Evaziune fiscală

Prin sentinţa penală nr. 113 din 11 aprilie 2016 a Tribunalului Arad, în baza art. 386 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de inculpatul D.C.T. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, din  infracţiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal  şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal, raportat  la art. 322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea  art. 33 lit. a) Cod penal anterior în  infracţiunea de evaziune  fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din  Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală cu aplicarea art. 5 Cod penal, admite cererea, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii T.D.B., Ş.F.M., D.C.T., R.P.F. şi C.E.D. prin rechizitoriul  din data  de 22.08.2014 al Parchetului  de  pe  lângă Tribunalul Arad, emis în dosarul  nr.205/P/2014,  după cum urmează:

1. Schimbă încadrarea juridică a faptelor penale pentru care inculpatul D.C.T., a fost trimis în judecată din infracţiunile de: evaziune  fiscală în  formă  continuată prevăzută de  art.9 al.1 lit.c  din  Legea nr.241/2005 cu  aplicarea  art.35  al.1 Cod penal şi  complicitate  la infracţiunea  de  fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată în  formă  continuată prevăzută  de art. 48 al.1 Cod penal raportat la  art.322 al.1 Cod penal cu  aplicarea  art.35  al.1 Cod penal,  ambele  cu  aplicarea  art.33 lit.a Cod penal din 1969; în infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prevăzută  de art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013)  cu  aplicarea  art.41  al.2 Cod penal din 1969.

2. Schimbă încadrarea juridică a faptei penale  pentru care inculpatul R.P.F., a fost trimis în judecată din infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prevăzută  de  art.9  al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005  cu  aplicarea art.35  al.1 Cod penal; în infracţiunea  de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prevăzută  de  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005(în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), cu  aplicarea  art.41  al.2 Cod penal din 1969.

3. Schimbă încadrarea juridică a faptei penale  pentru care inculpatul C.E.D., a fost trimis în judecată din infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prevăzută  de  art.9  al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005  cu  aplicarea  art.35  al.1 Cod penal; în infracţiunea de evaziune  fiscală în  formă  continuată prevăzută de art.9  al.1 lit.c  din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013),  cu  aplicarea  art.41  al.2 Cod penal din1969.

4. Schimbă încadrarea juridică a faptelor penale  pentru care inculpatul Ţ.D.B., a fost trimis în judecată din infracţiunile  de:  complicitate  la  evaziune  fiscală în  formă  continuată prevăzută de  art.48  al.1 Cod penal raportat  la  art.9 al.1 lit.c  din  Legea nr.241/2005  cu  aplicarea  art.35  al.1 Cod penal; fals  în  înscrisuri  în  formă  continuată  prevăzută  de art.322 al.1 Cod penal,  cu  aplicarea  art.35  al.1 Cod penal şi  trafic  de  influenţă  prevăzută de  art.291  al.1 Cod penal,  totul  cu  aplicarea  art.38 lit. a Cod penal; în infracţiunile de: complicitate  la  evaziune  fiscală în  formă  continuată  prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2 Cod penal din 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul D.C.T.); complicitate  la  evaziune  fiscală în  formă  continuată  prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 raportat  la  art.9 al.1  lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013),  cu  aplicarea  art.41  al.2  Cod penal din 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.); complicitate  la  evaziune  fiscală în  formă  continuată  prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 raportat  la  art.9  al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013),  cu  aplicarea  art.41  al.2 Cod penal din 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C.E.D.) şi trafic de influenţă prevăzută art.291 Cod penal; toate  cu aplicarea art.38 al.1 lit.a Cod penal.

5. Schimbă încadrarea juridică a faptelor penale  pentru care inculpatul Ş.F.M., a fost trimis în judecată din infracţiunea  de  complicitate  la  evaziune  fiscală în formă  continuată prevăzută  de  art.48  al.1 Cod penal, raportat  la  art.9  al.1 lit.c  din  Legea nr.241/2005  cu  aplicarea  art.35  al.1 Cod penal; în  infracţiunile  de:  complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2  Cod penal din 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul D.C.T.), complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 raportat  la  art.9 al.1  lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013),  cu  aplicarea art.41  al.2 Cod penal din 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.),  complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 raportat  la  art.9  al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013),  cu  aplicarea  art.41  al.2 Cod penal din 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C.E.D.), toate  cu aplicarea art.33 al.1 lit.a  Cod penal din 1969.

III.1. În baza art.9  al.1 lit.c  din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013),  cu aplicarea art. 41 alin. 2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 63 Cod penal din 1969, art. 19 din Legea 682/2002, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul inculpatul C.E.D., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de evaziune  fiscală în  formă  continuată, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000(zecemii) lei.

2. Pune în vedere inculpatului C.E.D. prevederile art. 631 Cod penal din 1969, privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în caz de neexecutare cu rea credinţă a acesteia.

3. În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) constată decăzut inculpatul C.E.D. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

IV.1. În baza art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005(în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma anterioară modificării sale prin Legea 50/2013), cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul R.P.F., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune  fiscală în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 2 ani.

2. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 alin.1 Cod penal din 1969 interzice inculpatului R.P.F., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969; pedeapsă a cărei executare  începe în condiţiile art. 66 Cod penal din 1969, după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

3. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 interzice inculpatului R.P.F., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b”.

4. În baza art. 81 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat în condiţiile art. 82 Cod penal din 1969.

5. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

6. În temeiul art. 404 alin. 4 lit. i Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului R.P.F., asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal din 1969.

7. În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) constată decăzut inculpatul R.P.F. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

V.1. În baza art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013)  cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul D.C.T., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 7( şapte) ani în regim de detenţie.

2. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 interzice inculpatului D.C.T., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

3. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 interzice inculpatului D.C.T.,  drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a,  „b” Cod penal din 1969.

4. În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) constată decăzut inculpatul D.C.T. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

VI.1. În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul D.C.T.) condamnă pe inculpatul Ş.F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 5( cinci) ani.

2. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ş.F.M., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

3. În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma anterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal(raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.), condamnă pe inculpatul Ş.F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 3( trei) ani.

4. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ş.F.M., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

5. În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat  la  art.9  al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005  (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C.E. D.), condamnă pe inculpatul Ş.F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 2(doi) ani şi 6(şase) luni.

6. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ş.F.M., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

7. În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 alin.1 lit. a Cod penal din 1969, contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului Ş.F.M. prin prezenta hotărâre, în pedeapsa  cea mai grea de  5(cinci) ani închisoare, pe care inculpatul urmează a o executa în regim de detenţie.

8. În temeiul art.35 alin.3 Cod penal din 1969 contopeşte pedepsele complementare aplicate inculpatului Ş.F.M. prin prezenta hotărâre în cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa complementară  a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani, pedeapsă a cărei executare  începe după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

9. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ş.F.M., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969.

10. În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) constată decăzut inculpatul Ş.F.M. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

VII.1. În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită de către  inculpatul D.C.T.) condamnă pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 5( cinci) ani.

2. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ţ.D.B., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

3. În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma anterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.), condamnă pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 3( trei) ani.

4. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ţ.D.B., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

5. În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal(raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C. E.  D.), condamnă pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 2(doi) ani şi 6(şase) luni.

6. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ţ.D.B., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

7. În baza art.291 Cod penal cu  aplicarea  art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la pedeapsa închisorii de 3( trei) ani.

8. În temeiul art.35 alin.3 Cod penal din 1969 contopeşte pedepsele complementare aplicate inculpatului Ţ.D.B. prin prezenta hotărâre în cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa complementară  a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani, pedeapsă a cărei executare  începe după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

9. În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 interzice inculpatului Ţ.D.B., ca pedeapsă accesorie, pentru săvârşirea celor 3 infracţiuni încadrate în prevederile Codului penal din 1969, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a, „b” „c” Cod penal din 1969.

10. În baza art. 10 din Legea 187/2012, art. 38 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b)  Cod penal, contopeşte cele 4 pedepse principale aplicate inculpatului Ţ.D.B., după cum urmează: aplică inculpatului  pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani şi 10 luni închisoare; inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 7(şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare în regim de detenţie.

11. În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) constată decăzut inculpatul Ţ.D.B. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

VIII. În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa 7(şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatului Ţ.D.B., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 3.09.2014.

IX. În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa 5(cinci) ani închisoare aplicată inculpatului Ş.F.M., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 3.09.2014.

X. În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa 7(şapte) ani închisoare aplicată inculpatului D.C.T., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 3.09.2014.

XI. În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului R.P.F., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 4.08.2014.

XII. În baza art. 13 din legea 241/2005 şi art. 7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, o copie a prezentei hotărâri se comunică Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad.

XIII. În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul Ţ.D.B. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul D.C.T. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

XIV. În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul R.P.F. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

XV. În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul C.E.D. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

XVI. În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul Ş.F.M. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

XVII. În temeiul art.397 Cod procedură penală raportat la art.19 şi art.25 Cod procedură penală şi art.1357, art. 1443 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Român, după cum urmează:

- obligă inculpatul C.E.D. către partea civilă la plata obligaţiilor accesorii (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală)  aferente unui debit în cuantum de 373.163 lei calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de  373.163 lei, până la data când s-au achitat obligaţiile principale  bugetare;

- obligă în solidar inculpaţii: Ţ.D.B., Ş.F.M., D.C.T., către partea civilă la plata sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de 384.689 lei, până la data achitării obligaţilor  bugetare principale.

XVIII. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 249 şi următoarele Cod procedură penală, dispune următoarele măsuri asiguratorii:

- menţine măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin rechizitoriul din 22.08.2014, emis în dosarul 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad, asupra următoarelor imobile aparţinând inculpatului D.C.T., până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală):

a) imobil situat pe str. X– valoare impozabilă 64.515  lei, înscris în C.F. ….-C1-….

b) imobil situat pe str. Y– valoare impozabilă 111.926  lei, înscris în C.F. ….-C1-…..

c) imobil situat pe str. Z – valoare impozabilă 457641 lei, înscris în C.F. ….-C1-…..

- menţine măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin rechizitoriul din 22.08.2014, emis în dosarul 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad, asupra imobilului teren extravilan situat în com. A, , înscris în C.F. …., aparţinând inculpatului Ţ.D.B., până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

- menţine măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin rechizitoriul din 22.08.2014, emis în dosarul 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad, asupra imobilului apartament situat în localitatea B, înscris în C.F. ….. - aparţinând inculpatului Ş.F.M., până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

 - instituie sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor D.C.T., Ţ.D.B. şi Ş.F.M. şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate celor 3 inculpaţi până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de  384.689 lei, până la data achitării obligaţilor  bugetare principale.

 - instituie sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului C.E.D. şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate inculpatului până la concurenţa sumei reprezentând accesorii (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală)  aferente unui debit în cuantum de 373.163 lei calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de  373.163 lei, până la data când s-au achitat obligaţiile principale  bugetare.

XIX. În temeiul art. 397 alin. 4 Cod procedură penală dispoziţiile din prezenta hotărâre privind luarea măsurilor asiguratorii este executorie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul din 22.08.2014 emis în dosarul nr. 205/P/2014, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 25.08.2014 au fost trimişi în judecată inculpaţii: Ţ.D.B., pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 9 alin 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 lit. a Cod penal; Ş.F., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 alin 1 din Cod penal raportat la art. 9 alin 1 lit. c din L. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; D.C.T., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin 1 lit. c din L. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, complicitate la de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal anterior; R.P.F., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, C.E.D., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, şi art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor, trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că:

În dosarul penal nr. 65/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad privind pe inculpaţii B. I., ş.a. (din care a fost disjunsă prezenta cauză)  s-au efectuat cercetări faţă de mai multe societăţi comerciale sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea 241/2005 constând în înregistrarea în contabilitate de documente justificative care nu au la bază operaţiuni reale. Printre societăţile comerciale furnizoare de documente justificative care atestă operaţiuni fictive s-a regăsit şi SC B. , societate care a emis facturi care atestau operaţiuni fictive şi către S.C. A. , S.C. I. ,  S.C. R. şi S.C. P..

În aceeaşi cauză (65/P/2013) s-a dispus introducerea a unui investigator sub acoperire care a fost autorizat să solicite remiterea mai multor documente justificative care să ateste operaţiuni fictive în schimbul unui procent din valoarea facturilor.  Astfel, la data de 4.09.2013, investigatorul sub acoperire M.E. s-a întâlnit cu inculpatul B.I. iar acesta i-a remis mai multe documente justificative, în schimbul unei sume de bani, documente care atestau operaţiuni fictive.

Din verificările efectuate în dosarul nr. 65/P/3013 a reieşit că o parte din societăţile care au înregistrat operaţiuni fictive provenind de la grupul de firme aflate în atenţia organelor fiscale şi de cercetare penală, sunt gestionate din punct de vedere contabil de către cabinetul de contabilitate S.C. C.  C., al cărei asociat este numita Ţ.A.V., soţia inculpatului Ţ.D.B., drept pentru care s-a dispus disjungerea cauzei faţă de aceste aspecte, continuându-se cercetările în prezentul dosar penal.

Inculpatul Ţ.D.B. a avut până în anul 2011 calitatea de comisar în cadrul GF Arad, după care, urmare a restructurărilor de personal, a fost repartizat ca inspector la ANAF, DGMC, AIF, Regiunea de Vest. Datorită profesiei, inculpatul Ţ.D.B. deţinea cunoştinţe de contabilitate, astfel încât, chiar dacă statutul de funcţionar public îi interzicea, acesta s-a ocupat în fapt de prestarea serviciilor de contabilitate pentru mai multe societăţi, în numele S.C. C.C. , la care soţia sa, contabil autorizat, este asociată.

Inculpaţii Ţ.D.B. şi Ş.F. s-au cunoscut încă din anul 2011, perioadă în care s-au înţeles ca primul să-i furnizeze secundului servicii de contabilitate pentru S.C. C.F.M., societate al cărei administrator este martora C.M., soţia inculpatului Ş.F., acesta din urmă fiind cel care administra în fapt respectiva societate. De asemenea, inculpatul T.D.B. mai presta în fapt servicii de contabilitate şi pentru S.C.  P. , S.C. R., S.C. P.T. , S.C. D.E. , S.C. D.E..D., S.C. A. şi S.C. I., S.C. S. şi S.C.C., S.C. A,B,C. şi P.F.A. P.C..

În cursul aceluiaşi an, 2011, între inculpaţii Ţ.D.B., R.P.F., pe de o parte şi  Ş.F., pe de alta, au intervenit neînţelegeri generate de faptul că o persoană, despre care Ş.F. garantase că ar fi de încredere, ar fi creat un prejudiciu inculpatului R.P.F., administratorul S.C. R. Pentru a stinge acele neînţelegeri, cei trei inculpaţi au fost de acord ca inculpatul Ş.F. să îl ajute pe inculpatul R.P.F. să diminueze pierderile suferite, prin emiterea unor facturi şi chitanţe din partea S.C. C.F.. către S.C. R.. care să ateste efectuarea de operaţiuni comerciale fictive, urmând ca în acest mod să se diminueze taxele ce urmau să fie plătite de această din urmă societate bugetului de stat.

Astfel, în perioada 2.11.2011 – 24.04.2012, inculpatul Ş.F. a emis în numele S.C. C.F.. către S.C. R., 47 de facturi şi chitanţe care atestau efectuarea unor servicii de „curăţat, spălat, vopsit rezervoare, manipulat materiale” în sumă totală de 596.316 lei. Pentru a evita circuitele bancare, inculpaţii au convenit ca aceste documente justificative (facturi şi chitanţe) să fie întocmite zilnic, sub pragul de 5.000 lei, pentru a crea aparenţa unor decontări în numerar. Inculpatul Ţ.D.B., cu ocazia centralizării documentelor contabile reale, comunica lunar inculpatului R.P.F. care era cuantumul taxelor pe care  S.C. R. trebuia să le plătească bugetului de stat, după care acesta din urmă decidea cât anume din acele obligaţii urmează a se deduce prin emiterea documentelor care atestau operaţiuni fictive. După ce îi era comunicată această sumă, inculpatul Ţ.D.B. îl contacta pe inculpatul Ş.F. comunicându-i cate facturi şi chitanţe să întocmească, în ce cuantum şi cu ce obiect. Ulterior întocmirii respectivelor documente, inculpatul Ş.F. le preda inculpatului Ţ.D.B. care, lunar, le înregistra în contabilitatea  S.C. R.. ca şi operaţiuni  reale. Pentru a da acelor operaţiuni aparenţă de realitate, inculpatul Ţ.D.B. a întocmit la data de 1 11 2011, un contract de execuţie lucrări între S.C. C.F.. şi S.C. R., precum şi situaţii de lucrări/procese verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, aferente celor 47 de facturi/chitanţe.

Pentru ca operaţiunile fictive înregistrate în contabilitatea S.C. R. să nu provină exclusiv de la S.C. C.F., inculpatul Ş.F. a luat legătura cu alte persoane, faţă de care cercetările urmează a fi disjunse, care să-i pună la dispoziţie documente justificative (facturi şi chitanţe) în vederea introducerii lor în contabilitatea S.C. R.. Astfel, în aceeaşi modalitate, în luna august 2012 şi februarie 2013,  inculpatul Ş.F. a mai emis,  în numele S.C. T.B. 25 de facturi şi chitanţe în valoare totală de 124.000 lei, iar în numele S.C. V.C. un număr de 6 facturi/chitanţe în valoare totală de  29.908,80 lei. Respectivele documente justificative care atestau operaţiuni fictive de „curăţare, întreţinere şi spălare rezervoare, conducte, ţevi”, respectiv „lucrări de sablare, vopsire rezervor metalic”, au fost predate inculpatului Ţ. D.B. care, conform înţelegerii cu inculpatul R.P.F., le-a introdus în contabilitatea S.C. R., întocmind pe lângă acestea un contract de prestări servicii în numele S.C. T.B. şi unul de execuţie lucrări în numele S.C. V.C., precum şi situaţii de lucrări aferente fiecărei facturi/chitanţe.

De asemenea, inculpatul Ţ.D.B. s-a înţeles cu inculpatul R.P.F. să înregistreze în contabilitatea S.C. R. operaţiuni fictive cu ajutorul unor documente justificative provenind de la alte societăţi decât cele procurate prin intermediul inculpatului Ş.F.. Astfel,  prin intermediul altor persoane, faţă de care cercetările urmează a fi disjunse, inculpatul Ţ.D.B., în cursul lunilor septembrie 2012 - februarie 2013, a procurat un număr de 7 facturi şi chitanţe emise de S.C. M. E. în valoare de 35.000 lei şi  50 de facturi şi chitanţe provenind de la S.C. B.V., în valoare totală de 602.811,66 lei, pe care le-a înregistrat în contabilitatea  S.C. R., întocmind şi în acest caz, pentru a da aparenţa realităţii operaţiunilor, câte un contract de execuţie de lucrări, precum şi rapoarte de lucrări eferente fiecărei facturi/chitanţe.

Pentru emiterea documentelor care atestau operaţiuni fictive şi introducerea lor în contabilitatea S.C. R. inculpatul R.P. plătea un procent din valoarea facturată către inculpatul Ţ.D.B., o parte revenind acestuia, restul fiind împărţit cu inculpatul Ş.F. şi celelalte persoane care participat la emiterea documentelor.

Prejudiciul total cauzat de inculpatul R.P.F. prin înregistrarea în contabilitatea S.C. R. a celor 135 de operaţiuni fictive, în valoare totală de 1.388.036,46 lei, este de 447.753,32 lei şi a fost reparat integral.

Inculpatul C.E.D., administratorul S.C. I., l-a cunoscut pe inculpatul T.D.B. în cursul lunii aprilie 2012, stabilind ca acesta din urmă să îi presteze servicii de contabilitate prin intermediul S.C. C. Întrucât inculpatul C.E.D. i-a relatat inculpatului Ţ.D.B. că are sume mari de plătit bugetului de stat, acesta i-a explicat că există posibilitatea de a determina reducerea respectivelor taxe prin înregistrarea de cheltuieli nereale, cunoscând persoane care emit facturi ce atestă operaţiuni fictive.

Inculpatul C.E.D. a fost de acord cu propunerea inculpatului T.D.B., astfel că acesta din urmă a luat legătura cu inculpatul Ş.F. căruia i-a solicitat să procedeze la completarea şi emiterea de documente justificative fictive pe care să le înregistreze în contabilitatea S.C. I..

Inculpatul Ş.F., împreună cu alte persoane, faţă de care cercetările urmează a fi disjunse, a emis în perioada aprilie 2012 – august 2013, în numele S.C. C.F., S.C. A., S.C. T.B.  şi S.C. V.C. un număr de 237 de facturi/chitanţe în valoare de 1.267.922,2 lei, către S.C. I. care reprezentau operaţiuni fictive.

De asemenea, inculpatul Ţ.D.B. a procurat documente justificative şi prin intermediul altor persoane decât inculpatul Ş.F., persoane faţă de care cercetările urmează a fi disjunse, înregistrând în contabilitatea S.C. I. şi alte 123 de  facturi/chitanţe în valoare totală  de 590.000 lei provenind de la S.C. B.V. şi S.C. U.I.C..

Pentru a evita circuitele bancare, inculpaţii au convenit şi în această situaţie ca documentele justificative (facturi şi chitanţe) să fie întocmite zilnic, sub pragul de 5.000 lei, pentru a crea aparenţa unor decontări în numerar.

Respectivele documente justificative care atestau operaţiuni fictive de „întreţinere reparaţii şi asamblare hală fabrică producţie carton” au fost predate inculpatului Ţ.D.B. care, conform înţelegerii cu inculpatul C.E.D., le-a introdus în contabilitatea S.C. I., întocmind, pentru a da aparenţa că sunt reale, 6 contracte de execuţie de lucrări, precum şi situaţii de lucrări corespunzătoare operaţiunilor fictive.

Pentru emiterea documentelor care atestau operaţiuni fictive şi introducerea lor în contabilitatea S.C. I. inculpatul C.E.D. plătea un procent din valoarea facturată către inculpatul Ţ.D.B., o parte revenind acestuia, restul fiind împărţit cu inculpatul Ş.F. şi celelalte persoane care participat la emiterea documentelor.

Prejudiciul total cauzat de inculpatul C.ED.., prin înregistrarea în contabilitatea S.C. I. a celor 360 de operaţiuni fictive, în valoare totală de 1.834.884,80 lei, este de 373.163 lei şi a fost reparat integral.

Inculpatul D.C.T. este administratorul de drept al S.C. A. şi S.C. S.B., pe lângă acestea administrând în fapt şi S.C. I. şi S.C. C., societăţi care formal au ca administratori pe mama concubinei sale, N.E.  şi pe concubina sa, N.C..

Cunoscându-se de mai mult timp cu inculpatul Ţ.D.B., în cursul anului 2012, între aceştia au existat discuţii referitoare la prestarea unor servicii de contabilitate pentru S.C. A.. În acest context inculpatul D.C.T. i-a relatat inculpatului T.D.B. faptul că are sume mari de plătit la bugetul de stat pentru cele patru  societăţi a căror activitate o coordonează, solicitându-i să găsească o modalitate pentru a diminua acele taxe.  Inculpatul T.D.B. i-a prezentat atunci inculpatului D.C.T. varianta înregistrării în contabilitate a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, modalitate cu care acesta a fost de acord.

În consecinţă, inculpatul Ţ.D.B. a luat legătura cu inculpatul Ş.F. căruia i-a solicitat să procedeze la completarea şi emiterea de documente justificative fictive pe care să le înregistreze în contabilitatea S.C. A, S.C. S.B. şi S.C. I.

Inculpatul Ş.F., împreună cu alte persoane, faţă de care cercetările urmează a fi disjunse, a emis în perioada aprilie 2012 – august 2013, în numele S.C. A. şi  S.C. T.B.  un număr de 43 de facturi/chitanţe în valoare de 591.096 lei, către S.C. A., S.C. S.B. şi S.C. I. care reprezentau operaţiuni fictive.

De asemenea, inculpatul Ţ.D.B.  a procurat documente justificative şi prin intermediul altor persoane decât inculpatul Ş.F., persoane faţă de care cercetările urmează a fi disjunse, înregistrând în contabilitatea S.C. A., S.C. S.B., S.C. I. şi S.C. C. alte 82 de  facturi/chitanţe în valoare totală  de 1.190.002 lei provenind de la S.C. B.V. şi S.C. M.E. 

Pentru a evita circuitele bancare, inculpaţii au convenit şi în această situaţie ca documentele justificative (facturi şi chitanţe) să fie întocmite zilnic, sub pragul de 5.000 lei, pentru a crea aparenţa unor decontări în numerar.

În ceea ce priveşte operaţiunile fictive înregistrate de către S.C. I., nu a fost posibilă identificarea numărului exact de operaţiuni, întrucât inculpatul D.C.T., pentru a se sustrage urmăririi penale, a cesionat societatea unui cetăţean sârb, nefiind identificate facturile, chitanţele sau alte documente justificative. Relaţiile comerciale fictive pe care această societate le-a avut cu S.C. A., S.C. B.V. şi S.C. M.E., în valoare totală de 1.157.818 lei reieşind din declaraţiile 394 (declaraţiile informative privind livrările, prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional).

Respectivele documente justificative care atestau operaţiuni fictive au fost predate inculpatului Ţ.D.B. care, conform înţelegerii cu inculpatul D.C.T., le-a înregistrat în contabilitatea S.C. A., S.C. S.B., S.C. I. şi S.C. C.

Pentru emiterea documentelor care atestau operaţiuni fictive şi introducerea lor în contabilitatea S.C. A., S.C. S.B., S.C. I. şi S.C. C. inculpatul D.C.T. plătea un procent din valoarea facturată către inculpatul Ţ.D.B., o parte revenind acestuia, restul fiind împărţit cu inculpatul Ş.F. şi celelalte persoane care participat la emiterea documentelor.

Întrucât inculpatul T.D.B. a aflat că organele fiscale efectuează verificări încrucişate în legătură cu relaţiile comerciale ale S.C. B.V., (verificări coordonate cu cercetările penale din dosarul nr. 65/P/2013), i-a comunicat inculpatului D.C.T. acest aspect, iar acesta, pentru a induce în eroare organele de control, a luat decizia stornării operaţiunilor comerciale pe care această societate le-a avut cu S.C. A.. În consecinţă, inculpatul Ţ.D.B. a luat legătura cu suspectul D.S., faţă de care cercetările urmează a fi disjunse, care a întocmit în luna mai 2013 în fals 29 facturi de stornare pe care le-a predat inculpatului Ţ. spre a fi înregistrate în contabilitatea S.C. A.. Având suspiciuni asupra „seriozităţii” suspecţilor D.O. şi D.S., inculpaţii Ţ.D.B. şi D.C.T., a luat hotărârea de a storna şi operaţiunile fictive înregistrate în contabilitatea S.C. S.B. şi S.C. C.,  provenind de la S.C. M.E., societate controlată, de asemenea, de suspectul D.S.. În consecinţă, numitul D.S. a procedat la întocmirea  facturilor nr. 3002 din 30 06 2013 şi 614 din 12 06 2013, în numele lui „F.L.G.”, prin care atestă în fals, stornarea tuturor operaţiunilor fictive dintre S.C. M.E. pe de o parte, respectiv S.C. S.B. şi S.C. C. pe de alta. După ce a primit documentele justificative de stornare, de la suspectul D.S., inculpatul Ţ.D.B. a procedat la înregistrarea lor în contabilitatea S.C. S.B. şi S.C. C..

Operaţiunile de stornare nu au însă nicio influenţă asupra existenţei infracţiunii de evaziune fiscală, care era consumată la data efectuării lor, acestea indicând doar intenţia inculpaţilor T.D.B. şi D.C.T. de a induce în eroare organele de control cu privire la fictivitatea relaţiilor comerciale.

Prejudiciul total cauzat de inculpatul D.C.T., prin înregistrarea în contabilitatea S.C. A., S.C. S.B., S.C. I. şi S.C. C. a operaţiunilor fictive, în valoare totală de 1.781.098 lei, este de 574.548 lei şi a fost reparat parţial, prin stornarea unora dintre operaţiunile fictive, astfel că a mai rămas de recuperat suma de 517.505 lei.

Inculpatul D.C.T. este singurul care nu recunoaşte comiterea faptelor mai sus descrise, arătând că nu a avut vreo înţelegere cu inculpatul Ţ.D.B cu privire la înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor fictive. Pe parcursul cercetărilor acesta a avut însă o atitudine oscilantă, recunoscând parţial faptele comise (mai puţin operaţiunile S.C. I.) în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, cu ocazia propunerii de arestare preventivă, recunoaştere ce s-a dovedit a fi una de circumstanţă, făcută numai pentru a obţine clemenţa judecătorului, cu scopul de a nu se lua faţă de acesta măsura arestării preventive.  Ulterior, acesta nu a mai recunoscut faptele comise, arătând că toate operaţiunile înregistrate în contabilitate au fost reale.

Astfel, în ceea ce priveşte S.C. A., inculpatul D.C.T. a arătat că toate cele 85 de operaţiuni înregistrate în contabilitate, în valoare totală de 473.560 lei ar fi reale. Se consideră că această afirmaţie nu corespunde realităţii, urmând a fi înlăturată, în condiţiile în care din probele administrate reiese că inculpatul Ţ.D.B. a fost cel care a procurat acele documente justificative şi tot el le-a înregistrat în contabilitatea S.C. A.. Pe de altă parte, din probele administrate reiese faptul că aceste documente au fost întocmite de persoane care nu aveau vreo calitate în cadrul acelor societăţi, aspecte recunoscute atât de inculpatul Ţ., cât şi de inculpatul Ş.F. sau martora C.M. care arată că ei, personal, au completat facturi şi chitanţe emise către S.C. A. fără ca respectivele bunuri sau servicii să fie livrate.

În ceea ce priveşte relaţia dintre S.C. A. şi S.C. B.V., inculpatul arată că ar fi fost contactat de către o persoană necunoscută care s-ar fi prezentat ca reprezentant al acelei societăţi şi care i-ar fi propus efectuarea unor lucrări de amenajare a unei parcări. Acesta susţine că s-a înţeles cu acea persoană necunoscută să îi plătească în avans sumele de bani necesare achiziţionării materialelor, astfel explicându-se încheierea celor 29 de operaţiuni în valoare de 145.000 lei. Inculpatul D.C.T. mai arată că acea persoană necunoscută nu ar mai efectuat lucrările promise.

Această apărare se apreciază că nu poate fi luată în considerare întrucât sumele respective au fost înregistrate în contabilitatea S.C. A. ca şi cheltuieli, nu ca avans, iar, pe de altă parte, din modalitatea în care sunt întocmite respectivele documente, reiese că acestea sunt fictive. Se apreciază că este lipsită de orice logică susţinerea inculpatului că a plătit în realitate o asemenea sumă mare de bani unei persoane necunoscute, iar fracţionarea acesteia în funcţie de necesităţile de aprovizionare este, de asemenea, ilogică, explicându-se doar prin aceea că au fost întocmite 29 facturi fictive, datate în zile consecutive ale lunii octombrie 2012, doar pentru a se situa sub pragul de 5000 lei zilnic, în vederea evitării circuitelor bancare.

De asemenea, stornarea respectivelor operaţiuni nu vine decât să întărească ideea fictivităţii lor, în condiţiile în care inculpatul Ţ.D.B. arată circumstanţele concrete în care s-a luat decizia acestor stornări: demararea controalelor încrucişate în ceea ce priveşte S.C. B.V. şi suspiciunile asupra „seriozităţii” suspecţilor D.O. şi D.S..

Aceeaşi apărare este invocată şi în cazul relaţiilor comerciale dintre S.C. A. cu S.C. M.E. şi S.C. A.C., inculpatul D.C.T. arătând că s-a înţeles cu reprezentanţii acestor societăţi, persoane pe care, de asemenea, nu le cunoaşte şi nu poate oferi nici un fel de date despre acestea, să cumpere  diverse piese de schimb (consumabile), pe care le-a folosit în activitatea societăţi  Se consideră că şi în această situaţie reiese că respectivele operaţiuni sunt fictive, având în vedere declaraţiile inculpaţilor Ţ.D.B. şi Ş.F. care arată că ei au fost cei care au întocmit respectivele documente în vederea introducerii lor în contabilitatea S.C. A.. Prezintă, de asemenea, relevanţă şi faptul că toate operaţiunile sunt întocmite in cuantumul sumelor de 4.960 sau 5.000 lei, tocmai pentru a se evita circuitele bancare şi a ascunde astfel fictivitatea lor.

În ceea ce priveşte S.C. S.B. inculpatul D.C.T. foloseşte aceeaşi apărare, afirmând că nu s-a ocupat în mod direct de această societate. Considerăm că nu prezintă relevanţă dacă acesta s-a ocupat sau nu în mod direct de administrarea S.C. S.B. atâta timp cât din probele administrate reiese că el a fost cel care a luat decizia înregistrării operaţiunilor fictive în contabilitatea acestei societăţi.

Faptul că această societate înregistrează, în aceeaşi perioadă de timp, operaţiuni  în relaţie cu aceleaşi societăţi care au emis documente justificative şi pentru celelalte firme controlate de inculpatul D., în condiţiile în care inculpatul Ţ.D. arată că acesta a fost modul de operare în toate situaţiile, pune în evidenţă atitudinea nesinceră a inculpatului D.C.T.. De asemenea, fictivitatea operaţiunilor reiese din modalitatea de achiziţie şi din cantitatea produselor care fac obiectul operaţiunilor fictive. Chiar dacă în activitatea unui restaurant, paharele, tacâmurile sau feţele de masă ar putea fi considerate consumabile, achiziţionarea într-un timp scurt a 1600 de pahare (o mie şase sute!), 530 feţe de masă, 498 de cuţite, pe lângă alte cantităţi care au fost facturate sub denumirea generală de „tacâmuri” sau „veselă”, pune în evidenţă fictivitatea acestor operaţiuni, în condiţiile în care atât inculpatul Ş.F. şi Ţ. D.B. arată că ei au fost cei care au emis/scris, respectiv înregistrat acele documente în contabilitatea S.C. S.B., fără ca vreuna din respectivele operaţiuni să fi avut loc.

Referitor la S.C. C. şi S.C. I., inculpatul D.C.T. arată că acestea au fost administrate de către concubina sa, N.C., respectiv mama concubinei sale, N.E. şi că nu s-a ocupat în fapt de administrarea lor, astfel că nu cunoaşte dacă aceste societăţi au înregistrat sau nu operaţiuni fictive în contabilitate.

Această apărare este însă contrazisă de probele administrate în cauză, care relevă faptul că inculpatul D.C.T. a fost cel care s-a ocupat, cel puţin parţial, de administrarea celor două societăţi şi, mai ales, tot el a fost cel care a luat decizia înregistrării în contabilitatea acestora a operaţiunilor fictive. Prezintă relevanţă în acest sens faptul că aceste societăţi înregistrează în acelaşi interval de timp operaţiuni provenind de la aceleaşi firme, inculpaţii Ş.F. şi Ţ.D.B. arătând că respectivele operaţiuni nu au existat, ei fiind cei care le-au completat/scris, respectiv înregistrat în contabilitate cu scopul de a diminua masa impozabilă.

Faptul că inculpatul D.C.T. s-a ocupat de activitatea  S.C. I. reiese atât din declaraţiile inculpatului Ţ.D.B., cât şi din împrejurarea că el a fost cel care a purtat negocieri directe cu clienţi ai acestei societăţi, astfel cum reiese din declaraţia martorului P.C.N. care îl indică pe acesta ca reprezentant al S.C. I. în relaţia cu S.C. W.N.P.K. , precum şi declaraţia martorului M..E.C., care îl indică în relaţia cu S.C. T.S.C.C.GIE. De asemenea, este de remarcat că societatea respectivă îşi are sediul la una din proprietăţile inculpatului D.C.T., situată în localitatea X, iar ştampila S.C. I. este comandată şi plătită de către S.C. A., societate administrată de inculpat.

Încercarea inculpatului de a plasa orice responsabilitate vizavi de activitatea S.C. I. în sarcina martorei N.E., mama concubinei sale, nu face decât să dovedească poziţia nesinceră a acestuia, întrucât din probele administrate reiese că aceasta nu s-a ocupat de activitatea respectivei societăţi. Este relevantă în acest sens declaraţia martorei N.E., dată în faţa organelor de cercetare penală, din care reiese că aceasta nu cunoaşte care a fost obiectul de activitate al S.C. I. şi nu cunoaşte clienţii acelei societăţi. Lăsând la o parte nuanţele comice ale declaraţiei martorei N.E., înregistrate audio de organul de cercetare penală, este evident că aceasta, în vârstă de 72 de ani, cu un nivel de instrucţie precar, nu avea posibilitatea de a negocia şi încheia contracte cu marii constructori de autostrăzi, S.C. A.SPA sau S.C. T.S.C.C. GIE. De altfel, pe lângă faptul că aceasta nici nu cunoaşte care este obiectul de activitate al S.C. I., din probele administrate reiese că inculpatul D.C.T. a fost cel care a semnat înscrisurile referitoare la oferta de preţ către S.C. A.SPA , indicându-se în conţinutul ofertei datele acestuia de contact (e-mail şi numărul personal de telefon), precum şi în dreptul modificării preţului în cazul contractului cu S.C. T.S.C.C. GIE., semn că a existat o negociere la care acesta a participat. În concluziile raportului de constatare criminalistică se arată că între semnăturile din litigiu şi cele de comparaţie există asemănări care indică faptul că este vorba de unul şi acelaşi autor, doar împrejurarea că semnătura nu este una elaborată, neconţinând suficiente elemente particulare, a împiedicat formularea unor concluzii de certitudine. Acest din urmă document, încheiat cu S.C. T.S. C. C.GIE., ca de altfel şi celelalte provenind de la  S.C. I. poartă şi o semnătură ce pare a fi a martorei N.E., însă din raportul de constatare criminalistică întocmit în cauză, reiese că semnătura în litigiu nu este olografă,  fiind creată cu o parafă ce imită semnătura acesteia. Confecţionarea unei ştampile cu semnătura martorei N.E., denotă tocmai intenţia de a crea posibilitatea inculpatului sau altor persoane să se ocupe de activitatea S.C. I.. De altfel, în cuprinsul declaraţiilor sale, inculpatul D.C.T. afirmă că a însoţit-o pe N.E. în deplasările acesteia pentru a reprezenta  S.C. I., însă arată că nu a participat la negocieri sau la alte forme de reprezentare a acelei societăţi.

Audierea martorei N.E. a fost însă întreruptă de fiica sa, N.C., concubina inculpatului, care s-a comportat în sediul I.P.J. Arad ca pe propria ei feudă, intrând în biroul anchetatorului de trei ori, intervenind pe parcursul luării declaraţiei, influenţând martora să nu declare unele aspecte ce vizau obiectul cauzei şi, în final, luând-o din biroul de anchetă şi plecând cu aceasta, înainte de finalizarea audierii. Atitudinea acesteia nu face decât să întărească ideea formulată de inculpatul Ţ.D.B. în cuprinsul unei convorbiri ambientale interceptate în cauză, care afirmă despre inculpatul D.C.T. că, prin relaţiile pe care le are la nivelul I.P.J. Arad, va reuşi să influenţeze cercetările ce se efectuează în dosarul penal: „îi bine să îl ţii aproape pe D.. Şi ca şi client şi ca şi persoană. Că are relaţii peste tot în Arad. De la cel mai mare la cel mai mic posibil…. da′ dacă e de intervenit la superior, prin el o să intervin … bă, io ti-am spus. Tu .. el se are nu bine cu N.J., ultra bine … cu N.J., şefu′ de la …. Şefu′ lu′ … Ş.”

A lua în considerare declaraţiile inculpatului D.C.T., presupune a le înlătura pe cele ale inculpatului T.D.B., care a dat dovadă în cele din urmă de sinceritate, prezentând organelor judiciare întreaga activitate infracţională. Apreciem că declaraţiile inculpatului T.D.B. sunt cele care se coroborează cu întreg ansamblul probator şi, mai ales, cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi/suspecţi audiaţi în cauză, care au recunoscut cu toţii comiterea faptei, descriind organelor judiciare modul de operare, care este comun tuturor societăţilor care au înregistrat operaţiuni fictive, inclusiv celor administrate/controlate de inculpatul D.C.T..

Inculpatul D.C.T. explică poziţia procesuală a inculpatului T.D.B. prin aceea că ar intenţiona să îşi uşureze situaţia întrucât este cercetat în stare de arest preventiv. Este lipsită de logică această explicaţie, atâta timp cât declaraţia inculpatului Ţ.D.B. se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Pe de altă parte, inculpatul Ţ.D.B., înainte de a se dispune faţă de el vreo măsură preventivă şi înainte de a cunoaşte că e cercetat penal, a afirmat în cadrul discuţiilor interceptate ambiental că şi inculpatul D. C.T. a  înregistrat operaţiuni fictive: „De … se ştie în Finanţe…de restu′ nu se ştie…la firma lu′ D., la A.….şi el şi-o băgat nişte facturi ca să scape de TVA şi aşa mai departe de la acesta…şi acum îl toacă, îl fut, tot pentru mine, cum ar veni”.

Pentru aceste considerente, se apreciază că declaraţiile inculpatului D.C.T. nu corespund adevărului, urmând a fi înlăturate, atitudinea acestuia putând fi avută în vedere de către instanţă, prin aplicarea unei pedepse ferme, în regim de executare.

Prejudiciul total cauzat de inculpatul Ţ.D.B., prin înregistrarea în contabilitate a celor 757 de operaţiuni fictive, în valoare totală de 4.592.463,95 lei, este de 1.609.850 lei şi a fost reparat parţial prin plata de către ceilalţi inculpaţi/suspecţi a prejudiciilor cauzate de fiecare în parte, cu excepţia inculpatului D.C.T., rămânând un rest de 517.505 lei,

Prejudiciul total cauzat de inculpatul Ş.F. prin înregistrarea în contabilitate a celor 454 de operaţiuni fictive, în valoare totală de 3.081.516,29 lei, este de 822.078,37 lei şi a fost reparat parţial prin plata de către ceilalţi inculpaţi/suspecţi a prejudiciilor cauzate de fiecare în parte, cu excepţia inculpatului D.C.T., rămânând un rest de 190.676,40 lei,

La data de 11.03.2014 numitul C.E. a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu un denunţ formulat împotriva inculpatului Ţ.D.B. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 al. 1 C.pen. În conţinutul sesizării, denunţătorul C.E. a arătat că este administrator al S.C. I.., iar în această calitate, în cursul anului 2013 a fost supus unor verificări din partea organelor fiscale şi de cercetare penală în legătură cu înregistrarea în contabilitate a unor documente justificative care atestau operaţiuni fictive. În legătură cu înregistrarea acelor documente, denunţătorul C.E. arată că, încă din luna aprilie 2012, l-a cunoscut pe inculpatul Ţ.D.B., despre care a aflat că are calitatea de inspector în cadrul D.G.F.P. Arad Biroul de Inspecţie Fiscală. Acesta s-ar fi oferit să îl ajute la găsirea unei metode de a diminua taxele şi impozitele pe care trebuie să le plătească bugetului de stat, sens în care ar fi încheiat în mod formal un contract de colaborare cu soţia sa, Ţ.A.V. (contabil autorizat) pentru ca aceasta să îi introducă în contabilitate operaţiunile comerciale.

În cuprinsul aceluiaşi denunţ se mai arată că Ţ.D.B. s-ar fi ocupat personal de introducerea în contabilitatea S.C. I. a unor documente justificative care atestau operaţiuni fictive, printre care şi cele provenind de la SC. B..V.. Întrucât denunţătorul C.E. i-a relatat lui Ţ.D.B. despre faptul că este cercetat în dosarul 65/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, acesta din urmă i-a spus că are influenţă asupra lucrătorului de poliţie pentru a-l determina să dirijeze cercetările astfel încât să nu se constate în sarcina sa comiterea infracţiunii de evaziune fiscală: „….este un cretin (lucrătorul de poliţie n.s)…o să-l pună cu botu′ pe labe şi superiorul lui şi superiorul superiorului lui, o să vină şi o să vorbească cu el, da asta îi, îi un prost, îi tinerel, că calcă pă morţi şi aşa mai departe şi când merge mai deranjează şi pe unii şi pe alţii” , această afirmaţie reieşind dintr-o discuţie înregistrată cu mijloace proprii de către C.E. şi depusă la dosarul 65/P/2013.

Denunţătorul C.E. a mai arătat că inculpatul Ţ.D.B. a afirmat că organele de cercetare penală nu îi vor putea reţine infracţiunea de evaziune fiscală decât cu ajutorul organelor fiscale, sens în care l-a asigurat că are influenţă asupra colegilor săi pentru ca verificările pe care aceştia le vor face să îi fie favorabile. Aceste aspecte reies şi din înregistrarea ambientală pe care denunţătorul a pus-o la dispoziţia organelor de anchetă : „…dar poliţia nu este capabilă să facă un act din care să zică…I. PLĂTEŞTE!, nu este de competenţa lor….aşa cum nu e de competenţa mea să pun la unu cătuşe, că nu pot eu să pun….o să vină…s-o anunţat finanţele….”

În cuprinsul denunţului formulat C.E. a arătat că, prin influenţa pe care inculpatul Ţ.D.B. susţinea că o are faţă de organele de urmărire penală şi faţă de cele de control fiscale îl va ajuta să scape de orice acuzaţii, dând de înţeles că pentru aceasta va trebui să plătească o sumă de bani, fără însă a preciza cât anume.

În cauză s-a început urmărirea penală faţă de inculpatul Ţ.D.B. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 al. 1 C.pen apreciindu-se că există indicii rezonabile în ceea ce priveşte comiterea faptei.

Prin încheierile nr. 17 din 12.03.2014 şi 26 din 28.04.2014 ale Tribunalului Arad s-a încuviinţat supravegherea tehnică constând în supravegherea video, audio sau prin fotografiere, precum şi interceptarea, localizarea şi înregistrarea comunicărilor efectuate de la şi către posturile 0784.328.528, 0749954305 şi 0769268424, utilizate de inculpatul Ţ.D.B. şi 0757.954.659, utilizat de denunţătorul C.E.

Din înregistrările efectuate în mediu ambiental cu ocazia întâlnirilor dintre C.E. şi inculpatul Ţ.D.B. din datele de 17.03, 20.03, 26.03, 02.04, 10.04, 29.04, 07.05 şi 21.05.2014 reiese că acesta din urmă a promis că, în situaţia în care organele de poliţie vor continua cercetările, va uza de influenţa pe care o are, personal sau prin tatăl său, faţă de persoane cu funcţii de conducere din cadrul I.P.J. Arad, A.N.A.F. Arad sau din cadrul Tribunalului Arad pentru a-l ajuta pe denunţător să scape de acuzaţiile de evaziune fiscală: „crezi că io nu-s cu … cu degetu′ pe butonul roşu dacă îi de apăsat şi vorbit? … că şi dacă îi, să zici că punem … o să ajungă să pună presiune mare pe tine, o să vorbesc cu … (cms. şef … , adjunct …. Arad – n. ns.)  şi o să te trimit din partea mea. N-o să vorbesc io pân telefon altceva. O să  te duci din partea lu′ … a mea şi a lu′ taică-mio.” … „ şi  dacă  s-ajunge în tribunal … dom′le în tribunal se ştiu o grămadă, o grămadă se ştiu şi io ştiu şi cine trăbă. Şi la ăsta în mod normal pă linie de partid se poate ajunge…”

Cu ocazia întâlnirii din data de 26.03.2014 inculpatul  Ţ.D.B. l-a sfătuit pe denunţător ca înainte de a trafica influenţa faţă de superiorii lucrătorului de poliţie care instrumentează cauza, cms. Ş.S., să încerce să îi ofere acestuia o sumă de bani: „să vezi … să-l testezi şi tu pe el, părerea mea … şi atunci, dacă cumva, zic io, acceptă … te poţi gândi la varianta asta, să-i pui într-un plic … părerea mea îi să vorbeşti cu el prima dată pentru că tot timpu′ când îi de rezolvat ceva nu rezolvi cu şefii. … încă nu îi de vorbit cu şefii, că cu ăştia micii rezolvi tot”

Ulterior, cu ocazia întâlnirii din data de 10.04.2014, după ce denunţătorul C.E. i-a relatat inculpatului Ţ.D.B. că a consultat un avocat şi că va fi pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, acesta din urmă a promis că va uza de influenţa pe care susţinea că o are faţă de şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Arad: „o să vorbesc cu cineva, să văd atuncia. Să-l prind să vorbesc io cu şefu′ lui, nu cu şefu′ mare. Cu şefu′ lu′ … âsta, Şerban sau cum mă-sa îl cheamă. La Economic.” Cu acea ocazie C.E. a întrebat cât îl va costa acel ajutor, inculpatul Ţ.D.B. arătând că nu ştie cuantumul sumei, sfătuindu-l însă să dea cât trebuie pentru asemenea situaţii, el angajându-se a face denunţătorului legătura cu şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor: „Da′ io nici nu ştiu … doară nu crezi că îs pă tarife. Cât trăbă: atâta, atâta, atâta … Că io numa′ te pun în legătură, tu te duci şi vorbeşti … sau cineva.”

În acelaşi context, inculpatul Ţ.D.B. l-a întrebat pe denunţător dacă i-a mai furnizat mărfuri (cutii din carton) inculpatului D.C.T., acesta răspunzând că nu i-a mai furnizat deoarece nu era rentabil. Inculpatul i-a solicitat atunci să reia furnizarea către acesta deoarece prin el va trafica influenţa faţă de organele de poliţie: „îi bine să îl ţii aproape pe D. Şi ca şi client şi ca şi persoană. Că are relaţii peste tot în Arad. De la cel mai mare la cel mai mic posibil…. Îi răspunzi la telefon şi îl serveşti când îţi cere omu′, că nu-ţi cere, oricum, pe gratis, că plăteşte. … da′ dacă e de intervenit la superior, prin el o să intervin … bă, io ti-am spus. Tu .. el se are nu bine cu …, ultra bine … cu …., şefu′ de la … Şefu′ lu′ … Ş.” În aceste condiţii C.E. a fost de acord să reia furnizarea de mărfuri către acea persoană, chiar în condiţii dezavantajoase: „Dacă mă duc, nu în pierdere, dar măcar cu cât iau materia primă, să acopăr acolo cheltuielile şi, na, iacă, îi dau cutii, na, acum ce să fac?”

Pe de altă parte, inculpatul Ţ.D.B. a promis denunţătorului că are influenţă şi asupra colegilor săi din cadrul Biroului de Inspecţie Fiscală al D.G.F.P. Arad care urmează a-i efectua controlul de fond: „că ti-am spus că eşti programat la control de fond … n-o fost la tine T.F. cu … V. … şi-or zis că ţi-o venit avizul de inspecţie pentru control?” … „lasă-i să vină! În mod normal ştiu şi cine trebuie să vină, în mod normal şi la cine o ajuns controlu′, din ce birou s-o emis decizia de unde va veni.”

În perioada desfăşurării activităţilor de control de către Biroul de Inspecţie Fiscală din cadrul D.G.F.P. Arad inculpatul Ţ.D.B. şi-a manifestat nemulţumirea în legătură cu faptul că nu au fost repartizaţi inspectorii pe care i-ar fi putut aborda în scopul creării unei situaţii avantajoase denunţătorului: „Io nu ştiu de ce  n-o venit cine trebuia să vină. Pe mine aia mă deranjează … F. cu T., cu … cum îl cheamă? Cu V. … Ăştialalţi cu controlu′ … io zic că nu merge, că nu-i … îs buni, îs corecţi, îs … mai ales că serviciu′ o picat prost de la început, de unde vin ăştia … nu ştiu cum pula mea o picat la L. M., la şefu′ ăsta al lor … io asta speram, să vină T. cu V. … cu ei mergeam direct şi vorbeam” Denunţătorul C.E. i-a relatat atunci inculpatului Ţ.D.B. faptul că persoanele care au venit în control sunt inabordabile şi nu sunt dispuse să accepte nici măcar avantaje protocolare, cum ar fi o cafea sau mâncare: „le-am făcut cafea, le-am cumpărat meniuri … că o zis doamna aia … T., că ea … ei au sadnwich-uri …”

În această situaţie, inculpatul Ţ.D.B. a luat hotărârea de a influenţa rezultatul controlului prin intermediul şefului Biroului de Inspecţie Fiscală, D.E., cu care ar urma să ia legătura prin inculpatul D.C.T.: „Mâine vreau să mă duc eventual să vorbesc cu D., să văd, să văd. Mă gândesc, iar gândesc prostii … Să văd cât de bine se ai … să are el cu D.′. Şefu′ de control. Şefu′ mare”. Denunţătorul C.E. a fost de acord cu propunerea făcută de inculpatul Ţ.D.B., de a-i furniza mărfuri gratuit inculpatului D.C.T., timp de trei ani, în valoare de 9000 lei pe an,  pentru ca acesta să îşi exercite influenţa asupra şefului Biroului de Inspecţie Fiscală, D.E.: „Mă io aşa m-am gândit cu D.. Sincer! Mi-am făcut aşa un calcul, că … na. Un an, doi … nu ştiu. Nouăzeci de milioane, nu? Nouă mii o sută.”, moment în care inculpatul T.D.B. a intervenit solicitându-i să-i ofere mărfuri in valoare de 10.000 lei pe an:„Pune zece mii!”, sumă cu care denunţătorul a fost de acord: „Na, zece mii de lei pe an, iacă, un an, doi, pot să-i ofer cutii … Trei ani dacă trăbă.”

Inculpatul Ţ.D.B. i-a relatat atunci denunţătorului că nu are curajul să intervină în mod nemijlocit la directorul Biroului de Inspecţie Fiscală, D.E., afirmând că acesta  ar fi o persoană influentă şi sprijinită politic: „Nu pot io să mă duc, ca şi inspector … Nu că nu pot, mi′ foarte greu. Aici am un nod în … în … în gât când vorbesc, chiar dacă am tupeu, că nu ştiu cum să îl iau. Că şi acela îi coios, Să stai, eşti pă … o fost P.S.D.-u′ 2000-2004, 2004, 2007, 2008 o fost P.D.L.-u′ . Acuma Îi P.S.D. cu P.N.L. împreună şi tu eşti tot hopa-mitică, eşti tot în picioare. Deci, în mod normal ştiu cine îl susţine pe el. Şi are sprijin …” Denunţătorul C.E. şi-a  manifestat nedumerirea faţă de aceste afirmaţii: „Stai puţin, că n-am înţeles. Adică … şefu′ tău mare îi … susţinut politic de … da′ nu s-o terminat tâmpenia asta?” Inculpatul Ţ.D.B. a răspuns: „Never. La noi în România, niciodată” şi că va trebui să intervină prin factorul politic la directorul Biroului de Inspecţie Fiscală: „că nu-i tot una io să-i spun sau să vină de cine ascultă el, să zic şi cine l-o susţinut pe el politic … deci există o cale să ajungi aşa la D. sau pot să mă duc io direct aşa. Ştii? Numai că nu ştii cum reacţionează. Îi una când îi spun eu ceva sau îi una când îi spune acela marele ceva.”

În acest context, inculpatul Ţ.D.B. i-a propus denunţătorului C.E. să plătească anumite sume de bani către partidele politice, fără a preciza cuantumul acestor sume, pentru ca factorul politic să-l determine pe directorul Biroului de Inspecţie Fiscală  să influenţeze rezultatul controlului: „ţie nu ţi-o venit nimeni vreodată să te întrebe: bă, nu vrei să cotizezi la niciun partid? … o dată şi o dată sprijini şi tu un partid … Acum … Când îi campanie mă refer (campania pentru alegerile europarlamentare – n.ns.) … că astea cam aşa se fac … da′ în mod normal cine dă bani, după ce ajunge partidul la putere, zice: OK, îţi mai aduci aminte că ţi-am dat bani? Ajută-mă şi pe mine! … OK, partidu′ are datoria să te ajute.” Denunţătorul C.E. a fost de acord cu propunerea inculpatului Ţ.D.B. de a da bani unor partide politice pentru a se exercita în acest mod influenţa asupra directorului Biroului de Inspecţie Fiscală: „Dacă trăbă să mă bag în politică, iacă, no, mă bag în politică. Adică nu io mă bag. Să le dau bani la campania electorală. No, cât trăbă! … dacă mă bag în politică şi dau bani la campania electorală, mă rezolvă?” Inculpatul Ţ.D.B. a răspuns afirmativ la această întrebare: „să văd cum îl abordez pă ăsta (D.E. - n.ns.) … da′ tăt îi politic, în pula mea. …Păi poţi să meri şi să-i spui: bă, frate, uite, am un control, am o belea, am o problemă …”

Pentru acest demers, inculpatul Ţ.D.B. a afirmat că va  aborda factorul politic prin tatăl său, director al unui cotidian local, care ar avea asemenea conexiuni: „Tre′ să vorbesc să văd în ce … că şi bătrânu′ meu ştie … pe politic. Care, unde, ce şi cum. Păi cine-i a doua putere în stat? Nu presa? Nu armata, nu poliţia sau … Primu′ ţi-i securitatea şi al doilea ţi-i presa …”

Cu toate că inculpatul Ţ.D.B. a ezitat iniţial să-şi abordeze colegii care se aflau în control la S.C. I., la data de 28.04.2014, ora 16:44, acesta l-a apelat pe inspectorul A,N,, stabilind o întâlnire cu acesta, fără a se cunoaşte conţinutul discuţiilor purtate cu ocazia întâlnirii din faţa…... La data de 07 05 2014, inculpatul Ţ.D.B., cu ocazia discuţiilor purtate cu C.E. şi interceptate în mediu ambiental, a afirmat că i-a relatat inspectorului N.A., cu ocazia acelei întâlniri, despre fictivitatea operaţiunilor comerciale: „Hai c-am vorbit cu A. … pă faţă, ştie, acum nu mă duc dă fiecare dată să-l … tăt îi dau ghioambe”.

De asemenea, la data de 15.05.2014, inculpatul Ţ.D.B. l-a apelat telefonic pe directorul Biroului de Inspecţie Fiscală Arad, D.E., stabilind o întâlnire confidenţială cu acesta pentru a doua zi, nu la birou, ci într-un alt loc (cu toate că aceştia au birourile în aceeaşi clădire): „Bun, da′ n-aş vrea pe la birou! Să ne vedem undeva …” A doua zi, 16.05.2014, în jurul orei 11:30, inculpatul  Ţ.D.B. s-a întâlnit cu D.E., fără a se putea însă stabili conţinutul discuţiilor, înregistrarea ambientală fiind realizată de la distanţă.

Cu ocazia ultimei întâlniri înregistrate în mediu ambiental, întrebat de către C.E. dacă ar putea interveni prin tatăl său, astfel cum a afirmat anterior: „Şi taică-to ce zice? … nu ne poate ajuta cumva … ceva pile?”, inculpatul Ţ.D.B. a afirmat că acesta şi inculpatul D.C.T. vor acţiona doar în momentul în care vor vedea rezultatul verificărilor efectuate de către organele de cercetare penală şi cele fiscale: „în afară dă faptu′ că nu doarme nopţile, cum zice el, ce să zică? … încă nu îi de făcut val, că şi Don încă n-o vorbit cu nime′. Stăm să vedem ce … unde, ce şi cum … că poate avem noroc dă la Dumnezo′ şi nu trăbă nimic făcut.”

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 25.08.2014 sub nr. 4213/108/2014.

La termenul de judecată din 7.10.2014(f.40-54 vol.II instanţă), s-au respins cererile şi excepţiile formulate pe cameră preliminară şi s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad şi s-a dispus începerea judecăţii.

În cauză s-a constituit parte civilă civilă DGRFP Timişoara -AJFP Arad, în nume propriu şi în reprezentarea ANAF ca reprezentant legal al Statului Român cu suma de 735.187 lei, la care se adaugă majorari, dobânzi, penalităţi conform OG 92/2003, faţă de inculpatulul C.E.(f. 140, f.141 vol. II instanţă). Prin înscrisul depus la instanţă de partea civilă (f. 245,246 vol. II instanţă) aceasta şi-a precizat pretenţiile civile, reducându-şi pretenţiile faţă de inculpatul C.E. la suma de 636.527 lei şi a formulat pretenţii civile faţă de inculpaţii D.C.T., Ţ.D.B. în cuantum de 603.794 lei şi Ş.F. în cuantum de 190.676,4 lei; sume la care se adaugă majorari, dobânzi, penalităţi conform OG 92/2003.

În cursul urmăririi penale prin rechizitoriu s-a dispus inscripţia imobiliară în cazul inculpatului D.C. T. asupra imobilului situat pe str.X – valoare impozabilă 64.515  lei, înscris în C.F. ….; asupra imobilului situat pe str. Y– valoare impozabilă 111.926  lei, înscris în C.F. ….. şi asupra imobilului situat pe str. Z– valoare impozabilă 457.641 lei, înscris în C.F. ….. S-a dispus conform aceluiaşi rechizitoriu în cazul inculpatului Ţ.D.B. inscripţia imobiliară asupra terenului extravilan situat în A , înscris în C.F. …..iar în cazul inculpatului Ş.F. inscripţia imobiliară asupra apartamentului situat în localitatea  B înscris în C.F…...

La termenul de judecată din 22.01.2015, ulterior citirii actului de sesizare, în baza art. 374 alin. (4) Cod procedură penală, inculpaţii Ţ.D.B., C.E.D., Ş.F. în faţa instanţei, au declarat că recunosc faptele reţinute în sarcina lor, cerând aplicarea faţă de ei a dispoziţiilor prevăzute de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoaşterii vinovăţiei(f. 267-269 vol. II instanţă). Inculpatul R.P.F. a arătat la acelaşi termen de judecată că recunoaşte în parte comiterea infracţiunii ce i se impută, dar contestă valoarea prejudiciului pe considerentul că o parte din operaţiunile reţinute ca fictive au fost realizate în realitate(f. 270,271 vol. II instanţă). Inculpaţii R.P.F, Ţ.D.B., C. E. , Ş.F. au fost reaudiaţi la termenul din 11.11.2015 care şi-au menţinut poziţia procesuală iniţială(f. 20-21, 23-28 vol. IV instanţă). Inculpatul D.C.T. nu a recunoscut acuzaţiile (f. 13-14 vol. IV instanţă).

La termenul din 23.02.2016 procurorul a solicitat(f. 106-107 vol. V instanţă) schimbarea încadrării juridice a faptelor  inculpaţilor reţinute prin rechizitoriu, după cum urmează:

- în cazul inculpatului D.C.T. din  infracţiunile de evaziune  fiscală în  formă  continuată prev. de  art.9 al.1 lit.c  din  L.nr.241/2005 cu  aplic.  art.35  al.1 C.p. şi  complicitate  la infracţiunea  de  fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată în  formă  continuată prev.  de art.48 al.1 C.p. rap.  la  art.322 al.1 C.p.  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p.,  ambele  cu  aplic.  art.33 lit.a C.p.1969 în infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prev.  de  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  L.nr.241/2005  cu  aplic.  art.41  al.2 C.p.1969- în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013, care absoarbe în conţinutul constitutiv şi infracţiunea  de complicitate la fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată  în formă continuată.

- în cazul inculpatului R.P.F din infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prev.  de  art.9  al.1 lit.c din  L.nr.241/2005  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p. în infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prev.  de  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  L.nr.241/2005 - în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013, cu  aplic.  art.41  al.2 C.p.1969.

- în cazul inculpatului C.E. din infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prev.  de  art.9  al.1 lit.c din  L.nr.241/2005  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p. în infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prev. de art.9  al.1 lit.c  din  L.nr.241/2005 – în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013,  cu  aplic.  art.41  al.2 C.p. 1969.

- în cazul inculpatului Ţ.D.B. din infracţiunile  de  complicitate  la  evaziune  fiscală în  formă  continuată prev. de  art.48  al.1 C.p  rap.  la  art.9 al.1 lit.c  din  L.nr.241/2005  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p., fals  în  înscrisuri  în  formă  continuată  prev.  de art.322 al.1 C.p.,  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p. şi  trafic  de  influenţă  prev. de  art.291  al.1 C.p.,  toate  cu  aplic.  art.38 lit. a C.p. în  trei  infracţiuni  de  complicitate la infracţiunea  de  evaziune fiscală  în  formă  continuată,  care  absoarbe  în  conţinutul  constitutiv  şi  infracţiunea  de  fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată în  formă continuată, după cum urmează: art.26 C.p.1969 rap. la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  L.nr.241/2005 în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013 - cu  aplic.  art.41  al.2 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul D.C.T.), art.26 C.p.1969 rap.  la  art.9 al.1  lit.c,  al.2 din  L.nr.241/2005 - în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013 ,  cu  aplic.  art.41  al.2  C.p.1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.),  art.26 C.p.1969 rap.  la  art.9  al.1 lit.c din  L.nr.241/2005 - în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013 ,  cu  aplic.  art.41  al.2 C.p. 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C.E.) şi  art.291 C.p. 2014, toate  cu aplic.art.38 al.1 lit.a C.p.2014.

- în cazul inculpatului Ş.F. din infracţiunea de  complicitate  la  evaziune  fiscală în formă  continuată prev.  de  art.48  al.1 C.p, rap.  la  art.9  al.1 lic.c  din  L.nr.241/2005  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p. în  trei  infracţiuni  de  complicitate la infracţiunea  de  evaziune fiscală  în  formă  continuată, după cum urmează: art.26 C.p.1969 rap. la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  L.nr.241/2005 în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013 - cu  aplic.  art.41  al.2  C.p.1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul D.C.T.), art.26 C.p.1969 rap.  la  art.9 al.1  lit.c,  al.2 din  L.nr.241/2005 - în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013 ,  cu  aplic.  art.41  al.2 al.2 C.p.1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.),  art.26 C.p.1969 rap.  la  art.9  al.1 lit.c din  L.nr.241/2005 - în  forma  anterioară  modificării  sale prin  L.nr.255/2013 ,  cu  aplic.  art.41  al.2 C.p. 1969 (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C.E.) , toate  cu aplic.art.33 al.1 lit.a  C.p.1969.

La termenul din 28.03.2016 inculpatul D.C.T. a solicitat în cazul său schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată din  infracţiunile de evaziune  fiscală în  formă  continuată prev. de  art.9 al.1 lit.c  din  L.nr.241/2005 cu  aplic.  art.35  al.1 C.p. şi  complicitate  la infracţiunea  de  fals  în  înscrisuri  sub  semnătură  privată în  formă  continuată prev.  de art.48 al.1 C.p. rap.  la  art.322 al.1 C.p.  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p.,  ambele  cu  aplic.  art.33 lit.a C.p.1969 în infracţiunea de  evaziune  fiscală în  formă  continuată prev.  de  art.9 al.1 lit.c,  din  L.nr.241/2005  cu  aplic.  art.35  al.1 C.p. şi art. 5 C.p..

În cauză au fost audiaţi martori, s-au depus înscrisuri şi s-a efectuat o expertiză fiscală, fiind audiaţi totodată şi experţii pentru lămuriri suplimentare.

Văzând probele administrate în cursul urmăririi penale: Volumul I :denunţ penal (f.1,2);declaraţia martorului C.E. (f.3-7); proces-verbal de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental (f.11-13);suport optic conţinând înregistrările efectuate în mediul ambiental si a convorbirilor telefonice(f.10-14, 56, 76, 89,105, 117, 142,160, 163, 180,254);procese-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică (f.44-55, 57-75,77-104, 106-116, 118-141, 143-159,161-162, 163-179, 181-250);Volumul II:fişe de evidenţă locală (f.10-19);declaraţii inculpatului C.E. (f.30-35);înscrisuri doveditoare a repararării prejudiciului de către inc. C.E. (f.36-46);declaraţiile inculpatului R.P.F. (f.50,51,59);înscrisuri doveditoare a reparării prejudiciului de către inc. R.P.F. (f.61-63);procese-verbale de executare a mandatelor de aducere (f.65,83,152);declaraţiile inculpatului M.I.D. (f.68-78);înscrisuri doveditoare a repararării prejudiciului de către M.I.D. (f.74-81);declaraţiile inculpatului P.M.F. (f.86-91, 96-97);înscrisuri doveditoare a reparării prejudiciului (f.92-94);declaraţiile suspectului P.C. (f.101);înscrisuri doveditoare a repararării prejudiciului de către P.C. (f.102);declaraţiile suspectului Ţ. M.S. (f.105-106);înscrisuri doveditoare a repararării prejudiciului de către T.M.S. (f.107-108);declaraţiile inculpatului T.D.B. (f.111-112, 117-118, 122-134); declaraţiile inculpatului Ş.F. (f.137-144,147-148);declaraţiile inculpatului D.C.T. (f.158-159, 162-174);proces-verbal de consemnare a împrejurărilor constatate cu ocazia audierii martorei N.E. (f.175-176);suport optic conţinând împrejurările constatate cu ocazia audierii martorei N.E. (f.177);declaraţie martorei N.E. (178-180);declaraţiile de martor a celor faţă de care s-a pus ulterior în mişcare acţiunea penală (f,181-188, 207-210, 212-213, 220-228);declaraţiile martorului G.R.M. (f.189-191);declaraţiile martorului P.C.N. (f.193-196);proces-verbal de recunoaştere după fotografie (f.197-205);declaraţiile martorului P.A. (f.214-215);planşe foto (f.218-219);declaraţia martorului M.S.R. (f.229-231);înscrisuri (f. 232-289); declaraţia martorului C.M. (f.290-299);Volumul III rapoarte de constatare trehnico-ştiinţifice fiscale (f.3-41, 45-251, 253-430);rapoarte de constatare tehnico ştiinţifică grafoscopică (f. 434-453, 457- 515, 519- 529); obiecţiuni la rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi răspunsuri la aceste obiecţiuni (f.530-585);Volumul IV:înscrisuri conţinând măsurile preventive  dispuse de organele de urmărire penală si instanţa (reţinere, propunere de arestare preventivă, propuneri de prelungire a arestării preventive si a arestului la domiciliu, încheierile instanţei prin care s-a pronuntat asupra luării sau revocării acestor măsuri) (f.1-144);înscrisuri referitoare la propunerea, dispunerea si efectuarea percheziţiilor domiciliare si informatice (f. 145-201), suport optic conţinând rezultatul percheziţiei informatice (202);înscrisuri referitoare la dispunerea măsurii asiguratorii a sechestrului şi verificări în legătură cu aceasta măsura (f.203 – 252);înscrisuri, cereri de probaţiune şi pronunţare asupra acestora (f.253-309);Volumul V: înscrisuri conţinând verificări diverse efectuate de organele de cercetare penală, adrese si răspunsuri de la administraţia fiscală, de la Oficiul Registrului Comertului, corespondenţa electronică între T.D.B. si Ş.F.,corespondenţa  Cargus Curiei dintre cei doi inculpaţi (f.1-360);Volumul VI: înscrisuri ridicate în legătură cu SC R.; Volumul VII: înscrisuri ridicate în legătură cu SC I.(f.1-739);Volumul VIII: înscrisuri ridicate în legătură cu P. , SC A.B. , A.P.C. (f.1-144);Volumul IX: înscrisuri ridicate în legătură cu SC D.E. si SC D.E.D.  (f.1-121);Volumul X: înscrisuri ridicate în legătură cu SC A. şi SC S.B. (f.1-216); Volumul XI: înscrisuri ridicate în legătură cu SC I. (f.1-112);Volumul XII: înscrisuri ridicate în legătură cu SC B.V. (f.1- 234); Volumul XIII: sesizarea ANAF; Activitatea de Inspectie Fiscală referitoare la activitatea inculpatului C.E. şi SC R.P. (f.2-41);proces-verbal de inspecţie fiscală (f.42-79);înscrisuri (f.80-157); precum şi probele administrate în cursul judecăţii instanţa reţine următoarele:

În raport cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu, actele materiale reţinute în sarcina inculpaţilor precum şi concluziile expertizei fiscale efectuate în cauză(f. 42-180 vol. IV instanţă), inclusiv suplimentul la expertiza fiscală(f. 10-91 vol. V instanţă) din care rezultă că în cazul inculpaţilor D. C. T. şi R.P.F. prejudiciul stabilit este echivalentul în lei a peste 100.000 euro, iar în cazul inculpatului C. E. prejudiciul stabilit este echivalentul în lei sub 100.000 euro; reţinând că în acest caz infracţiunea de fals în înscrisuri  sub semnătură privată este absorbită în infracţiunea de evaziune fiscală; reţinând totodată că complicitatea ca formă a participaţiei penale nu are un caracter infracţional propriu ci îl „împrumută” de la acţiunea(inacţiunea) autorului, respectiv actele de complicitate constituie infracţiuni autonome dacă aceste infracţiuni au fost comise de autori diferiţi, chiar dacă actele de complicitate au fost comise de acelaşi autor în baza unei rezoluţii infracţionale unice( a se vedea în acest sens dec. 2852/1974 a secţiei penale a Tribunalului Suprem- C. Sima, codul penal adnotat p. 74); instanţa urmează a admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii în sensul solicitat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.  Totodată observând prejudiciul reţinut prin expertiza efectuată în cauză în sarcina inculpatului D.C.T., care este peste 100.000 euro în echivalent lei, instanţa respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acest inculpat.

Faţă de poziţia de recunoaştere a vinovăţiei exprimată de inculpaţii C.E., Ţ.D.B. şi Ş.F., care au solicitat judecata în procedura abreviată prevăzută de art. 375 c.p.pen. şi aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 c.p.pen.; reţinând totodată declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, înscrisurile depuse şi concluziile expertizei fiscale, instanţa reţine în cazul acestor inculpaţi că:

Fapta inculpatului C.E., aşa cu este descrisă în rechizitoriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.9  al.1 lit.c  din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013),  cu aplicarea art. 41 alin. 2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 63 Cod penal din 1969, art. 19 din Legea 682/2002, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74  Cod  penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În concret  instanţa va avea în vedere că acest inculpat a achit debitul principal, a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal, mai mult a avut o poziţiei de colaborare cu organele de urmărire penală, facilitând identificarea şi tragerea la răspundere şi a altor persoane implicate în activităţi infracţionale complexe. Nu în ultimul rând instanţa va avea în vedere cauzele legale de reducere a limitelor de pedeapsă precum şi cele ce influenţează natura pedepsei principale aplicate (art. 10 din  Legea nr.241/2005 în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013).

Faţă de cele de mai sus instanţa va condamna pe inculpatul inculpatul C.E., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de evaziune  fiscală în  formă  continuată, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000(zecemii) lei.

Instanţa va pune în vedere inculpatului C.E. prevederile art. 631 Cod penal din 1969, privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în caz de neexecutare cu rea credinţă a acesteia.

În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) va constata decăzut inculpatul C.E. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

Se reţine că decăderea de la art.12 din Legea nr.241/2005 este o sancţiune de drept penal de sine stătătoare cu caracter sui-generis care se aplică în cazul în care inculpatul săvârşeşte o infracţiune din cele incriminate în legea 241/2005, indiferent de natura sau limitele pedepsei principale aplicate inculpatului şi se distinge prin reglementare şi efecte de pedepsele complementare şi accesorii reglementate atât în vechiul cod penal cât şi în actualul cod penal. În acest sens se reţine că decăderea  are loc şi în situaţia în care inculpatului i se aplică numai amendă penală, pentru infracţiunea săvârşită. Ca raţionament în acest sens este împrejurarea că art.12 din Legea nr.241/2005 era aplicabil în aceeaşi formă şi sub incidenţa codului penal din 1969, care prevede la art. 65 că pedeapsa complementară se aplică numai în cazul în care pedeapsa principală stabilită este închisoarea de minim 2 ani; ori art. 12  din Legea nr.241/2005 nu prevede o astfel de restângere.

Faptele inculpatului Ş.F., descrise în rechizitoriu întrunesc elementele constitutive a trei infracţiuni distincte de complicitate la  evaziune fiscală  în formă  continuată în raport cu cele trei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată săvârşite de inculpaţii D.C.T., R.P.F., C.E..

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74  Cod  penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În concret  instanţa va avea în vedere că acest inculpat a recunoscut faptele din rechizitoriu şi urmează să beneficieze de prevederile art. 396 alin. 10 c.p.p.. Totodată se va avea în vedere împrejurarea că inculpaţii R.P.F. şi C.E. au achitat prejudiciul principal şi pe cale de consecinţă în cazul infracţiunilor de complicitate unde autori sunt cei doi inculpaţi anterior menţionaţi se va face aplicarea şi în cazul inculpatului Ş.F. a prevederilor art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării sale prin Legea nr.255/2013). Instanţa reţine în acord şi cu jurisprudenţa Curţii de Apel Timişoara că achitarea prejudiciului de oricare din inculpaţii care au calitatea de participanţi la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, reprezintă o circumstanţă reală de care beneficiază toţi participanţii la infracţiune; existând în acest sens o obligaţie solidară de dezdăunare a părţii civile, prejudiciul putând fi achitat de oricare din participanţi şi are ca efect eliberarea de obligaţia civilă a tuturor participanţilor la săvârşirea infracţiunii şi implicit au dreptul de a beneficia de prevederile art. 10 din  Legea nr.241/2005; urmând ca ulterior să aibă loc de socotirea inculpaţilor între ei.

Pe de altă parte instanţa va avea în vedere la individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului Ş.F. împrejurarea că acesta a emis sau completat un număr mare de facturi, pe care le-a distribuit contracost către societăţile controlate de inculpaţii D.C., R.P. şi C.E. şi a făcut parte dintr-un angrenaj complex infracţional, care a cauzat un grav prejudiciu bugetului de stat.

Faţă de cele de mai sus în baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul D.C.T.) îl va condamna pe inculpatul Ş.F., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 5( cinci) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ş.F., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma anterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal(raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.), va condamna pe inculpatul Ş.F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 3( trei) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ş.F.M. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat  la  art.9  al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005  (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C. E. D.), va condamna pe inculpatul Ş.F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 2(doi) ani şi 6(şase) luni.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ş.F.M. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 alin.1 lit. a Cod penal din 1969, va contopii pedepsele principale aplicate inculpatului Ş.F.M. prin prezenta hotărâre, în pedeapsa  cea mai grea de  5(cinci) ani închisoare, pe care inculpatul urmează a o executa în regim de detenţie.

În temeiul art.35 alin.3 Cod penal din 1969 va contopi pedepsele complementare aplicate inculpatului Ş.F.M. prin prezenta hotărâre în cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa complementară  a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani, pedeapsă a cărei executare  începe după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ş.F.M., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969.

În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) va constata decăzut inculpatul Ş.F.M. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, va deduce din pedeapsa 5(cinci) ani închisoare aplicată inculpatului Ş.F.M., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 3.09.2014.

Faptele inculpatului Ţ.D.B., descrise în rechizitoriu întrunesc elementele constitutive a trei infracţiuni distincte de complicitate la  evaziune fiscală  în formă  continuată în raport cu cele trei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată săvârşite de inculpaţii D.C.T., R.P.F., C.E.D., precum şi o infracţiune de trafic de influenţă.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74  Cod  penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În concret  instanţa va avea în vedere că acest inculpat a recunoscut faptele din rechizitoriu şi urmează să beneficieze de prevederile art. 396 alin. 10 c.p.p..

Totodată se va avea în vedere împrejurarea că inculpaţii R.P.F. şi C.E.D. au achitat prejudiciul principal şi pe cale de consecinţă în cazul infracţiunilor de complicitate unde autori sunt cei doi inculpaţi anterior menţionaţi se va face aplicarea şi în cazul inculpatului Ţ.D.B. a prevederilor art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară modificării sale prin Legea nr.255/2013). Instanţa reţine în acord şi cu jurisprudenţa Curţii de Apel Timişoara că achitarea prejudiciului de oricare din inculpaţii care au calitatea de participanţi la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, reprezintă o circumstanţă reală de care beneficiază toţi participanţii la infracţiune; existând în acest sens o obligaţie solidară de dezdăunare a părţii civile, prejudiciul putând fi achitat de oricare din participanţi şi are ca efect eliberarea de obligaţia civilă a tuturor participanţilor la săvârşirea infracţiunii şi implicit au dreptul de a beneficia de prevederile art. 10 din  Legea nr.241/2005; urmând ca ulterior să aibă loc desocotirea inculpaţilor între ei.

Pe de altă parte instanţa va avea în vedere la individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului Ţ.D.B. împrejurarea că acesta din poziţia de funcţionar public cu atribuţii de control fiscal, fiind şi fost angajat al Gărzii Financiare a pus la punct şi sprijinit activităţi complexe de evaziune fiscală, mijlocind în mod direct aceste activităţi, folosindu-şi cunoştinţele profesionale şi interpersonale în mod ilicit. Acelaşi inculpat în baza cunoştinţelor interpersonale s-a angajat contracost să influenţeze funcţionari publici, respectiv organele de control fiscal şi pe cele de cercetare penală de aşa manieră încât această influenţă să profite inculpatului C.E. care era supus unor controale fiscale şi judiciare.

Faţă de cele de mai sus în baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită de către  inculpatul D.C.T., instanţa, va condamna pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 5( cinci) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ţ.D.B., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma anterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal (raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul R.P.F.), va condamna pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 3( trei) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ţ.D.B., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la  art.9 al.1 lit.c din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013) cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal(raportat  la fapta  de  evaziune  fiscală  săvârşită  de  către  inculpatul C.E.  D.), va condamna pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la  evaziune fiscală  în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 2(doi) ani şi 6(şase) luni.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ţ.D.B., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

În baza art.291 Cod penal cu  aplicarea  art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul Ţ.D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la pedeapsa închisorii de 3( trei) ani.

În temeiul art.35 alin.3 Cod penal din 1969 va contopii pedepsele complementare aplicate inculpatului Ţ.D.B. prin prezenta hotărâre în cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa complementară  a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani, pedeapsă a cărei executare  începe după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului Ţ.D.B., ca pedeapsă accesorie, pentru săvârşirea celor 3 infracţiuni încadrate în prevederile Codului penal din 1969, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a, „b” „c” Cod penal din 1969.

În baza art. 10 din Legea 187/2012, art. 38 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b)  Cod penal, va contopi cele 4 pedepse principale aplicate inculpatului Ţ.D.B., după cum urmează: va aplica inculpatului  pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani şi 10 luni închisoare; inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 7(şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) va constata decăzut inculpatul Ţ.D.B. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, va deduce din pedeapsa 7(şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatului Ţ.D.B., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 3.09.2014.

Fapta inculpatului R.P.F., aşa cu este descrisă în rechizitoriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005(în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma anterioară modificării sale prin Legea 50/2013), cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 10 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013), art. 5 Cod penal,.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod  penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În concret  instanţa va avea în vedere că acest inculpat a achit debitul principal, a avut o poziţie parţial sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând o parte din actele materiale reţinute în sarcina sa. Nu în ultimul rând instanţa va avea în vedere cauzele legale de reducere a limitelor de pedeapsă precum şi cele ce influenţează natura pedepsei principale aplicate (art. 10 din  Legea nr.241/2005 în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013). Este de reţinut sub aspectul achitării prejudiciului de către acest inculpat că diferenţa de 3.226 lei achitată de inculpat în cursul judecăţii nu constituie un impediment pentru a beneficia de prevederile art. 10 din  Legea nr.241/2005, deoarece această diferenţă de prejudiciu a fost stabilită în cursul judecăţii de către experţi, împrejurare ce nu poate fi imputată inculpatului care de bună credinţă a achitat anterior suma de 447.753 lei, conform calculelor efectuate de către organele fiscale. În mod obiectiv nu se putea cere inculpatului să achite anterior începerii judecăţii o sumă despre care nu avea ştiinţă, iar o eventuală disfuncţionalitate în calculul prejudiciului de către organele abilitate nu poate fi imputată acestui inculpat, în circumstanţele acestei cauze.

Instanţa va avea în vedere întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin conduita infracţională a inculpatului atât la stabilirea încadrării juridice a faptei cât şi la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, chiar dacă debitul principal a fost achitat de către inculpat. Astfel conform sintezei constatărilor experţilor numiţi în cauză(f. 90 dosar vol. V instanţă) prejudiciul adus bugetului de stat prin tranzacţiile fictive ale inculpatului a fost de 450.979 lei echivalentul a 102.646 euro.

Sub aspectul vinovăţiei acestui inculpat, instanţa reţine că, aceasta  a recunoscut  în parte acuzaţiile din rechizitoriu, a susţinut că o parte din facturi care s-a reţinut în  rechizitoriu  că nu reflectă operaţiuni reale, au avut la bază lucrări efectuate în realitate. Acest inculpat a arătat că: factura nr. 1013 din  29 .11.2011  în valoare de 248.000 lei, furnizor C.F.; factura nr. 1038 din 30.12.2011, cu acelaşi furnizor în valoare de 124.000 lei; factura nr. 511 din 31.10.2012, furnizor B.V., cu valoare de 62.000,19 ; factura fiscală nr. 765  din 30.11.2012, cu valoare 148.799,89 lei furnizor B.V.; factura fiscală 008 din 07.01.2013, furnizor B.V. în valoare de 157.611,58 lei; reflectă operaţiuni reale, (pagina 232-234 vol.IV dosar instanţă). În declaraţia de la (fila 20-21, vol.IV dosar instanţă), inculpatul  R. a arătat  că, nu toate facturile de la Ş. sunt false, sunt vreo 10-12 facturi false, pentru care a plătit un comision de 8%, ce a făcut el este o prostie şi nu ar mai face-o.

Sub acest aspect în cauză au fost audiaţi martori, respectiv S.C., P.S.A.,  D.O., (fila 101-103 dosar vol.V dosar instanţă). Aceşti martori au arătat în esenţă că, inculpatul R.P. prin intermediul firmei sale R. a desfăşurat în zona ….  o lucrare legat de instalarea unor conducte care a  necesitat o forţă de muncă ce a depăşit capacitatea R., situaţie în care în această activitate  a fost cooptat şi personal de la alte societăţi, inclusiv de la B.V. , care a  participat cu un număr de circa 15 persoane care au prestat în general muncă necalificată,  în perioada octombrie –decembrie 2012, (declaraţie D.O.); Din declaraţia lui S.C., rezultă că în perioada în cauză în calitate de  inginer la R. lua în mână 878 lei. Faţă de valorile din facturile în cauză contestate de inculpat, reţinând numărul persoanelor  care au lucrat de la B.V. , pentru firma R. activităţile prestate de aceste persoane şi împrejurarea că  o persoană cu studii superioare încasa la R. în aceea perioadă de sub 1000 lei net, rezultă în mod indubitabil că,  facturile prezentate de către inculpat nu reflectă operaţiuni reale, valorile din facturi fiind artificial crescute, de altfel aceasta a fost poziţia de recunoaşte a inculpatului Ş.F., ce a controlat firma B.V.. Şi sub aspectul lucrărilor efectuate în localitatea ….  având în vedere valoarea facturilor, se constată că acestea nu reflectă operaţiuni reale, în acest sens este declaraţia martorului P.S.A., care a arătat că Ş.F. a avut 6 oameni,  care au făcut  doar muncă fizică, au lucrat acolo circa 3 luni, ori raportat la veniturile ce le obţinea un angajat la R. văzând munca necalificată prestată de cele 6 persoane,  valorile semnificative din facturile în discuţie se constată că, nu se puteau plăti sute de mii de lei, pentru activitatea a 6 persoane ce prestau munci calificate, chiar dacă au lucrat 3 luni în favoarea lui R.. Nici un comerciant care îşi desfăşoară activitatea după regulile economiei de piaţă nu plăteşte pentru munca necalificată unei persoane zeci de mii de lei, sau chiar sute de mii de lei lunar. Împrejurarea că,  înţelegerea a privit o lucrare nu plata unor salarii  nu poate fi primită  pentru că şi pentru plata unei lucrări  o persoană cu minimă diligenţă,  evaluează costul acesteia din partea prestatorului, ori la modul în care s-au făcut plăţile munca este mult inferioară plăţii şi seamănă mai repede cu o donaţie din partea R., decât cu un act cu titlul oneros. Ca urmare toate acuzaţiile din rechizitoriu sunt dovedite în sarcina acestui inculpat atât în latura obiectivă cât şi în latura subiectivă.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va condamna pe inculpatul R.P.F., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de evaziune  fiscală în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 alin.1 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului R.P.F., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969; pedeapsă a cărei executare  începe în condiţiile art. 66 Cod penal din 1969, după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 va  interzice inculpatului R.P.F., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b”.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat în condiţiile art. 82 Cod penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. i Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului R.P.F., asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal din 1969.

În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) va constat decăzut inculpatul R.P.F. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, va deduce din pedeapsa 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului R.P.F., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 4.08.2014.

Fapta inculpatului D.C.T., aşa cu este descrisă în rechizitoriu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.9 al.1 lit.c,  al.2 din  Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013, respectiv în forma ulterioară modificării sale prin Legea 50/2013)  cu  aplicarea  art.41  al.2, art.42 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod  penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În concret  instanţa va avea în vedere că acest inculpat a desfăşurat prin intermediul mai multor societăţi controlate legal sau faptic, de acesta, activităţi complexe de evaziune fiscală. Împrejurarea că o parte din facturile ce nu reflectau operaţiuni reale, au fost stornate de acest inculpat  nu înlătură răspunderea penală a acestuia, pentru că infracţiunea de evaziune fiscală este una de pericol nu de rezultat.

În declaraţia sa ( fila 13,-14 vol. IV instanţă), inculpatul D.C.T., a arătat că nu a controlat decât societatea A., a arătat că în S. a avut calitatea de administrator dar în fapt nu a administrat-o el, ci P. E. cu N.C..  În I. nu a avut nici un amestec, fiind administrată de N.E.. La C. nu s-a  amestecat în administrarea ei, aceasta fiind administrată de N.E., cu care se află în concubinaj.

Probatoriul arată că în cursul urmăririi penale, A., a achitat către bugetul de stat suma de 256.138 lei; SC S.B. , a achitat în cursul urmării penale către bugetul de stat suma de 9.450 lei;  în cazul SC I., fără a se lua în considerare  pierderea fiscală şi a stornărilor, prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 373.489 lei; în cazul S.C.C.  această firmă a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 20.968 lei, sumă achitată înainte de începerea urmăririi penale(sinteză constatări expertiză f.87-91 vol V instanţă)

Sub aspectul vinovăţiei inculpatului instanţa reţine că acesta a controlat direct sau indirect prin interpuşi toate cele 4 firme menţionate anterior, în ciuda susţinerilor sale. În acest sens sunt declaraţiile de recunoaşte a inculpaţilor susmenţionaţi. Sub aspectul împrejurării că inculpatul D.C.T., controla în fapt societatea I., este declaraţia martorului G.R.M.,  (fila 105 vol.III  dos. instanţă), care a arătat că a avut raporturi contractuale cu I. şi care a fost reprezentată de soţia inculpatului D. şi mama acesteia, martorul a avut reprezentarea că inculpatul D., este administratorul acestei societăţi. La fel din declaraţia martorului M.E.C. (fila 108- 109, vol. III dos. instanţă), rezultă că, martorul a redactat anumite contracte pentru firma la care lucra în relaţiile cu  SC I., acest martor a arătat că, şeful său a discutat cu inculpatul D., în timp ce administratoarea acestei societăţi care este şi soacra inculpatului N.E., era în autoturismul inculpatului. Martorul în cauză a arătat că a mai văzut-o pe soacra inculpatului, însoţită de soţia inculpatului. Din declaraţia martorului N.E. (fila 118 dosar vol. III instanţă ), rezultă că, acest martor a fost administratorul SC I. şi a fost ajutată în administrarea societăţii de fiica sa, care este concubina inculpatului D.. Martora nu îşi aduce aminte, toate relaţiile comerciale avute, ea nu a negociat niciodată contracte şi le primea gata redactate, semna contractele la sfatul avocatului, fără să le citească, a închiriat însă un utilaj pentru asfalt drumuri, de la SC A., aparţinând inculpatului D.. A fost de mai multe ori în judeţul …, la B…. pentru încheierea unor contracte, pentru închirierea utilajului de asfalt, însoţită printre alţii de fiica sa şi inculpatul D..

Faţă de activitatea celorlalte societăţi se reţine că, au fost achiziţionate scriptic cantităţi semnificative de bunuri, în principal perisabile/consumabile, care însă,  nu au fost folosite ulterior.  Martora P.E., a arătat în declaraţie(fila 124-125  vol.III dosar instanţă) că, s-au achiziţionat bunuri pentru utilarea unei bucătării, în vederea deschiderii unei săli de evenimente, care au fost restituite ulterior întrucât patroanei nu i-au plăcut,  au fost situaţii  când se achiziţionau mărfuri de la comis-voiajori. Martora R.C.F., ( fila 125 vol.III instanţă), a arătat că ştie că a avut loc o achiziţie mare  de veselă şi tacâmuri, fără a şti valoarea exactă a acestora, pentru că din câte a înţeles oferta a fost una bună.

Martora N.C., concubina inculpatului D.C., în declaraţia de la (fila 139-140 dosar, vol. III dosar instanţă), a arătat că concubinul său nu s-a ocupat decât de conducerea lui SC A.,  de conducerea lui C. şi S.B., s-a ocupat martora. În perioada anilor 2012-2013, a achiziţionat, pahare pentru a deschide o sală de evenimente şi o terasă, precum şi  o linie de bucătărie pe care a restituit-o pentru că nu a corespuns exigenţelor sale, I.  era condusă de mama  sa şi se ocupa de construcţii. Martora o ajuta să găsească contracte.

Martorul P.C.N.  a arătat că a lucrat cu I., a fost la un birou de turism, unde a auzit că ar fi utilaje de închiriat, a purtat o discuţie la un punct turistic de lângă Podgoria(din Arad), a discutat cu şeful utilajului, i s-a părut o persoană capabilă, crede că a vorbit cu inculpatul D.,  nu mai ştie dacă inculpatul Don s-a comportat ca reprezentat  al SC I..

Martorul P.V.C. în declaraţia de la ( fila 143 vol.III dosar instanţă) a arătat că este angajat la S.B. din anul 1991, la câteva luni după achiziţia utilajelor de bucătărie, s-a constata că nu corespund calitativ, bunurile erau chinezeşti, aragazul defect şi s-au restituit, acestea au fost plătite cu chitanţe zilnic în numerar. Din cele 1600 de pahare achiziţionate, s-au folosit o parte în restaurant.

Coroborând declaraţiile de martori de mai sus cu poziţiile inculpaţiilor Ţ. şi Ş., rezultă că inculpatul D.C. a controlat activitatea celor 4 societăţi menţionate, înregistrând pe aceste societăţi facturi care nu au la bază operaţiuni reale, în scopul reducerii obligaţiilor fiscale, datorate către bugetul de stat  şi ca urmare se face vinovat de acuzaţiile aduse prin rechizitoriu.

Este de observat că facturi emise de SC B..V. se regăsesc şi în contabilitatea firmei A., de la care inculpatul D.C. a arătat că a contractat lucrări, semnificative ca valoare pe care le-a plătit în avans şi pe care le-a contractat prin intermediul unei persoane necunoscute; ori inculpaţii R.P. şi C.E.D. au introdus şi ei facturi de la aceaşi firmă, iar probatoriul a dovedit fictivitatea acestora. Mai mult, conform declaraţiilor inculpatului D.C. date la urmărire penală acesta a stornat pe A., facturile emise de SC B.V., fără a şti cu exactitate cum a primit facturile stornate şi de la cine. De remarcat este şi cantitatea mare de cauciucuri cumpărate de A. achiziţionate de la M.E., firmă de la care au făcut achiziţii şi celelalte două firme controlate de acelaşi inculpat( C. şi S.B.), operaţiuni dovedite ca fiind fictive.

Faţă de cele de mai sus, reţinând că stornarea unei părţi a facturile ce reflectă operaţini ficitive nu înlătură răspunderea penală a inculpatului D.C., în contextul în care infracţiunea de evaziune fiscală este una de pericol ci nu de rezultat şi totodată reţinând că prin stornare inculpatul a încercat să-şi ascundă urmele infracţiunii săvârşite, nu corectarea unor eventuale erori contabile neintenţionate; văzând şi prejudiciul global cauzat pe cele patru societăţi bugetului de stat, activitatea complexă infracţională şi durata în timp a acesteia, lipsa de regret în săvârşirea infracţiunii din partea inculpatului,  instanţa va condamna pe inculpatul D.C.T., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de evaziune  fiscală în  formă  continuată, la pedeapsa închisorii 7( şapte) ani în regim de detenţie.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art.53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului D.C..T., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a, „b” Cod penal din 1969. 

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin.1 Cod penal din 1969 va interzice inculpatului D.C.T., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. „a” teza a II-a,  „b” Cod penal din 1969.

În baza art. 12 din Legea nr.241/2005 (în  forma  anterioară  modificării  sale prin  Legea nr.255/2013) va constata decăzut inculpatul D.C.T. din dreptul de a fi fondator, administrator, director, sau reprezentant legal al unei societăţi ce funcţionează în condiţiile Legii 31/1990, până la data reabilitării sale.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, va deduce din pedeapsa 7(şapte) ani închisoare aplicată inculpatului D.C.T., durata  reţinerii şi arestului din data de 5.06.2014 până la data de 3.09.2014.

În baza art. 13 din legea 241/2005 şi art. 7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, o copie a prezentei hotărâri se va  comunica Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată săvârşite de inculpatul Ţ.D.B. se înscriu în cazierul fiscal al acestui inculpat.

În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul D.C.T. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul R.P.F. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunea săvârşită de inculpatul C.E.D. se înscrie în cazierul fiscal al acestui inculpat.

În baza art. 4 alin. 1 şi 3 din O.G. 39/2015 cu aplicarea Anexei H.G. 1000/2015, infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată săvârşite de inculpatul Ş.F.M. se înscriu în cazierul fiscal al acestui inculpat.

În cauză s-a constituit parte civilă civilă DGRFP Timişoara -AJFP Arad, în nume propriu şi în reprezentarea ANAF ca reprezentant legal al Statului Român cu suma de 735.187 lei, la care se adaugă majorari, dobânzi, penalităţi conform OG 92/2003, faţă de inculpatulul C.E.(f. 140, f.141 vol. II instanţă). Prin înscrisul depus la instanţă de partea civilă (f. 245,246 vol. II instanţă) aceasta şi-a precizat pretenţiile civile, reducându-şi pretenţiile faţă de inculpatul C.E. la suma de 636.527 lei şi a formulat pretenţii civile faţă de inculpaţii D.C.T., Ţ.D.B. în cuantum de 603.794 lei şi Ş.F. în cuantum de 190.676,4 lei; sume la care se adaugă majorari, dobânzi, penalităţi conform OG 92/2003.

Sub aspectul constituirii de parte civilă, instanţa reţine că, faţă de inculpatul R.P.F., nu s-au formulat pretenţii civile în cauză. Pretenţii civile au fost formulate faţă de inculpaţii D.C.T., Ţ.D.B., C.E. şi Ş.F.

În cauză nu au fost introduse părţi responsabil civilmente pe întreaga procedură a judecăţii, în contextul în care partea civilă nu a formulat o cerere expresă de introducere în cauză a  părţilor responsabile civilmente în condiţiile art.21 Cod procedură penală. În aceste sens se reţine  că nu au fost indicate în mod expres părţile responsabil civilmente şi nici datele lor de  identificare. Pe parcursul desfăşurării judecăţii partea civilă nu a criticat neintroducerea în cauză a părţilor responsabile civilmente, respectiv lipsa de citare a acestora în cauză, iar instanţa din oficiu nu poate  introduce în cauză părţi responsabile civilmente. De altfel introducerea în cauză a părţilor responsabile civilmente după începerea cercetării judecătoreşti, pe lângă că nu are suport legal, în lipsa incidenţei art. 21 alin.3 Cod procedură penală, ar reprezenta şi o încălcare a dreptului la apărare a unor eventuale părţi responsabile civilmente în contextul în care, probatoriul anterior s-ar fi administrat în lipsa acestora. Oricum organele fiscale, au competenţa în condiţiile codului de procedură  fiscală să emită titluri executorii, pe numele societăţilor prin intermediul cărora inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea infracţională, în vedere recuperării creanţelor fiscale, datorate de aceste societăţi către bugetul de stat.

Sub aspectul despăgubirilor civile instanţa reţine că, SC A., a achitat un debit principal în cursul urmăririi penale, în cuantum de 256.138 lei, prejudiciul principal fiind achitat (acest aspect însă nu înlătura răspunderea penală a inculpatului D.C.T.). SC C., a achitat înainte de începerea urmării penale suma de 20.968 lei. SC S.B., a cauzat un prejudiciu la bugetul de stat  de 11.200 lei, la care se datorează şi accesorii. SC I.  a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 373.489 lei, la care se datorează şi accesorii conform legislaţiei fiscale. Pentru sumele de mai sus, participând la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, inculpaţii D.C.T., Ţ.D.B. şi Ş.F.M., au o răspundere civilă solidară, atât pentru debitul principal cât şi  pentru accesorii. Accesoriile la debitul principal se calculează în raport cu dreptul material existent la data naşterii obligaţiei principale respectiv OG 92/2003.

În cazul inculpatului C.E.D. se constată că, acesta a achitat debitul principal reţinut prin actul de sesizare, situaţie în care obligaţia acestuia se va circumscrie numai la plata accesoriilor fiscale calculate în condiţiile OG 92/2003, aferente unui debit principal,  în cuantum de 373.163 lei.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art.397 Cod procedură penală raportat la art.19 şi art.25 Cod procedură penală şi art.1357, art. 1443 Cod civil, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă DGRFP Timişoara - AJFP Arad după cum urmează:

- va obliga inculpatul C.E.D. către partea civilă la plata obligaţiilor accesorii (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală)  aferente unui debit în cuantum de 373.163 lei calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de  373.163 lei, până la data când s-au achitat obligaţiile principale  bugetare;

- va obliga în solidar inculpaţii: Ţ.D.B., Ş.F.M., D.C.T., către partea civilă la plata sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de 384.689 lei, până la data achitării obligaţilor  bugetare principale.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 249 şi următoarele Cod procedură penală, va dispune următoarele măsuri asiguratorii:

- va menţine măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin rechizitoriul din 22.08.2014, emis în dosarul 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad, asupra următoarelor imobile aparţinând inculpatului D.C.T., până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală):

a) imobil situat pe str.X– valoare impozabilă 64.515  lei, înscris în C.F. …..

b) imobil situat pe str.Y - valoare impozabilă 111.926  lei, înscris în C.F. ….

c) imobil situat pe str.Z – valoare impozabilă 457641 lei, înscris în C.F. ……

- va menţine măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin rechizitoriul din 22.08.2014, emis în dosarul 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad, asupra imobilului teren extravilan situat în A , înscris în C.F. …., aparţinând inculpatului Ţ.D.B., până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

- va menţine măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin rechizitoriul din 22.08.2014, emis în dosarul 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad, asupra imobilului apartament situat în localitatea B înscris în C.F. …..- aparţinând inculpatului Ş.F.M., până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

 - va instituii sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor D.C.T., Ţ.D.B. şi Ş.F.M. şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate celor 3 inculpaţi până la concurenţa sumei de 384.689 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal(dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de  384.689 lei, până la data achitării obligaţilor  bugetare principale.

 - va instituii sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului C.E.D.  şi poprirea asiguratorie pe sumele datorate inculpatului până la concurenţa sumei reprezentând accesorii (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală)  aferente unui debit în cuantum de 373.163 lei calculate de la data scadenţei fiecărui debit principal  în parte ce alcătuieşte suma totală de  373.163 lei, până la data când s-au achitat obligaţiile principale  bugetare.

În temeiul art. 397 alin. 4 Cod procedură penală dispoziţiile din prezenta hotărâre privind luarea măsurilor asiguratorii este executorie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpaţii Ţ.D.B., Ş.F., D.C.T., R.P.F. şi C.E.D. precum şi partea civilă DGRFP TIMIŞOARA - AJFP ARAD.

Inculpatul Ţ.D.B. solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei instanţei de fond în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina sa a trei infracţiuni de evaziune fiscală şi aplicarea unei sancţiuni pentru infracţiunea continuată, astfel cum a fost trimis în judecată, menţionând că această infracţiune în mod natural absoarbe în conţinutul ei constitutiv infracţiunea de fals. Pentru această faptă solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minim.

De asemenea, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, aplicarea unei sancţiuni orientate spre minim, iar în urma rezolvării pluralităţii de fapte constând în cele 2 infracţiuni să se dispună aplicarea unui spor ce sa permită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul critică sentinţa, invocând motive de nelegalitate şi de netemeinicie, solicitând instanţei de apel ca în urma admiterii căii de atac formulate, să modifice în tot hotărârea atacată.

În acest sens, consideră că hotărârea primei instanţe este nelegală, arătând că, deşi a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea procedurii simplificate - poziţie procesuală acceptată de instanţa de judecată –având în vedere cerere formulată de procuror la termenul din 23.02.2016, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, în 3 infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, prima instanţă a admis solicitarea acestuia şi neţinând cont de unitatea infracţională reţinută pe tot parcursul procesului penal, i-a aplicat pentru fiecare din infracţiunile individualizate, pedepse cu închisoarea orientate spre maxim, mai mari chiar decât cele aplicate pentru autorii faptelor. În acest context, inculpatul învederează că nu a fost audiat cu privire la poziţia sa procesuala, în urma noii pluralităţi avute în vedere de judecător la stabilirea pedepsei şi apreciază că încadrarea juridică schimbată potrivit sentinţei apelate nu poate avea efectul unui tratament juridic ce i-ar fi favorabil, faţă de tratamentul sancționator al unităţii infracţionale.

De asemenea, arată că prin sentinţa atacată, nu s-a reţinut perioada arestului la domiciliu, considerând că se impune deducerea reţinerii şi a arestului pe perioada 5.06.2014-12.11.2014.

În ceea ce priveşte susţinerea că sentinţa apelată este netemeinică, inculpatul arată că, deşi instanţa de fond a reţinut două cauze legale de atenuare a răspunderii penale, respectiv recuperarea prejudiciului şi recunoaşterea săvârşirii faptelor, atunci când a individualizat pedeapsa ce i-a fost aplicata s-a orientat spre maximul special prevăzut în norma de incriminare. În opinia sa, un asemenea tratament nu se justifică raportat la întreaga desfăşurare a procesului penal, la împrejurarea ca a săvârşit faptele imputate în calitate de complice, nu a beneficiat de sumele de bani datorate de agenţii economici la bugetul de stat, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală.

Totodată, consideră că, referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, deşi a recunoscut săvârşirea acesteia se impune examinarea condiţiilor de existenţă a acesteia, potrivit noii definirii date de art. 291Cp. Inculpatul menţionează că acuzarea a determinat săvârşirea acestei fapte prin mobilizarea inculpatului C.E.D., în a purta discuţii ce sa permită reţinerea în sarcina sa a acestei infracţiuni de corupţie.

În opinia inculpatului, pe lângă necompetenţa funcţională a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, de a cerceta fapta, lipsesc referirile precise şi lipsite de echivoc referitoare la foloasele pe care le-a pretins cumpărătorului de influenţă şi nu se precizează în ce constă traficarea influentei, prin prisma promisiunii sale de a determina ce anume urma sa făptuiască funcţionarul public la care ar fi făcut referire pentru obţinerea acelor foloase.

Inculpatul Ş.F. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate si, în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, suspendarea acesteia sub supraveghere ca modalitate de executare şi reducerea cuantumului prejudiciului la a cărui reparare a fost obligat în solidar cu inculpaţii D.C.T. şi Ţ.D.B., în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.pen., apreciind că sentinţa este nelegală atât sub aspectul laturii penale, cât şi al celei civile.

În motivele de apel formulate de avocatul ales al inculpatului, se susţine că, sub aspectul laturii penale, instanţa de fond a făcut o greşită circumstanțiere a faptei, şi a inculpatului, menţionând că s-a limitat sa enumere criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art. 74 C.pen. anterior, fără a aplica aceste criterii în mod concret la persoana inculpatului şi la faptă. Învederează că inculpatul este la prima abatere la acest gen, a fost practic angrenat în această activitate infracţională de către inculpatul Ţ., în mod accidental, pentru a recupera prejudiciul suferit de către inculpatul R.P. F. datorită societăţii recomandate de el să efectueze o lucrare de construcţii, respectiv SC D.I.. De asemenea, se învederează că inculpatul a avut o conduită sinceră încă din faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptelor, a facilitat conturarea ansamblului infracţional, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, manifestând o reală preocupare pentru procesul penal, ceea ce denotă o conştientizare a situaţiei şi o adaptare la normele sociale ce duc la concluzia posibilităţii reeducării sale şi în cazul aplicării unei pedepse sub supraveghere. În circumstanţiere pentru inculpat, se mai precizează că este căsătorit, are un copil minor în vârstă de 8 ani, este angajat în muncă şi are un apartament achiziţionat în rate.

Se apreciază că pe lângă cuantumul prejudiciului, trebuie avută în vedere valoarea socială ocrotita de lege, context în care se menţionează că pericolul social nu este atât de ridicat ca în cazul altor valori cum ar fi cele privind viața, sănătatea, libertatea şi integritatea persoanei, siguranţa naţională sau cea a persoanelor. Privitor la cuantumul prejudiciului, se face trimitere şi la practica judiciară, de aplicarea a unei pedepse sub supraveghere în cazul unui prejudiciu mai ridicat decât cel reţinut în sarcina inculpatului apelant şi neachitat.

Sub aspectul laturii civile, se apreciază că prejudiciul este incorect stabilit şi, în aceste condiţii, chiar şi individualizarea judiciară a pedepsei este greşită, având în vedere ca instanţa a reţinut ca principal criteriu doar cuantumul prejudiciului. Astfel, se arată că, potrivit propriei declaraţii, inculpatul a avut o activitate infracţională constând pe de o parte în emiterea de facturi în numele SC C.F., iar pe de altă parte completarea de facturi în numele altor societăţi conduse de alți inculpaţi. Consideră că, în aceste condiţii, instanţa trebuia să stabilească prejudiciul concret produs de inculpat în raport cu fiecare dintre ceilalţi inculpaţi cărora le-a livrat facturi, în raport cu fiecare dintre societăţile cărora le-a livrat facturi şi în raport cu fiecare factură completată de el în numele altor societăţi decât cea condusa de el, respectiv SC C.F. şi că stabilirea unui prejudiciu global în cazul unei activităţi infracţionale comisă în maniera reţinută în sarcina inculpatului este nelegală, incorectă şi duce la o greşită individualizare a pedepsei.

În plus, se critică faptul că inculpatului i s-a reţinut participație la activitatea infracţională a SC I., iar în condiţiile în care nu există documentele contabile ale acestei societăţi, nu poate fi stabilită participația inculpatului, deoarece trebuie vizualizate facturile în materialitatea lor pentru a se putea stabili dacă au fost scrise sau emise de către inculpat şi, doar în funcţie de aceste aspecte să-i fie stabilită participația şi contribuţia efectivă la prejudiciu.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 420 al.5 C.pr.pen., se solicită efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cauzat bugetului de stat, constând în impozit pe profit şi TVA aferent facturilor emise de SC C.F. către societăţile controlate de inculpaţii R.P.F., D.C.T. şi C.E., precum şi prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat constând în impozit pe profit şi TVA aferent facturilor completate de el sau soţia sa C.M., individualizate în Raportul de Constatare Tehnico Ştiinţifica nr. 91668/06.12.2013.

Inculpatul D.C.T. solicită instanţei de apel, în principal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C.pr.pen. raportat Ia art. 6 paragraf 1 din CEDO, admiterea apelului, să constate încălcarea acestui text legal, în sensul că hotărârea apelată este nemotivată, să desfiinţeze hotărârea primei instanţe şi să dispună rejudecarea cauzei de către aceasta, adăugând că aceeaşi soluţie se impune şi prin raportare la împrejurarea că există un motiv de nulitate absolută.

În subsidiar, inculpatul solicită instanţei de apel, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe, rejudecarea cauzei şi, să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c), alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 42 alin. 1 C.pen. anterior în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 42 alin. 1 C.pen. anterior, iar după schimbarea de încadrare juridică în modalitatea arătată, în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. şi art. 16 alin. 1 lit. a) C.pr.pen., să dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. anterior.

În ceea ce priveşte critica adusă de inculpat hotărârii apelate că este nemotivată, inculpatul a susţinut, în esenţă următoarele cu privire la prima instanţă: a preluat identic starea de fapt din rechizitoriu; a invocat declaraţiile unor martori pentru a argumenta unele aspecte în mod eronat; nu a avut în vedere declaraţiile martorilor ascultaţi în faza de judecată în condiții de nemijlocire şi contradictorialitate şi nici nu a argumentat de ce acestea nu pot contribui la aflarea adevărului (referindu-se la realitatea operaţiunilor comerciale, ocazie cu care a subliniat că relaţiile comerciale care fac obiectul dosarului sunt complexe); nu a făcut referire la vreo probă din care să rezulte nerealitatea relaţiilor comerciale; nu s-a pronunţat cu privire la realitatea/fictivitatea operaţiunilor comerciale ci a procedat la condamnarea sa (făcând referire la activitatea SC S.B. în legătură cu SC A.).

În acest context, inculpatul a susţinut că nici latura civilă a cauzei nu este motivată, precizând că deşi a fost efectuat un raport de expertiză fiscală şi s-au depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri prin care s-a răspuns Ia obiecţiuni (au existat două variante, prima variantă sintetizând acuzarea, respectiv că facturile fiscale sunt fictive, iar cea de a doua variantă, sintetizând apărarea, respectiv că facturile fiscale sunt reale), prima instanţă nu a indicat modalitatea de stabilire a prejudiciului.

În opinia inculpatului, lipsa motivării cu privire la aspectele invocate face imposibilă exercitarea controlului judiciar, sens în care, singura soluţie ce poate fi adoptată de instanţa de control ar fi desfiinţarea hotărârii atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare faţă de încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, se invocă de către inculpat, practică judiciară, respectiv, decizia nr. 82/A/30.01.2015 a Curţii de Apel Timişoara, decizia nr. 54/A/14.01.2015 a Curţii de Apel Cluj,  şi se menţionează că judecătorul naţional - ca organ al statului independent de puterea legiuitoare - poate aplica în mod direct Recomandarea (2004) 5 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind verificarea compatibilităţii proiectelor de lege, a legilor în vigoare şi a practicilor administrative cu standardele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (adoptată la 12 mai 2004, la cea de-a 114-a sesiune), iar modalitatea concretă în care se poate ajunge la acest obiectiv este indicată în pct. 12 din anexa la Recomandarea mai sus menţionată, care prevede că: „pentru asigurarea compatibilităţii, este suficient să se procedeze la schimbări de jurisprudenţa şi de practică. în conformitate cu sistemul juridic al unor state membre, compatibilitatea ar putea fi asigurată prin simpla neaplicare a măsurilor legislative respective”.

Inculpatul susţine că prima instanţă a soluţionat dosarul cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a garanţiilor ce decurg din art. 6 paragraful 1 din CEDO, respingând nemotivat cererile în probaţiune formulate.

În acest sens, în primul rând a arătat că instanţa de fond a dispus efectuarea suplimentului la expertiză cu încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, precizând că atunci când instanţa a încuviinţat efectuarea suplimentului la expertiză pornind de la premisa activaţii operaţiunilor comerciale a fost încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie şi egalitatea de arme între acuzare şi apărare, întrucât prin instituirea metodei, a impus expertului elaborarea a două variante de concluzii, fără ca expertul să poată arăta care dintre acestea corespund adevărului.

O altă obiecţiune a inculpatului este aceea că nu s-a prezentat în faţa primei instanțe, în vederea audierii, expertul desemnat de instanță, situaţie în care efectuarea suplimentului la expertiză s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 180 alin. 1 C.pr.pen. Totodată, consideră că actul intitulat „Răspuns la solicitările completului de judecată şi la obiecţiunile formulate de către părţile procesuale” este un act lovit de nulitate relativă, întrucât codul de procedură penală nu reglementează furnizarea răspunsurilor de experţi în această formă.

Inculpatul consideră, de asemenea că, prima instanţă a consemnat trunchiat declaraţiile martorilor audiaţi, susţinând că există omisiuni şi erori evidente în transcrierea acestora şi a respins în cu rea-credinţă cererea de eliberare a unei copii de pe înregistrările şedinţelor de judecată. Astfel, inculpatul face vorbire de declaraţiile martorilor U.D.F., G.R.M., R.C.F., P.E., B.D., N.E., Ş.M., concluzionând privitor la acest aspect că declaraţiile nu au fost consemnate în concordanţă cu dispoziţiile art. 382 C.pr.pen. şi 123 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 110 C.pr.pen.

Cu privire la opinia că prima instanţă a respins cu rea-credinţă cererea de eliberare a unei copii de pe înregistrările şedinţelor de judecată, inculpatul argumentează că, procedând de o asemenea manieră, prima instanţă i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, lipsind de orice conţinut dispoziţiile art. 123 C.pr.pen. raportat la art. 110 alin. 1 C.pr.pen. şi o consecinţă directă a consemnării fragmentate a declaraţiilor date de martori, este imposibilitatea stabilirii adevărului judiciar prin intermediul probelor administrate.

O altă critică a inculpatului este aceea că i s-a respins de către prima instanţă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul declaraţiei dată de expertul G.S.I..

Inculpatul mai susţine că în cauză este incident un motiv de nulitate absolută, prev. de art. 281 alin. 1 lit. c, d şi e C.pr.pen., menţionând că, la data de 15.03.2016 ANAF a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat „Note de şedinţă”, ulterior, la data de 16.03.2015, ora 13:18, acest înscris a fost predat printr-un proces-verbal expertului oficial C.F.I., care a întocmit înscrisul „Opinia motivată referitoare la Notele de şedinţă depuse de ANAF la dosarul cauzei, la data de 15.03.2016” şi care a fost semnat şi de expertul parte, înscrisul a fiind depus la dosarul cauzei la data de 18.03.2016. Consideră că se impune constatarea nulităţii absolute a acestui înscris deoarece a fost dispus şi întocmit în afara cadrului procesual şi este unul informal, întrucât C.pr.pen. nu prevede posibilitatea ca experţii să îşi exprime părerile sub această formă.

În consecință, solicită, în temeiul art. 282 C.pr.pen. să se constatate că a intervenit nulitatea „Răspunsului la solicitările completului de judecată şi la obiecțiunile formulate de către părţile procesuale” întocmit de dr. ec. C.F.I. depus Ia dosarul cauzei în data de 09.02.2016, cu menţiunea că efectul acesteia ste cel prevăzut de art. 280 alin. 1 C.pr.pen.; referitor la „Sinteza constatărilor cuprinse în raportul de expertiză fiscală şi răspunsul la obiecţiunile formulate acesteia precum şi determinarea sumelor de plată/recuperat în funcţie de varianta aleasă de instanţă” întocmită de aceiaşi experţi şi depusă la dosarul cauzei în data de 15.02.2016, arată că sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. 1 lit. c) C.pr.pen., actul fiind nul absolut, iar în ceea ce priveşte actul intitulat „Opinia motivată referitoare la Notele de şedinţă depuse de ANAF la dosarul cauzei, la data de 15.03.2016 susţine că este lovit de nulitate absolută, conform art. 281 alin. 1 lit c), d) şi e) C.pr.pen, cu precizarea că efectul acesteia este cel prevăzut de art. 280 alin. 1 C.pr.pen., iar remediul procesual este cel prevăzut de art. 421 pct. 2 lit. b) C.pr.pen., cu consecinţa ca prima instanță să procedeze conform art. 280 alin. 3 C.pr.pen. respectiv să dispună refacerea actelor cu respectarea dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, inculpatul arată că raportat la probele administrate în cursul procesului penal nu se justifică reţinerea alineatului 2 din art. 9 din Legea nr. 241/2005. În acest sens, se mai învederează că prin sentinţa de condamnare apelată nu se indică un prejudiciu mai mare de 100.000 euro.

În continuare, inculpatul face vorbire de infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. anterior, subliniind că singurele probe în susţinerea acestei acuzaţii sunt declarațiile inculpatului Ţ.D.B., care sunt inconsecvente. În această ordine de idei, precizează că declaraţiile sale se coroborează cu majoritatea probelor administrate în cauză, iar acest fapt demonstrează caracterul nereal al susţinerilor inculpatului Ţ.D.B. şi netemeinicia acuzaţiilor care i se aduc.

În cuprinsul motivelor de apel, inculpatul, face menţiuni privitoare la SC C., SC S.B. şi despre activitatea acesteia în relaţiile cu SC A.C., cu SC M.E. şi cu SC T. , SC A. şi activitatea acesteia în relaţiile cu SC M.E. , SC A.C. , SC B.V. ; SC I..

Cu ocazia redării argumentelor de ordin teoretic cu privire la infracțiunea de  evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/20015, inculpatul subliniază că nu deţine calitatea specială pretinsă de textul de incriminare, aspect ce determină imposibilitatea de a fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală şi, în plus învederează că, martorii indicaţi în cuprinsul memoriului au arătat că nu s-a implicat în administrarea faptică a S.C. C., S.C. S.B. şi S.C. I..

În concluzie, solicită, prin raportare la declaraţiile martorilor care au subliniat realitatea raporturilor comerciale menţionate în facturi şi la concluziile raportului de expertiză fiscală şi a răspunsului la obiecţiuni, ca în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. şi art. 16 alin. 1 lit. a) C.pr.pen., instanţa de apel să dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. anterior, având în vedere că fapta nu există.

De asemenea, inculpatul solicită instanţei de apel ca, prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei, precum şi Ia documentele existente Ia dosarul cauzei, să constate faptul că în ceea ce priveşte S.C A., S.C C. şi S.C. S.B. , obligaţiile fiscale cu titlu de impozit pe profit şi TVA au fost achitate integral, inclusiv pentru facturile stornate, anterior începerii urmăririi penale sau în timpul urmării penale, motiv pentru care este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 255/2013).

Inculpatul R..P.F.,  solicită,în principal, achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit. a C.pr.pen., iar în subsidiar, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. h C.pr.pen. şi, pe cale de consecinţă, aplicarea unei amenzi în temeiul art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În motivare, se arată că instanţa de fond a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză, precizându-se în acest sens că, deşi a relatat starea de fapt reţinută în sarcina sa în ceea ce priveşte relaţia pe care a avut-o cu inculpatul S.F. şi cu inculpatul Ţ.D.B., ulterior, în mod total eronat a reţinut că inculpatul Ţ.D.B. a fost liantul între el şi reprezentantul SC B.V., fără a fi administrat vreo dovadă în acest sens. În acest sens, se menţionează că, în declaraţia dată la u.p. inculpatul Ţ.D.B. nu a făcut niciun fel de afirmaţii cu privire la B.V. în relaţia cu el şi nu există la dosar declaraţia numitului D,O, care să confirme faptul că inculpatul Ţ.D.B. era intermediarul lor.

De asemenea, se arată că în starea de fapt expusă în hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că inculpatul S.F. a emis în numele SC C.F.  către societatea sa un număr de 47 de facturi pentru care au fost emise chitanţe, a luat legătura cu alte persoane şi se face răspunzător şi pentru facturile emise de SC T.B. , SC V., însă în ceea ce priveşte celelalte 2 societăţi comerciale cuprinse în rechizitoriu şi reţinute la fila 3 din sentinţă se reţine că atât facturile emise de SC M.E.  - în număr de 7 şi 50 de facturi şi chitanţe ce provin de la SC B.V. ar fi emise în baza unor operaţiuni fictive, de inculpatul Ţ. D.B..

Se consideră că instanţa de fond nu face diferenţa între facturile emise şi achitate cash, învederându-se că nu s-a făcut niciun moment dovada faptului că sumele achitate în materialitatea lor, ar fi fost destinate achitării unor facturi fictive.

Inculpatul, prin avocat ales învederează că opinia primei instanţe că, pentru emiterea documentelor care atestau operaţiuni fictive si introducerea lor în contabilitatea SC R., inculpatul R.P. plătea un procent din valoarea facturată către inculpatul Ţ.D.B., o parte revenind acestuia, restul fiind împărţit cu inculpatul S.F. şi celelalte persoane care au participat la emiterea documentelor, se reţine strict pe declaraţiile celor doi inculpaţi – S. şi Ţ. care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, respectiv cu declaraţia inculpatului şi consideră că se impunea administrarea probei cu audierea persoanelor care în calitate de reprezentanţi ale unor societăţi comerciale ce au primit plata prin circuit bancar ar fi procedat în maniera expusă de cei doi inculpaţi. De asemenea, se face vorbire de declaraţia reprezentantului SC B.V., numitul D.O., apreciindu-se că doar în situaţia în care acesta ar fi confirmat opinia organului de u.p., instanţa ar fi putut retine plăţile prin bancă ca reprezentând plata unor operaţiuni fictive.

Cu privire la intermedierea efectuată de inculpatul Ţ.D.B. şi reţinerea plăţii comisionului, reţinută în hotărârea apelată, inculpatul prin avocat ales arată că, în condiţiile în care se referă la plăţile efectuate prin circuit bancar, nu este probat nici în cursul urmăririi penale şi nici la judecata pe fond, astfel că sunt reale aspectele pe care le-a susţinut.

În continuare, inculpatul, prin avocat ales arată că instanţa de fond a motivat individualizarea pedepsei, reţinând criteriile generale ale art. 74 Cod penal precum şi achitarea prejudiciului în totalitate înainte de sesizarea instanţei astfel încât se dispune aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi a făcut analiza administrării mijloacelor de probă propuse în apărare, admise în parte (menţionând în acest sens că a fost respinsă proba constând în expertiza tehnică în construcţii, observând că nu a fost contestată realitatea lucrărilor pentru care au fost emise facturile).

În opinia sa, instanţa de fond trebuia să ţină cont de varianta 1 de lucru pct. e 5 „sinteza constatări lor”. Precizează că persoanele audiate în calitate de martori au avut o anumită responsabilitate în cadrul SC R., lucrările au fost efectuate fie la parcul petrolier care aparţine SC P. in zona localităţii …,  lucrare care s-a întins pe o suprafaţa de 20 de km cât şi în municipiul …., pentru societatea SC T.D. - conform contractelor depuse la dosarul cauzei, existente între societatea inculpatului şi cele două societăţi mai sus menţionate şi că toţi martorii au afirmat că, pe lângă lucrătorii SC R., având în vedere volumul mare de munca şi timpul scurt în care trebuia efectuată lucrarea- 3 luni de zile- termen datorat beneficiarului principal, efectivul de oameni cu care s-au prestat lucrările a fost cel puţin dublat. Totodată susţine că şeful de şantier precum şi inginerii au cunoscut faptul că lucrările la parcul petrolier au fost efectuate cu personal de la SC B.V. şi au indicat persoana reprezentantă a acestei societăţi în persoana numitului D.O., printre alte societăţi care au fost enumerate de fiecare martor în parte având în vedere ca s-a lucrat pe mai multe echipe, fiecare echipă fiind în subordinea unui inginer angajat Ia SC R. şi, fiecare martor audiat îl cunoaşte pe reprezentantul SC B.V., care a fost văzut şi la birourile societăţii inculpatului în mai multe rânduri, pentru situaţiile de lucrări, persoana care apare în declaraţiile date în faza de u.p. şi în rechizitoriu, ca fiind persoana — alături de alte 2, faţă de care s-au disjuns cercetările. În acest sens, consideră că susţinerea instanţei de fond, Ia f. 16 alin. 1 „... de altfel aceasta a fost poziţia de recunoaştere a inculpatului S.F., care a controlat firma B.V....” nu are suport probator, singura persoana care are legătura cu societatea mai sus menţionată fiind numitul D.O. faţă de care au fost disjunse cercetările.

De asemenea, se învederează că aceeaşi martori au confirmat faptul că şi în municipiul …. s-a lucrat pentru o perioadă mai lungă de timp cu persoane care au aparţinut SC C.F.  şi că faptul că această societate nu figura la ITM Arad ca având angajaţi, nu este imputabil inculpatului întrucât între SC R.  si SC C.F., a existat un contract, iar obligaţia inculpatului ca beneficiar nu era de a verifica dacă personalul pus la dispoziţie de către societatea C.F.  este sau nu angajat la societate cu forme legale. Subliniază că la termenul din data de 29.01.2016 inculpatul S.F. a învederat verbal instanţei de judecată că în realitate, prin intermediul societăţii sale C.F., a efectuat prestări de servicii cu personal necalificat către SC R., însă cu ocazia solicitării unui supliment de declaraţie, prima instanţă a atras atenţia inculpatului că în această situaţie nu ar mai beneficia de prevederile art. 375 C.pr.pen. În acest context, consideră că recunoaşterea faptelor de către inculpatul S.F., pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, nu poate fi reţinută împotriva inculpatului, referindu-se la infracţiunea de evaziune fiscală. Mai învederează că în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpaţii Ţ.D.B. şi Ş.F., nu indică faptul că inculpatul ar fi avut vreo înţelegere cu aceştia, iar pe ceilalţi inculpaţi i-a cunoscut cu ocazia cercetărilor.

Menţionează că lucrările contractate de către SC R. au fost executate cu personal al societăţii inculpatului şi al altor societăţi printre care şi SC B.V. şi SC C.F. .

În opinia sa, instanţa de fond în mod eronat a motivat că facturile atestă operaţiuni fictive, pe aceea că o persoană cu studii superioare ar avea un venit net de sub 1.000 lei şi nu poate fi reţinută în defavoarea inculpatului, parte din declaraţia martorului audiat în cauză care, la întrebarea instanţei cu privire la venituri din perioada în care a fost angajat la SC R., raportat la venitul unui muncitor necalificat, care lucrează pentru o altă societate si care sa fie calculat de către instanţa de judecată strict împărţind sumele cuprinse în facturi pe numărul pe persoane participante de la societăţile furnizoare, întrucât facturile cuprind sumele care au fost stabilite conform contractului pe cantităţi de lucrări executate care au în componenţă cheltuieli indirecte şi altele decât valoarea directă cu personalul şi nu cuprind strict sumele ce reprezintă salariul muncitorului necalificat pus la dispoziţie, de către SC B.V.  şi de către SC C.F.. Precizează că, SC R. a avut contracte negociate şi încheiate cu beneficiarul final SC T. si SC P. şi cu mai multe societăţi furnizoare, printre care SC C.F. şi SC B.V. , iar preţul negociat şi stabilit în cuprinsul contractelor încheiate cu aceste societăţi, vizează preţul pe cantitate de lucrare fără a avea vreo legătura cu plata sumelor cu titlu de salarii, a numărului de muncitori care participă la execuţie sau a persoanelor încadrate cu studii superioare.

Consideră că, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că nu se puteau plăti cu sute de mii de lei salariile unor persoane, muncitori necalificați şi de aceea sumele cuprinse în facturile contestate sunt plătite în baza unor lucrări fictive, adică sunt nedatorate si de aici prejudiciul la bugetul consolidat al statului, întrucât agenţii economici sunt liberi să stabilească preţul unei lucrări, cu condiţia ca, preţul ce reprezintă contravaloarea obiectului contractului să fie agreat de ambele părţi, şi este la latitudinea fiecărei părţi contractante ce tip de forţă de muncă alocă precum şi volumul acesteia, atâta timp cat obiectul contractului este îndeplinit în termen, cantitativ şi calitativ.

Se apreciază că prima instanţă a omis să constate că în realitate se achită şi taxe aferente salariilor, arătându-se că orice firmă este interesată să obţină profit.

Inculpatul prin avocat ales mai arată că se impune a se avea în vedere circuitul facturilor despre care se reţine în rechizitoriu că au diminuat baza impozabilă. Consideră că reţinând din start activitatea operaţiunilor, organul specializat din cadrul organului de urmărire penală şi ulterior în sinteza constatărilor, se admite că facturile care au diminuat baza impozabilă au la baza operaţiunii nereale şi trebuie înlăturate din contabilitate astfel încât s-a generat un prejudiciu, însă atunci când inculpatul a facturat în continuare către beneficiar, toate aceste sume au fost incluse, revenind Ia baza impozabilă, ba mai mult, a adăugat şi un profit la care ulterior a achitat taxele aferente la bugetul consolidat al statului.

În subsidiar, inculpatul prin avocat ales solicită ca, în condiţiile în care instanţa înțelege să reţină varianta fictivităţii operaţiunilor așa cum au fost acestea explicate pe variante de lucru în „sinteza constatărilor”, consideră că singura varianta care ar putea fi reţinută este cea de la pct. 2 lit. e 5.

În acest sens, se precizează că, o parte din sume au fost achitate la casieria societăţii, a existat o şi o compensare, însă cea mai mare parte din sume datorate către SC B.V. şi SC C.F. , au fost achitate prin bancă, menţionând că plăţile sunt confirmate de extrasele bancare. În această situaţie, consideră că suma achitată suplimentar de către inculpat este de 235.616 Iei iar suma care se poate reţine ca prejudiciu este de 212.137 lei, echivalentul a 47.935 euro, iar dacă aceasta este suma ce reprezintă impozit pe profit şi TVA, atunci sumele achitate efectiv prin circuit bancar sunt foarte mari. În acest sens, precizează că la un calcul sumar al celor 4 facturi, suma totală achitată astfel este de 740.411,59 lei, adică undeva în jurul valorii de 150.000 euro, aspect care nu pot decât forma convingerea instanţei că sunt sume achitate ca urmare a efectuării unor tranzacţii/operaţiuni reale. Consideră că organul de urmărire penală avea obligaţia legală de a efectua cercetări cu privire la persoana împuternicită să efectueze operaţiuni bancare pentru SC B.V. sau/şi la administratorul şi asociatul acestei societăţi, precum şi la persoana numitului D.O. pe care să-i audieze în acest sens, cu menţiunea că aceeaşi este situaţia şi în cazul SC C.F. . Opiniază că, nici organul de urmărire penală şi nici instanţa de judecată, în lipsa unor mijloace de probă, nu pot aprecia ca fiind tranzacţii fictive toate operaţiunile efectuate cu o societate doar pe suspiciunea că o parte dintre acestea nu ar fi fost reale sau pe motiv că provin toate de la aceeaşi societate.

În concluzie, inculpatul prin avocat ales, susţine că, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere existenţa a două situaţii distincte: plăţile  efectuate  cu chitanţă  la sediul  societăţii/casieria societăţii şi plăţile efectuate prin virament bancar, care reprezintă cea mai mare a plaţilor efectuate între cele 3 societăţi, astfel încât să aibă  în vedere că din punct de vedere al acuzării, probatoriul este incomplet- nefiind făcută dovada faptului că suma achitata prin circuit bancar a ajuns în posesia inculpatului.

În drept, invocă dispoziţiile art. 421 C.pr.pen., art 396, art. 16 lit. a şi h C.pr.pen. precum şi ale Legii nr. 241/2005 înainte de modificare.

Inculpatul C.E.D., în esenţă solicită admiterea apelului declarat de inculpat şi desfiinţarea hotărârii apelate şi invocând prevederile art. 19 din Legea 255/2013 raportat la art. 16 lit. a C.pr.pen. solicită achitarea inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, iar în subsidiar reducerea pedepsei de 10.000 lei aplicat inculpatului şi raportat la vechiul cod penal suspendarea condiţionată a pedepsei.

Partea civilă DGFP TIMIŞOARA - AJFP ARAD prin reprezentanţi solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei penale atacate, în sensul obligării inculpaţilor C.E., D.C.T, Ţ.D.B. şi Ş.F. şi fată de părţile responsabile civilmente, S.C. I., SC C., SC S.B., SC I. la plata întregii sume menţionată în constituirea de parte civilă, care să fie actualizată cu accesoriile aferente (majorări, dobânzi şi penalităţi, conform O.G nr. 92/2003 privind Codului de procedură fiscală) până la data plăţii efective.

Se precizează că în ceea ce priveşte inculpatul C.E. şi partea responsabilă civilmente, respectiv S.C. I., în urma achitării parţiale, a rămas  suma de 636.527 lei, iar în privinţa inculpaţilor D.C.Ţ., Ţ.D.B. şi părţile responsabile civilmente SC C., constituirea de parte civilă este pentru suma de 20.968 lei, faţă de SC S.B. de 27.329 lei, faţă de SC I. de 555.497 lei şi faţă Ş.F. - suma de 190.676.40 lei. În acest sens, solicită obligarea inculpaţilor în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumelor menţionate, actualizate cu majorări, dobânzi şi penalităţi, conform O.G nr. 92/2003 privind C.pr.fisc, până la momentul plăţii efective a prejudiciului.

Învederează că instanţa de fond a admis în parte constituirea de parte civilă, ţinând cont de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală, pe care le consideră netemeinice şi nelegale în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat de către inculpaţi, menţionând că nu au fost luate în considerare obiecţiunile la acest raport de expertiză contabilă pe care le-a formulat. În consecință, solicită înlăturarea concluziilor raportului de expertiză contabilă, ca fiind nepertinente şi neconcludente, şi admiterea în totalitate a acţiunii civile pe care a formulat-o.

În motivare s-a arătat că, în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, referitor la S.C. I., organele de inspecţie fiscală au constatat că pe perioada supusă inspecţiei fiscale, a realizat venituri din vânzări de ambalaje din carton in tara, venituri din vânzări de mărfuri cu amănuntul (îmbrăcăminte copii) şi venituri din prestări servicii (spălat auto) pentru care a aplicat cota standard de taxă pe valoarea adăugată de 24%, conform prevederilor art.140, alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi din livrarea unor deşeuri de cartoane pentru care societatea a aplicat măsurile de simplificare prevăzute de art. 160 alin. (2) lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu şi completările ulterioare.

Se menţionează că s-au verificat facturile emise de societate, organele de inspecţie fiscală neconstatând deficienţe în ceea ce priveşte TVA colectata.

Cu privire la relaţiile cu S.C. B.V., se învederează că prin  adresa emisa de Inspectoratul de Politie Judeţean Arad - Serviciul de Investigare a Fraudelor înregistrată la Inspecţia Fiscală Arad sub nr.4907/07J05.2014, s-a constatat că facturile înregistrate de către S.C. I. în evidenţa contabila ca reprezentând servicii „reabilitare instalaţie termică” prestate de către S.C. B.V.. în perioada 2012 - 2013 sunt documente ce cuprind operaţiuni nereale, S.C. B.V. neprestând în realitate respectivele servicii. S.C. B.V. este o societate care nu a funcţionat niciodată în mod real la sediul social declarat, are un capital social vărsat în valoare de 200 lei, nu are angajaţi, nu exploatează puncte de lucru, sedii secundare, sucursale şi/sau subunităţi, societatea fiind pregătită şi înfiinţată în luna august 2012 pentru a desfăşura activitate ilicită, societate care, aparent desfăşoară activitate cu respectarea dispoziţiilor şi normelor legale în vigoare, dar care nu conduce evidenţa financiar contabilă şi de gestiune care să cuprindă activitatea reală şi care în fapt face parte dintr-un lanţ de societăţi constituit în vederea producerii unor fraude fiscale, cu scopul de a induce ideea de operaţiuni efectuate cu bună credinţă, facilitând astfel partenerilor din aval deducerea şi/sau rambursarea ilicită a TVA de la bugetul consolidat al statului, serviciile respective nefiind prestate în realitate.

Potrivit celor prezentate mai sus, se concluzionează că S.C. B.V. în cadrul relaţiilor înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. I. a avut pentru aceasta, doar rolul de a emite documente (facturi) pe baza cărora S.C. I. a denaturat obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, prin evidenţierea şi înregistrare în contabilitate a serviciilor care nu au fost prestate în realitate, respectiv în relaţia cu S.C. B.V. organele de inspecţie fiscală au stabilit o TVA dedusă eronat în sumă totală de 94.839 Iei.

Cu privire la relaţiile cu S.C. T., se învederează că, prin adresa nr.4907/07.05.2014 ca urmare a verificărilor efectuate de Inspectoratul de Politie Judeţean Arad -Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a constatat ca facturile înregistrate de către S.C. I. în evidenţa contabilă ca reprezentând servicii „reabilitare instalaţie termică” prestate de către S.C. T. în lunile ianuarie 2013, martie 2013 şi iulie 2013 sunt documente ce cuprind operaţiuni nereale, în realitate, societatea neprestând respectivele servicii. Faţă de acestea, organele de inspecţie fiscală nu acordă drept de deducere pentru T.V.A. în sumă totală de 67.248 lei aferentă facturilor emise de S.C. T..

Cu privire la relaţiile cu S.C. V., se arată că prin adresa nr.4907/07.05.2014 emisă ca urmare a verificărilor efectuate de Inspectoratul de Politie Judeţean Arad -Serviciul du Investigare a Fraudelor s-a constatat că facturile înregistrate de către S.C I. în evidenţa contabilă ca reprezentând servicii „reabilitare instalaţie termică” prestate de către S.C. V. în lunile aprilie 2012, mai 2012, iunie 2012 şi august 2012 sunt documente ce cuprind operaţiuni nereale, S.C. V. neprestând în realitate respectivele servicii. Având în vedere cele prezentate anterior, organele de inspecţie fiscală nu acordă drept de deducere pentru T.V.A. în sumă totală de 50.098 lei aferentă facturilor emise de S.C. V..

Cu privire la relaţiile cu S.C. C.F., se arată că prin adresa nr.4907/07.05.2014 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad -Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a constatat că facturile înregistrate de către S.C I. în evidenţa contabilă ca reprezentând servicii „reabilitare instalaţie termică” care figurează ca fiind prestate de către S.C. C.F. în lunile mai 2012, iulie 2012, aprilie 2013, mai 2013 şi iunie 2013 sunt documente ce atestă operaţiuni nereale, societatea neprestând în realitate respectivele servicii, cu menţiunea că organele de inspecţie fiscală nu acorda drept de deducere pentru T.V.A. în sumă totală de 70.214 lei aferentă factorilor emise de societatea comercială.

Cu privire la relaţiile cu S.C. A.C., se arată că prin adresa nr.4907/07.05.2014 emisă de Inspectoratul de Politie Judeţean Arad -Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a constatat că facturile înregistrate de către S.C I. în evidenţa contabilă ca reprezentând servicii „reabilitare termică” prestate de către S.C. A. C. în perioada 01.09.2012 - 31.12.2012 sunt documente ce cuprind operaţiuni nereale, această societate neprestând în realitate respectivele servicii, cu menţiunea că organele de inspecţie fiscală nu acorda drept de deducere pentru T.V.A. în suma totala de 57.863 lei aferentă facturilor emise de către această societate comercială.

Cu privire la relaţiile cu S.C. U.I.C., se învederează că în luna august 2013 a a dedus TVA în sumă de 19.355 lei aferentă unor facturi pe care le-a emis şi a depus la organul fiscal declaraţia informativă privind livrările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional D394, în anexa acesteia regăsindu-se declarată relaţia cu S.C. U.I.C., cu menţiunea că organele de inspecţie fiscală nu acordă drept de deducere pentru T.V.A. în sumă totala de 19.355 lei aferentă facturilor emise de această societate comercială.

Se precizează că, în perioada verificată, societatea şi-a exercitat în mod eronat dreptul de deducere a T.V.A. în sumă de 20.971 lei reprezentând diverse achiziţii care nu au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, acestea fiind prezentate detaliat în anexa nr.4 la raportul de inspecţie fiscală, încălcând astfel prevederile art.145, alin.2, lit.a şi art.146, alin.1, lit.a, din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Din verificarea evidentei contabile (balanţe de verificare), evidentei tehnico-operative şi deconturile de TVA, au rezultat necorelaţii între acestea, respectiv în luna octombrie 2011 societatea nu a declarat o diferenţa de TVA de plata în sumă de 760 lei reprezentând TVA de plată rezultată din evidenţa contabilă care nu a fost declarată de către societate în deconturile de TVA. Se menţionează că organele de inspecţie fiscală au stabilit o TVA de plată nedeclarată de către societate în sumă de 760 lei şi nu au acordat drept de deducere pentru suma de 380.588 lei rezultând astfel o TVA suplimentară în sumă totală de 381.348 lei. Organele de inspecţie fiscală au calculat pentru perioada 01.07.2011 -31.12.2013 următoarele obligaţii fiscale de natura TVA in suma totala de 511 482 lei: TVA suplimentară în sumă de 381.348 lei; majorări de întârziere în sumă de 76.907 Iei; penalităţi de întârziere în sumă de 53.227 lei.

Cu privire la impozitul pe profit, se arată că, pentru perioada 01.07.2011-31.12.2011, s-a constatat că societatea înregistrează la data de 31.12.2011 un profit contabil în sumă de 594.905 lei; neconcordanţe între impozitul pe profit, înregistrat în rulajul cumulat al contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”, acesta fiind în sumă de 158.830 lei conform balanţei de verificare întocmită Ia data de 31.12.2011, şi impozitul pe profit în sumă de 129.038 lei declarat prin declaraţia privind impozitul pe profit cod 101precum şi între veniturile şi cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă (balanța de verificare) şi cele înscrise în declaraţia 101 depusă pentru anul 2011, astfel că s-a verificat realitatea şi legalitatea veniturilor realizate si a modului de înregistrare a cheltuielilor aferente obţinerii veniturilor pe lunile septembrie 2011 şi decembrie 2011, descrise pe larg în sesizarea penală formulată. Se învederează că, în urma recalculării a rezultat un profit impozabil în sumă de 996.935 lei, respectiv un impozit pe profit în sumă de 159.510 lei, din care societatea a declarat un impozit pe profit în sumă de 129.038 lei, rezultând un impozit pe profit suplimentar în sumă de 30.472 lei.

De asemenea se arată că pentru anul 2012 din verificarea efectuată prin sondaj asupra actelor şi documentelor s-a constatat că la data de 31.12.2012 societatea a înregistrat un profit contabil in suma de 618.371 lei, iar în urma recalculării a rezultat un profit impozabil în sumă de 852.236 lei, respectiv un impozit pe profit în sumă de 136.358 lei, din care societatea a declarat un impozit pe profit în suma de 134.958 lei, rezultând un impozit pe profit suplimentar în sumă de 1.400 lei.

În continuare, se precizează că, pentru anul 2013, din verificarea efectuată prin sondaj asupra actelor şi documentelor puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala, s-a constatat că societatea înregistra la data de 31.12.2013 un profit contabil în sumă de 405.474 Iei, iar în urma recalculării a rezultat un profit impozabil în sumă de 783.853 lei, respectiv un impozit pe profit de 125.416 Iei, din care societatea a declarat un impozit pe profit în sumă de 105.473 lei, rezultând un impozit pe profit suplimentar în sumă de 19.943 lei, organele de inspecţie fiscala stabilind următoarele obligaţii fiscale în sumă totală de 81.490 lei: -impozit pe profit suplimentar - 51.815 lei; dobânzi de întârziere în sumă de 17.372 lei; penalităţi de întârziere - 12.303 lei.

Cu privire la impozitul pe dividende, se arată că verificarea modului de calcul, evidenţiere şi declarare a impozitului a vizat perioada 01.01.2011-31.12.2013, prin sondaj şi s-a constatat că în luna decembrie 2011, societatea a distribuit cu titlu de dividende datorate asociaţilor, din profitul realizat în exerciţiul precedent, suma de 459.658 lei, pentru care a calculat, evidenţiat şi declarat un impozit pe dividende în suma de 73.542 lei şi întrucât: societatea nu a putut justifica natura şi destinaţia sumelor transferate din conturile bancare în casieria societăţii şi care ulterior au fost ridicate de asociatul C.E.D., simulând diverse plăţi fictive către emitenţii de facturi menţionaţi mai sus, facturi ce cuprind de asemenea operaţiuni fictive; sumele ridicate din casieria unităţii (suma de 2.668.475 lei), compusă din plăţi fictive în sumă de 1.758.475 lei şi suma de 910.000 lei ridicată din casieria societăţii fără nicio justificare au avut ca scop plata unor sume de bani în favoarea asociatului, fără ca acesta să declare la organul fiscal teritorial şi fără să vireze la bugetul de stat la termenele scadente impozitul pe dividende datorat; organele de inspecţie fiscală au procedat la calcularea unui impozit pe dividende suplimentar în sumă de 446.417 lei, conform anexei nr.19. Organele de inspecţie fiscală au calculat pentru perioada 01.01.2011-31.12.2013 următoarele obligaţii fiscale în sumă totală de 624.607 lei: impozit pe dividende suplimentar în sumă de 446.417 lei; dobânzi de întârziere în sumă de 98.791 lei; penalităţi de întârziere în sumă de 79.399 lei.

Cu privire la SC I., se arată că în perioada 23.09.2014 - 20.10.2014 S.C. I. a făcut obiectul unei inspecţii fiscale parţiale având ca obiectiv verificarea impozitului pe profit aferent perioadei 27.11.2011-31.12.2013 respectiv a taxei pe valoarea adăugată aferentă perioadei 25.11.2011 -30.06.2014. Întrucât, nici un reprezentant legal al societăţii I. nu s-a prezentat la sediul organelor de inspecţie fiscală, pentru a se intra în posesia documentelor justificative înregistrate în contabilitatea societăţii, organele de inspecţie fiscală au procedat la întocmirea de adrese către clienţii şi furnizorii societăţii, adrese prin care au fost solicitate copii certificate de conformitate cu originalul a documentelor emise de S.C. I. şi/sau transmise societăţii I. şi totodată au fost solicitate fişe de cont a furnizorului şi/sau clientului I., după care organele de inspecţie fiscală au intrat în posesia documentelor justificative cu privire la clienţii societăţii înregistraţi în scopuri TVA şi, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. 1, 2 lit. b şi 3 din O.G. nr. 92/2003, şi pct. 65.1, lit. b din H.G. nr. 1050/2004, întrucât societatea I. nu a pus la dispoziţia organelor de inspecție fiscală documentele justificative şi nici evidenţa contabilă şi fiscală a societăţii, organele de inspecţie fiscală au procedat la estimarea bazei de impunere atât pe latura fiscala cât şi pe latură penală, în baza documentelor justificative primite de la terţi, a declaraţiilor depuse de către I. în perioada supusă verificării (deconturi de T.V.A. - cod 300; declaraţiile privind impozitul pe profit - cod 101; situaţiile financiare anuale şi anexele acestora), precum şi în baza Declaraţiilor informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoane înregistrate în scopuri de TVA (cod 394), depuse, respectiv existente în baza de date a A.N.A.F.

Cu privire la impozitul pe profit care a cuprins perioada 27.11.2011 - 31.12.2013 şi s-a ţinut cont la recalcularea impozitului pe profit, pierderea înregistrată de către societate şi declarată prin declaraţia cod 101 precum şi de stornările înregistrate în declaraţiile înregistrate la organul fiscal, organele de inspecţie fiscală au constatat faptul că societatea I. a emis 2 (două) facturi de prestări servicii de aşternere mixtură asfaltică în perioada 27.09.2011 - 30.11.2011 către societatea A.SPA - Sucursala România Bucureşti în valoare de 551.350 lei, respectiv: factura nr. 1/02.11.2011 reprezentând aşternere mixtură asfaltică în perioada 27.09.2011 -31.10.2011 în valoare de 282.518,32 lei; factura nr. 2/02.12.2011 reprezentând aşternere mixtură asfaltică în perioada 01.11.2011 - 30.11.2011 în valoare de 268.831,24 lei. S-a precizat faptul că, cu privire la aceste servicii de aşternere mixtura asfaltică, organele de inspecţie fiscală au identificat pe lângă factura de prestări servicii şi documente care atestă efectuarea lucrării, respectiv contractul nr. 197/01.10.2011, situaţie stadiu (procent) realizare lucrare si desfășurător activitate pentru luna noiembrie 2011 şi conform fişei de cont a furnizorului I.. prezentată de către societatea A.SPA - Sucursala România Bucureşti, contravaloarea celor 2 (două) facturi a fost achitată integral ceea ce confirma acceptarea lucrărilor de către beneficiar. Din consultarea declaraţiei privind impozitul pe profit aferent anului 2011 (declaraţia 101), organele de inspecţie fiscală au constatat faptul că, societatea I. nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi fiscală veniturile în sumă de 268.831 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de aşternere mixtură asfaltică facturată către societatea A.SPA Sucursala România Bucureşti ci factura nr. 2/02.12.2011, care nu a fost declarată nici în Declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoane înregistrate în scopuri de T.V.A. (cod 394) aferentă trimestrului IV 2011în care sa cuprindă aceste venituri, încălcând prevederile pct. 259, alin. (1) - (3) din O.M.F.P. nr. 3055/2009, art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 12 şi 13 din H.G. nr. 44/2004.

Drept urmare, organele de inspecţie fiscală au considerat veniturile în sumă de 268.831 lei, venituri impozabile aferente anului 2011 şi au ţinut cont de acestea la recalcularea masei profitului impozabil aferent perioadei 27.11.2011 - 31.12.2011, stabilind astfel un impozit pe profit suplimentar in suma de 43.013 lei, cu menţiunea că experţii nu au ţinut cont de factura ce le-a fost pusă la dispoziţie pentru recalcularea impozitului pe profit.

Se mai învederează că, în urma recalculării profitului impozabil aferent anului 2011 organele de inspecţie fiscală, au constatat faptul că societatea verificata nu înregistrează pierdere de recuperat în anii următori aferentă perioadei 27.11.2011 -31.12.2011.

Reprezentanţii părţii civile au mai arătata că pentru perioada 01.01.2012 - 31.12.2012. din verificarea efectuata, organele de inspecţie fiscala au constatat faptul că societatea I. a înregistrat în evidenţa fiscală cheltuieli deductibile în sumă de 740.175 lei, care se compun astfel: 435.465 lei reprezintă achiziţii declarate de la S.C. B.V. - CUI:.....; 304.690 lei reprezintă achiziţii declarate de Ia S.C. A.C.- CUI:.......

Din verificarea efectuată, pentru perioada 01.01.2012 - 31.12.2012, organele de inspecţie fiscală nu au identificat documente justificative pentru achiziţiile declarate de către societatea verificată, de la S.C. B.V. S.R.L. şi respectiv de la S.C. A.C. S.R.L., menţionându-se că aceste societăţi nu au depus Declaraţii informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoane înregistrate în scopuri de T.V.A. - cod 394, în perioada în care societatea verificată a declarat achiziţiile menţionate anterior de la respectivele societăţi.

Totodată, s-a arată că, prin adresa nr. 294993/07.05.2014, Inspectoratul de Politie Judeţean Arad, a comunicat organelor de inspecţie fiscală faptul că tranzacţiile efectuate de către S.C. A.C.. - CUI: ....şi respectiv de către S.C. B.V. - CUI:......, cu persoane juridice având sediul în judeţul Arad, reprezintă operaţiuni nereale.

Se apreciază că  asupra documentelor încheiate între S.C. B.V. şi S.C. I. respectiv între S.C. A.C. şi S.C. I. planează suspiciunea că între acestea au fost create doar cu scopul de a disimula realitatea prin crearea aparentei existenţei unor operaţiuni care în fapt nu există şi că a fost pusă în evidenţă existenţa unei practici abuzive, scopul esenţial al acestor operaţiuni fiind obţinerea unui avantaj fiscal de către societatea verificată, respectiv diminuarea impozitului pe profit.

Astfel, se concluzionează că tranzacţiile derulate între S.C. B.V. şi S.C. I. respectiv intre S.C. A.C. si S.C. I. sunt suspecte din punct de vedere fiscal, în ceea ce priveşte realitatea lor, considerându-se  că cheltuielile în sumă de 740.175 lei, reprezentând achiziţiile de la S.C. B.V. şi S.C. A.C.. pentru care există suspiciuni cu privire la realitatea efectuării lor şi pentru care nu au fost identificate documente justificative, ca şi cheltuieli nedeductibile fiscale în conformitate cu prevederile art.21, alin.1 si art.21, alin.4, lit. f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 44 din H.G. nr. 44/2004 coroborate cu prevederile art. 11, alin.1 din Legea privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv au ţinut cont de acestea la recalcularea masei profitului impozabil pentru perioada 01.01.2012 - 31.12.2012, stabilind astfel un impozit pe profit suplimentar în sumă de 118.428 lei.

Pentru perioada 01.01.2013 - 31.12.2013, se precizează că din verificarea efectuată, organele de inspecţie fiscala au constatat faptul că societatea I. a înregistrat în evidenţa fiscală cheltuieli deductibile în sumă de 68.355 lei, care se compun astfel: 237.903 lei reprezintă achiziţii declarate de la S.C. B.V.; 24.000 lei reprezintă achiziţii declarate de la S.C. A.C..; 193.548 lei reprezintă achiziţii declarate de la S.C. M.E., nefiind identificate documente justificative pentru achiziţii declarate de la S.C. B.V. şi respectiv S.C. A.C. şi nici pentru achiziţiile declarate de la S.C. M.E..

Cu privire la S.C. B.V., S.C. AC. si S.C. M.E. se menţionează faptul că aceste societăţi nu au depus declarații informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate naţional de persoane înregistrate în scopuri de T.V.A. - cod 394, în care societatea verificată a declarat stornările respectiv achiziţiile anterior de la respectivele societăţi, iar prin adresa nr. 294993/07.05.2014, Inspectoratul de Politie Judeţean Arad, a comunicat organelor de inspecţie fiscala faptul că tranzacţiile efectuate de către S.C. A.C. - CUI: ... şi respectiv de către S.C. B.V.  - CUI: ......, reprezintă operaţiuni nereale.

Se concluzionează astfel că documentelor încheiate între S.C. B.V. şi S C. I., între S.C. A.C. şi S.C. I. şi respectiv între S.C. M.E.  şi S.C. I., planează suspiciunea că acestea au fost create doar cu scopul de a disimula realitatea prin crearea aparenţei existenţei unor operaţiuni care în fapt nu există şi că a fost pusă în evidenţă existenţa unei practici abuzive întrucât scopul esenţial al acestor operaţiuni nu a fost altul decât obţinerea unui avantaj fiscal de către societatea verificată, respectiv diminuarea impozitului pe profit. În acest context, se apreciază că tranzacţiile derulate între S.C. B.V.  şi S.C.I., S.C. A.C. şi S.C. I. şi respectiv între S.C. M.E.  şi S.C. I., ca fiind suspecte din punct de vedere fiscal, în ceea ce priveşte realitatea lor iar cheltuielile în sumă de -68.355 lei (care  se compun din suma de 193.548 lei reprezentând achiziţiile de la S.C. M.E. şi suma de -261.903 lei reprezentând stornările de la S.C. B.V. şi S.C. A.C.. pentru care există suspiciuni cu privire la realitatea efectuării lor) pentru care nu au fost identificate documente justificative, ca şi cheltuieli nedeductibile fiscal in conformitate cu prevederile art. 21, alin. (1) şi art. 21, alin. (4), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi pct. 44 din H.G. nr. 44/2004 coroborate cu prevederile art. 11, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, respectiv au ţinut cont de acestea la recalcularea masei profitului impozabil pentru perioada 01.01.2013-31.12.2013.

S-a menţionat că, pe întreaga perioada verificată (27.11.2011-31.12.2013), organele de inspecţie fiscală au stabilit următoarele obligaţii suplimentare în ce priveşte impozitul pe profit în sumă totală de 228.957 lei: debit suplimentar în sumă de 161.441 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar; accesorii în sumă totală de 67.516 lei.

Cu privire la taxa pe valoarea adăugată, se arată că în Iuna decembrie 2011 S.C. I. a emis către S.C. A.S.P.A  – Sucursala România Bucureşti, factura nr. 2/02.12.2011 în sumă de 268.831,24 lei cu o TVA aferentă în sumă de 67.913,26 lei reprezentând contravaloare prestări servicii de așternere mixtură asfaltică în perioada 01.11.2011-30.11.2011, organele de inspecţie fiscală identificând pe lângă factura de prestări servicii şi documente care atestă efectuarea lucrării, respectiv contractul nr. 197/01.10.2011, situaţie stadiu (procent) realizare lucrare şi desfăşurător activitate pentru luna noiembrie 2011. Se apreciază că, întrucât conform fişei de cont a furnizorului S.R.L. prezentată de către societatea A.SPA - Sucursala România Bucureşti, contravaloarea celor 2 (două) facturi a fost achitată integral, se confirmă acceptarea lucrărilor de către beneficiar, menţionându-se că societatea verificată nu a evidenţiat TVA colectată aferentă facturii mai sus menţionate prin Decontul de TVA aferent trimestrului IV 2011 şi nu a declarat factura de prestări servicii emisă către societatea A.SPA - Sucursala România Bucureşti, prin Declaraţia informativa privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoane înregistrate în scopuri de TVA (cod 394), aferentă trim. IV 2011. Urmare a aspectelor constatate, în baza prevederilor art. 140, alin. 1 din Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, organele de inspecţie fiscala au stabilit o TVA suplimentară aferentă prestării de servicii de așternere mixtură asfaltică efectuată de S.C. I.. în beneficiul SC A.SPA –Sucursala Bucureşti România, în sumă de 67.915 lei, precizând că experţii nu au ţinut cont la calcularea TVA suplimentară  de factura ce li s-a pus la dispoziţie.

Prin motivele de apel se mai arată că din consultarea bazei de date A.N.A.F.(fiscnet), în ceea ce priveşte declaraţiile depuse de societate (Deconturi de TVA - 300, Declaraţii informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoane înregistrate în scopuri de TVA cod 394), s-a constatat că societatea verificată a înregistrat şi dedus în perioada 25.11.2011-30.06.2014, o TVA în sumă totala de 161.238 lei (anexa nr. 4 reprezentând achiziţii declarate de către S.C. I. pentru care societatea verificata nu a prezentat documente justificative, compusă din: 47.420 lei reprezintă achiziţii declarate de la S.C. B.V.; -67.366 lei reprezintă achiziţii declarate de la S.C. A. C.; 49452 lei reprezintă achiziţii declarate de la S.C. M.E..

Se precizează astfel că, prin deducerea TVA în sumă totală de 161.238 lei, pentru care organele de inspecţie fiscală nu au intrat în posesia de documente justificative, reprezentând T.V.A. aferentă achiziţiilor declarate de la S.C. A.C., S.C. B.V. şi S.C. M.E., societatea verificata a încălcat prevederile art. art. 127, alin. (2), art. 128, alin. (1), art. 129, alin. (1), art. 146, alin. (1), lit. a) şi art. 145, alin. (2), lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile pct. 46, alin. 1 din H G. 44/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi, urmare a aspectelor prezentate anterior, organele de inspecţie fiscală au stabilit o TVA suplimentară în sarcina societăţii, pentru perioada 25.11.2011-30.06.2014, în sumă totală de 229.153 lei (67.915 lei + 161.238 lei).

S-a concluzionat că, pe întreaga perioadă verificată (25.11.2011-30.06.2014), organele de inspecţie fiscală au stabilit următoarele obligaţii suplimentare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 326.540 lei: 229.153 lei reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar; accesorii în suma totală de 97.387 Iei, precizând că organele de inspecţie fiscală au luat în considerare stornările şi pierderile fiscale ale societăţii I. la stabilirea obligaţiilor fiscale de plată estimate pe baza declaraţiilor informative -cod 394 depuse, la fel ca experţii în varianta de lucru prezentată la litera c) existând diferențe între sumele rezultate deoarece experţii nu au luat în considerare veniturile neînregistrate în sumă de 268.831 lei către societatea I. în anul 2011 aferente facturii de prestări servicii emisă către societatea A.SPA- Sucursala România Bucureşti şi T.V.A. în sumă de 67.915 lei aferentă facturii de prestări servicii emisă către societatea A.SPA - Sucursala România București neînregistrată de către societatea I. în anul 2011

Faţă de calculele experţilor se mai menţionează faptul că referitor la anul 2012, a fost influenţat incorect profitul în suma de 740.175 lei cu pierderea fiscală declarată de societate pentru anii 2011 şi 2012 (143.168 lei) întrucât în urma recalculării profitului impozabil aferent anului 2011 (prin luarea în calcul a veniturilor neînregistrate de către societate), societatea nu înregistrează pierdere la finele anului 2011 iar pierderea declarată de societate pentru anul 2012 nu poate fi luată în calcul deoarece masa profitului impozabil se calculează pe cumulat pe întreg anul 2012.

Cu privire la anul 2013, se precizează că prin înregistrarea stornărilor aferente achiziţiilor S.C. B.V. şi S.C. A.C. societatea a înregistrat o pierdere fiscală în anul 2013 în sumă de 68.355 lei la care experţii au adunat şi suma de 317.205 lei reprezentând pierdere fiscală din anii anteriori rezultând o pierdere fiscală conform expertizei în suma de 385.560 lei. Se consideră că asupra acestei pierderi fiscale nu se poate calcula un impozit pe profit care să diminueze impozitul pe profit datorat în anul 2012, cu motivarea că impozitul pe profit se determină pe fiecare an fiscal separat în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sens în care, nici experţii nu puteau să scadă din impozitul pe profit aferent anului 2012 suma de 61.689 lei reprezentând impozit aferent pierderii fiscale determinată de experţi în anul 2013, aceasta presupusă pierdere se putea cel mult reporta în anii următori pentru calculul profitului impozabil conform prevederilor art. 26, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 408, 410, 412 C.pr.pen.

Curtea de Apel Timişoara prin decizia penală nr. 132 din 31 ianuarie 2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpații Ţ.D.B., Ş.F.M., D.C.T., R.P.F., C.E.D. și DRFP Timișoara prin AJFP Arad împotriva sentinţei penale nr. 113 din 11.04.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4213/108/2014.

Desființează sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Arad.

În baza art. 424 alin. 4 C.pr.pen., menține actele îndeplinite până la data de 10 martie 2015 inclusiv, cu excepția soluției cu privire la expertiza fiscală încuviințată fără stabilirea obiectivelor. De asemenea, menține toate declarațiile martorilor audiați în cauză.

În motivarea deciziei de desfiinţare Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 427 pct. 2 lit. b C.pr.pen.: „  Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:…admite apelul şi: b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.

Din conținutul actului de sesizare al instanței rezultă că inculpații au fost trimiși în judecată după cum urmează: Ţ.D.B., pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 9 alin 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 lit. a Cod penal; Ş.F., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 alin 1 din Cod penal raportat la art. 9 alin 1 lit. c din L. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; D.C.T., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin 1 lit. c din L. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, complicitate la de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal anterior; R.P.F., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, C.E.D., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, şi art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor.

Instanța de apel, constată din cuprinsul sentinței penale apelate că inculpații Ţ.D.B., D.C.T. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. 1 C.pen, ultimul sub forma complicității.

Potrivit art. 396 alin. 1 C.pr.pen: „Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Or, în cauza de față, învinuirea adusă celor doi inculpați privește săvârșirea în concurs a două infracțiuni, iar instanța este datoare să dispună prin dispozitiv cu privire la ambele infracțiuni reținute în sarcina celor doi inculpați prin actului de inculpare.

Este adevărat că la fila 16 din sentință, prima instanță menționează că :„infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală”, dar această apreciere nu poate echivala cu pronunțarea unei soluții din cele prev. de art. 396 alin. 1 C.pr.pen. cu privire la infracțiunea prev de art. 322 alin. 1 C.pr.pen., întrucât instanța a fost sesizată cu judecarea acestei infracțiuni în cazul a doi inculpați, iar soluția trebuie să se reflecte în dispozitiv.

Potrivit art. 397 alin. 1 C.pr.pen.: „Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile”. Instanța de apel constată că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea civilă împotriva părților responsabile civilmente.

Astfel, din conținutul cererii de constituire parte civilă precizată (fila 140, respectiv fila 245 dos Pi) rezultă că partea civilă DRFP Timișoara prin AJFP Arad  s-a constituit partea civilă împotriva inculpatului C.E. şi a părții responsabile civilmente  S.C. I., cu suma dee 636.527 lei, împotriva inculpaților D.C.T., Ţ.D.B. și a părților responsabile civilmente SC C., constituirea de parte civilă este pentru suma de 20.968 lei, faţă de SC S.B. de 27.329 lei, faţă de SC I. de 555.497 lei iar împotriva inculpatului Şucan Florentin cu suma de 190.676.40 lei.

Din cuprinsul dispozitivului, nu rezultă pronunțarea cu privire la acțiunea civilă îndreptată împotriva  părților responsabile civilmente.

În art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale se prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”.

Aceste principiul este reglementat în codul de procedura penală prin dispozițiile art. 8 C.pr.pen.

O componentă a dreptului la un proces echitabil îl constituie principiul nemijlocirii și al contradictorialității în consens cu respectarea dreptului la apărare.

Pentru asigurarea respectării exigentelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , nici o măsură nu poate fi dispusă de instanța fără a fi fundamentată pe mijloace de proba administrate în cursul judecății și care au făcut obiectul unei dezbateri contradictorii, în care fiecare parte a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la fiecare proba admisă de către instanță.

Instanța de apel observă că la termenul din 10.03.2015 s-a încuviințat o expertiză fiscal-contabilă fără a se indica care sunt obiectivele acesteia și fără ca obiectivele expertizei să fie puse în discuția părților. La termenul din 14.04.2015 este numit expertul fiscal fără ca numirea acestuia și în continuare stabilirea obiectivelor să fie puse în discuția părților în condiții de contradictorialitate. Potrivit art. 351 Cod procedură penală, judecata cauzei se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Aceste principii care guvernează faza de judecată îşi găsesc aplicarea în reglementarea judecăţii cauzei în primă instanţă. Astfel, instanţa are obligaţia de a pune în discuția părților numirea expertului și obiectivele expertizei iar acestea trebuie fixate prin încheiere (art. 172 alin. 6 și art. 173 alin. 1 C.pr.pen.)

Ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de expertul B.G.F., ulterior încheierii este atașată o listă cuprinzând un singur expert fiscal (fila 59 vol III) – d-na F.O. care nu apare ca fiind desemnată prin vreo încheiere, cu toate acestea este citată pentru termenul din 19.05. 2015, când, urmare a cererii sale de înlocuire (deși nu a fost desemnată ca expert prin încheiere) este înlocuită cu expertul H.P., deși acest aspect nu este pus în discuție și la același termen de judecată (19.05.2017) un inculpat este lipsit de apărare (lipsind avocatul ales). Expertul H.P. formulează cerere de abținere. La termenul din 11.06. 2015 expertul H.P. este înlocuit cu expertul C.F.I.. În continuare nu sunt fixate obiectivele expertizei.

La fila 130 se află cererea formulată de expert prin care solicită instanței să individualizeze obiectivele acceptate de instanță din cele solicitate de inculpații D. și R., dacă se iau în considerare toate operațiunile fictive recunoscute de inculpații Ț. și Ș. și care este perioada pentru care se solicită expertiza contabilă. Un răspuns la această cerere lipsește. În continuare expertul mai depune o adresă prin care precizează că nu deține documentele aparținând S.C. I.., solicitând instanței să dispună către A.N.A.F. să depună la dosar aceste înscrisuri. La data de 11.11.2015 se fixează un obiectiv suplimentar, iar la termenul 12.01.2016 instanța încuviințează trimiterea obiecțiunilor către expert, dar fixează și un alt obiectiv suplimentar care nu a fost pus în discuția părților. Totodată, în această modalitate s-a procedat și cu privire la notele de ședință formulate de ANAF, prin încălcarea prevederilor art. 351 C.pr.pen., care au fost predate expertului, între termene, pentru a-și exprima punctul de vedere fără ca respectivele note de ședință să fie puse în discuția părților, fiind încălcate astfel și dispozițiile art. 352 c.pr.pen referitoare la publicitatea ședinței de judecată, art. 10 C.pr.pen. referitoare la dreptul la apărare.

În accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente şi anume: accesul liber la justiţie; examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege; publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti. Cerinţa din art.6 pct.1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces. Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, mai precis să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. În virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile, apărările şi probele de care înţeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanţei, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică, după prealabila lor discutare de către părţi. Contradictorialitatea, intim legată de ideea de egalitate a armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părţi. Fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi aceea de a lua la cunoştinţă şi de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influenţa decizia. Nu prezintă nici o relevanţă dacă elementul susceptibil să conducă la o anumită decizie este adus în discuţie de către părţi sau sesizat din oficiu de către instanţă, chiar şi în această din urmă situaţie, judecătorul fiind obligat să impună discutarea lui.

În cauza de față, se constată că elemente importante ale probatoriului nu au făcut obiectul unei dezbateri contradictorii.

Instanţa de apel analizând hotărârea apelată, mai are sarcina de a verifica dacă faptele şi împrejurările reţinute prin aceasta sunt coroborate cu probele administrate. Pentru a putea efectua acest control în apel, este necesar a se cunoaşte care a fost starea de fapt reţinută de instanţa a cărei hotărâre este atacată şi pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru, nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii apelate. Decizia Tribunalului nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, respectiv, au fost lăsate neanalizate probele propuse de fiecare inculpat în parte, apărările formulate, dacă acestea au stat sau nu la baza soluţiei de condamnare, magistratul fondului nerăspunzând la niciuna dintre criticile sau probele propuse în apărare de către apelanţi.

Motivarea este o condiţie esenţială, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine soluţia dată, hotărârea este nemotivată.

Instanța de apel reține hotărârea dată de Curtea Europeană, în cauza Boldea c. României, în care se arată următoarele: „Curtea aminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenţie înglobează, între altele, dreptul părţilor în cauză de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor. Convenţia nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete şi efective (Artico împotriva Italiei, hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pag. 16, paragraful 33), acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observaţiile sale sunt într-adevăr «ascultate», adică examinate cum trebuie de instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special în sarcina instanţei obligaţia de a examina efectiv mijloacele, argumentele şi ofertele de probă ale părţilor (Perez împotriva Franţei [GC], nr. 47287/99, paragraful 80, CEDO 2004-I, şi Van de Hurk, citat anterior, paragraful 59).”

De asemenea, un aspect important îl constituie lipsa unei motivări în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, cu atât mai mult cu cât aceasta a făcut obiectul schimbării încadrării juridice, în condițiile în care nu rezultă că instanța a făcut un examen complet al succesiunii de legi în timp, ca în funcție de acesta să arate motivat care este legea penală mai favorabilă în cazul fiecărui inculpat. Mai mult se constată că în cazul inculpatului Ț., acesta a fost condamnat în baza dispozițiilor legale anterioare datei de 01.02.2014, în condițiile în cale una dintre infracțiuni este săvârșită după această dată, iar contopirea s-a făcut în vaza dispozițiilor noului cod penal, cu încălcarea Dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, ale cărei efecte sunt obligatorii conform art. 147 din Constituția României.

În sensul că instanța de apel poate dispune, în cazuri excepționale, trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 2 din Protocolul 7 al aceleiași Convenții este și opinia majoritară a reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii și  preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel exprimată în cadrul întâlnirii de la Sibiu din 24-25 septembrie 2015.

Reținând așadar că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei infracțiuni reținute în sarcina inculpaților D.C.T., Ț.D.B., și asupra acțiunii civile formulate împotriva părților responsabile civilmente, dar și existența motivului de nulitate absolută referitoare la publicitatea ședinței de judecată, în condițiile în care au fost dispuse măsuri între termenele de judecată, precum și pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil, în condițiile art. 6 alin. 1 CEDO pentru nerespectarea principiului contradictorialității și lipsei motivării instanței de fond în legătură directă cu respectarea dreptului la apărare, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Arad.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. va fi admis apelul declarat de inculpații Ţ.D.B., Ş.F.M.,D.C.T., R.P.F., C.E.D. și DRFP Timișoara prin AJFP Arad împotriva sentinţei penale nr. 113 din 11.04.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4213/108/2014.

În consecință, va desființa sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Arad.

În baza art. 424 alin. 4 C.pr.pen., va menține actele îndeplinite până la data de 10 martie 2015 inclusiv, cu excepția soluției cu privire la expertiza fiscală încuviințată fără stabilirea obiectivelor. De asemenea, va menține toate declarațiile martorilor audiați în cauză.

Cu ocazia rejudecării instanța e fond va dispune refacerea expertizei fiscal contabile solicitată de inculpați numai după punerea în discuție a tuturor obiectivelor acesteia în condiții de contradictorialitate. De asemenea, va avea în vedere și celelalte motive de apel formulate de inculpați.

Domenii speta

Spete similare