Clasare cauză

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ ,

 Asupra cauzei penale de faţa constată următoarele :

Prin ordonanţa procurorului din data de X, s-a dispus clasarea cauzei în dosarul nr.Y  a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu prilejul emiterii ordonanţei sus-menţionate, procurorul şi-a însuşit argumentele cuprinse în referatul cu propunere de clasare întocmit la data de B de organul de cercetare penală.

Soluţia adoptată în dosarul nr.Y a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z a fost comunicată petentului C care a formulat plângere la prim- procurorul Parchetului de pe lângă  Judecătoria  Z. Prin ordonanţa nr. E a prim- procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Z,  în temeiul art. 339 C.p.p. plângerea a fost respinsa.

Pentru a dispune astfel primul procuror a apreciat ca plângerea petentului este nefondată întrucât din actele efectuate în cauză rezultă că soluţia procurorului este temeinică şi legală.

Împotriva ordonanţei procurorului şi a prim- procurorului, petentul C a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, anume la Judecătoria Z.

 Plângerea a fost înregistrata la Judecătoria Bacău la nr. 33/180/2016.

Petentul a depus la dosar note scrise.

Potrivit art.340 C.P.P., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Acest text legal instituie controlul judecătoresc asupra soluţiilor de netrimitere in judecată dispuse de procuror, iniţiat la plângerea persoanei interesate, de natură să asigure accesul liber la justiţie, principiu fundamental al statului de drept.

Judecătorul, analizând ordonanţa atacată prin prisma motivelor invocate si pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei, apreciază că actul de dispoziţie al procurorului nu este temeinic.

Judecătorul  îşi va întemeia convingerea pe considerentele care le va dezvolta in continuare.

 Situaţia de fapt reţinută şi apreciată de organele de urmărire penală nu  este confirmată de conţinutul actelor de urmărire penală efectuate întrucât mijloacele de probă administrate sunt insuficiente, nefiind administrate toate probele necesare pentru fundamentarea unei soluţii de netrimitere în judecată. Judecătorul reţine că nu au fost administrate probele necesare, conform art.314 alin.1 C.p.p. cu referire la art. 285 C.p.p., dispoziţii legale potrivit cărora organele de urmărire penală strâng probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să dispună trimiterea în judecată.

Judecătorul observă că a fost începută urmărea penală in rem prin ordonanţa din data de Z sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 C.p. din 1969 cu aplicarea art.5 C.p., reţinându-se că, din cuprinsul actului de sesizare, rezultă că în seara zilei de 1, în urma unui conflict spontan, persoana vătămată C a fost lovită de FF, necesitând 6-7 zile îngrijiri medicale.

Conform dispoziţiilor art.306 C.p.p., art.100 C.p.p., art.101 C.p.p. organele de cercetare penală au obligaţia căutării datelor şi informaţiilor cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificării persoanelor care ar fi săvârşit faptele reclamate, precum şi a strângerii şi administrării probelor.

Se constată că au fost administrate doar o parte din mijloacele de probă necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt în prezenta cauză, fiind audiaţi martorii MM şi LL, persoana vătămată, întocmindu-se certificat medico-legal şi ataşându-se, în copii, înscrisuri din dosarul nr. U a Parchetului de pe lângă Tribunalul Z.

Judecătorul de cameră preliminară observă că în prezenta cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală asupra petentului, în condiţiile în care prin certificatul medico-legal existent la dosar nu se lămureşte mecanismul de producere a leziunilor, anume dacă leziunile s-au produs prin lovire activă sau pasivă cu corp înţepător. Administrarea acestui mijloc de probă, apreciază judecătorul, ar fi fost esenţială pentru lămurirea cauzei, în condiţiile în care prin referatul organelor de cercetare penală s-a reţinut că leziunile petentului s-au produs prin autoaccidentare cu un cuţit ce îl avea asupra sa, iar petentul, din contră, a susţinut că a suferit leziuni ca urmare a unei loviri active. Se observă că organele de cercetare penală, prin ordonanţa din data de X, au respins administrarea acestei probe, fără a o motiva potrivit art. 100 C.p.p. Prin aceeaşi ordonanţă a fost respinsă şi  administrarea altor mijloace de probă-audiere martori, efectuarea unei confruntări între petent şi numitul FF. Or, se constată că ar fi fost utilă, cel puţin, şi audierea numitului FF, precum şi a martorilor oculari, neavând relevanţă faptul că aceştia au fost audiaţi în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Tribunalul Z. Judecătorul constată că nu s-a indicat motivul pentru care a fost respins procedeul probator al confruntării, prevăzut de art.131 C.p.p., în condiţiile în care nu au fost audiate persoane din declaraţiile cărora să rezulte contradicţii.

Faptul că petentul din prezenta cauză  a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 3 a Tribunalului Z, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor asupra persoanei vătămate FF, astfel cum a arătat avocatul intimatului, depunând un extras din portalul instanţei la fila S dosar instanţă,  nu poate înlătura obligaţia organelor de urmărire penală în a administra probe într-un dosar în care s-a formulat plângere penală.

Date fiind toate cele expuse anterior, se reţine că este necesară completarea urmăririi penale în vederea  lămuririi împrejurărilor cu privire la fapta de lovire reclamată de petent.

Pentru aceste motive,  în baza art. 341, alin. 6, lit. b C. proc. Pen. se va admite plângerea împotriva ordonanţei de clasare dispusă în data de K de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z, în dosarul nr. E, plângere formulată de petentul CD.

Se va desfiinţa ordonanţa de clasare dispusă în data de N de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în dosarul nr. P.

Se va dispune trimiterea dosarului nr. P către  Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea completării urmăririi penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 180 alin.2  C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin.1 C.pen.

În baza art. 275, alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina  statului.

Domenii speta

Spete similare