Anulare act administrativ

Constată că prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu în data de 16.02.2015 sub nr. …aşa cum a fost precizată la data de 9.03.2015 (f 36 vol. I) reclamanta S.C. F G S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SIBIU, a solicitat  instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- anularea Deciziei de impunere nr. F-SB-… emisă de A.J.F.P. Sibiu prin care a fost respinsă la rambursare suma de … lei reprezentând soldul sumei negative a valoarea adăugata din decontul de T.V.A. aferent lunii iunie 2013 şi stabilită suplimentar de plată suma de 164.244 lei;

- anularea Deciziei nr. … emisă de D.G.R.F.P. Braşov privind soluţionarea contestaţiei depuse împotriva Deciziei de impunere nr. F-SB ….;

- anularea RIF nr. F-SB ….încheiat de A.J.F.P. Sibiu

- obligarea pârâtei A.J.F.P. Sibiu să emită o decizie de rambursare a sumei de 164.244 lei solicitată prin Decontul de T.V.A. înregistrat sub nr. …. sumă ce reprezintă soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugata din decontul de T.V.A. aferent lunii iunie 2013:

- obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 164.244 lei, sumă solicitată de subscrisa reclamantă la rambursare prin Decontul de T.V.A. înregistrat sub nr….la A.F.P. Sălişte;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Acţiunea a fost legal timbrată.

Motivarea acţiunii.

În fapt, reclamanta arată că prin Decizia nr. ….privind soluţionarea contestaţiei depuse împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. F-SB….., organul de soluţionare a contestaţiei a decis "Respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de către SC F G SRL (...)", având în vedere: "prevederile legale invocate în speţă, documentele existente la dosarul contestaţiei şi faptul că argumentele prezentate de contestator nu sunt de natură să modifice constatările organelor de inspecţie fiscală".

Reclamanta susţine în esenţă că modalitatea în care s-a desfăşurat inspecţia şi decizia organului fiscale, sunt nelegale pentru motivele arătate în continuare.

A. întrucât inspecţia fiscală s-a desfăşurat la solicitarea contribuabilului (prin cererea de rambursare a soldului sumei negative aferente decontului de TVA din luna iunie 2013), administratorul societăţii avea tot interesul să se realizeze inspecţia fiscală cât mai repede şi nu "să împiedice efectuarea acesteia" prin "refuzul nejustificat de a prezenta organului de inspecţie fiscală documentele legale, aşa cum acesta a afirmat în cuprinsul Raportului de inspecţie fiscală.

B. Faptul că la data la care echipa de inspecţie fiscală s-a deplasat la sediul şi punctul de lucru al societăţii, administratorul societăţii nu se afla în ţară nu se datorează faptului că acesta ar fi încercat să împiedice desfăşurarea inspecţiei fiscale, ci faptului că acesta nu a fost anunţat cu privire la data începerii inspecţiei fiscale (aşa cum rezultă şi din pct. 3 din Capitolul I al Raportului de inspecţie fiscală, contribuabilul nu a primit aviz de inspecţie fiscală, iar organul de inspecţie fiscală nu a anunţat începerea inspecţiei fiscale în data de 22.10.2013).

Conform Metodologiei de soluţionare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare: "Solicitările de rambursare se soluţionează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maxim 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare".

Luând în considerare că echipa de inspecţie fiscală nu a respectat termenul legal de 45 de zile pentru soluţionarea cererii de rambursare a soldului sumei negative a TVA (aceasta trebuind să fi fost soluţionată aproximativ până la 20 septembrie 2013), faptul că administratorul societăţii nu se afla în ţară la data de 22.10.2013 şi ulterior acestei date este cu atât mai justificată.

C. Organul de inspecţie fiscală nu a administrat pentru determinarea stării de fapt fiscale toate mijloacele de probă necesare fundamentării constatărilor fiscale conform prevederilor art. 49, alin.1 din Codul de procedura fiscala, referitoare la "Mijloacele de probă", deşi conform prevederilor art. 65 alin. 2 din Codul de procedura fiscala „Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii".

Nu au fost respectate prevederile art. 7 - „Rolul activ" din O.G. nr. 92/2003, conform cărora „Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. în analiza efectuată organul fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz.

Deşi în Raportul de inspecţie fiscală s-a menţionat că perioada inspecţiei fiscale a fost 22.10.2013-05.12.2013, fără să existe nici o suspendare a acesteia, în această perioadă echipa de inspecţie fiscală nu a efectuat nici o procedură de control, nici o minimă investigaţie, nici o constatare, etc. care să ajute să determine în mod corect situaţia fiscală a contribuabilului.

D. la  finalizarea inspecţiei, organul de inspecţie fiscală, contrar prevederilor legale, a privat contribuabilul de dreptul de a-şi exprima punctul de vedere privind constatările fiscale din cuprinsul proiectului Raportului de inspecţie fiscală.

Conform Instrucţiunilor privind întocmirea şi obiectivele minimale ale Raportului de inspecţie fiscală, aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr.1181/23.08.2007 organul de inspecţie fiscală ar fi trebuit să ţină cont de toate aspectele menţionate în punctul de vedere al contribuabilului şi să cuprindă în Raportul de inspecţie fiscală la Capitolul VI - Discuţia finală cu contribuabilul, concluziile asupra analizei tuturor aspectelor menţionate în punctul nostru de vedere.

Posibilitatea contribuabilului de a-şi exprima punctul de vedere privind constatările fiscale din cuprinsul proiectului Raportului de inspecţie fiscală este reglementată la art.107 - "Dreptul contribuabilului de a fi informat" din OG nr. 92/2003, republicată, nefiind aplicabile prevederile art.9 alin.2 invocate de organul de inspecţie fiscală.

Chiar în ipoteza că art.9 alin.2, lit. a) ar fi aplicabile, inspecţia fiscală se referă la o solicitare de rambursare de TVA, iar întârzierea în luarea deciziei de aprobare respingere a cererii nu are cum să conducă la un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale privind executarea obligaţiilor contribuabilului.

Dacă ar fi fost aşa atunci se poate considera că organul de inspecţie fiscală a acţionat în mod iraţional, întrucât nu a luat nici o măsură privind extinderea inspecţiei şi asupra altor obligaţii fiscale de la care s-ar fi sustras contribuabilul şi privind estimarea bazei impozabile a acestora, luarea măsurilor asigurătorii, etc.

Organul de inspecţie fiscală nu a aplicat corespunzător disp.art.12 din Codul de procedura fiscala referitoare la "Buna-credinţă" care menţionează faptul ca: "Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii'.

La pct.2 "Concluzii asupra analizei punctului de vedere al contribuabilului, organul de inspecţie fiscală precizează: "Contribuabilul nu a colaborat la desfăşurarea inspecţiei fiscale deşi a fost solicitat în acest sens, aşa cum s-a prezentat detaliat la capitolul constatări fiscale. Având în vedere aspectele menţionate, organul de inspecţie nu a solicitat SC F G SRL să-şi exprime punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale".

În fapt, organul de inspecţie la Capitolul VI - Discuţia finală cu contribuabilul" nu a prezentat rezultatul analizei efectuate faţă de punctul de vedere al contribuabilului.

Conform Instrucţiunilor privind întocmirea şi obiectivele minimale ale Raportului de inspecţie fiscală, aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1181/23.08.2007 „în acest capitol se va prezenta rezultatul analizei efectuate de echipa de inspecţie fiscală faţă de punctul de vedere al contribuabilului. Argumentele organelor de inspecţie fiscală vor fi prezentate pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie pentru care contribuabilul a prezentat punctul său de vedere".

2. Referitor la prevederile legale invocate.

2.1. Temeiul de drept invocat pentru respingerea la rambursare a soldului sumei negative a TVA solicitată prin decontul de TVA aferent lunii iunie 2013, este Legea nr.  571/2003, alin.1, lit. a) din art. 146 şi alin.1 pct.46 din H.G. nr.  44/2004.

Conform prevederilor invocate de organul de inspecţie fiscală, soldul sumei negative a TVA aferent decontului de TVA de la iunie 2013 este respins la rambursare întrucât contribuabilul nu deţine exemplarul original al facturilor în baza căruia s-a dedus taxa pe valoarea adăugată. Însă constatările organelor de inspecţie fiscală sunt eronate, întrucât documentele respective se află în dosarele contabile ale contribuabilului.

Pe de altă parte, raţionamentul organului de inspecţie fiscală şi al organului de soluţionare a contestaţiilor prin care au respins soldul sumei negative a TVA pe motiv că nu au fost prezentate facturile originale în baza cărora au dedus TVA este eronat. Dacă organul de inspecţie fiscală ar fi făcut o minimă investigaţie, ar fi constatat că în perioada 20.08.2008-30.06.2013 valoarea TVA dedusă în baza documentelor pe care contribuabilul "ar fi refuzat" să le prezinte organului de inspecţie fiscală este mult mai mare decât soldul sumei negative a TVA refuzată la rambursare.

Întrucât organele de inspecţie fiscală şi organul de soluţionare a contestaţiilor au considerat că din totalul TVA dedus în perioada verificată doar suma de 164.244 lei nu ar fi deductibilă, înseamnă că deşi nu au prezentat nici un document au beneficiat totuşi de deducere pentru restul sumei TVA deductibilă.

Aşa cum rezultă şi din Raportul de inspecţie fiscală şi din Decizia de impunere, prin inspecţia fiscală efectuată organele de inspecţie fiscală s-au pronunţat atât asupra taxei pe valoarea adăugată verificată aferentă perioadei 20.08.2008-30.06.2013 (perioada supusă verificării) cât şi asupra bazei impozabile suplimentară constatată, şi nu numai asupra soldului sumei negative a TVA de la luna iunie 2013, astfel că nu poate fi invocat motivul că de fapt nu  s-a făcut verificarea TVA în această perioadă.

Având în vedere motivele expuse, reclamanta solicită anularea Deciziei nr….. privind soluţionarea contestaţiei şi dispunerea refacerii inspecţiei fiscale prin care să se constate situaţia de fapt fiscală reală.

2.2. Având în vedere faptul că organul de inspecţie fiscală a sesizat organele de urmărire penală pentru presupusele fapte ale contribuabilului, organul de soluţionare a contestaţiilor ar fi putut suspenda soluţionarea cauzei, în baza prevederilor art. 214 alin.1 lit. a) din OG nr.92/2003 şi pct.10.4 din anexa la Ordinul nr.450/2013.

În drept, reclamanta a invocat disp. Legii nr. 554/2004, art. 49, alin. l. art. 65, alin. 2 din Codul de procedura fiscala. Instrucţiunile privind întocmirea şi obiectivele minimale ale Raportului de inspecţie fiscală, aprobate prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. l 181/23.08.2007, art. 146, alin. l. lit. a) din Legea nr. 571/2003. alin. l, pct. 46 din H.G. nr. 44/2004. art. 453 din codul de procedură civilă.

În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie certificată următoarele: adresa înaintare a Deciziei nr. …. privind soluţionarea contestaţiei; Decizia nr. ….. privind soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr.F-SB-….., Decizia de impunere nr.F-SB-….; Raportul de inspecţie fiscală nr.F-SB-…. din data de 05.12.2013 împreună cu anexele comunicate.

De asemenea, reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabilă.

Pârâtele prin întâmpinare  (f 78) au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte starea de fapt apreciază susţinerile reclamantei ca nelegale si nedovedite. Reclamanta a recunoscut ca nici după primirea invitaţiei nu a procedat, in termenul stabilit in invitaţie, la prezentarea documentelor aşa ca in mod corect s-a reţinut ca nu a fost justificat TVA solicitat la rambursare.

Se impune respingerea acţiunii reclamantei ca cat timp s-a reţinut corect ca reprezentantul societăţii reclamante era plecat din tara, si ca documentele financiare contabile nu se aflau la punctul de lucru si nici nu erau persoane împuternicite sa reprezinte societatea, mai ales ca nici după data de data de 29.10.2013 când administratorul reclamantei a primit invitaţia organului fiscal nu a prezentat documentele necesare efectuării inspecţiei fiscale.

Având in vedere ca legiuitorul a stabilit in sarcina contribuabilului obligaţia de a prezenta documentaţia justificativa a TVA solicitat la rambursare si cat timp nu au fost depuse nici un fel de documente in mod corect s-a respins la rambursare TVA înscris in decontul de TVA.

Având in vedere ca in mod corect a fost refuzata la rambursare TVA cuprinsa in soldul negativ al TVA din decontul lunii iunie 2013 dar ca legiuitorul a prevăzut expres o procedura administrativa de realizare a verificării fiscale a TVA solicitat la rambursare pentru toate perioadele pentru care nu s-a emis o decizie de rambursare a TVA se impune respingerea ca profund inadmisibila si nelegala a acţiunii in contencios administrativ.

Se  impune respingerea ca inadmisibila a acţiunii cat timp reclamanta a investit instanţa de judecata cu un capăt de cerere privitor la rambursarea de sume de la bugetul statului, ceea ce înseamnă încălcarea atribuţiilor instanţei de verificare a actelor administrative precum si de încălcare procedurii administrative exprese de exercitare a dreptului de deducere al TVA, in alte condiţii decât cele prevăzute de Codul de procedura fiscal si cu încălcarea drepturilor prevăzute de Codul fiscala.

Cat timp procedura administrativa prevede expres ca se poate solicita rambursarea de TVA pentru perioada pentru care nu s-a emis nici un act de impunere rezulta ca acţiunea este nelegala, sunt depăşite puterile instanţei aşa ca, se impune respingerea acţiunii ca nelegala si neîntemeiata.

Se impune de asemenea respingerea ca nelegal si neîntemeiat a capătului de cerere prin care se solicita ca instanţa sa oblige la rambursarea de TVA cat timp acest drept este expres prevăzut in sarcina organului fiscal, numai acesta putând emite decizia de rambursare de TVA, după efectuarea controlului documentar aşa cum este prevăzut prin Codul de procedura fiscala si in condiţiile OMFP nr.263/2010.

Se impune de asemenea respingerea ca nelegal si neîntemeiată a capătului de cerere privitor la rambursarea de TVA din decontul lunii iunie 2013 cat timp cuantumul sumei de rambursat trebuie stabilit prin verificarea documentara a înscrisurilor cu caracter justificativ respectiv pe baza facturilor in original si a verificării realităţii operaţiunilor si a legăturii lor cauzale cu veniturile realizate, iar aceasta activitate nu este stabilita in favoarea instanţei si nici nu se poate complini prin efectuarea unei probe cu înscrisuri sau cu expertiza contabila.

În drept, pârâta  a invocat disp. art. 56 alin. 1, art. 92, art. 106, art. 205 si următoarele din O.G nr.92/2003, OMFP nr. 263/2011, art.205 si următoarele din Codul de procedura civila (2013), art. 146 alin. 1 lit. a)  din codul fiscal, pct.  46 alin. 1 din H.G. nr.  44/2004.

În probaţiune, pârâta  a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în copie:  documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Examinând actele şi lucrările de la dosar, instanţa reţine următoarele.

Aşa cum rezultă din certificatul constatator emis de Registrul Comerţului  (f 48) societatea reclamanta are ca obiect de activitate "exploatarea forestiera" cod CAEN 0220.

Prin decontul aferent lunii iunie 2013 înregistrat la S.F.O. Sălişte sub nr. …. reclamanta a solicitat rambursarea de TVA cu control anticipat a soldului negativ în valoare de 172.292 lei (f 190).

În vederea efectuării controlului, la data de 22.10.2013 echipa desemnată prin Ordinul de serviciu nr. F-SB129/21.10.2013 (f 30) s-a deplasat la sediul social al societăţii din ……

La sediul societăţii nu a fost găsită nici o persoană care sa poată furniza informaţii referitoare la activitatea acesteia, motiv pentru care inspectorii fiscali s-au deplasat la punctul de lucru al societăţii situat în……., unde a fost găsit numitul F I – tatăl administratorului social F D care le-a adus la cunoştinţă faptul că acesta din urmă este plecat din ţară şi urmează să întoarcă în aprox 14 zile.

În acest sens a fost încheiat procesul verbal înregistrat la A.J.F.P. Sibiu sub nr.  …..f 31)

 Ulterior, prin invitaţia din data de 23.10.2013 (f 134) organul fiscal i-a pus în vedere administratorului social, în baza prevederilor art. 56 şi art. 106 din O.G. nr.  92/2003 să se prezinte în termen de 3 zile de la primirea acesteia la sediul A.J.F.P. Sibiu cu documentele financiar - contabile aferente activităţii desfăşurate de reclamanta in perioada 01.08.2008-30.06.2013.

Invitaţia a fost primită de administrator social la data de 29.10.2013 conform dovezii depuse la dosar (f 135).

 Întrucât administratorul social nu a răspuns invitaţiei în termenul precizat, considerând că este vorba de un refuz de prezentare a documentelor financiar-contabile, organul fiscal a întocmit Raportul de inspecţie fiscala nr. F-SB ….si Decizia de impunere nr. F-SB….., prin care s-a reţinut imposibilitatea realizării inspecţiei fiscale, imposibilitatea verificării operaţiunilor economice ale reclamantei si refuzul rambursării TVA solicitat prin decont.

Totodată a fost emisă decizia de impunere pentru TVA suplimentara refuzata la rambursare in valoare de 164.244 lei.

La data de 24.12.2013 cu respectarea disp. art. 205 alin. 1 şi art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, reclamanta a formulat contestaţie împotriva RIF şi a deciziei de impunere anterior menţionate.

Prin Decizia nr. 24/14.08.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă, reţinându-se în esenţă că administratorul social, contrar disp. art. 56 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, a refuzat nejustificat să prezinte organului de inspecţie fiscală documentele solicitate, împiedicând efectuarea inspecţiei fiscale.

 Nemulţumită fiind de răspunsul la plângerea prealabilă, la data de 16.02.2015, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ, formulând acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, acţiunea formulată de reclamantă, este în parte întemeiată.

Organul fiscal a făcut o aplicare rigidă a prevederilor art. 56 alin. 1 şi art. 106 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, apreciind printr-o interpretare excesiv de formalistă că simpla lipsă de la sediul societăţii a administratorului social şi neprezentarea de către acesta în termenul stabilit, a documentelor necesare efectuării inspecţiei fiscale, reprezintă un refuz nejustificat de colaborare şi de prezentare a documentelor solicitate.

Organul fiscal, s-a prezentat la sediul societăţii fără a anunţa în prealabil administratorul social. Procedând astfel, organul a fiscal a încălcat prevederile art. 50 din O.G. nr. 92/2003, în conformitate cu care:

(1) Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul său pentru a da informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.

(2) Solicitarea se face în scris şi cuprinde în mod obligatoriu:

a) data, ora şi locul la care contribuabilul este obligat să se prezinte;

b) baza legală a solicitării;

c) scopul solicitării;

d) documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.

În fapt, administratorul social din motive obiective nu a răspuns invitaţiei organului fiscal.Astfel, lipsa acestuia de la sediul societăţii a fost determinată de faptul că era plecat din ţară, aspect adus la cunoştinţa  organului fiscal de către tatăl acestuia care a fost găsit la punctul de lucru al societăţii, aşa cum s-a consemnat în procesul verbal înregistrat la A.J.F.P. Sibiu sub nr.  …... (f 31)

Deşi avea cunoştinţă despre faptul că administratorul social este plecat din ţară şi că se va întoarce în aprox 14 zile, organul fiscal a emis totuşi în ziua următoare, respectiv la data de  23.10.2013 invitaţia prin care i-a solicitat acestuia ca în termen de 3 zile să se prezinte la sediul A.J.F.P. Sibiu  cu documentele necesare pentru efectuarea inspecţiei fiscale.

Termenul de 3 zile menţionat prin invitaţia comunicată administratorului social pentru prezentarea documentelor este nerezonabil de scurt, neexistând nici un temei legal care să prevadă un asemenea termen, iar pe de altă parte organul fiscal nu avea nici un motiv de natură să justifice această celeritate în condiţiile în care oricum termenul  de 45 de zile prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 în care avea obligaţia să soluţioneze cererea, expirase deja fără a fi întreprins nici un demers legal înăuntrul acestuia şi fără să se fi dispus prelungirea acestuia, inspecţia fiscală fiind începută intempestiv la data de 22.10.2013 în lipsa avizului prevăzut de art. 101 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.

Decizia de impunere a fost emisă de organul fiscal cu nerespectarea prevederilor art. 49 alin. 2 şi art. 65 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, respectiv în lipsa oricăror probe şi constatări proprii, exclusiv pe baza decontului de TVA depus de contribuabil.

Organul fiscal a încălcat şi prevederile art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 care prevede că:

Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.

Deşi a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. 2 lit. a) care exonerează organul fiscal de obligaţia de a asculta contribuabilul, această măsură nu a fost deloc motivată în fapt, nefiind arătate împrejurările concrete din care rezultă că  întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege; organul fiscal limitându-se la redarea întocmai a textului de lege.

Pe de altă parte, în condiţiile în care inspecţia fiscală viza o cerere de rambursare TVA, este greu de înţeles cum întârzierea în luarea deciziei  de aprobare/respingere a cererii, ar fi determinat vreun pericol pentru constatarea situaţiei fiscale privind executarea obligaţiilor contribuabilului, din moment ce nu s-a dispus extinderea inspecţiei cu privire la alte obligaţii fiscale de la care s-ar fi sustras contribuabilul şi privind estimarea bazei impozabile a acestuia.

La data de 10.12.2013 organul fiscal a formulat în condiţiile art. 108 din O.G. nr.  92/2003 o sesizare penală (f 166) adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, privind săvârşirea de către administrator social al reclamantei a infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Aşa fiind, se impunea suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative potrivit disp. art. 214 alin. 1 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, fiind evidentă înrâurirea hotărâre asupra soluţiei ce urma să fie dată contestaţiei, în măsura în care se constata săvârşirea acestei infracţiuni, motivul sesizării penale fiind tocmai neprezentarea documentelor justificative de către administratorul social.

Faptul că la art. 214 alin. 1 se prevede că organul competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei, nu înseamnă că suspendarea este facultativă ci denotă competenţa exclusivă a acelui organ, în sensul că doar acesta are competenţa de a dispune o astfel de măsură.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză de expert M A A (f 173-196 vol. I) aşa cum a fost completat cu suplimentul la raportul de expertiză (f 2-54 vol. II) s-a constatat  că în perioada decembrie 2009 – iunie 2013 evidenţa contabilă a societăţii reclamante nu a fost ţinută corespunzător de către persoana împuternicită R. S., motiv pentru care a fost necesară refacerea contabilităţii aferentă acestei perioade, sens în care s-a apelat la o societate specializată.

Ca urmare a examinării evidenţei contabile refăcute, expertul a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la rambursarea TVA în sumă de 123.432 lei, întrucât este înregistrată ca persoană impozabilă din punct de vedere TVA, are documentele contabile pentru achiziţii, respectiv facturi şi bonuri fiscale originale şi pentru vânzări exemplarul doi al facturilor emise, jurnale de TVA  şi a depus declaraţiile fiscale „Decont 300” pentru perioada august 2008- iunie 2013.

Din documentele contabile anexă în copie la raportul de expertiză (f 11-33 vol. II) reiese că operaţiunile impozabile efectuate de reclamantă sunt reale, aspect necontestat de organul fiscal.

Instanţa nu are competenţa de a proceda ea însăşi la verificarea documentelor justificative care atestă operaţiunile efectuate de reclamantă şi de a soluţiona pe fond cererea de rambursare a TVA, acesta fiind atributul exclusiv al organului fiscal, instanţa având doar atributul de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei adoptate de organul fiscal în condiţiile art. 218 alin. 2 din O.G. nr.  92/2003.

Întrucât, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor şi care influenţează rezultatele acestora, se impune refacerea inspecţiei fiscale în condiţiile art. 105 din O.G. nr.  92/2003.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, în baza disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 acţiunea formulată de reclamantă va fi admisă în parte şi în consecinţă se va dispune anularea Deciziei de impunere nr. F-SB- emisă de A.J.F.P. Sibiu, a Deciziei nr. emisă de D.G.R.F.P. Braşov în soluţionarea contestaţiei şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-SB- întocmit de A.J.F.P. Sibiu.

În consecinţă, va fi obligată pârâta A.J.F.P. Sibiu să refacă inspecţia fiscală privind perioada 20.08.2008-30.06.2013, să emită o nouă decizie de impunere şi să soluţioneze cererea de rambursare a TVA depusă de reclamantă prin Decontul înregistrat sub nr…., raportat la actele contabile avute în vedere de expert M A A la întocmirea raportului de expertiză contabilă în prezentul dosar.

Deşi acţiunea a fost admisă în parte, pârâta nu poate fi considerată în culpă procesuală  potrivit disp. art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă, deoarece cauza nu a fost soluţionată în fond, ci s-a dispus refacerea inspecţiei fiscale, astfel că reclamanta nu este îndreptăţită la recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar, aceasta având posibilitatea de a le solicita ulterior, după refacerea inspecţiei fiscale în funcţie de decizia pe care o va adopta organul de inspecţie fiscală şi de soluţia pronunţată  de instanţa competentă cu privire la fondul cauzei.

Domenii speta

Spete similare