin cererea înregistrată la data de 10.08.2016 pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, contestatorul FIMO în contradictoriu cu  intimaţii CPS a MAI şi IPJ M, a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 13767/13.07.2016 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul MAI – Casa Sectorială de Pensii şi a deciziei nr. 180918/07.06.2016, solicitând anularea hotărârii şi obligarea intimatei Casa Sectorială a MAI la emiterea unei decizii de acordare a pensiei anticipate parţiale, potrivit Legii nr. 223/2015, începând cu data de 16.02.2016.

În fapt, contestatorul a arătat că a fost angajat al IPJ M începând cu data de 01.01.1995 şi până la data de 05.03.2012, când raporturile de serviciu au încetat.

Întrucât avea o vechime în serviciu de 19  ani, 2 luni şi 12  zile şi o vechime efectivă de 24 ani, 6 luni şi 28 zile, contestatorul a arătat că s-a adresat cu cererea înregistrată sub  nr.23773/16.02.2016 către IPJ M, în baza art.61 din lege, solicitând acordarea pensiei anticipate parţiale.

Cererea i-a fost respinsă cu motivarea că la data când a solicitat aplicarea prevederilor art. 15 lit. c) raportat la art.18 din Legea nr.223/2015 nu mai avea calitatea de poliţist în activitate.

Prin contestaţie s-a arătat că în interpretarea intimatelor, sintagma „în activitate”, prevăzută de art.18 din Legea 223/2015 presupune în mod obligatoriu ca poliţistul să fie în activitate pentru a beneficia de aceste prevederi, neavând relevanţă faptul că persona care este trecută în rezervă, a contribuit anterior la sistemul de pensii, interpretare care intră în contradicţie cu dispoziţiile art.2 lit. a), b), f) din lege care reglementează principiile unicităţii egalităţii  şi  recunoștinței.

Analizând sintagma „în activitate" de care se prevalează intimata, pentru respingerea cererii şi în raport de prevederile Constituţiei României, care interzic orice formă de discriminare, contestatorul a arătat că prin promovarea unor  distincții între categoriile de  participanţi la sistemul militar  de pensii se ajunge la situaţia ca o parte majoră de contributori la sistemul de pensii, să nu beneficieze de niciun drept, deşi au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, cum este cazul său.

În raport de consecinţele produse de această sintagma, prin interpretarea sau posibilitatea de a fi interpretată în contradicţie cu principiile care guvernează legea privind pensiile militare de stat, precum şi cu art. 16 din Constituţie, văzând şi dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României, contestatorul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în activitate", aşa cum este inserată în textul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, solicitând ca instanţa potrivit Legii nr.47/1992 să sesizeze Curtea Constituţională cu soluţionarea acestei excepţii.

În drept contestaţia a fost întemeiată pe disp. art.100-104 din Legea nr.223/2015, art.192 şi urm. Cod proc. civ.

Intimatul IPJ M a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de faptul că atât Hotărârea nr. 13767/13.07.2016 cât şi Decizia nr. 180918/07.06.2016 contestate, au  fost emise de Comisia de Contestaţii, respectiv de Casa de Pensii Sectorială a MAI, ci  nu de IPJ Mehedinţi.

Contestatorul a formulat răspuns la această întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate,  arătând că potrivit art.62 din Legea 223/2015,  intimatul IPJ are obligaţia de a primi cererile şi de a întocmi dosarul de pensie, iar potrivit art.63 alin.3 lit.a) din aceiaşi lege, Casa Sectorială de Pensii emite decizia de pensionare.

Intimata CPS a MAI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că la data de 04.04.2016 s-a primit dosarul de pensionare al contestatorului înregistrat sub nr. 643005/2016, dosar constituit ca urmare a cererii nr. 23773/16.02.2016 întemeiată pe dispoziţiile art. 18 din Legea 223/2015.

Raportat la dispoziţiile art. 18 alin.1 din Legea 223/2015, care reglementează condiţiile acordării pensiei de serviciu anticipată parţiale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, intimata a arătat că contestatorul nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei, deoarece nu mai avea calitatea cerută de temeiul juridic pe care se fundamentează cererea de pensie, respectiv aceea de militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special la data solicitării pensiei.

Potrivit prevederilor art. 16 şi art.19 din Legea 223/2015, contestatorul va putea beneficia de pensie la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea 263/2010, care în cazul contestatorului năsut la data de 03.09.1969 este de 59 de ani şi 10 luni.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata CPS prin care a reluat şi completat motivele de fapt expuse prin cererea introductivă, susţinând că urmare a interpretării eronate a dispoziţiilor legale de către intimată, se ajunge la situaţia în care persoanele care au beneficiat de  pensie în baza Legii 263/2010 să beneficieze de prevederile Legii 223/2015 (art.110), iar persoanele trecute în rezervă anterior adoptării Legii 223/2015 să nu beneficieze de  acest drept, deşi la art.2 lit.a) şi b)  din lege se prevede un singur sistem militar de pensii pentru toţi participanţii la acesta, precum şi egalitatea tuturor participanţilor la acest sistem, cu excluderea oricărei  discriminări, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

De asemenea, a invocat principiile prevăzute în art.2 din Legea nr.223/2015, respectiv principiile unicităţii, egalităţii, imprescriptibilităţii, incesibilităţii, autonomiei şi a recunoştinţei.

A mai susţinut că dreptul la pensie aşa cum a statuat CEDO şi CJUE este un drept patrimonial, iar lezarea acestuia constituie  o privare de proprietate în sensul art.1 din Protocolul 1 al CEDO, dar şi o discriminare în sensul art.1 din Protocolul 12 ( cauza Bunchen versus Cehia , cauza Stubbings ş.a. versus Marea Britanie, hotărârea Kjartan Asmundssons versus Islanda ).

Prin cererea de chemare în judecată şi prin notele scrise depuse la dosar, contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin.1 din Legea nr. 223/2015 cu privire  la sintagma „în activitate”, arătând că se încalcă dispoziţiile art. 15 alin.2, art. 16 alin.1 si art. 47 alin.2 din Constituţie.

În motivarea excepţiei s-a arătat că în condiţiile în care această lege retroactivează doar  pentru o categorie de contributori la sistemul de pensii militare, iar nu şi pentru cei trecuţi în rezervă anterior intrării in vigoare, se face o discriminare interzisă de art. 15 alin.2 din Constituţie.

Orice cetăţean care a respectat  disp. art.56 din Constituţie are dreptul la pensie.

 Întrucât această lege se aplică persoanelor care au deja calitatea de pensionari, însă nu se aplică şi celor trecuţi în rezervă anterior intrării în vigoare a acestei legi, contestatorul a apreciat că sintagma „în activitate” este în contradicţie cu prevederile art. 15 alin.2 din Constituţia României.

Contestatorul a mai arătat că  pentru militarii, poliţiştii, etc. trecuţi în rezervă imediat după intrarea in vigoare a Legii nr. 223/2015 în condiţii similare cu ale sale, se poate acorda pensie, fiind evident că se încalcă prevederile art. 16 alin.1 din Constituţia României, text care prevede că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, a autorităţilor publice, fără privilegii si discriminări.

În cazul său, s-a recurs la interpretarea trunchiată  a dispoziţiilor legale, cu consecinţa consfinţirii unor discriminări între categoriile de contributori la sistemul militar de pensii,  activi sau rezervişti.

Datorită interpretării izolate a legii, a arătat că se ajunge în situaţia  în care persoanele care au beneficiat de pensie în baza Legii nr. 263/2010, să beneficieze de prevederile Legii nr. 223/2015, însă persoanele care au fost trecute în rezervă înainte de adoptarea Legii nr. 223/2015, să nu beneficieze de acest drept, deşi la art. 2 lit.a) şi b) se  prevede  un singur sistem  militar de pensii pentru toţi participanţii la acesta, precum şi egalitatea tuturor participanţilor la acest sistem.

Contestatorul a mai arătat că prin art. 47 alin.2 din Constituţie s-a statuat cu titlu de drept fundamental, dreptul la pensie, situaţie în care acest drept nu poate fi limitat, restrâns, neacordat sau diminuat, în cazul său fiind încălcarea dreptului prin neacordare, deşi a contribuit la sistemul public de pensii militare la fel ca alţi contributori/poliţişti sau militari, situaţie în care ar trebuie să se aplice principiile unicităţii, egalităţii şi recunoştinţei.

De asemenea, contestatorul a invocat deciziile nr. 872/2010 şi nr. 874/2010 ale Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că dreptul la pensie este garantat de stat, având la bază principiul contributivităţii, astfel încât „ persoana care a realizat venituri şi a plătit contribuţia sa la bugetul asigurărilor sociale de stat este îndreptăţită să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieţii”.

În concluzie, contestatorul a arătat că în calitatea sa de poliţist cu grad de profesional plutonier adjutant (R) decorat cu semnul onorific „În Serviciul Patriei” pentru 15 ani de activitate în profesie,  a avut o vechime în serviciu de 19  ani, 2 luni şi 12  zile şi o vechime cumulată de 32 ani, 6 luni  şi 28 zile, vechimea efectivă de 24 ani, 6 luni şi 28 zile, perioadă în care a contribuit la sistemul militar de pensie, însă nu beneficiază de dreptul de pensie pentru că pârâta interpretează legea în mod discriminatoriu.

Faţă de motivele arătate, în baza dispoziţiilor art.29 alin.4 din Legea 47/1992 contestatorul a solicitat sesizarea instanţei de control constituţional.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.12.2016, Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul aceluiaşi tribunal.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Prin încheierea din data de 26.01.2017, la solicitarea avocatului contestatorului, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată şi a CC din cadrul CPS a MAI, având în vedere că se contestă şi hotărârea nr.13767/13.07.2016 emisă de comisie.

Prin aceeaşi încheiere a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi, reţinându-se că potrivit art.61 alin.3,4 din Legea nr.223/2015, cererea de pensionare se depune la Inspectoratul de Poliţie, care,  însoţită de  actele  doveditoare,  o înaintează Casei Sectoriale de Pensii.

În art.64 din aceeaşi lege se prevede că „admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa de pensii sectorială….”.

Având în vedere actele care se contestă în cauză - hotărârea nr.13767/13.07.2016 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul MAI şi decizia nr.180981/07.06.2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială, s-a apreciat că excepţia invocată de intimat este întemeiată. 

Intimata CCP din cadrul MAI a formulat întâmpinare prin care a arătat că, faţă de dispoziţiile art.7 alin.4,5 din OUG 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea MAI şi  art.16 alin.1,  art.4 alin.1, art.18 din Instrucţiunile MAI nr. 1111/2005 privind activitatea de asistenţă juridică în MAI, art.1 din Ordinul MAI nr.100/2011 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Direcţiei Generale Juridice, s-a arătat că această Direcţie este împuternicită să reprezinte şi să angajeze MAI în raporturile cu instanţele de judecată, astfel că, CCP din cadrul MAI nu poate sta în instanţă în nume propriu, ci prin Direcţia Generală Juridică.

Pe fondul cauzei a arătat că achiesează la motivele invocate prin întâmpinare de către CPS a MAI.

Faţă de motivele arătate prin întâmpinarea depusă de intimata Comisia de Contestaţii a MAI, instanţa a dispus conceptarea şi citarea corectă a acesteia, respectiv Comisia de Contestaţii Pensii prin  Direcţia Generală Juridică a MAI.

Prin încheierea din data de 27.02.2017 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.18 din Legea nr.223/2015 cu trimitere la sintagma "în activitate", deoarece încalcă dispoziţiile art.15 al.2, art.16 al.1 şi art.47 al.2 din Constituţie.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

Contestatorul  FIMO  a fost angajat al IPJ M şi a desfăşurat activitate ca agent şef de poliţie, iar la data de 05.03.2012 raporturile de serviciu au încetat la cererea acestuia, conform dispoziţiei nr.3034/29.02.2012 emisă de şeful IPJ M.

La data de 17.02.2016 contestatorul a formulat cerere pentru acordarea pensiei anticipate parţiale, conform art.18 din Legea nr.223/2015, cererea fiind înregistrată sub nr.324745/17.02.2016 la IPJ M.

Prin decizia nr.180918/16.06.2016 a fost respinsă cererea de pensionare formulată de contestator, reţinându-se că la data formulării cererii pentru acordarea pensiei anticipate parțiale, nu mai avea calitatea de militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special în activitate, condiţie prevăzută de art.18  din Legea nr.223/2015.

Această decizie a fost contestată de către contestator, iar prin hotărârea nr.13767/13.07.2016 CC din cadrul MAI a respins contestaţia.

În cauza dedusă judecăţii se contestă hotărârea nr.13767/13.07.2016 şi decizia nr. 180918/07.06.2016, solicitându-se anularea hotărârii nr.13767/13.07.2016  emisă de CC şi obligarea intimatei CPS a MAI la emiterea deciziei de acordare a pensiei anticipate parţiale, potrivit Legii 223/2015, începând cu data de 16.02.2016.

Analizând solicitările contestatorului, instanţa reţine că acesta a avut calitatea de poliţist până la data de 05.03.2012, când raporturile de serviciu au încetat, conform dispoziţiei nr.3034/29.02.2012 a şefului  IPJ M.

 La data formulării cererii de pensionare -17.02.2016 acesta  avea vârsta de 46 de ani şi 7 luni şi  o vechime cumulată de 32 ani, 6 luni şi 28 de zile din care vechime efectivă de 24 ani, 6 luni şi 28 zile, vechime în serviciu de 19 ani, 2 luni şi 12 zile.

Legea nr.223/2015 reglementează pensiile militare de stat, iar în art.15 se prevede că „Pensia de serviciu poate fi:  a) pentru limită de vârstă; b) anticipată; c) anticipată parţială.”

Potrivit art.18 al. 1 din Legea 223/2015 „ Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.”

Din interpretarea acestui text de lege, rezultă condiţiile de acordare a pensiei de serviciu anticipate parţiale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, condiţia de bază fiind ca solicitantul să fie în activitate la data formulării cererii de pensionare, condiţie, care, în cazul contestatorului nu era îndeplinită, deoarece raporturile de serviciu cu IPJ M  au încetat la cererea acestuia,  la data de 05.03.2012.

Faţă de dispoziţiile art.18 alin.1 din Legea nr.223/2015,  instanţa reţine că este la aprecierea legiuitorului prevederea condiţiilor şi criteriilor care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale ce rezultă din prevederile constituţionale aplicabile.

În raport de această dispoziţie legală, tribunalul reţine că legiuitorul este liber să stabilească în ce condiţii se acordă dreptul la pensie, baza şi cuantumul pensiei în raport cu situaţia concretă a fiecărui titular.

Atât din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi din cea a Curţii Constituţionale se desprinde ideea unei libertăţi de apreciere a legiuitorului în reglementarea măsurilor ce vizează domeniul pensiilor, respectiv în a determina oportunitatea şi intensitatea acestora (Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1612/2010, nr. 95/2012 sau Hotărârile CEDO din 8 decembrie 2009 şi din 2 februarie 2010 pronunţate în cauzele Wieczorek împotriva Poloniei şi Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei).

În art.15 din Legea nr.223/2015 sunt prevăzute categoriile de pensii de serviciu (pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială)  de care pot beneficia poliţiştii.

 Prin urmare, pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut, de principiu, existenţa unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz, precum şi o vârstă standard de pensionare. Îndeplinirea cumulativă, potrivit specificului fiecărui tip de pensie, a celor două condiţii impuse,  dă naştere dreptului persoanei în cauză să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială.

În privinţa neretroactivităţii unor prevederi legale din legislaţia privind pensiile, de asemenea, Curtea Constituţională a statuat că „un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi „ ( Decizia nr. 784/2010) .

Potrivit art.47 alin.2 din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului  de a modifica sau completa legislaţia în materie, însă orice  prevedere  nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta  principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art.15 alin.2 din Constituţie ( Decizia nr. 990/2009).

Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că este constituţional ca legiuitorul să prevadă că dreptul la pensie se acordă numai personalului „în activitate”, deoarece acesta este un beneficiu pentru a recompensa munca depusă într-un anumit domeniu, în cazul de faţă militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, condiţiile acordării pensiei de serviciu fiind expres şi limitativ prevăzute  în art.18 alin.1  din Legea nr.223/2015.

Prin excluderea persoanelor care au făcut parte din sistem, însă nu mai au calitatea de militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special la data intrării in vigoare si a îndeplinirii condiţiilor de pensionare prevăzute de Legea 223/2015, nu se încalcă prevederile Constituţiei României sau ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aşa cum a susţinut contestatorul, deoarece stagiul de cotizare realizat de acesta poate fi valorificat în sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 263/2010.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se apreciază că  este neîntemeiată contestaţia, urmând să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.1589 din 15.06.2017  pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestator.

Domenii speta

Spete similare