Infracţiunea de omor în forma tentativei şi infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. Încadrare juridică.

 Art. 32 rap. la art. 188 şi art. 195  C. pen.

Loviturile aplicate victimei de către inculpat cu palmele şi pumnii care i-au cauzat  mai multe leziuni traumatice toraco – pulmonare, respectiv fracturi costale multiple cu volet costal, contuzie pulmonar, leziuni în urma cărora victima a decedat a doua zi, nu dovedesc intenţia inculpatului de a ucide victima, încadrarea juridică a faptei fiind cea de lovituri cauzatoare de moarte.

Prin sentinţa penală nr. 81 din 06 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. 1007/96/2015, instanţa de fond a dispus următoarele:

În baza art. 386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii sesizate în cauză, din tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de omor în formă consumată, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, şi, în consecinţă, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 Cod penal.

În baza art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul K. B. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a), b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), executabilă conform art. 68 alin. 1, lit. c) Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a), b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), executabilă de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 404 alin. 4, lit. b) Cod procedură penală, a constatat că nu au fost luate în cauză măsuri preventive faţă de inculpatul K. B.

În baza art. 7 din Legea  nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), cu modificările şi completările ulterioare, a dispus prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., privind pe inculpatul K. B.

În baza art. 397 Cod procedură penală, art. 19 şi urm. Cod procedură penală şi art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi, în consecinţă, a obligat inculpatul K.B. să plătească părţii civile suma de 3.935,00 lei, reprezentând sumă datorată cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul K. B. la plata sumei de 2.816 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, din examinarea coroborată a probelor de la dosar, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul K.B., în vârstă de 24 de ani, şi victima B. J., având 47 de ani, au fost consăteni în satul Izvorul Trotuşului, din comuna Lunca de Sus, judeţul Harghita, locuind în vecinătate şi fiind în relaţie de amiciţie, prietenie, între aceştia nefiind divergențe de-a lungul timpului, aşa cum se afirmă de către toate persoanele ascultate în cauză.

În după-amiaza zilei de 12.06.2015, inculpatul a avut iniţiativa de a-i chema la propria locuinţă pe victimă şi martorul F.I., un alt consătean locuind în apropiere, cu intenţia declarată de a petrece timpul consumând băuturi alcoolice. Cei trei au petrecut împreună, ascultând muzică şi dansând chiar, consumând şi băuturi alcoolice, mai întâi două pet-uri de bere, după care alte două flacoane de bere, potrivit precizărilor inculpatului (fila 84 dup). Potrivit aceloraşi declaraţii, confirmate de martorul F. I., în jurul orelor 21,00-22,00, acesta din urmă a părăsit locuinţa respectivă, unde rămăseseră inculpatul şi victima, continuând să petreacă împreună.

Între cei doi însă, se ivise un conflict, încă dinaintea plecării martorului, inculpatul reproşându-i victimei că i-ar fi furat un val de postav din casa bunicului său în chiar ziua înmormântării acestuia, aspect chiar recunoscut de victimă, aşa cum a precizat martorul F. I. (fila 60 dup) şi a confirmat şi inculpatul (fila 84 verso dup).

Ulterior momentului părăsirii locuinţei de către martor, inculpatul a susţinut că victima a fost aceea care, la un moment dat, „a început să mă împingă, reproşându-mi de ce l-am făcut hoţ în faţa lui F.I.… eu am încercat să-l calmez dar acesta mă tot împingea, iar eu, la un moment dat, i-am aplicat mai multe palme peste faţa lui B. J., care s-a dezechilibrat, a căzut şi s-a lovit de un dulap de haine, căzând în poziţia şezut” (fila 84 verso dup).

Instanţa a arătat că susţinerile inculpatului nu pot fi reţinute, acestea apărând în contradicţie cu restul probelor în cauză, atât cu concluziile medico-legale formulate, cât şi cu declaraţiile martorilor ascultaţi, dar şi cu alte înscrisuri din dosar, precum procesul-verbal privind redarea convorbirii telefonice a inculpatului prin sistemul de urgenţă 112.

Astfel, Raportul medico-legal de necropsie, cu nr. A3-80/ML/2014, din data de 27.06.2015, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Miercurea Ciuc, deşi a concluzionat că moartea victimei a fost neviolentă, a reţinut mai multe leziuni corporale produse victimei prin lovire activă cu corpuri dure şi comprimare între două planuri dure, anume fracturi costale multiple cu volet costal şi contuzie pulmonară, care chiar au pus în primejdie viaţa victimei, salvarea ei pe moment datorându-se intervenţiei medico-chirurgicale de urgenţă.

S-a reţinut că aceste leziuni au fost produse de către inculpat în cursul evenimentului respectiv, prin coroborarea declaraţiilor martorilor indirecţi cu conduita inculpatului din acele momente, aşa cum rezultă aceasta din probele dosarului.

Astfel, toate persoanele care au prins a vorbi cu victima anterior decesului, au declarat fără echivoc că aceasta le-a relatat că a fost lovită, aparent fără motiv, de inculpat, mai întâi cu palmele şi pumnii, apoi şi cu picioarele, în repetate rânduri, şi chiar în timp ce se afla căzută la pământ în locuinţă, urcându-se peste ea în zona toracică. În acest sens, stau mărturie declaraţiile verosimile şi concordante ale rudelor apropiate ale victimei, precum fraţii B.G. şi B. J., şi cumnata B. A. E. (filele 50-58 dup). Mai mult, aceştia au descris că victima prezenta mai multe urme de violenţă fizică pe corp şi că se afla într-o stare gravă de sănătate, resimţind dureri costale, arătând că „acesta prezenta o leziune la nivelul ochiului drept, pe piept şi pe gât era vânăt, precum şi pe antebraţ şi mâini avea urme de lovituri… acuza dureri costale şi îmi spunea că simte înţepături în zona costală stângă… am încercat să-i dau ceva de mâncare, dar nu a putut să stea în poziţia şezut” (B. G., fila 51 dup), „acesta era vânăt în zona feţei, partea dreaptă, pe antebraţ, zona toracică şi a spatelui prezenta urme de violenţă… nu a putut să se ridice din pat, nu a putut mânca din ciorbă” (B.A. E., fila 54, 55 dup), „am observat că pe cap, în zona ochiului stâng, pe piept, pe antebraţe şi şoldul stâng, prezenta leziune, adică avea culoarea albastră închis, vânăt” (B.J., fila 58 dup). În acelaşi sens, au mai arătat că victima ar mai fi susţinut că şi în momentul părăsirii locuinţei inculpatului, acesta ar fi lovit-o cu piciorul în zona dorsală „fratele meu mi-a spus că la plecarea lui, K. B. i-a aplicat o lovitură cu picioarele în fundul lui” (B. J., fila 58 dup), „după ce a mai căpătat forţă, B. J.a pornit să iasă din casă, dar la ieşire a mai primit o lovitură de picior în fund de la K. B.” (B.A. E., fila 55 dup).

Aceleaşi aspecte sunt prezentate şi de martorul poliţist C. C., a cărui prezenţă este confirmată şi de martorii B. G. (fila 51 verso) şi B. A. E. (fila 55 verso dup), care, fiind sesizat în momentul preluării victimei de către echipajul ambulanţei, la două zile după eveniment, respectiv în data de 14.06.2014, aceasta i-a relatat verbal că fusese lovită de către inculpat şi că intenţionează astfel să depună plângere penală şi să facă demersuri pentru obţinerea unui certificat medico-legal în acest sens (filele 64,65 dup).

În mod asemănător şi martorul F. I. a susţinut că victima i-a spus telefonic, la câteva zile după eveniment, cu ocazia unei prime astfel de discuţii ulterioare evenimentului, că a fost bătută de inculpat şi că acesta l-a lovit aşa de tare încât nu ştie ce s-a mai întâmplat după ce a fost lovit prima dată.

Declaraţiile celor trei rude martori indirecţi se coroborează atât între ele, prezentând aceleaşi aspecte esenţiale privind relatările victimei şi leziunile suferite, cât şi cu celelalte probe din dosar, precum constatările medico-legale din dosar consemnând aceleaşi leziuni produse pe corpul victimei, dar şi cu alte probe precum convorbirea telefonică de urgenţă a inculpatului, pe care martora B. A.E. o aminteşte cu amănunte ca fiind relatată de victimă în ziua imediat următoare evenimentului, precizând în acest sens că „la un moment dat (victima) a auzit că K.B. a sunat pe cineva la telefon căruia i-a spus că nu vrea să plece din casă. B. J. ne-a povestit că din discuţia purtată de K. B. şi-a dat seama că acesta vorbeşte cu serviciul de apeluri de urgenţă 112. Tot în acest timp F. I. era de faţă şi îi spunea lui K. B. să spună la operator 112 că a fost atacat”.

Examinând convorbirea telefonică respectivă, astfel cum aceasta a fost redată în procesul-verbal din data de 09.07.2014 (filele 69-71 dup), se confirmă şi susţinerile martorei B. A. E., apărând astfel că inculpatul a comunicat prin 112 că fusese atacat în casa sa.

Ceea ce însă nu concordă cu acea discuţie telefonică este tocmai versiunea inculpatului privind modul de producere a evenimentului. Astfel, în timp ce inculpatul a declarat că a băut cu victima cunoştinţă a sa toată ziua, având doar o altercaţie minoră, ieşind din casă un singur moment şi reîntors ar fi fost atacat de aceasta, motiv pentru care ar fi lovit-o doar de câteva ori şi numai cu palma peste faţă, în convorbirea telefonică respectivă aceleaşi inculpat sesizează o cu totul altă stare de fapt, precizând că, intrând în casă, cu 10 minute înainte, a fost atacat de un bărbat necunoscut, pe care tocmai l-a identificat la cererea operatului, ca fiind vecinul său B. J. şi care ar fi sărit asupra sa, începând astfel să-l lovească, bărbat care se afla încă în casă şi pe care l-ar fi rugat să se liniştească şi să-i părăsească locuinţa – „eu am intrat în casa mea, era întuneric, nu am văzut pe nimeni, s-a întâmplat o bătaie şi atât… a avut loc o bătaie, eu am intrat în casă în această noapte, am ajuns acum 10 minute, aici s-a întâmplat, am intrat în casa mea, aici a fost un om, a sărit la mine, asta a fost problema… nu ştiu cine este exact, acum mă uit la el cine este… aşa constat că este B. J., vecinul meu… eu nu ştiu (ce a căutat  bărbatul acolo în casă), când am intrat în casă a sărit la mine, a început să mă lovească, eu m-am speriat şi am sărit la el, am început să-l lovesc şi eu, când am intrat în casă era întuneric şi bărbatul dintr-o dată a sărit pe mine”. 

Martorul F. I. confirmă şi el convorbirea telefonică, precizând că nu a fost el cel care a purtat discuţia respectivă, ci inculpatul aflat la faţa locului în propria casă, unde a fost chemat de acesta şi a observat victima stând în şezut sprijinită cu spatele de un dulap. Mai continuă martorul subliniind că tot atunci inculpatul i-a oferit explicaţii amănunţite asupra a ceea ce s-a întâmplat, aspect care relevă, o dată în plus, gravitatea evenimentului percepută chiar şi de inculpat, însă minimalizată de acesta prin susţinerile sale limitate la un caracter minor al violenţelor exercitate – „imediat după ce am intrat în casă K.B. mi-a spus că i-a aplicat lui B. J.mai multe palme şi dacă se întâmplă ceva să-i fiu martor. Mi-a arătat că B. Jo. nu sângerează, că pe podea nu este sânge şi că pe faţa lui nu sunt urme de violenţă” (fila 40 verso dup).

Astfel, instanţa a înlăturat declaraţia inculpatului şi a reţinut că acesta, cu acea ocazie, a lovit victima, în repetate rânduri şi cu intensitate sporită, cu pumnii şi picioarele, în zona feţei şi a trunchiului, producându-i astfel mai multe leziuni corporale, inclusiv fracturi costale, concurând la moartea acesteia.

Cu privire la legătura de cauzalitate între leziunile suferite şi deces, instanţa a înlăturat concluzia raportului de necropsie, în sensul morţii neviolente, de altfel, insuficient motivată, în opinia instanţei, şi a dat relevanţă expertizei medico-legale, avizată legal, reţinând concluziile acesteia privind caracterul violent al morţii, susţinute de explicaţiile pertinente astfel prezentate, pe care le însuşeşte în integralitate: „Opiniem că moartea numitului B. J. de 47 de ani a fost violentă. Edemul pulmonar constatat s-a putut produce ca reacţie sistemică de tip inflamator pe fondul infecţiei pleuro-pulmonare stângi care a survenit în evoluţia traumatismului toracic cu fracturi costale cu voletului şi contuzie pulmonară stângă. Edemul pulmonar putea fi şi consecinţa unor tulburări de ritm cardiac declanşate de procesul inflamator-infecţios local de la nivel pleuro-pulmonar inferior stâng. Patologia preexistentă traumatismului era minoră, conform vârstei. Opiniem că acest fond patologic nu a avut o contribuţie semnificativă la deces. Apreciem că între leziunile traumatice suferite şi deces există legătură de cauzalitate, având în vedere timpul relativ scurt (15 zile) dintre momentul producerii traumatismului şi deces, natura şi tipul leziunilor traumatice (fracturi costale multiple cu volet, fractură sternală, contuzie pulmonară), modul de evoluţie intraspitalicească a leziunilor (infecţie locală incipientă în regiunea traumatizată), neconstatarea la autopsie a unei modificări netraumatice acute letale precum şi lipsa unor afecţiuni patologice preexistente majore care să justifice deceul”.

De altfel, aceleaşi concluzii au fost aprobate de Comisia superioară medico-legală, ca cel mai înalt for ştiinţific în domeniu, confirmând astfel aprecierile expertizei.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului K. B., care, în seara zilei de 12.06.2014, în jurul orei 22.30, aflându-se în locuinţa sa din com. xxx sat xxx, pe fondul unui conflict minor legat de acuzaţii de furt, i-a aplicat victimei B. J., lovituri cu pumnii şi picioarele, în mod repetat şi cu intensitate sporită, ce au produs leziuni toraco-pulmonare care au condus la decesul acesteia, urmare pe care a prevăzut-o dar nu a urmărit-o, acceptând însă posibilitatea producerii acesteia – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art.188 alin.1 din C.pen.

Cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de omor, sub aspectul laturii subiective, sunt cunoscute criteriile în funcţie de care se apreciază asupra intenţiei de a suprima viaţa victimei, acestea ţinând de zona corporală vizată (vitală sau nu), aptitudinea tanato-generatoare a obiectului vulnerant, numărul şi intensitate loviturilor, vârsta sau starea de sănătate a victimei, relaţiile anterioare dintre autor şi victimă, conduita făptuitorului după comiterea faptei.

În cauză, s-a reţinut că, aflaţi în relaţie de prietenie şi pe fondul unui conflict minor, autorul inculpat a aplicat victimei, în vârstă de 47 de ani şi aflată în stare vădită de ebrietate şi neapărând în măsură să opună rezistenţă, lovituri repetate şi intense, cu mâinile şi picioarele, la nivelul feţei şi trunchiului, relevate de traumatismele suferite, precum facturi costale multiple cu volet, fractură sternală, contuzie pulmonară.

Dacă relaţia de prietenie, mobilul insignifiant şi lipsa unui instrument vătămător, pledează pentru o intenţie generală de a vătăma excluzând pe aceea de ucidere, loviturile repetate şi intense, în zona toraco-abdominală, provocând grave leziuni interne, aplicate de un autor tânăr unei persoane mai în vârstă şi fără rezistenţă fizică, conduc la concluzia previzibilităţii decesului victimei, chiar şi fără urmărirea acestui rezultat, acceptat însă sub aspectul posibilităţii sale de producere – instanţa reţinând astfel că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de ucidere a victimei.

Pentru aceste motive, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii sesizate în cauză, din tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de omor în formă consumată, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, şi, în consecinţă, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 Cod penal.

S-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Faţă de poziţia inculpatului de recunoaştere a faptei, uzând de procedura recunoaşterii învinuirii, prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanţa a făcut aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reducând limitele de pedeapsă cu o treime, rezultând astfel o pedeapsă cu închisoarea de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni, în limitele căreia instanţa va aplica pedeapsa inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa a reţinut că infracţiunea de omor a fost comisă de un inculpat tânăr, fără antecedente penale, în propria casă, pe fondul consumului de alcool împreună cu victima, a cărei prieten era, fără utilizarea vreunui obiect vulnerant periculos, chiar dacă prin acţiuni repetate şi intense, având un mobil neînsemnat şi fără un scop special, cu o conduită imediat ulterioară de sesizare, chiar şi lacunară, a organelor competente – elemente care conduc la orientarea pedepsei către limita minimă prevăzută de lege.

În latura civilă, instanţa a avut în vedere contravaloarea spitalizării pacientului victimă, astfel cum aceasta reiese din decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei cu adresa nr. 6064, din data de 09.07.2014, emisă de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc (filele 36-39 dup) şi a dispus, în baza art. 397 Cod procedură penală, art. 19 şi urm. Cod procedură penală şi art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civil, admiterea acţiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi, în consecinţă, obligarea inculpatului K. B. să plătească părţii civile suma de 3.935,00 lei, reprezentând sumă datorată cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând condamnarea sa pentru tentativă la omor, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal.

În cazul în care s-ar menţine încadrarea juridică a infracţiunii de omor, inculpatul a solicitat reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. alin. 1 lit. a şi 75 alin. 2 lit. b Cod penal.

În motivare s-a arătat că din punct de vedere juridic, pentru stabilirea poziţiei subiective a inculpatului, nu s-a ţinut seama de toate împrejurările, respectiv:

-obiectul folosit;

-zona vizată din corp;

-intenţia inculpatului;

-împrejurarea că victima a plecat singură de la domiciliul inculpatului.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 1007/96/2015 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi neagravării situaţiei în propria calea de atac, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a găsit calea de atac declarată fondată pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt instanţa a constatat că inculpatul K. B. şi victima B. J. erau consăteni în satul izvorul xxx, fiind în relaţie de amiciţie. Potrivit martorilor audiaţi în cauză între cei doi nu au existat conflicte anterioare.

În data de 12.06.2015 inculpatul a chemat-o pe victimă şi pe martorul F.I. la domiciliul său, unde au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 21.00 – 22.00 martorul F. I. a părăsit locuinţa inculpatului, iar între inculpat şi victimă a avut loc o altercaţie în urma căreia primul i-a aplicat victimei mai multe lovituri. Deşi inculpatul arată că ar fi lovit victima doar cu palmele, din coroborarea tuturor probelor aflate la dosar rezultă că loviturile au fost de o intensitate mai ridicată, raportul medico – legal (f. 87 – 91 dosar urmărire penală) efectuat în cauză stabilind că persoana vătămată a decedat din cauza unui edem pulmonar acut consecutiv unei cardiomiopatii cronice ischemice decompensate. S-a stabilit de asemenea că persoana vătămată a suferit mai multe leziuni traumatice toraco – pulmonare, respectiv fracturi costale multiple cu volet costal, contuzie pulmonară, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei. Conform raportului de expertiză medico legală (f. 43 – 45 dosar instanţă) rezultă că între leziunile traumatice suferite şi deces a existat legătură de cauzalitate.

După incident inculpatul a sunat la Serviciul de Urgenţă 112 anunţând conflictul, iar martorul F. I. s-a reîntors. Din declaraţia acestui martor rezultă că victima a plecat singură spre domiciliul său.

Ulterior, la data de 14.06.20015 victima a fost internată, iar la data de 26.06.2016 aceasta a decedat.

Analizând toate probele din dosar instanţa a constatat că inculpatului K. B. de a-i aplica victimei B. J. mai multe lovituri cu palmele şi pumnii la data de 12.06.2015, lovituri în urma cărora victima a decedat la data de 26.06.2015, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Astfel, instanţa apreciază că în cauză nu poate fi dovedită intenţia inculpatului de a o ucide pe victima B. J., loviturile aplicate nefiind în măsură să provoace decesul în mod normal. Pentru a face această apreciere, trebuie observat faptul că loviturile nu au fost aplicate într-o zonă vitală, nu au fost aplicate cu vreun obiect apt de a produce moartea, iar diferenţa de forţă dintre cele două persoane nu era mult disproporţionată. Deşi inculpatul are doar 26 de ani, iar victima avea 48 de ani se constată că inculpatul are o statură fizică medie şi nu a făcut vreun sport de contact. De asemenea nu trebuie omis faptul  că victima a plecat singură spre domiciliul său, iar decesul său a survenit la data de 26.06.2015.

Având în vedere toate aspectele menţionate mai sus, apelul inculpatului va fi admis, iar în rejudecare vom dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal. Având în vedre acelaşi aspecte, în baza art. 386 Cod procedură penală vom respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii sesizate în cauză, din tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată, în baza art. 396 alin. 2 din Cod procedură penală coroborat cu art. 195 Cod penal, raportat la art. 375 alin. 1 şi 2, art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul K. B. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămări cauzatoare de moarte.

Instanţa a constatat că în cauză nu puteau fi reţinute nici circumstanţele atenuante solicitate de către inculpat. Astfel cu privire la circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a instanţa a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada vreunei provocări din partea victimei, simpla declaraţie a inculpatului în acest sens neputând fi reţinută în cauză. Apreciem că, chiar dacă victima l-ar fi bruscat pe inculpat, nu se justifică reacţia acestuia şi intensitatea loviturilor aplicate, motiv pentru care s-a apreciat că nu poate fi reţinută această circumstanţă.

De asemenea am apreciat că în cauză nu putea fi reţinută nici circumstanţa prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, simplul telefon prin Serviciul de Urgenţă 112 de către inculpat pentru anunţarea incidentului nefiind în măsură să diminueze gravitatea faptei.

Având în vedere că hotărârea primei instanţe nu mai necesita şi alte modificări, au fost menținute dispoziţiile referitoare la:

- aplicarea pedepselor complementare şi accesorii;

- prelevarea probelor biologice;

- soluţionarea acţiunii civile;

- plata cheltuielilor judiciare.

Pornind de la soluţia ce a fost pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 100 de lei în procedura soluţionării prezentului apel au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare