Anulare act administrativ

Constată că prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu în data de 17.03.2016 sub nr. … reclamantul C I, în contradictoriu cu pârâţii INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI SIBIU, PREFECTUL JUDEŢULUI SIBIU, SUBPREFECTUL JUDEŢULUI SIBIU şi CONSILIUL JUDEŢEAN SIBIU,  a solicitat instanţei  ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: 

- anularea Ordinului prefectului nr. …. privind constatarea încetării de drept înainte de termen a mandatului de Preşedinte al  Consiliului Judeţean Sibiu

- repunerea reclamantului în funcţia anterioară respectiv aceea de Preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu

-  obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Sibiu la plata indemnizaţiilor începând cu data emiterii Ordinului Prefectului ….până la data repunerii in funcţie

-  obligarea pârâţilor la plata daunelor morale in cuantum de 100.000 lei

-  cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 400 de lei taxă judiciară de timbru  (f 38).

Motivarea acţiunii.

În fapt, reclamantul arată că a fost ales preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu in cadrul alegerilor locale desfăşurate in anul 2012, funcţie pe care a îndeplinit-o până la data de 7.03.2016 când a fost demis din prin Ordinul subprefectului judeţului Sibiu  nr.  ….

Ordinul de încetare a mandatului de preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu înainte de termen a fost emis pe baza Referatului ….al d-nei R Ţ înregistrat la Prefectura judeţului Sibiu sub nr…... Acest referat a fost semnat de către o persoana care nu avea calitatea de secretar al Consiliului Judeţean, D-na R T la data întocmirii referatului nu avea calitatea secretar al Consiliului Judeţean Sibiu.

In conformitate cu prevederile art. 94 din Legea nr. 188/1999 actualizata si Regulamentul de Ordine Interioara a Consiliului Judeţean Sibiu in cazul care secretarul Consiliului Judeţean se afla in incapacitate de munca peste 30 zile, funcţia se suspenda si doar prin dispoziţie a Preşedintelui Consiliului Judeţean se poate numi alt secretar. In cazul de fata nu exista o dispoziţie de numire ca si secretar al Consiliului Judeţean a d-nei R Ţ, deci aceasta nu avea calitatea de a întocmi referatul …...

Mai mult decât atât, secretarul de drept al Consiliului Judeţean a purtat corespondenta atât cu prefectura Sibiu cât si cu Tribunalul Bucureşti.

Reclamantul susţine că Ordinul nr. ….este nelegal, impunându-se anularea acestuia pentru următoarele motive.

1. Ordinul ….nu îndeplineşte condiţiile cerute ad validitatem impuse de lege si drept urmare este lovit de nulitate.

In conformitate cu prevederile art. 15 al. 2 lit. e) coroborat cu prevederile art. 16 alin. 1 si 2 din Legea 393/2004 actualizata, încetarea mandatului de preşedinte al consiliului judeţean prin ordin al prefectului, ordin care se emite pe baza referatului secretarului consiliului judeţean.

În data de 01.03.2016 secretarul consiliului judeţean dl N I se afla in concediu medical fiind in incapacitate de munca de peste 30 zile. In conformitate cu prevederile Legii 188/1999 si cu Regulamentul de Organizare si funcţionarea Consiliului Judeţean in cazul unei incapacităţi de munca mai mari de 30 zile a secretarului consiliului judeţean, atribuţiile acestuia nu mai sunt preluate prin delegare ci este obligatoriu ca persoana care exercita aceste atribuţii sa fie numita prin dispoziţie a preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu. D-na R T nu era numita prin dispoziţie secretar al Consiliului Judeţean Sibiu, deci nu avea nici un fel de atribuţii legale sau de serviciu pentru a întocmi vreun act juridic de competenta secretarului consiliului judeţean

Prefectul O S a solicitat eliberarea din funcţie începând cu data de 04.03.2016. Răspunsul Guvernului României a fost dat efectiv in data de 09.03.2016 prin numirea unui nou prefect. In data de 07.03.2016 dl S O a fost prezent in Prefectura Sibiu, astfel că d-na subprefect S L A nu avea dreptul sa semneze un ordin al in locul acestuia.

Fata de cele mai susmenţionate solicită a se constata că ordinul este lovit de nulitate absoluta.

In ceea ce priveşte competenţa unei autorităţi administrative, aceasta este stabilită prin lege, prin urmare ea nu poate fi transmisă unei alte autorităţi publice plecat tot prin lege. Competenta unei autorităţi este obligatorie - în sensul că nu se poate renunţa la exercitarea ei şi are caracter permanent, chiar dacă titularii unor funcţii sunt aleşi pentru un mandat determinat.

In ceea ce priveşte delegarea competenţei, obiectul delegării de competenţă îl constituie însărcinarea unei autorităţi publice subordonate de a acţiona în numele autorităţii legal competente, în anumite cazuri determinate.

Actul de delegare este însa obligatoriu a fi emis şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege. Există forme procedurale anterioare emiterii actului administrativ - referatul secretarului consiliului judeţean in speţa de fata, şi forme procedurale posterioare emiterii actului - comunicarea, publicarea, aprobarea şi confirmarea. Prin aceste forme procedurale, autorităţile administraţiei publice îşi asociază alte autorităţi publice la decizie, în vederea fundamentării ei din punct de vedere legal şi al criteriului oportunităţii.

Referatul secretarului consiliului judeţean, ca modalitate de implicare a unei autorităţi publice în procesul decizional derulat de o altă autoritate publică, implică emiterea actului administrativ numai în urma unei astfel de propuneri; cu alte cuvinte, autoritatea emitentă nu poate proceda la adoptarea actului administrativ decât în urma propunerii, lipsa propunerii fiind motiv de nulitate a actului administrativ. De asemenea trebuie avut in vedere faptul că emiterea unui act administrativ presupune, întotdeauna, semnarea acestuia de către persoana competentă din cadrul autorităţii emitente.

Referitor la semnarea actului administrativ, subliniază următoarele: dintre formele substanţiale necesare pentru ca actul să fie valid, se desprinde ca importanţă semnarea actului administrativ, formalitate ce permite verificarea competenţei de emitere a actului şi este indispensabilă pentru dovada existenţei deciziei administrative. Toate  actele administrative trebuie semnate de persoana împuternicită să angajeze autoritatea publică emitentă. Astfel, ordinele prefectului se semnează in mod obligatoriu de către prefect.

Lipsa formalităţilor procedurale atrage sancţiuni cum ar fi anularea actului juridic administrativ. Astfel, acele formalităţi care urmăresc asigurarea legalităţii şi oportunităţii actului administrativ sau garantarea drepturilor cetăţeneşti sunt considerate formalităţi esenţiale şi lipsa lor este sancţionată cu inexistenţa actului sau cu nulitatea absolută a acestuia.

2. Ordinul nr. contravine flagrant prevederilor legale interpretându-se abuziv Decizia 18/2015 a Î.C.C.J.

Actul prin care se constată ca intervenită cauza care determină încetarea de drept, ope legis, a mandatului de preşedinte al consiliului judeţean este prevăzut de art. 69 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 cât şi în situaţiile prevăzute de art.15 al. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004.

Prevederile art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţia României permit oricărei persoane accesul la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi interzic îngrădirea prin lege a exercitării acestui drept.

Aşadar, potrivit art. 69 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, ordinul prefectului poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ.

Consideră că în referatul …..s-au interpretat greşit prevederile art. 15 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 393/2004 şi art. 53 din Constituţie, întrucât nu s-au examinat dispoziţiile legale prevăzute in art. 77 din Legea nr. 215/2001, art. 81 alin. 5 Cod Penal, art. 64 al. 1 lit. a) şi b), art. 65 al. 1, art. 66 Cod Penal, care sunt în opoziţie cu cele din Legea nr. 393/2004.

Aplicarea disp. art. 15 şi 16 din Legea nr. 393/2004 s-a făcut în mod nediferenţiat, disproporţionat şi arbitrar, faţă de situaţia care a determinat emiterea Ordinului prefectului. Astfel limitarea drepturilor politice trebuie pronunţată de către o instanţă, printr-o hotărâre cu o motivare specială, nu de către o autoritate executivă ca prefectul, printr-un ordin al acestuia.

Interzicerea ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c din Codul penal încalcă principiul proporţionalităţii şi restrânge în mod nediferenţiat şi automat drepturile electorale pentru categorii întregi de persoane. Interzicerea sau restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi trebuie realizată numai în baza unei hotărâri definitive a instanţei, în fiecare caz în contradictoriu, şi după examinarea dacă măsura respectă principiul proporţionalităţii.

Cum prin Sentinţa Penala nr. …..nu i-au fost interzise drepturile civile - de a alege sau de a fi ales, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii publice sau funcţii elective, consideră că prin ordinul emis s-a adăugat nejustificat la sancţiune.

Cât priveşte interzicerea drepturilor electorale „ope legis", de drept, în cazul unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativa de libertate cu suspendare condiţionata a executării pedepsei, critică aplicarea automată a dispoziţiilor legale referitoare la interzicerea drepturilor sale electorale, invocând decizia nr. 74/5.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea dată de această instanţă europeană la 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii.

In cazul reclamantului, instanţa de judecata a hotărât in mod  expres faptul ca atât pedeapsa principala cit si pedeapsa accesorie sunt suspendate.

In privinţa acestei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicită a se observa că a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - „interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României".

Fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere disp. art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă.

In ceea ce priveşte aplicarea Deciziei 18/2015 data in dezlegarea unei probleme de drept de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, consideră ca aceasta nu este aplicabila in speţa de fata. Dezlegarea data problemei de drept este data la solicitarea Tribunalului Caras Severin in cauză reclamantul având calitatea de primar si nu aceea de preşedinte al Consiliului Judeţean.

Ca si practica judiciară, reclamantul invocă hotărârea pronunţată la 21 octombrie 2014 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în care a reţinut existenţa unei violări a art. 6 par. 1 din Convenţie.

În drept, reclamantul a invocat disp. Legii 554/2004, Legii 215/2001 actualizata, Legii 393/2004 reactualizată.

În probaţiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie certificată următoarele: Ordinul nr.  …., Sentinţa penala nr. ….plângere CEDO, sesizarea depusa la Avocatul Poporului. De asemenea, reclamantul a solicitat  proba cu martori şi interogatoriul paraţilor.

Pârâtul Consiliul Judeţean Sibiu prin întâmpinare (f 57) a solicitat respingerea acţiunii.

Pe cale de excepţie, în raport de petitul 1 al acţiunii, pârâtul a invocat lipsa calităţii procesual pasive, susţinând că reclamantul solicită în principal anularea Ordinului Prefectului ….- ordin în raport cu care autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale organizată la nivel judeţean - Consiliul Judeţean Sibiu - nu are nici o legătură.

De asemenea, pârâtul a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Sibiu, a Instituţiei prefectului şi a Subprefectului, în raport de petitul al doilea al acţiunii.

În acest sens, susţine că raporturile funcţiei de demnitate publică au fost stabilite între reclamant şi Consiliul Judeţean Sibiu, odată cu depunerea jurământului (20 iunie 2012) şi constituirea Consiliului Judeţean Sibiu prin H.C.J. nr. 116/2012 şi au fiinţat până la data de 7 martie 2016 - dată la care, prin Ordinul Prefectului nr….s-a luat act de încetare de drept, înainte de expirarea duratei mandatului preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu.

Ulterior, la data de 10.03.2016, prin H.C.J. nr. 48 şi 49, Consiliul Judeţean Sibiu a luat act, la rândul său, de Ordinul Prefectului nr…., desemnând un vicepreşedinte să exercite cu caracter temporar atribuţiile Preşedintelui C.J.S.

Pe fondul cauzei, pârâtul  susţine că acţiunea este nefondată şi nelegală.

În ce priveşte afirmaţia reclamantului în sensul că referatul nr. …întocmit de doamna R T nu ar fi valabil încheiat, fiind întocmit de o persoană fără calitate, susţine că este falsă, atât timp cât, prin H.C.J. nr. 292/2014) s-a statuat expres faptul că „în lipsa secretarului judeţului, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de şeful serviciului administraţie publică şi coordonare spitale (art. 161 al Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Judeţean Sibiu şi art. 44 (2) lit. b din R.O.F. al aparatului de specialitate).

In această calitate, doamna T R - Şef serviciu administraţie publică şi coordonare spitale - a exercitat atribuţiile de secretar al judeţului, inclusiv la şedinţele ordinare/extraordinare ale Consiliului judeţean, desfăşurate în lunile decembrie 2015 - februarie 2016 - perioadă în care a contrasemnat pentru legalitate toate actele administrative, respectiv toate actele emise de către Consiliul Judeţean Sibiu, semnate de reclamant.

În context, apreciază că reclamantul nu poate susţine în mod legal şi demonstra în mod valabil, că toată activitatea şi actele emise/adoptate de autorităţile deliberativă şi executivă, în perioada de referinţă - semnate de către sine şi de către doamna T, nu pot produce efecte juridice.

Învederează că - pe de-o parte nici ordonatorul principal de credite, nici Instituţia prefectului, nu au înţeles să conteste calitatea de secretar cu atribuţii delegate şi semnătura doamnei T timp de 3 luni, respectiv efectele juridice produse de actele administrative elaborate (şi nu numai) în perioada amintită, iar pe de altă parte, reclamantul invocă „lipsa calităţii sus-numitei de a întocmi un „referat", o operaţiune tehnico-materială, care nu a produs efecte juridice în sine.

 Apreciază că o atare conduită este de neadmis, în contextul în care reclamantul, ordonator al de credite, autoritatea executivă a administraţiei publice locale, invocându-şi propria turpitudine (de a nu fi emis o dispoziţie care să „dubleze" în fapt prevederile art. 161 din H.C.J. Sibiu 292/2014, respectiv art. 44 (1) lit. b) din R.O.F. al aparatului de specialitate aprobat prin H.C.J. nr. 104/2014.

În mod evident, o dispoziţie de „numire" a doamnei T în funcţia de secretar, deşi neesenţială în contextul în care prin hotărâre a Consiliului Judeţean a decis asupra înlocuitorului de drept al secretarului judeţului pe perioada absenţei acestuia - ar fi putut fi emisă de reclamant oricând, în perioada decembrie 2015-martie 2016.

Mai mult decât atât, la data de 2.12.2015, prin adresa 13224 - secretarul judeţului, I N, a înaintat Instituţiei prefectului, pentru analiză şi decizie, sentinţele penale ale reclamantului, care atrăgeau încetarea de drept a mandatului acestuia.

Cum la data de 2.12.2015, prevederile Legii 215/2001, ale Legii 393/2004 şi nu în ultimul rând Deciziei ICCJ nr. 18/2015 dată în dezlegarea unor chestiuni de drept erau în vigoare şi deci, cunoscute, nimic nu împiedica, teoretic, Instituţia prefectului/ Prefectul Judeţului Sibiu, să emită ordinul prin care urma să se ia act de încetarea de drept a mandatului reclamantului.

2. Cu privire la Ordinul prefectului nr….., se susţine că acest act administrativ individual, îndeplineşte toate condiţiile de legalitate cerute pentru validitatea sa.

a)  actul a fost emis de organul competent, în limita competenţei sale  (art. 69 alin. 2, art. 108 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) şi art. 16 din Legea 393/2004, art. 26 alin. 1 din Legea 340/2004;

b)  emiterea actului s-a făcut în forma şi cu procedura prevăzută de lege cu referire expresă la temeiurile legale menţionate, fondate pe situaţia de fapt - condamnarea definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, cu suspendare, a reclamantului - împrejurare care atrage, aşa cum arată, încetarea de drept a arului persoanei aflate în această situaţie - după cum a statuat fără echivoc ÎCCJ Bucureştii, prin Decizia nr. 18/2015.

c) conformitatea Ordinului nr. 83/2016 cu conţinutul legii, este mai mult decât evidentă.

d) conformitatea ordinului cu scopul legii şi oportunitatea acestuia, rezidă din intenţia legiuitorului de a înlătura din funcţiile de demnitate publică pe cei condamnaţi definitiv, fiind nerelevant modul în care se execută pedeapsa.

3. Cu privire la competenţa subprefectului de a emite şi semna Ordinul - afirmaţiile reclamantului nu se susţin, atât timp cât acesta a acţionat în baza unui expres, scris, al prefectului demisionar S (Ordinul prefectului nr. 82/2016). În acest sens precizează următoarele:

a) Prefectul, în considerarea prevederilor Legii speciale nr. 340/2004 - este reprezentantul Guvernului în plan local (art. 1)

b) Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu;

c) Exercitarea drepturilor şi asumarea drepturilor civile ale Instituţiei Prefectului se face de către prefect SAU DE CĂTRE O PERSOANĂ DESEMNATĂ ORDIN AL ACESTUIA.

Doamnei subprefect Ş i s-au delegat aceste atribuţii prin Ordinul … (art. 6 din Legea 340/2004 şi art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006).

In acest context, teoria „funcţionarului  de  fapt" nu-şi  găseşte aplicabilitatea şi nu poate fi legal fundamentată.

d) Un punct esenţial ce trebuie elucidat, vizează confuzia totală prin care se susţine că prefectul este autoritate publică.

In raport de prevederile Legii 215/2001, autorităţile administraţiei publice locale sunt primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene (autorităţi executive), respectiv consiliile locale şi consiliile judeţene, autorităţi deliberative. Aşa fiind, fără putinţă de tăgadă, în speţă, „teoria caracterului de ordine publică a autorităţii publice - motiv de nulitate absolută" - în raport de ordinul prefectului, este nelegală şi nefondată.

e)  In acelaşi sens, referatul secretarului judeţului (care, nu este act administrativ) nu poate fi asimilat unei imixtiuni în procesul decizional al altei autorităţi publice, vizând ordinul prefectului şi Instituţia Prefectului, văzută ca autoritate.

Susţinerile privind „neaplicarea Deciziei I.C.C.J. 18/2015 reclamantului şi situaţiei acestuia", sunt nelegale şi nefondate.

Astfel,  prin Decizia Î.C.C.J.  nr. 18/2015 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, statuează expres faptul că „dispoziţiile art. 15 lit. e) din Legea 393/2004 sunt aplicabile în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei".

Conform prevederilor art. 521 alin. 3 al NCPC „dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei - iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în monitorul oficial (Nr. 469/29.06.2015.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a Consiliului Judeţean Sibiu - autoritatea deliberativă la plata indemnizaţiilor începând cu data emiterii ordinului prefectului şi până la repunerea în funcţie, arătă că solicitarea în cauză nu poate fi legal realizată de către Consiliul Judeţean Sibiu.

În primul rând, în raport cu Ordinul prefectului, Consiliul Judeţean, nu are calitate procesuală pasivă iar în al doilea rând, efectele juridice în cauza dedusă judecăţii, au fost produse de drept prin hotărârile penale definitive pronunţate, atât Instituţia prefectului, cât şi Consiliul judeţean, prin actele administrative emise, fiecare raportat la competenţele şi atribuţiile legale statuate în sarcina lor — limitându-se a constata, la a lua act de „încetarea de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei a funcţiei de preşedinte a CJS", în temeiul unor norma legale, imperative (art. 69 alin. 2, art. 108 alin. 2 din Legea 215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) şi art. 16 din Legea 393/2004);

În speţă, actul administrativ adoptat de Consiliul Judeţean Sibiu în şedinţa extraordinară din 10 martie 2016 este Hotărârea CJ Sibiu nr. 48/2016, nicidecum Ordinul prefectului, astfel încât este inadmisibil ca pretenţiile privind plata indemnizaţiilor de către Consiliul Judeţean Sibiu să se raporteze în funcţie de existenţa sau inexistenţa ordinului prefectului.

Oricum, solicitarea în cauză este nelegală şi nefondată atâta timp cât Consiliul Judeţean Sibiu şi Instituţia Prefectului „au luat act" de o stare de fapt preexistentă - încetarea de drept a mandatului, ca urmare a condamnaţii definitive a reclamantului prin Sentinţa penală a ICCJ nr. 1071/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 113/2015 a ICCJ Completul de 5 judecători.

 În ce priveşte solicitarea de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei, daune care în concepţia reclamantului sunt în legătură directă cu Ordinul Prefectului nr. 83/2016, apreciază că este nelegală.

Chiar dacă teoretic, art. 16 coroborat cu art. 18 din Legea 554/2004 se referă generic la despăgubiri şi ar putea avea în vedere prejudiciul moral, exigenţele legale presupun dovedirea acestuia sub toate aspectele.

În acest sens, invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 2356/20 aprilie 2011.

Din considerentele acţiunii introductive, nu rezultă de fel cum anume s-ar fi încercat acest prejudiciu, reclamantul mărginindu-se să afirma existenţa acestuia.

În probaţiune, pârâtul  a solicitat  proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie  certificată înscrisurile la care a făcut referire.

În drept, pârâtul a invocat: Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală; Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, H.G. nr. 460/2006, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Decizia Î.C.C.J. nr. 18/2015, art. 150, art. 194 lit. e) art. 521 şi art. 205 alin. 2 din codul de procedură civilă.

Pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Sibiu, Prefectul Judeţului Sibiu şi Subprefectul Judeţului Sibiu  prin întâmpinare (f 106) au solicitat  respingerea acţiunii.

Pe cale de excepţie, a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Judeţul Sibiu şi a Subprefectului Judeţului Sibiu, motivat de faptul că autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat, în sensul disp. art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere disp. art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, este Prefectul Judeţului Sibiu, nu Instituţia Prefectului Judetul Sibiu şi cu atât mai puţin Subprefectul Judeţului Sibiu.

Astfel, deşi Ordinul nr. ….a fost semnat de către Subprefectul Judeţului Sibiu, actul a fost emis de prefectul judeţului, subprefectul exercitând această atribuţie în numele prefectului judeţului, O I S la acel moment, şi nu în nume propriu.

În  acest sens arată că la data de 07.03.2016 prefectul judeţului Sibiu efectua concediul legal de odihnă, iar potrivit disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006, "în lipsa prefectului, atribuţiile acestuia se asigură de către subprefectul desemnat prin ordin al Prefectului"

Pe durata concediului de odihnă, având în vedere textul normativ indicat, prin Ordinul Prefectului Judeţului Sibiu nr. ….au fost delegate, începând cu data de 07.03.2016, atribuţiile Prefectului Judeţului Sibiu domnul O I S, subprefectului judeţului Sibiu, doamna A L Ş.

De asemenea, a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Judeţul Sibiu, a Subprefectului Judeţului Sibiu şi a Prefectului Judeţului Sibiu referitor la petitul având ca obiect solicitarea de repunere în funcţie, susţinând că raportat la disp. art. 15 alin. 2 lit. e), art. 16 din Legea nr. 393/2004, ale art. 69 alin. 2 şi art. 108 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, prefectul judeţului Sibiu are atribuţii numai în ce priveşte constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului preşedintelui consiliului judeţean, astfel încât repunerea în funcţie excede competenţei acestuia şi cu atât mai mult excede competenţei Instituţiei Prefectului Judeţul Sibiu şi a subprefectului Judeţului Sibiu.

Referitor la susţinerile reclamantului potrivit cărora ordinul atacat ar fi fost semnat ilegal de subprefect, susţine că actul a fost semnat în mod legal de Subprefectul judeţului Sibiu motivat de faptul că în data de 07.03.2016 prefectul judeţului Sibiu efectua concediul legal de odihnă, conform cererii înregistrate sub nr. 3805/07.03.2016, aprobată de Ministrul Afacerilor Interne.

Raportat la disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006 şi având în vedere Ordinul nr. 82/07.03.2015 prin care i-au fost delegate subprefectului atribuţiile de prefect, subprefectul judeţului Sibiu a semnat ordinul atacat în calitate de prefect al judeţului Sibiu, având delegate atribuţiile prefectului, deci şi prerogativa prevăzută de dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 de a emite ordine cu caracter individual sau normative.

Mai mult, subprefectul nu numai că a acţionat în calitate de prefect dar si în îndeplinirea mandatului dat de prefect. In acest sens arătă că referatul înaintat de secretarul judeţului Sibiu, înregistrat sub nr…., care a stat la baza emiterii Ordinului nr…., poartă rezoluţia prefectului de a se emite ordin, menţionându-se inclusiv temeiul legal pentru constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului preşedintelui consiliului judeţean, respectiv disp. art. 108 din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) şi art. 16 din Legea nr. 393/2004.

Subliniază că este lipsit de relevanţă dacă prefectul la acel moment, s-ar fi aflat sau nu în sediul instituţiei în data de 07.03.2016, atâta timp cât atribuţiile sale fuseseră delegate.

Nici faptul că domnul O I Si şi-a înaintat cererea de demisie către Guvernul României, nu are relevanţă în prezenta speţă, întrucât până la data publicării în Monitorul Oficial al Românie a Hotărârii Guvernului nr. 139/2016, respectiv 11.03.2016, acesta avea calitatea de prefect şi prin urmare în mod valabil şi-a delegat atribuţiile subprefectului judeţului.

Cererea de demisie nu poate produce prin ea însăşi efectul de încetare a raporturilor de serviciu.

Astfel, conform disp. art. 19 alin. 1 lit. a) raportat la art. 12 lit. c) din Legea nr. 188/1999: numirea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu se fac de către Guvern pentru funcţia publică de prefect.

Prin adresa Instituţiei Prefectului - Judeţul Sibiu nr…., înregistrată la Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Secretariat General şi Protocol sub nr…., respectiv la Direcţia Generală pentru îndrumarea şi Controlul Instituţiei Prefectului sub nr. …domnul O I S aduce la cunoştinţa M.A.I. faptul că şi-a înaintat cererea de demisie Guvernului României.

În fapt, prin H.G. nr. 139/2016 publicată în M.Of. nr. 186/11.03.2016, Guvernul a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei de prefect al judeţului Sibiu de către domnul O I S.

Privitor la afirmaţiile reclamantului potrivit cărora referatul nr….., ar fi fost semnat de doamna R T persoană care nu ar fi avut calitatea de secretar al consiliului judeţean, arată că, referatul a fost semnat în mod legal pentru secretarul judeţului de către doamna R Ţ, întrucât ocupă funcţia de şef Serviciul Administratie Publică Locală, si în lipsa secretarului judeţului îndeplineşte atribuţiile aferente acestei funcţii publice de conducere.

În data de 01.03.2016, data întocmirii referatului nr…., secretarul judeţului, domnul I N se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă potrivit Certificatului de Concediu medical seria CCMAG nr. …eliberat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi în acest sens depune în probaţiune adresa Consiliului Judeţean Sibiu - Serviciul Resurse Umane nr. …care confirmă starea de fapt prezentată.

Prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu nr…., doamna RT a fost numită în funcţia publică de conducere de şef serviciu  Serviciul Adminstraţie Publică Locală.

Potrivit disp. art. 161 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Consiliului Judeţean Sibiu, aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Sibiu nr. 292/2014: "In lipsa Secretarului Judeţului, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de către Şeful Serviciului administraţie publică locală şi coordonare spitale.

O prevedere similară cuprinde şi art. 44 alin. 1 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Sibiu, aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Sibiu nr. 104/2014.

Aserţiunile reclamantului privitoare la faptul că actul atacat ar contraveni dispoziţiilor legale interpretându-se abuziv Decizia nr. 18/2015, precum şi faptul că această decizie nu ar fi aplicabilă în speţă motivat de faptul că reclamantul are calitatea de preşedinte al consiliului judeţean şi nu cea de primar, nu se susţin.

Reclamantul a fost condamnat în baza art. 253 ind. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, în temeiul art. 81, 82 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal şi s-a dispus Suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani. 

În fapt, exact această ipoteză juridică a fost avută în vedere prin Decizia nr.18/2015 Pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar potrivit disp. art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

Prin argumentele potrivit cărora prin ordinul atacat ar fi fost limitate sau interzise drepturile electorale, nu face decât să invoce o orientare jurisprudentială minoritară, care de altfel a fost analizată de înalta Curte atunci când a emis Decizia nr. 18/2015.

Pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) Cod penal anterior a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. …a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. …a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de cinci judecători, pronunţată în dosar nr…...

Aşadar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu s-a făcut în mod automat, prin efectul legii, ci a fost supusă aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal, astfel cum prevede Decizia nr. 74/2007 a I.C.C.J.

În ce priveşte cererea reclamantului de obligare la plata daunelor morale cuantum de 100.000 lei, susţine că acesta nu a dovedit prejudiciul a cărui reparare o solicită, deşi sarcina probei îi revenea, potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă, astfel cât cererea este neîntemeiată, nefiind întrunite elementele răspunderii delictuale.

În probaţiune, pârâţii au solicitat  proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie toată documentaţia care a stat la baza emiterii ordinului atacat, respectiv: adresa Consiliului Judeţean Sibiu nr. ….înregistrată la Instituţia Prefectului Sibiu sub nr….; adresa Instituţiei Prefectului Judeţul Sibiu nr….; adresa Instituţiei Prefectului -Judeţul Sibiu nr….; adresa Consiliului Judeţean Sibiu nr…., înregistrată la Instituţia Prefectului - Judeţul Sibiu sub nr….; referatul Secretarului Judeţului Sibiu nr…., înregistrat la Instituţia Prefectului - Judeţul Sibiu sub nr….; Sentinţa penală nr. …a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, pronunţată în dosar nr….; Minuta Deciziei Penale nr. …a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de cinci judecători, pronunţată în dosar nr….; adresa Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală, înregistrată la Instituţia Prefectului - Judeţul Sibiu sub nr….; Ordinul Prefectului Judeţului Sibiu nr….; cererea nr….; Ordinul Prefectului Judeţului Sibiu nr….; adresa Instituţiei Prefectului Judeţul Sibiu nr…., înregistrată la Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Secretariat General şi Protocol sub nr…., respectiv la Direcţia Generală pentru îndrumarea şi Controlul Instituţiei Prefectului sub nr….; adresa Consiliului Judeţean Sibiu nr. ad….; Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu nr….; Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu nr….; Hotărârea Consiliului Judeţean Sibiu nr. …şi extras din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Sibiu; Hotărârea Consiliului Judeţean Sibiu nr. …şi extras din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Consiliului Judeţean Sibiu; cerere nr…..

În drept, pârâţii au invocat disp. art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 393/2004, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 340/2004, H.G. nr. 460/2006.

 Prin precizarea de acţiune depusă la data de 14.06.2016 (f 201) reclamantul a solicitat  obligarea pârâţilor Consiliul Judeţean Sibiu şi Subprefectul Judeţului Sibiu  la plata sumei de 1 lei fiecare cu titlu  de daune morale.

La termenul de judecată din data de 14.06.2016 (f 206) reclamantul prin avocat a precizat verbal că procesul pornit a devenit doar o reparaţie morală pentru acesta, în condiţiile în care au avut deja alegeri şi a fost desemnat un nou preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu, motiv pentru care nu mai susţine petitul privind repunere sa în funcţie.

 Cu privire la excepţiile invocate de pârâţi prin întâmpinare, instanţa s-a pronunţat la termenul  de judecată din data de 14.06.2016, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Instituţia Prefectului Judeţului Sibiu  şi Subprefectul Judeţului Sibiu, respectiv respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Sibiu.

Examinând actele şi lucrările de la dosar,pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele.

Prin Ordinul nr. …emis de Prefectul Judeţului Sibiu (f 13) s-a constatat încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale, a mandatului Preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu, domnul I C, începând cu data emiterii ordinului.

În preambulul ordinului mai sus menţionat s-a reţinut că a fost emis în baza Referatului nr. …al Secretarului Judeţului Sibiu înregistrat la Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu  sub nr. …şi a actelor anexate la acesta, respectiv: Sentinţa penală nr.  …a Î.C.C.J.  rămasă definitivă prin Decizia  penală nr. …a Î.C.C.J.  – completul  de 5 judecători pronunţată  în dosar nr.  ….transmisă de Tribunalul Bucureşti Secţia I penală.

De asemenea, în cuprinsul ordinului s-a menţionat că a fost luată în considerare Decizia  nr.  18/2015 pronunţată  de Î.C.C.J.  – completul  pentru dezlegarea unei chestiuni de drept precum şi adresa Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală din data de 4.03.2016 înregistrată la Instituţia Prefectului – Judeţul Sibiu  sub nr.  ….

În drept, s-a reţinut incidenţa următoarelor prevederi legale: art. 69 alin. 2 şi art. 108 alin. 2 din Legea nr.  215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) şi art. 16 din Legea nr.  393/2004, art. 26 alin. 1 din Legea nr.  340/2004.

Ordinul mai sus menţionat i-a fost comunicat reclamantului la data de 10.03.2016 (f 14). 

La data de 17.03.2016, cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 69 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ, formulând acţiunea ce face obiectul prezentului dosar prin care solicitat anularea acelui ordin, apreciind că a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale.

Potrivit disp. art. 1021 coroborat cu art. 69 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, în acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează.

Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, acţiunea formulată de reclamant, este neîntemeiată.

Contrar celor susţinute de reclamant, ordinul contestat a fost emis cu respectarea întocmai a prevederilor legale, atât în ceea ce priveşte condiţiile de formă cât şi de cele de fond.

Referatul nr. …ca operaţiune tehnico administrativă care, potrivit disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 393/2004, a stat la baza emiterii ordinului contestat în cauză, este perfect valabil, neexistând nici un motiv pentru neluarea acestuia în considerare.

În primul rând, referatul a fost întocmit de persoana care avea potrivit legii competenţa în acest sens, respectiv de Secretarul Judeţului Sibiu.

Referatul a fost semnat de doamna R Ţ pentru secretarul judeţului, motivat de faptul că la data respectivă acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă potrivit Certificatului de concediu medical CCMAG nr. …eliberat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu la care se face referire în Adeverinţa nr. …eliberată de Consiliul Judeţean Sibiu  - Serviciul Resurse Umane (f 155).

Faptul că referatul a fost semnat de doamna R Ţ pentru secretarul judeţului, nu este de natură să afecteze valabilitatea acestuia, întrucât aceasta în calitate de şef al Serviciului administraţie publică locală şi coordonare spitale numită prin Dispoziţia nr. ….(f 77), potrivit disp. art. 161 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Judeţean Sibiu aprobat prin H.C.J. nr. 292/2014 (f 65-67) are atribuţii delegate de secretar al judeţului.

Astfel, la art. 161 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Judeţean Sibiu se prevede expres că: în lipsa secretarului judeţului, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de către şeful Serviciului administraţie publică locală şi coordonare spitale.

În acelaşi sens sunt şi disp. art. 44 alin. 1 lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al aparatului Consiliului Judeţean Sibiu aprobat prin H.C.J. nr. 104/2014 (f 68-69).

Susţinerea reclamantului în sensul că doamna Ţ R a exercitat în mod nelegal atribuţiile Secretarului Judeţului Sibiu, raportat la prevederile art. 94 din Legea nr. 188/1999, dat fiind faptul că acesta din urmă s-a aflat în incapacitate de muncă pentru o perioadă mai mare de 30 zile, astfel că se impunea numirea unui nou secretar în funcţie, prin dispoziţie a preşedintelui Consiliului Judeţean, nefiind permisă exercitarea atribuţiilor prin delegare, este nefondată.

Este adevărat că potrivit disp. art. 94 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă de drept în situaţia în care acesta se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună.

De asemenea, potrivit disp. art. 96 alin. 3 din aceeaşi lege, pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice, ocuparea acestuia putându-se face doar pe o perioadă determinată în condiţiile legii.

Aceste prevederi legale vizează interesul funcţionarului public, fiind prevăzute în favoarea acestuia, pentru a evita eventualele abuzuri din partea instituţiei publice angajatoare, în sensul de a-i  asigura posibilitatea revenirii în funcţie după încetarea motivului care a determinat suspendarea raportului de serviciu, în condiţiile expres prevăzute la art. 94 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

Contrar celor susţinute de reclamant, nu există un text de lege care să interzică posibilitatea exercitării prin delegare a atribuţiilor aferente unei funcţii publice pe perioada cât titularul acesteia se află în incapacitate temporară de muncă, astfel că nu era necesară numirea doamnei T în funcţia de secretar prin dispoziţia preşedintelui Consiliul Judeţean Sibiu.

În orice caz, modalitatea concretă în care autoritatea sau instituţia publică înţelege să îşi desfăşoare activitatea pe perioada suspendării raportului de serviciu al unui funcţionar public, vizează strict organizarea şi funcţionarea internă a acesteia, neputând reprezenta în sine o chestiune de legalitate a actelor administrative întocmite pe perioada respectivă.

De altfel, doamna Ţ R a exercitat în aceeaşi modalitate atribuţiile funcţiei publice de secretar al judeţului Sibiu de mai multe luni de zile, modalitate agreată chiar de către reclamant, care în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu la acea dată, nu a avut nimic de obiectat sub acest aspect.

Susţinerea reclamantului în sensul că ordinul în discuţie a fost semnat în mod nelegal de către subprefectul Judeţului Sibiu, este de asemenea nefondată.

La data de 7.03.2016 dl O I S – prefectul judeţului Sibiu se afla în concediu de odihnă, cererea fiind aprobată de către MINISTERUL AFACERILOR INTERNE (f 151).

 Astfel, prin Ordinul nr. ….(f 150) emis de Prefectul Judeţului Sibiu, începând cu data de 7.03.2016 pe durata concediului de odihnă, atribuţiile prefectului au fost delegate subprefectului judeţului Sibiu.

Subprefectul a semnat aşadar Ordinul nr…., în calitate de persoană delegată prin Ordinul  nr. 82/2016, în conformitate cu disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006.

Prezenţa fizică a Prefectului judeţului Sibiu în sediul instituţiei la data de 07.03.2016,  este lipsit de orice relevanţă, atâta timp cât atribuţiile sale fuseseră delegate subprefectului.

Afirmaţia reclamantului în sensul că domnul prefect O I S nu mai avea posibilitatea delegării atribuţiilor sale subprefectului, dat fiind faptul că prin cererea adresată MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat aprobarea încetării mandatului începând cu data de 4.03.2016, este lipsită de temei.

 Conform disp. art. 19 alin. 1 lit. a) raportat la art. 12 lit. c) din Legea nr. 188/1999: numirea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu se fac de către Guvern pentru funcţia publică de prefect.

Cererea de demisie nu poate produce aşadar prin ea însăşi efectul încetării raportului de serviciu al prefectului.

Hotărârea de Guvern nr. 139/10.03.2016 privind încetarea funcţiei publice de prefect al judeţului Sibiu a fost publicată în M.Of. la data de 11.03.2016 iar în cuprinsul acesteia s-a prevăzut expres că la data intrării în vigoare a acesteia încetează cu caracter temporar, prin detaşare, funcţia publică de prefect al judeţului Sibiu de către domnul O I S. (f 275).

Or, raportat la prevederile art. 78 din Constituţie, în lipsa unei menţiuni expres în cuprinsul acesteia, hotărârea de Guvern anterior menţionată a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării.

Ordinul nr. ….a fost emis cu respectarea prevederilor art.15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004 aşa cum au fost interpretate de către Î.C.C.J. prin Decizia nr.18/2015 pronunţată  de completul  pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. …..pronunţată de Î.C.C.J. Secţia penală în dosar nr. ….(f 128-147) rămasă definitivă prin Decizia Penală nr….. pronunţată  de completul de 5 judecători, reclamantul a fost condamnat în baza art. 253 ind. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, în temeiul art. 81, 82 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani. 

Prin aceeaşi sentinţă reclamantului i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) din codul penal anterior, iar  în temeiul disp. art. 71 alin. 5 din codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Prin Decizia nr. 18/2015 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „dispoziţiile art. 15 lit. e) din Legea 393/2004 sunt aplicabile în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei".

Conform prevederilor art. 521 alin. 3 din N.C.P.C. „dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei - iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în monitorul oficial.

Decizia nr. 15/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 469/29.06.2015, fiind aşadar obligatorie la data emiterii Ordinului nr.  …..

Afirmaţia reclamantului  în sensul că Decizia  nr. 18/2015 vizează  doar situaţia primarului nu şi a preşedintelui Consiliului Judeţean, este eronată deoarece la art. 1021 din Legea nr. 215/2001 se prevede expres că: preşedintelui Consiliului Judeţean i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 69, art. 70 şi art. 71 alin. 1, alin. 2, alin. 3 şi ale art. 72 din lege.

Motivele pentru care Sentinţa penală nr. ….a fost pusă cu întârziere în executare şi faptul că abia la data de 4.03.2016 Tribunalul Bucureşti a comunicat Instituţiei Prefectului judeţului Sibiu copia acesteia cu menţiunea de a se lua măsurile legale ce se impun, sunt lipsite de orice relevanţă în speţă.

În condiţiile în care ordinul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis cu respectarea întocmai a prevederilor legale, orice prejudiciere morală a reclamantului este exclusă, cererea de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale fiind vădit nefondată.

Ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Instituţia Prefectului Judeţului Sibiu şi Subprefectul Judeţului Sibiu, pentru considerentele reţinute în încheierea pronunţată la termenul  de judecată din data de 14.06.2016, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamant împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii PREFECTUL JUDEŢULUI SIBIU şi CONSILIUL JUDEŢEAN SIBIU, aceasta va fi respinsă ca nefondată, având în vedere considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse.

În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Potrivit disp. art. 1021 coroborat cu art. 69 alin. 5 din Legea nr.  215/2001 prezenta hotărâre este definitivă şi irevocabilă.

Domenii speta

Spete similare