Conducerea sub influenţa alcoolului

Deliberând asupra cauzei penale de faţǎ, constatǎ urmǎtoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 12.06.2014 al Parchetului de pe lângǎ Curtea de Apel Bacǎu în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 9436/180/2014 la data de 25.06.2014 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului CCI pentru sǎvârşirea infracţiunilor de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevǎzutǎ de art. 336, alin. 1 C. pen. şi infracţiunea de influenţare a declaraţiilor prevǎzutǎ de art. 272, alin. 1, teza I C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ la data de 7.12.2013, în jurul orelor 03.40, inculpatul CCI a condus autoturismul proprietate personalǎ, marca BMW, cu numǎrul de înmatriculare X, pe strada Calea Mǎrǎşeşti din Bacǎu, dupǎ care a intrat în coliziune cu un alt autoturism, marca Mercedes, cu numǎrul de înmatriculare X, condus de numitul ZB, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ de 2,35 g‰ alcool pur în sânge (prima probǎ) şi 2,25 g‰ alcool pur în sânge (a doua probǎ) şi în aceea cǎ la datele de 07.12.2013, 17.01.2014, 20.01.2014, 21.01.2014, 21.03.2014 şi 25.03.2014, i-a determinat pe martorii TMDşi BDC, sǎ dea declaraţii mincinoase, în cauza penalǎ în care a fost cercetat sub aspectul sǎvârşirii infracţiunii prevǎzutǎ de art. 336, alin. 1 C. pen. şi care a format obiectul dosarului nr. 45/P/2014 (20.01.2014 şi 25.03.2014 - pentru TMDşi respectiv 17.01.2014 şi 25.03.2014 - pentru BDC), precum şi de a-l determina pe martorul ZB sǎ nu dea declaraţii la organele de poliţie, sǎ-şi retragǎ declaraţia sau sǎ declare cǎ nu reţine cine era la volanul autoturismului BMW, (07.12.2013. 21.01.2014 şi 21.03 2014- pentru ZB).

Tot prin actul de sesizare s-a dispus clasarea cauzei privind pe numiţii TMD şi BDC, cercetaţi pentru sǎvârşirea infracţiunii de mǎrturie mincinoasǎ prevǎzutǎ de art. 273, alin. 1 C. pen, constând în aceea cǎ la datele de 17.01.2014, 21.01.2014 şi 25.03.2014, au declarat mincinos, relatând fapte sau împrejurǎri esenţiale cu privire la fapta prevǎzutǎ de art. 336, alin. 1 C. pen. comisǎ de inculpatul CCI, care dacǎ ar fi fost luate în considerare de organul de urmǎrire penalǎ, ar fi condus la adoptarea unei soluţii nelegale, care ar fi înlǎturat vinovǎţia inculpatului, deoarece cei doi martori, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţǎ de CCI(care a avut loc la 26.03.2014), au revenit şi au relatat faptul cǎ nu cunosc nimic despre fapta comisǎ de inculpat (se reţine faptul cǎ cei doi martori au revenit la declaraţiile date iniţial la data de 25.03.2014).

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto (f. 2-4, 5-7 d.u.p.); proces verbal de îndreptare a erorii materiale cu privire la martorul DPC (f. 8 d.u.p.); procesele verbale de audiere din 07.12.2013 şi 21.01.2014 a martorului DPC(f. 29-30 d.u.p.); declaraţiile martorului DPC(f. 31-32, 26-27 d.u.p.); procesele verbale de audiere din 7.12.2013 şi 21.01.2014 a martorului BRG (f. 22-23 d.u.p.); declaraţiile martorului BRG (f. 22-23, 20-21 d.u.p.); procesele verbale de audiere din 07.12.2013 şi 21.01.2014 a martorului ZB (f. 14-15 d.u.p.); declaraţiile martorului ZB (f. 16-19, 12-13 d.u.p.);; testul alcoolemie cu aparatul etilotest şi fişa din baza de date a numitului ZB (f. 16-17 d.u.p.); procesul verbal de audiere din 17.01.2014 a martorului BDC (f. 44 d.u.p.); declaraţiile martorului BDC (f.45-46, 40-41 d.u.p.); procesul verbal de audiere din 20.01.2014 a martorului TMD(f. 36-37 d.u.p.); declaraţiile martorului TMD(f.38-39, 33-34 d.u.p.); procesul verbal de convocare a avocatului ales TŞ şi cererea lui CCI de audiere a unor martori (f. 97-98 d.u.p.); relaţii scrise privind calitatea de ofiţer de poliţie judiciarǎ a numitului CCI, sancţiuni disciplinare şi privitoare la legislaţia rutierǎ, evaluǎri şi aprecieri (f.94, 52-84 d.u.p.); buletinul de analizǎ toxicologicǎ alcoolemie (f. 87 d.u.p.); procese verbale de audiere a numitului CCI (f. 89-92 d.u.p.); delegaţia avocaţialǎ depusǎ de avocat TŞ (f. 95 d.u.p.); fişa de cazier judiciar a numitului CCI (f. 96 d.u.p.); procesele verbale de aducere la cunoştinţǎ a calitǎţii de suspect şi inculpat, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, de începere a urmǎririi penale in personam, de schimbare a încadrǎrii juridice, de declinare a competenţei (f. 89, 118- 119, 120-124 şi 125-144 d.u.p.); ordonanţa de confirmare nr. 666/P/2013 din 09.12.2013 (f. 99-101 d.u.p.); ordonanţele de extindere a urmǎririi penale, de începere a urmǎririi penale in rem şi in persona, de punere în mişcare a acţiunii penale şi procesele verbale de aducere la cunoştinţǎ a calitǎţii de suspect şi inculpat numitului CCI (f. 125 - 140 d.u.p.); procese verbale de cǎutare şi citare a martorilor TMDşi BDC (f.141 -146 d.u.p.).

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea din data de 02.09.2014 (f. 18-19 d.i.) judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul CCI.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constat cǎ nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de cǎtre inculpat sau apǎrǎtorul acestuia cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus ca cunoştinţǎ inculpatului CCI învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi prevederile art. 70, alin. 2 C. proc. Pen., respectiv faptul cǎ are dreptul sǎ nu facǎ nici o declaraţie, cǎ tot ce declarǎ poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacǎ acceptǎ sǎ dea declaraţii are obligaţia sǎ spunǎ tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

Astfel, la primul termen de judecatǎ, cu procedura legal îndeplinitǎ, ulterior citirii în extras de cǎtre grefierul de şedinţǎ în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecǎţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacǎ solicitǎ ca judecata sǎ aibǎ loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmǎririi penale şi a înscrisurilor prezentate de pǎrţi, aducându-i la cunoştinţǎ dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma rǎspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. Pen.

Pe parcursul desfǎşurǎrii cercetǎrii judecǎtoreşti inculpatul, prin apǎrǎtor ales, nu a contestat probele administrate în cursul urmǎririi penale, însǎ a susţinut cǎ probele biologice ce i-au fost recoltate pentru stabilirea alcoolemiei au fost depozitate în mod incorectǎ, rezultatul final fiind astfel eronat.

În acest sens, în urma adreselor emise de instanţǎ, la dosarul cauzei au fost depuse urmǎtoarele înscrisuri cu referire la aspectul invocat: adresa nr. X  a Serviciului Judeţean de Medicinǎ Legalǎ Bacǎu împreunǎ cu o copie de pe registrul de recoltare a probelor biologice din data de 07.12.2013 (f. 14-16 d.i.); adresa nr. X a Poliţiei Municipiului Bacǎu – Biroul Rutier, prin care se prezintǎ modalitatea în care au fost recoltate şi depozitate probele biolgice (f. 34 d.i.), adresa nr. X a Serviciului Judeţean de Medicinǎ Legalǎ Bacǎu (f. 57 d.i.), adresa nr. X a Poliţiei Municipiului Bacǎu – Biroul Rutier (f. 60 d.i.), adresa Institutului de Medicinǎ Legalǎ Iaşi (f. 84 d.i.), adresa nr. X din 08.01.2016 a Serviciului Judeţean de Medicinǎ Legalǎ Bacǎu (f. 121 d.i.)

Deşi probele administrate în cursul urmǎririi penale nu au fost contestate, pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a dispus reaudierea martorilor TMDşi BDC fiind emise pe numele acestora mandate de aducere, însǎ din conţinutul proceselor verbale depuse la dosarul cauzei (f.109 şi 111 d.i.) a rezultat imposibilitatea audierii acestora, motiv pentru care instanţa a aplicat prevederile art. 381, alin. 7 C. proc. pen.

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

În ceea ce priveşte modalitatea de sesizare a organelor de urmǎrire penalǎ, instanţa reţine cǎ la data de 07.12.2013, organele de poliţie din cadrul Biroului Rutier al Poliţiei Municipiului Bacǎu, au fost sesizate de cǎtre ofiţerul de serviciu din cadrul aceluiaşi organ, despre faptul cǎ la intersecţia strǎzilor Calea Mǎrǎşeşti, Spiru Haret şi Erou Ciprian Pintea din Bacǎu, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate douǎ autoturisme, fǎrǎ victime omeneşti.

În baza sesizǎrii organelor de poliţie susmenţionate, acestea au efectuat cercetarea locului evenimentului, sub supravegherea procurorului competent de la Parchetul de pe lângǎ Curtea de Apel Bacǎu, întocmindu-se procesul verbal din data de 07.12.2013, înregistrat sub nr. X, la Poliţia Municipiului Bacǎu.

La data de 09.12.2013, Biroul Rutier din cadrul Poliţiei Mun. Bacǎu, cu adresa nr. X, a dispus declinarea competenţei soluţionǎrii cauzei, în favoarea Parchetului de pe lângǎ Curtea de Apel Bacǎu, deoarece la data comiterii faptei, numitul CCI avea calitatea de inspector principal de poliţie şi îşi desfǎşura activitatea în cadrul Poliţiei Mun. Bacǎu - Serviciul de Investigaţii Criminale, fǎcând parte din structurile poliţiei judiciare. Iniţial, dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângǎ Curtea de Apel Bacǎu, sub nr. X, la data de 7.12.2013.

Ulterior, la data de 27.01.2014, dosarul s-a înregistrat sub un numǎr nou, la organele de poliţie, respectiv nr. X, ca urmare a începerii urmǎririi penale dispusǎ în cauzǎ de procuror, pentru infracţiunea susmenţionatǎ şi comisǎ de cǎtre CCI.

La data de 09.12.2013, procurorul de caz, a dispus delegarea organelor de poliţie din cadrul Biroului Rutier al Poliţiei Municipiului Bacǎu, pentru continuarea şi definitivarea cercetǎrilor penale corespunzǎtoare, sub aspectul infracţiunii prevǎzute de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, iar la data de 14.12.2013, a trimis dosarul organului de poliţie, fixându-se termen de definitivare a cercetǎrilor data de 01.02.2014. De asemenea, tot la data de 09.12.2013, s-a dispus de procurorul de caz, confirmarea tuturor actelor de cercetare penalǎ efectuate de organele de poliţie, pânǎ în acel moment, prin ordonanţa din data de mai sus şi care a fost trimisǎ organelor de poliţie, împreunǎ cu cea de delegare, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

La data de 07.02.2014, prin ordonanţa din aceeaşi datǎ, ca urmare a intrǎrii în vigoare a noilor reglementǎri în materie penalǎ şi procesual penalǎ, în baza art. 58, art. 41, alin. 1, art. 57, alin. 1 şi art. 50, alin. 1 şi 2 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei soluţionǎrii cauzei în favoarea Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu, pentru infracţiunea menţionatǎ, unitate la care cauza a fost înregistratǎ sub nr. X, iar la data de 18.02.2014, prin ordonanţa nr. X, emisǎ de Parchetul de pe lângǎ Curtea de Apel Bacǎu, s-a dispus preluarea spre soluţionare a dosarului nr. X, fiind astfel înregistrat sub nr. X.

Cu privire la situaţia de fapt, instanţa reţine cǎ la intersecţia strǎzilor Spiru Haret şi Erou Ciprian Pintea, în timp ce efectua o manverǎ de înscriere pe banda din stânga de pe strada Mǎrǎşeşti, intenţionând sǎ se deplaseze spre centrul oraşului, inculpatul CCI, aflat la volanul autoturismului marca BMW cu numǎrul de înmatriculare X, a intrat în coliziune cu un alt autoturism, marca Mercedes, cu numǎrul de înmatriculare X, condus de numitul ZB, iar în urma impactului dintre cele douǎ autoturisme, s-au produs avarii uşoare la acestea, dupǎ cum urmeazǎ: la autoturismul marca Mercedes cu numǎrul de înmatriculare X, s-au produs avarii la aripa stângǎ faţǎ, barǎ faţǎ şi far stânga faţǎ, iar la autoturismul condus de inculpat, s-au produs avarii la aripa stângǎ faţǎ, barǎ faţǎ, far stânga faţǎ, mascǎ faţǎ şi portiera stângǎ faţǎ.

Fiind sesizate organele de poliţie rutierǎ şi procurorul competent, s-au efectuat cercetǎri la faţa locului, întocmindu-se în acest sens proces verbal.

Astfel, la faţa locului a fost identificat martorul ZB, care a precizat cǎ autoturismul marca BMW cu numǎrul de înmatriculare X a fost condus de numitul CCI, cǎ acesta se afla singur în autoturism în momentul impactului şi cǎ nu se afla cu alte persoane în autoturismul proprietatea sa. A mai arǎtat martorul cǎ acesta, în momentul în care a coborât de la volan, se afla într-o avansatǎ stare de ebrietate.

S-a procedat la examinarea conducǎtorilor auto cu aparatul etilotest, rezultând cǎ martorul ZB nu a consumat bǎuturi alcoolice, rezultatul fiind de 0 g ‰ alcool pur în aerul expirat, iar inculpatul CCI a refuzat sǎ fie testat cu aparatul etilotest, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Judeţean Bacǎu, unde la orele 05.25 şi respectiv 06.25. i s-au recoltat douǎ probe de sânge, la interval de o orǎ, care au fost sigilate în prezenţa sa şi a unui martor asistent şi introduse într-o trusǎ standard de prelevare, seria K nr X, care a fost predatǎ Serviciului Judeţean de Medicinǎ-Legalǎ Bacǎu, pentru calcularea si stabilirea alcoolemiei.

În urma examenelor de laborator, efectuate de organul medico-legal, a rezultat cǎ numitul CCI a avut în sânge, la data si ora recoltǎrii probelor, o îmbibaţie alcoolicǎ la orele 05.25 (deci dupǎ aproape douǎ ore de la momentul producerii evenimentului rutier), de 2,35 ‰ alcool pur în sânge (prima probǎ) şi respectiv 2,25 ‰ alcool pur în sânge (a doua probǎ).

Dupǎ îndeplinirea activitǎţilor de mai sus, organele de poliţie au procedat la audierea martorilor ZB, BRG şi DPC, care au relatat cǎ vinovat de producerea accidentului este inculpatul CCI, care în mod neregulamentar, în timp ce a virat stânga spre centrul oraşului, nepǎstrând o distanţǎ corespunzǎtoare faţǎ de autoturismul marca Mercedes cu numǎrul de înmatriculare X, oprit la semaforul ce indica culoarea roşie (pentru acest autoturism), a intrat în coliziune cu cel staţionat, în care se afla ZB şi încǎ doi prieteni. Aceştia din urmǎ, au arǎtat cǎ în momentul în care au coborât din autoturism, au observat cǎ celǎlalt autovehicul care i-a acroşat, a tras pe dreapta, pe strada Mǎrǎşeşti, la o distanţǎ micǎ de locul impactului, iar de la volan a coborât un bǎrbat care era singur şi despre care au aflat la sosirea organelor de poliţie, cǎ se numeşte CCI şi care fusese de altfel recunoscut de martorul DPC, care l-a vǎzut în mod repetat la "Clubul Poliţiei" din Bacǎu.

Aceleaşi aspecte au fost indicate şi de martorii BRG şi DPC, care se aflau în autoturismul condus de ZB.

Martorul DPC, este coordonatorul unei formaţii instrumentale, acesta fiind şi solist vocal, declarâd cǎ în ultima perioadǎ este angajat la „Clubul Poliţiei”, unde prezintǎ programele muzicale în fiecare searǎ. În declaraţiile date în cursul urmǎririi penale, în calitate de martor, acesta a precizat cǎ îl cunoaşte pe CCI, care venea foarte des la localul respectiv şi cǎ la locul accidentului produs la 07.12.2013, l-a recunoscut pe acesta, când s-a dat jos de la volanul autoturismului BMW, care a intrat în coliziune cu cel condus de ZB.

În continuare instanţa reţine cǎ imediat dupǎ accident, inculpatul a refuzat sǎ dea prima declaraţie referitoare la modul cum s-a produs accidentul, sǎ semneze procesul verbal de cercetare a locului faptei şi sǎ fie testat cu aparatul etilotest.

La faţa locului au fost efectuate fotografii judiciare, dupǎ care ulterior toate activitǎţile de urmǎrire penalǎ aduse la îndeplinire de organele de poliţie, în baza delegǎrilor dispuse de procuror, s-au efectuat în prezenţa apǎrǎtorului ales al numitului CCI.

Dupǎ declanşarea cercetǎrilor, s-a stabilit cǎ inculpatul este X şi lucreazǎ în cadrul X al Poliţiei Municipiului Bacǎu de la data de 05.09.2005, cǎ nu posedǎ antecedente penale, cǎ din cazierul auto, rezultǎ cǎ a suferit mai multe sancţiuni privind încǎlcarea legislaţiei rutiere, cǎ a mai fost cercetat disciplinar, ataşându-se la dosar mai multe fişe de evaluare ale acestuia pentru perioada 2008-2012.

La data de 07.12.2013, inculpatul CCI a dat o declaraţie, consemnatǎ de organele de poliţie în procesul verbal de audiere din acea datǎ în care nu relateazǎ nici un fel de date referitoare la fapta pe care a comis-o, precizând cǎ înţelege sǎ reclame cǎ în timpul cercetǎrii evenimentului rutier, i s-ar fi luat forţat telefonul mobil, de cǎtre X TA, X al Poliţiei Municipiului Bacǎu, cǎ i-a dispǎrut şi autoturismul proprietate personalǎ, implicat în accident şi în final, cǎ înţelege sǎ-l reclame pe acesta pentru fapta de tâlhǎrie, prevǎzutǎ de art. 211, alin. 2 C. pen. de la 1969 şi totodatǎ sustragerea autoturismului sǎu de cǎtre autori necunoscuţi.

Ulterior, la data de 17.01.2014, dupǎ ce inculpatul, şi-a angajat apǎrǎtor ales, a dat o nouǎ declaraţie la organele de poliţie, consemnatǎ în procesul verbal de audiere din acea datǎ, în care relateazǎ împrejurǎrile în care a avut loc evenimentul rutier din noaptea de 6 spre 7.12.2013, în care nu recunoaşte cǎ el a condus acel autoturism, declaraţie semnatǎ de cǎtre acesta şi de apǎrǎtor.

Astfel, acesta a precizat cǎ nu el a condus autoturismul, cǎ acest lucru a fost fǎcut de cǎtre numitul TMD(zis „X”), care era la volan iar el în partea dreaptǎ, cǎ imediat dupǎ accident TMD, s-a deplasat la un bar din apropiere sǎ-şi ia o cafea, moment în care persoanele din autoturismul cu care a intrat în coliziune, au coborât şi  l-au gǎsit singur la maşinǎ, motiv pentru care au susţinut cǎ el este cel care a condus autoturismul, cǎ imediat dupǎ sosirea organelor de poliţie s-a întors şi TMDşi cǎ li s-a spus lucrǎtorilor de poliţie cǎ acesta din urmǎ a condus autoturismul.

La data de 12.06.2014, inculpatul, a fost audiat de procuror în prezenţa apǎrǎtorului ales, ocazie cu care acesta a depus şi un set de înscrisuri din care rezultǎ cǎ este divorţat, are un copil minor în întreţinere şi mai multe datorii la bǎnci. Cu ocazia audierii, inculpatul a revenit la declaraţiile date anterior, precizând cǎ recunoaşte în totalitate faptele comise şi cǎ le regretǎ.

Acesta a arǎtat, cǎ la data comiterii faptei şi în zilele premergǎtoare, a avut mai multe probleme personale şi de familie şi cǎ în seara de 07.12.2013 a consumat excesiv bǎuturi alcoolice şi datoritǎ acestui fapt, a plecat cu autoturismul spre casǎ, deşi se afla într-o avansatǎ stare de ebrietate. Mai aratǎ cǎ el se afla la volan, celelalte persoane pe care le-a propus în apǎrare, respectiv martorii BDC şi TMD, sunt prietenii sǎi de mai mulţi ani, cǎ la data de 07.12.2013, a consumat bǎuturi alcoolice împreunǎ cu BDC, începând cu orele 17:30 (06.12.2013) şi pânǎ la orele 03:30 (07.12.2013), dupǎ care, a plecat singur acasǎ.

De la „Clubul Poliţiei”, s-a deplasat cu autoturismul pânǎ la un magazin din faţa porţii Spitalului Judeţean, de unde şi-a luat ţigǎri, dupǎ care s-a deplasat spre casǎ, conducând autotursismul sǎu, marca BMW, pe strada Spiru Haret, a semnalizat la stânga şi a pǎtruns pe strada Calea Mǎrǎşeşti, culoarea semaforului fiind verde, în sensul sǎu de deplasare, virând la stânga spre centrul oraşului. În momentul în care a pǎtruns pe strada Calea Mǎrǎşeşti şi a redresat volanul pentru a se înscrie pe banda de circulaţie de lângǎ axul strǎzii, nepǎstrând distanta corespunzǎtoare faţǎ de autoturismul marca Mercedes, oprit la culoarea roşie a semaforului, a acroşat uşor acel autovehicul, în care se aflau ZB şi prietenii sǎi.

Inculpatul CCI a mai declarat cǎ l-a sunat pe numitul TMDşi i-a spus ce s-a întâmplat, acesta se afla în drum spre casǎ, chiar în apropierea locului accidentului, a venit imediat în acea zonǎ, unde a constatat cǎ ZB şi ceilalţi prieteni ai acestuia, îl ameninţau pe inculpat şi se comportau necuviincios cu acesta. Pentru aceste motive, aratǎ inculpatul, TMD, s-a hotǎrât sǎ declare cǎ el se afla la volan, pentru a-l ajuta, (ulterior, martorul a revenit şi el asupra declaraţiilor iniţiale şi a recunoscut cǎ nu a condus autoturismul şi cǎ acesta a fost condus în momentul impactului de CCI).

De asemenea, inculpatul a recunoscut cǎ i s-au recoltat probe de sânge la spital, pe care nu le-a contestat, şi cǎ dupǎ accident, când a coborât din maşinǎ, l-a vǎzut pe trotuar pe BDC, cǎ i s-a adus la cunoştinţǎ, de cǎtre organele de poliţie, cǎ poate face plângere la organele competente împotriva X TA pentru fapta de tâlhǎrie şi faţǎ de autori necunoscuţi pentru fapta de furt, la care inculpatul a precizat cǎ nu mai doreşte acest lucru, cǎ nu mai are alte probe sau martori de propus şi cǎ el este autorul faptei pentru care este cercetat.

Cu ocazia audierii în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti (f. 47-50 d.i.), inculpatul a revenit asupra aspectelor declarate în cursul urmǎririi penale. Astfel, acesta a recunoscut cǎ a consumat bǎuturi alcoolice, precizând cǎ a bǎut cel mult douǎ sticle cu vin, fiind la o onomasticǎ, însǎ a arǎtat cǎ înţelege sǎ conteste modul în care au fost depozitate probele biologice precum şi alcoolemia care a rezultat. Inculpatul a mai arǎtat cǎ organele de poliţie nu i-au cerut sǎ sufle în aparatul etilotest la locul accidentului ci ulterior, la sediul secţiei de poliţie, însǎ a refuzat acest lucru deoarece îl durea pieptul.

Inculpatul a menţinut în totalitate aspectele declarate anterior în cursul urmǎririi penale, precizând cǎ a consumat bǎuturi alcoolice împreunǎ cu martorul BDC în intervalul 17.30-03.30, în data de 07.12.2013, dupǎ care s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personalǎ marca BMW şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martorul ZB. Acesta a mai precizat cǎ imediat dupǎ accident, l-a contactat telefonic pe numitul TMD, iar acesta, din dorinţa de a-l ajuta, a declarat în mod neadevǎrat cǎ el ar fi condus autovehiculul.

Cu privire la modalitatea în care au fost recoltate şi pǎstrate probele biologice, inculpatul a arǎtat cǎ i s-a prezentat o trusǎ standard pentru recoltare, însǎ nu poate preciza dacǎ aceasta era sau nu sigilatǎ, probele astfel recoltate fiind depozitate în frigiderul din sediul Poliţiei Judeţului Bacǎu, deşi agenţii de poliţie care au efectuat cercetarea la faţa locului lucrau în cadrul Poliţiei Municipiului Bacǎu.

Pe întreg parcursul procesului penal, inculpatul CCI, personal şi prin apǎrǎtor ales, a încercat sǎ acrediteze ideea cǎ probele biologice au fost depozitate în mod incorect, fapt ce are drept consecinţǎ imediatǎ stabilirea unui grad de îmbibaţie alcoolicǎ eronat. Instanţa va înlǎtura aspectele astfel indicate, apreciind cǎ sunt neîntemeiate şi cǎ nu se coroboreazǎ cu niciun alt mijloc de probǎ administrat în cauzǎ.

În acest sens, în opoziţie cu aspectele invocate de inculpat prin apărător, instanţa reţine că prelevarea probelor biologice s-a efectuat cu respectarea întocmai a prevederilor art. 6 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului, în vigoare la acel moment, ce prevedeau că „procedurile de prelevare a produselor biologice sunt următoarele:

a) pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conţinând 10 ml sânge;

b) în situaţia în care nu se pot preleva 10 ml de sânge, se menţionează la rubrica "observaţii" a buletinului de examinare clinică, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, cu precizarea motivului;

c) prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosinţă, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componenţă este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice;

d) prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge;

e) pentru determinarea produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură probă de sânge şi în mod obligatoriu 50 - 100 ml urină.”

De asemenea, conform art. 14 din acelaşi Ordin, „probele prelevate şi sigilate, împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice şi al buletinului de examinare clinică, prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la prezentele norme metodologice, vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare şi examinare, la dispoziţie poliţistului, care le va transporta şi le va depune în cel mai scurt timp la instituţiile medico-legale teritoriale” cu excepţia situaţiei în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, caz în care conform alin. 3 acestea se păstrează la frigider, în sediile unităţilor de poliţie, timp de maximum 3 zile.

Instanţa reţine cǎ organele de poliţie s-au conformat prevederilor legale, aspect ce rezultǎ din cuprinsul adresei nr. 51344/06.03.2015 (f.60 d.i.), în cuprinsul cǎreia se aratǎ cǎ probele biologice de sânge recoltate la data de 07.12.2013 de la inculpatul CCI au fost depozitate într-un frigider, la sediul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Bacǎu, pânǎ la data de 09.12.2013, când au fost înaintate Serviciului de Medicinǎ Legalǎ Bacǎu.

De asemenea, au fost respectate şi prevederile art. 17 din Ordin ce stabilesc cǎ „cu ocazia prelevării primei probe, medicul examinează clinic persoana adusă pentru prelevare de probe biologice, completând în mod obligatoriu toate rubricile buletinului de examinare clinică, al cărui formular este prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice în 3 exemplare”, sens în care a fost depus buletinul de examinare clinicǎ (f. 86 d.u.p.), din conţinutul cǎruia rezultǎ cǎ inculpatul era sub influenţa alcoolului, prezentând halenǎ alcoolicǎ şi fiind agitat, dezechilibrat, cu vorbire dizartricǎ (lentǎ, sacadatǎ), comportare agitatǎ şi atenţie dispersatǎ.

Instanţa reţine cǎ Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului nu face nicio referire cu privire la necesitatea omologǎrii frigiderului în care se depoziteazǎ probele biologice ori cu privire la menţionarea modalitǎţii de manipulare a probelor recoltate într-o condicǎ, astfel încât aspectele invocate de inculpat prin apǎrǎtor ales sunt neîntemeiate.

În contradicţie cu aspectele declarate de inculpat în faţa instanţei, în cuprinsul buletinului de examinare clinicǎ s-a reţinut, conform celor indicate de acesta, cǎ inculpatul a consumat trei sticle cu vin, o sticlǎ de tǎrie şi bere alcoolizatǎ.

Mai mult, din cuprinsul adresei nr. X a Institutului de Medicinǎ Legalǎ Iaşi (f. 84 d.i.) şi al adresei nr. X din 08.01.2016 (f. 121 d.i.) reiese fǎrǎ echivoc cǎ rezultatul alcoolemiei constatate prin buletinul de analizǎ toxicologicǎ-alcoolemie nr. X(f. 87 d.u.p.) nu a fost în niciun fel influenţat de modalitatea de conservare a probelor biologice recoltate. De altfel, instanţa apreciazǎ cǎ ar fi imposibil de stabilit pe cale ştiinţificǎ o asemenea alterare a rezultatelor, în condiţiile în care inculpatul nu a fǎcut nicio referire la condiţiile ce ar putea influenţa rezultatul, ci s-a limitat doar la a preciza cǎ frigiderul în care s-au pǎstrat probele nu era omologat şi cǎ în biroul respectiv era cald.

De asemenea, deşi inculpatul avea posibilitatea de a solicita prelevarea unei contraprobe de sânge conform art. 35 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376/2006, acesta nu a fǎcut vreo solicitare în acest sens.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevǎzutǎ de art. 336, alin. 1 C. pen., instanţa reţine cǎ aceasta a fost sǎvârşitǎ cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aspect ce rezultǎ din declaraţiile inculpatului, care a recunoscut cǎ a consumat bǎuturi alcoolice, prin coroborare şi cu declaraţiile martorilor ZB, BRG şi DPC

În acest sens, instanţa reţine din declaraţiile date de martorul DPCla datele de 07.12.2013, 21.01 2014 şi 21.03.2014, la organele de poliţie şi la data de 23.05.2014, la procuror, rezultǎ cu certitudine cǎ fapta de care este acuzat inculpatul a fost comisǎ de cǎtre acesta. Martorul a precizat că imediat după coliziune, s-a dat jos din autoturismul condus de ZB, că împreună cu acesta şi BRG (toţi trei fiind în acelaşi autoturism care a fost lovit de cel condus de CCI), s-au deplasat la autoturismul acestuia din urmă, pe care îl parcase în imediata apropiere, lângă trotuar şi a văzut că de la volan a coborât inculpatul, că acesta era singur în autoturism, că l-a recunoscut pentru că înainte cu puţin timp îl văzuse la „Clubul Poliţiei”, unde a consumat băuturi alcoolice, că în acel autoturism nu se afla nici o persoană.

Acelaşi martor, mai arată că înainte de a pleca din club, mai multe persoane i-au spus inculpatului să nu plece cu autoturismul, întrucât este într-o avansată stare de ebrietate, dar el a refuzat, afirmând că nu-i este frică de nimeni şi de nimic.

Totodatǎ, acelaşi martor mai arată că după ce inculpatul s-a dat jos de la volan, a sunat mai multe persoane de pe telefonul mobil şi a chemat un prieten cu numele de „X”, X la „Clubul Poliţiei’, că împreună au mers la sediul poliţiei unde a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest şi că a sesizat că acesta din urmă încerca să inducă ideea că la volan s-ar fi aflat numitul TMD zis „X”, lucru care nu este adevărat.

Aceleaşi împrejurări sunt indicate şi de martorul ZB, în declaraţia dată la poliţie şi procuror. În plus, acest martor precizează că persoana poreclită „X”, după ce a fost sunată de CCI a venit la poliţie şi le spunea poliţiştilor că el ar fi fost la volan în momentul impactului, dar lucrătorii de poliţie i-au spus să-şi vadă de treabă şi să meargă acasă, întrucât se ştie exact cine a condus autovehiculul.

Martorul ZB, mai precizează că în momentul impactului şi imediat după acesta, când s-a dat jos şi a mers la autoturismul lui CCI, împreună cu ceilalţi doi prieteni ai săi, DPCşi BR, la faţa locului şi în maşina inculpatului, nu se afla nicio altǎ persoană în afarǎ de acesta.

Mai precizează acelaşi martor, că în luna martie, când a dat ultima declaraţie la politie, (25.03.2014) inculpatul CCI i-ar fi spus să se mai gândească la ceea ce va declara, în sensul să afirme că nu era el la volan sau că nu mai reţine exact cine era, lucru pe care însă martorul nu l-a făcut.

Şi martorul BRG confirmă în totalitate toate aspectele arătate de ceilalţi doi martori, în plus arătând că a anunţat evenimentul la 112, că inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest şi cǎ acesta se afla într-o avansată stare de ebrietate, iar în autoturismul care i-a lovit nu a fost decât şoferul, în persoana lui CCI şi că pe celelalte persoane (BDC şi TMD) nu le-a văzut la faţa locului.

Vinovăţia inculpatului rezultă cu certitudine şi din declaraţiile martorilor propuşi în apărarea inculpatului CCI, respectiv numiţii BDC şi TMD zis „X”.

Astfel, în prima declaraţie dată la organul de poliţie la 17.01.2014 şi respectiv 20.01.2014, cei doi martori au precizat că au fost împreună cu inculpatul, la „Clubul Poliţiei”, că spre dimineaţă BDC a plecat singur cu taxiul, iar TMD zis „X”, împreună cu CCI.

În prima declaraţie datǎ în cursul urmǎririi penale la data de 17.01.2014, martorul BDC a arǎtat că în timp ce se afla în Staţia „Tic-Tac", aşteptând un taxi, a sesizat impactul celor două autoturisme, că a recunoscut-o pe cea a lui CCI şi că a observat că de la volan a coborât numitul TMD şi că nu este adevărat că inculpatul ar fi condus autotursimul la momentul respectiv.

Aceleaşi aspecte le-a susţinut iniţial şi martorul TMD, care în declaraţia din data de 20.01.2014, la organele de poliţie, a precizat că la data de 07.12.2013, l-a văzut pe inculpat în club, unde consuma băuturi alcoolice, că în acea seară martorul era de serviciu fiind bodyguard şi că a fost rugat de inculpat să-l conducă acasă cu maşina, motiv pentru care s-a urcat la volan iar în dreapta sa pe scaun s-a aşezat CCI, iar la un semafor de la intersecţia străzilor Mărăşeşti'ţi Spiru Haret, efectuând un viraj greşit la stânga, a acroşat un alt autovehicul, staţionat la semafor, dupǎ care a tras maşina pe dreapta şi că imediat s-a deplasat la locuinţa sa, situată foarte aproape să-şi ia actele, până venea poliţia, revenind imediat la locul incidentului.

Martorul a mai declarat cǎ inculpatul era într-o avansată stare de ebrietate, că după ce s-a întors, s-au deplasat cu toţii la poliţie, unde a afirmat că el a condus autovehiculul proprietatea lui CCI şi că a văzut în staţia de autobuz pe un prieten de-a inculpatului.

Martorii BDC şi TMD au revenit ulterior asupra celor declarate iniţial, după ce organele de poliţie le-au citit declaraţiile martorilor aflaţi în autoturismul marca Mercedes şi după ce au luat la cunoştinţă de probele din dosar şi care infirmau susţinerile lor.

Astfel martoriiTMD şi BDC, în declaraţiile date la organele de poliţie, la data de 25.03.2014, în prezenta inculpatului şi a apărătorului ales al acestuia, au precizat că nu-şi mai menţin declaraţiile date anterior, că îşi retrag declaraţiile iniţiale, că nu au văzut ce s-a întâmplat în noaptea de 07.12.2013, orele 3:40, la intersecţia străzilor Calea Mărăşeşti şi Spiru Haret

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ faptele existǎ, constituie infracţiuni şi au fost sǎvârşite cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte legea penalǎ aplicabilǎ în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedurǎ penalǎ, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedurǎ Penalǎ. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeaşi datǎ a intrat în vigoare şi Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanţa constatǎ cǎ prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicatǎ în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituţionalǎ a stabilit cǎ dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în mǎsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituţionalǎ a reţinut cǎ, în caz de tranziţie, judecǎtorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea cǎ nu trebuie sǎ ignore viziunea fie preponderent represivǎ, aşa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivǎ, aşa cum este cazul actualului Cod penal. Soluţia se impune pentru cǎ nu poate fi încǎlcatǎ finalitatea urmǎritǎ de legiuitor cu ocazia adoptǎrii fiecǎrui cod în parte, deoarece nu întâmplǎtor cele douǎ coduri, deşi fiecare cu o concepţie unitarǎ proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apǎrate valorile sociale de cǎtre legea penalǎ.

De asemenea, în legǎturǎ cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penalǎ, Curtea Constituţionalǎ a constatat cǎ odatǎ cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanţei supreme înceteazǎ în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituţie şi cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedurǎ penalǎ.

În aceeaşi mǎsurǎ, instanţa de contencios constituţional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curţii Constituţionale de cǎtre instanţele de judecatǎ, arǎtând cǎ art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunţǎrii prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declarǎ neconstituţionalǎ o prevedere legalǎ, astfel cǎ nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridicǎ a prevederii supuse controlului, ci se stabileşte doar, pe cale de interpretare, un unic înţeles constituţional al art. 5 din Codul penal.

Faţǎ de acestea, având în vedere cǎ, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii, instanţa constatǎ cǎ singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de faţǎ este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de rǎspundere penalǎ conform ambelor coduri şi de a aplica inculpatului mecanismul rǎspunderii penale cel mai favorabil.

Astfel, analizând comparativ dispoziţiile legale aplicabile, instanţa constată că in abstracto pentru inculpatul CCI este mai favorabilă legea penală nouǎ deoarece prevede limite de pedeapsǎ mai reduse, însǎ in concreto legea penalǎ mai favorabilǎ este legea penalǎ veche, chiar şi în condiţiile în care limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele prevăzute de legea nouă, întrucât aplicarea legii penale noi ar impune reţinerea prevederilor art. 38 şi art. 39 C. pen., care impun aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu. În aceste condiţii, chiar dacă legea penală nouă prevede pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa limite de pedeapsă mai reduse, apare a fi mai favorabilă legea penală veche, datorită faptului că în situaţia pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, potrivit art. 34, alin. 1 C. pen. de la 1969, sporul de pedeapsă are un caracter facultativ.

În acest sens, art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 prevede că, în cazul în care, „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”. Deci, C. pen. de la 1969 reglementează regimul sancţionator al cumulului juridic, cu spor facultativ; cu privire la această formă de pluralitate de infracţiuni, fiind necesar a se respecta şi limita impusă de art. 34, alin. 2 C. pen. de la 1969 din acest act normativ, respectiv interdicţia depăşirii totalului pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

În schimb, art. 39, alin. 1, lit. b din Noul Cod Penal prevede că, în cazul în care, „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.” Cu alte cuvinte, legea penalǎ actualǎ reglementează regimul sancţionator al cumulului juridic, cu spor obligatoriu, cu privire la această formă a pluralitǎţii de infracţiuni.

Legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului şi prin prisma posibilităţilor de individualizare ale pedepsei, ori consecinţele ce derivă din aplicarea pedepsei.

În raport de pedeapsa rezultantǎ ce va fi aplicatǎ în cauzǎ, instanţa constată că inculpatul ar fi îndreptățit să beneficieze de instituția suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere, reglementată de art. 93 și următoarele C. pen. sau de instituția similarǎ, reglementată de art. 86¹ și următoarele C. pen. de la 1969.

Analizând comparativ cele două legi penale succesive din perspectiva instituțiilor menționate anterior, instanța apreciază că legea veche reprezentată de Codul penal din 1969 este mai favorabilă atât din prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse) cât și a obligațiilor care pot fi stabilite în sarcina inculpatului, care sunt semnificativ mai puține. Astfel, instanța constată că în ipoteza dispunerii suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere, inculpatului i-ar fi impuse în mod obligatoriu măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93, alin. 1 C. pen., dar şi una dintre mǎsurile indicate în cuprinsul alin. 2 al aceluiaşi articol. Totodatǎ, în conformitate cu prevederile art. 93, alin. 3 C. pen., se impune obligarea acestuia la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitǎţii pentru o perioadǎ cuprinsǎ între 60 şi 120 zile, prevedere ce nu existǎ în reglementarea anterioarǎ.

Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare, însă, acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă având în vedere situația și persoana inculpatului. Prin raportarea la vârsta acestuia și la periculozitatea redusă, instanța consideră că stabilirea în sarcina inculpatului a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor incidente suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere conform legii penale noi, i-ar produce un disconfort nejustificat, cu atât mai mult cu cât acesta este o persoanǎ bine integrate în societate.

Instanța va ține cont, prin analogie, și de dispozițiile art. 16, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere.

Pe de altǎ parte, instanţa apreciazǎ cǎ cererea formulatǎ de reprezentantul Ministerului Public, având ca obiect schimbarea încadrǎrii juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului CCI este întemeiatǎ şi o va admite pentru considerentele ce urmeazǎ.

Potrivit art. 272, alin. 1 C. pen. constituie infracţiunea de influenţarea declaraţiilor „încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară” şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Din analiza situaţiei de fapt, rezultǎ cǎ inculpatul, deşi a încercat sǎ îi determine pe martorii BDC şi TMD sǎ dea declaraţii neconforme adevǎrului în cursul urmǎririi penale, aceştia nu au fost constrânşi, corupţi sau supuşi unei fapte cu efect vǎdit intimidant, ci au dat curs cererii inculpatulu, care îi contactase telefonic imediat dupǎ producerea accidentului rutier, din dorinţa de a-l ajuta pe acesta, în virtutea relaţiei de prietenie existentǎ între ei. Din aceastǎ perspectivǎ, apare a fi neîntemeiatǎ încadrarea juridicǎ datǎ faptelor prin actul de sesizare, întrucât acţiunea inculpatului CCI în raport de cei doi martori intrǎ în sfera instigǎrii la mǎrturia mincionoasǎ prevǎzutǎ de art. 47 C. pen. raportat la art. 273, alin. 1 C. pen.

Nu aceeaşi situaţie este şi în ceea ce îl priveşte pe martorul ZB, întrucât în privinţa acestuia, inculpatul a comis acte de intimadare vǎdite, profitânde de calitatea sa de poliţist şi de autoritatea pe carea aceastǎ funcţie i-o conferea, sfǎtuindu-l „sǎ aibǎ grijǎ ce declarǎ” şi cǎ ar fi mai bine sǎ spunǎ cǎ nu mai reţine cine se afla volanul autovehicului.

Astfel, ţinând cont de aspectele consemnate anterior cu privire la legea penalǎ mai favorabilǎ aplicabilǎ în cauzǎ, ţinând cont de modalitatea efectivǎ de sǎvârşire a faptelor, instanţa va  admite cererea formulatǎ de reprezentantul Ministerului Public şi va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, din infracţiunile de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevǎzutǎ de art. 336, alin. 1 C. pen. şi infracţiunea de influenţare a declaraţiilor prevǎzutǎ de art. 272, alin. 1, teza I C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen. în infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 ‰ alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice; încercarea de a determina mǎrturia mincinoasǎ, prevǎzutǎ de art. 261, alin. 1 C. pen. de la 1969 (cu privire la martorul ZB); instigare la mǎrturie mincinoasǎ în formǎ continuatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 260, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 (cu privire la martorii TMDşi BDC), totul cu aplicarea art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 şi art. 5, alin. 1 C. pen.

În drept, fapta inculpatului CCI constând în aceea cǎ  la data de 7.12.2013, în jurul orelor 3.40, a condus autoturismul proprietate personalǎ, marca BMW, cu numǎrul de înmatriculare X, pe strada Calea Mǎrǎşeşti din Bacǎu, dupǎ care a intrat în coliziune cu un alt autoturism, marca Mercedes, cu numǎrul de înmatriculare X, condus de martorul ZB, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ de 2,35 g‰ alcool pur în sânge (prima probǎ) şi 2,25 g‰ alcool pur în sânge (a doua probǎ) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 ‰ alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, elementul material al infracţiunii este întrunit: inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv în mun. Bacău, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3416-3417/09.12.2013 a rezultat la prima probă recoltată la ora 05:25 o alcoolemie de 2,35 gr. ‰ alcool pur în sânge, iar la a doua probă recoltată la ora 06:25 o alcoolemie de 2,25 gr. ‰  alcool pur în sânge.

Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi a participanţilor la trafic. Existenţa raportului de cauzalitate între fapta comisă şi urmarea socialmente periculoasă se prezumă şi nu necesită dovedire.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism după ce a consumat băuturi alcoolice el prezintă pericol pentru participanţii la trafic, acţionând cu intenţie indirectă întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) deşi nu a fost urmǎrit, a fost prevăzut şi acceptat de acesta.

Fapta inculpatului CCI constând în aceea cǎ la datele de 07.12.2013, 17.01.2014, 20.01.2014, 21.01.2014, 21.03.2014 şi 25.03.2014, i-a determinat pe martorii TMDşi BDC, sǎ dea declaraţii mincinoase, în cauza penalǎ în care a fost cercetat sub aspectul sǎvârşirii infracţiunii prevǎzutǎ de art. 336, alin. 1 C. pen. şi care a format obiectul dosarului nr. 45/P/2014 (20.01.2014 şi 25.03.2014 - pentru TMDşi respectiv 17.01.2014 şi 25.03.2014 - pentru BDC), întruneşte, conform legii penale mai favorabile, elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la mǎrturie mincinoasǎ în formǎ continuatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 260, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Elementul material din structura laturii obiective constă în acţiunea inculpatului de a instiga martorii ca în cuprinsul declaraţiei dată în organelor judiciare, sǎ declare aspecte necorespunzǎtoare adevǎrului.

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, întrucât a realizat cǎ în urma activitǎţii sale, martorii vor face afirmaţii nesincere, alterând adevărul cu privire la împrejurări esenţiale, care serveau la stabilirea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei, urmărind prin aceasta să inducă în eroare organele judiciare, realizând totodată că prin alterarea adevărului aduc atingere activităţii de înfăptuire a justiţiei.

Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o stare de pericol pentru ansamblul relaţiilor sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin apărarea valorilor sociale, a înfăptuirii justiţiei. Existenţa raportului de cauzalitate între fapta comisă şi urmarea socialmente periculoasă se prezumă şi nu necesită dovedire.

Sunt întrunite şi condiţiile privind forma continuatǎ a infracţiunii prevǎzutǎ de art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, întrucât inculpatul nu a realizat un act de coinstigare, ci la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a determinat pe cei doi martori sǎ facǎ afirmaţii necorespunzǎtoare adevǎrului, cu scopul de a-l exonera de rǎspundere penalǎ.

Fapta inculpatului CCI constând în aceea cǎ a încercat sǎ îl determine pe martorul ZB sǎ nu dea declaraţii la organele de poliţie, sǎ-şi retragǎ declaraţia sau sǎ declare cǎ nu reţine cine era la volanul autoturismului BMW, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de încercare de a determina mǎrturia mincinoasǎ, prevǎzutǎ de art. 261, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Elementul material din structura laturii obiective constă în acţiunea inculpatului de a aduce ameninţǎri voalate martorului, folosindu-se de funcţia deţinutǎ, pentru a-l determina sǎ declare aspecte necorespunzǎtoare adevǎrului.

Urmarea imediată a infracţiunii constă într-o stare de pericol pentru ansamblul relaţiilor sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin apărarea valorilor sociale, a înfăptuirii justiţiei.

Existenţa raportului de cauzalitate între fapta comisă şi urmarea socialmente periculoasă se prezumă şi nu necesită dovedire, iar sub aspectul laturii subiective, acesta a acţionat cu intenţie directǎ.

La încadrarea juridicǎ a faptelor vor fi reţinute şi prevederile art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 privitoare la concursul real de infracţiuni, deoarece infracţiunile au fost sǎvârşite de inculpat înainte de a interveni condamnarea definitivǎ pentru vreuna dintre ele.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând aşadar cǎ sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevǎzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ cǎ faptele existǎ, constituie infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi au fost sǎvârşite de cǎtre inculpatul CCI cu forma de vinovǎţie prevǎzutǎ de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere cǎ funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate. Se va urmǎri formarea unei atitudini corecte faţǎ de muncǎ, faţǎ de ordinea de drept şi faţǎ de regulile de convieţuire socialǎ.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevǎzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispoziţiile pǎrţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsǎ fixate în partea specialǎ, gradul de pericol social al faptei sǎvârşite, persoana infractorului şi împrejurǎrile care atenueazǎ sau agraveazǎ rǎspunderea penalǎ, precum şi criteriile prevǎzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul cǎruia se aratǎ cǎ stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii sǎvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evalueazǎ dupǎ urmǎtoarele criterii: împrejurǎrile şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creatǎ pentru valoarea ocrotitǎ; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul sǎvârşirii infracţiunii şi scopul urmǎrit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupǎ sǎvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sǎnǎtate, situaţia familialǎ şi socialǎ.

Instanţa reţine că faptele săvârşitede inculpat prezintă pericol social întrucât alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare şi atenţia conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacţie, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor şi al încălcărilor de lege creşte în raport direct proporţional cu cantitatea de alcool ingerată. Ca drept dovadǎ a tututor acestor aspecte este şi faptul cǎ inculpatul, în urma consumului de alcool, a intrat în coliziune cu un alt autoturism care circula în mod regulamentar.

De altfel, infracţiunea de conducere unui vehicul sub influenţa alcoolului este o infracţiune de pericol, astfel că, pentru a se evita  producerea de accidente de circulaţie, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta şi de urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri. Astfel, instanţa constată că prin săvârşirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, stare de pericol care este prezumată, fiind vorba despre o infracţiune de pericol.

De asemenea, instanţa are în vedere valoarea foarte ridicatǎ a alcoolemiei constatate (2,35 g‰ alcool în sânge), aspect care ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier.

Pe de altǎ parte, instanţa reţine şi pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunilor de încercare de a determina mǎrturia mincinoasǎ şi instigare la mǎrturie mincinoasǎ în formǎ continuatǎ reţinute în sarcina inculpatului. Astfel, acesta nu numai cǎ nu a înţeles sǎ adopte o atitudine corespunzǎtoare funcţiei deţinute, dar mai mult, a încercat ca prin autoritatea conferitǎ de funcţia sa de poliţist judiciar, sǎ influenţeze într-un fel sau altul declaraţiile martorilor audiaţi în cauzǎ în cursul urmǎririi penale, pentru a scǎpa de consecinţele rǎspunderii penale.

Cu privire la persoana inculpatului instanţa reţine cǎ acesta este la primul contact cu rigorile legii penale, însǎ aceastǎ circumstanţǎ este starea de normalitate, astfel încât nu i se pot conferi valenţele unei circumstanţe atenuante, cu atât mai mult cu cât funcţia de poliţist judiciar ocupatǎ de inculpatul CCI este incompatibilǎ cu existenţa unor antecedente penale.

Instanţa va avea în vedere şi atitudinea oscilantǎ manifestatǎ de inculpat pe durata întregului proces penal, în sensul cǎ deşi iniţial a negat comiterea faptelor, pe parcursul urmǎririi penale a revenit asupra acestei poziţii procesuale şi a recunoscut în totalitatea comiterea lor, dupǎ care în cursul judecǎţii a recunoscut faptele nuanţat, încercând sǎ inducǎ teza conform cǎreia, deşi a consumat alcool, rezultatul examinǎrii probelor biologice recoltate, este alterat din cauza condiţiilor improprii în care aceste probe au fost depozitate.

Chiar dacǎ individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecǎtorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivǎ, el trebuie sǎ fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat dupǎ reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnǎ consacrarea explicitǎ a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţǎ. De altfel, ca sǎ-şi poatǎ îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizǎrii scopului sǎu şi al legii, pedeapsa trebuie sǎ corespundǎ sub aspectul naturii (privativǎ sau neprivativǎ de libertate) şi duratei, atât gravitǎţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintǎ, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justǎ individualizare a sancţiunii, care sǎ ţinǎ seama de persoana cǎreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ sǎ se schimbe, în sensul adaptǎrii la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Faţǎ de întreaga activitate infracţionalǎ derulatǎ, inculpatul trebuia sǎ ştie cǎ, pe lângǎ drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, rǎspunderi, care caracterizeazǎ comportamentul sǎu în faţa societǎţii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, vǎzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportǎri viitoare şi de a se abţine de la sǎvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsǎ este aplicatǎ şi pusǎ în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobǎrii morale a faptei şi fǎptuitorului, condiţioneazǎ caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mǎrimea privaţiunii, trebuie sǎ reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovǎţie a fǎptuitorului.

Doar o pedeapsǎ justǎ şi proporţionalǎ este de naturǎ sǎ creeze aptitudinea subiectivǎ a inculpatului CCI de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea sǎvârşirii de infracţiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa va aplica inculpatului pedepse dupǎ cum urmeazǎ:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de cǎtre o persoanǎ care are o îmbibaţie alcoolicǎ de peste 0,80 ‰ alcool pur în sânge, prevǎzutǎ de art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

- 4 luni închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de încercare de a determina mǎrturia mincinoasǎ, prevǎzutǎ de art. 261, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

- 1 an închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de instigare la mǎrturie mincinoasǎ în formǎ continuatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 260, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În continuare, prin raportare la prevederile art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 şi art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., instanţa va contopi pedeapsele aplicate inculpatului în cauzǎ şi va aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare. Totodatǎ, ţinând cont de numǎrul de infracţiuni sǎvârşite, de poziţia subiectivǎ a inculpatului în raport de fiecare dintre acestea, dar şi de conduita procesualǎ adoptatǎ, instanţa apreciazǎ cǎ este oportunǎ aplicarea unui spor de pedeapsǎ în cuantum de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul CCI sǎ execute o pedeapsǎ rezultantǎ de 1 an şi 8 luni închisoare.

Potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară şi nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicţia tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a şi lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancţiune necesară şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie nu a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia lui în scopul săvârşirii infracţiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa faţă de criteriile prevăzute de art. 71, alin. 3 C. pen. de la 1969, în lumina jurisprudenţei C.E.D.O. în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. c, d şi e C. pen. de la 1969.

În consecinţă, potrivit art. 71 C. pen. de la 1969, pe durata executării pedepsei, inculpatului CCI i se va interzice, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a teza a II-a şi b C. pen. de la 1969.

Având în vedere circumstanţele personale şi reale reţinute, ţinând cont de gradul de pericol social al faptelor comise, instanţa apreciază că scopul pedepsei, constând în principal în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenţie. Cu toate acestea, în raport de perseverenţa infracţionalǎ şi conduita adoptatǎ, instanţa apreciazǎ cǎ este necesarǎ o perioadǎ de supraveghere a acestuia, pentru a preveni reiterarea comportamentului infracţional, motiv pentru care va face în cauză aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. de la 1969 privind suspendarea sub supraveghere.

În opinia instanţei, condamnarea inculpatului CCI este de natură să îi atragă acestuia atenţia asupra importanţei respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage incidenţa art. 864, alin. 1 şi 2 C. pen. de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecinţă, în baza art. 86¹, alin. 1 şi 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta, iar în temeiul art. 86² cu referire la art. 82, alin. 3 C. pen. de la 1969, va fixa un termen de încercare pe o durată de 4 ani şi 8 luni ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe (format din pedeapsa rezultantǎ de 1 ani şi 8 luni închisoare aplicată în cauză, la care se adaugă un termen de 3 ani conform art. 86² C. pen. de la 1969) .

De asemenea, în baza art. 86³ C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, instanţa va impune inculpatului CCI respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) sǎ se prezinte în fiecare lunǎ la Serviciul de Probaţiune Bacǎu;

b) sǎ anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţǎ sau locuinţǎ şi orice deplasare care depǎşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) sǎ comunice şi sǎ justifice schimbarea locului de muncǎ;

d) sǎ comunice informaţii de naturǎ a putea fi controlate mijloacele lui de existenţǎ.

Conform art. 71, alin. 5 C. pen. de  la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, executarea pedepselor accesorii va fi suspendată pe durata termenului de încercare.

Totodată, potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului CCI asupra dispoziţiilor 864, alin. 1 şi 2 raportat la art. 83 şi art. 84 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care acesta săvârşeşte din nou o infracţiune în termenul de încercare şi cumulării pedepsei rezultante din prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracţiune, precum şi în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor impuse de instanţă.

VII. Cheltuieli de judecatǎ

Faţǎ de soluţia de condamnare şi vǎzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. şi art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanţa îl va obliga pe inculpatul CCI la plata cǎtre stat a sumei de 750 cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 250 lei aferentǎ urmǎririi penale şi suma de 500 lei în cursul judecǎţii.

Domenii speta

Spete similare