Concurenţă neloială

OBIECT: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O.I.G. SRL în contradictoriu cu pârâta M.S.G. SRL, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.07.2015, sub nr de dosar 2764/110/2015 s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună încetarea folosirii emblemei similare, din punct de vedere al formei, al culorilor folosite a semnului pe documente sau pentru publicitate, să înceteze folosirea semnului asemănător mărcii O.I.G., obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 de lei pentru prejudiciul adus reclamantului.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în 2004 asociatul M.M.M. a înfiinţat societatea O.I.G. Srl, iar după căsătoria cu administratorul pârâtei structura acţionariatului societăţii reclamante s-a schimbat, fiind cooptat în societate şi M.I.C., pentru ca după divorţ acesta să înfiinţeze propria societate, M.S.G. Srl, cu acelaşi obiect principal de activitate, deturnând clientela societăţii reclamante. Reclamata a indicat că societatea pârâtă nu a respectat uzanţele comerciale cinstite şi nici principiul general al bunei credinţe, prin publicitatea desfăşurată în legătură directă cu promovarea şi vânzarea aceluiaşi produs, respectiv balustrade de inox.

Reclamanta a indicat că în data de 21.04.2015 a depus spre înregistrare la OSIM marca individuală combinată O.I.G., nr. de depozit reglementar , solicitându-se protecţia denumirii şi a semnului distinctiv, până la data emiterii deciziei de înregistrare a mărcii beneficiind de o protecţie provizorie. Reclamanta a subliniat că folosirea mărcii de către pârâtă s-a făcut cu rea credinţă, în scopul de a beneficia de cunoaşterea largă pe o anumită piaţă a societăţii de către publicul consumator.

Reclamanta a invocat ca temei în drept dispoziţiile articolelor 36 şi 37 din Legea 84/1998, indicând că înregistrarea unei mărci conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii, acesta putând cere instanţei să interzică terţilor folosirea în activitatea comercială a semnului identic mărcii şi ale articolului 1 alineat 11 şi 5 litera a din Legea 11/1991. S-a subliniat că pârâta a preluat numele comercial la care a adăugat o sintagmă şi un logo identic cu logo-ul mărcii O.I.G.

APĂRĂRILE PÂRÂTEI: Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că cererea de înregistrare a mărcii invocate de reclamantă a fost respinsă de către OSIM, neavând nici un drept izvorât din marcă. Pârâta a mai indicat că marca O.I.G. nu este o marcă notorie, reclamanta nedovedind în niciun fel susţinerile privind notorietatea mărcii, rezumându-se la simple afirmaţii speculative. S-a mai precizat că în activitatea comercială nu utilizează semnul O.I.G. sau vreun semn similar, termenii inox şi group fiind termeni de o generalitate extremă, iar elementele dominante ale celor două mărci fiind total diferite, neexistând niciun risc de confuzie. În ceea ce priveşte dispoziţiile articolului 5 din Legea 11/1991 s-a invocat că acestea sunt străine de cauză, neputând constitui temei al acţiunii civile.

CERERE ADIŢIONALĂ:

La termenul de judecată din data de 21.01.2016 reclamanta a modificat acţiunea atât sub aspectul obiectului cât şi sub aspectul părţilor, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului M.I.C., reclamantul arătând că administratorul în fapt al societăţii pârâte se încadrează în noţiunea definită de textul articolul 1 litera i din Legea 11/1991, răspunderea acestuia fiind solidară pentru repararea prejudiciului cauzat prin folosirea fără drept a emblemei similare, invocând comiterea unor fapte de concurenţă neloială. S-a solicitat de asemenea introducerea în calitate de intervenient forţat a Consiliului Concurenţei, în baza articolului 68 alineat 2 Cod procedură civilă.

ASPECTE PROCEDURALE:

Pârâta a formulat întâmpinare la cererea adiţională, invocând excepţia tardivităţii, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată. S-a indicat că prevederile articolului 1 litera i din Legea 11/1991 nu există, iar întreaga acţiune a fost calificată ca o acţiune în contrafacere, iar nu ca o acţiune în concurenţă neloială. S-a mai precizat că utilizarea semnului comercial nu s-a făcut cu rea credinţă, denumirea societăţii fiind dată încă de la data înfiinţării societăţii, în 2011.

Pârâtul M.C. a formulat întâmpinare la cererea modificatoare la data de 18.02.2016, solicitând respingerea cererii modificatoare ca tardiv formulată, iar pe fond ca neîntemeiată, singurul fapt prezumat ca fiind interpretat ca o concurenţă neloială fiind un episod din decembrie 2012. Pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, indicând că nu a săvârşit fapte de concurenţă neloială, fiind angajat cu contract individual de muncă.

ANALIZA INSTANŢEI:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului

Potrivit dispoziţiilor articolului 36 din Codul de procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigiul, astfel cum acestea este dedus judecăţii.

Instanţa observă faptul că prin invocarea neregularităţii procesual pârâtul formulează apărări împotriva pretenţiilor reclamantei, săvârşirea unei faptei ilicite reprezentând un element al răspunderii care urmează a fi analizat pe fondul cauzei, neîntrunirea elementelor concurenţei neloiale neputând determina lipsa legitimităţii procesuale. Având în vedere faptul că cererea reclamantei are ca scop verificarea modului de desfăşurare a activităţii pârâtului, instanţa apreciază că raportul juridic dedus judecăţii este încheiat între cele două părţi, apărările pârâtului urmând a fi analizate odată cu examinarea temeiniciei acţiunii.

Cu privire la fondul cererii:

Analizând cererea reclamantei prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de pârâţi şi a probelor administrate, instanţa apreciază că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din analiza cererii de chemare în judecată şi a cererii adiţionale se observă faptul că reclamanta îşi fundamentează pretenţiile pe dispoziţiile referitoare la protecţia mărcii şi pe cele care sancţionează faptele de concurenţă neloială, în accepţiunea reclamantei folosirea emblemei şi a semnului asemănător mărcii O.I.G. creând confuzie în cadrul publicului consumator cu privire la originea produselor comercializate. Instanţa reţine că reclamanta nu a individualizat actele de concurenţă neloială săvârşite de pârâţi, limitându-se la a invoca utilizarea emblemei si comercializarea unor produse identice, printr-o prezentare generică a activităţii desfăşurate, fără a enumera actele pretins ilicite, partea apreciind că înfiinţarea unei noi societăţi cu acelaşi obiect de activitate constituie o practică de concurenţă neloială. Indicarea actelor ilicite în cadrul concluziilor scrise (păstrarea numelui de familie, numerele de înmatriculare ale maşinilor societăţii, avizarea salariaţilor cu privire la necesitatea angajării în noua societate) nu poate determina analizarea acestora, scopul concluziilor scrise fiind acela de prezentare a elementelor dosarului şi a apărărilor formulate până la data închiderii dezbaterilor, fără a se putea transforma într-o modificare a acţiunii, sub aspectul motivelor de fapt. De asemenea instanţa nu va lua în considerare înscrisurile noi depuse după închiderea dezbaterilor, partea fiind decăzută din dreptul de a propune alte probe, neputând eluda această sancţiune prin ataşarea înscrisurilor, amânarea pronunţării fiind determinată doar de cererea părţilor de a formula în scris concluziile, această sancţiune fiind prevăzută de articolul 394 alineat 3 Cod procedură civilă.

Sub un prim aspect instanţa reţine faptul că reclamanta nu este titulara unui drept exclusiv rezultând din marcă, cererea de înregistrare a mărcii O.I.G. nefiind admisă la data introducerii acţiunii în instanţă, neputându-se echivala noţiunea de emblemă cu cea de marcă pentru a se prevala de drepturile reglementate de Legea 84/1998, pretenţiile reclamantei referitoare la protecţia mărcii nefiind astfel fundamentată juridic. Domeniul de aplicare al actului normativ cuprinde titularii unui drept de proprietate intelectuală, simpla formulare a unei cereri neconducând la dobândirea unui drept exclusiv, acesta născându-se la data înregistrării mărcii.

Dreptul conferit de o marcă nu este opozabil terţilor decât de la data publicării înregistrării mărcii în cauză, iar dreptul de a solicita să se interzică terţilor utilizarea mărcii respective în cadrul unei acţiuni în contrafacere nu poate privi decât fapte ale terţilor săvârşite după data publicării înregistrării acestei mărci. Funcţia esenţială a mărcii este aceea de a garanta consumatorului identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă, iar recunoaşterea drepturilor exclusive are drept scop asigurarea posibilităţii titularului de protejare a intereselor specifice.

Raportat la neîntrunirea condiţiei premise referitoare la înregistrarea mărcii instanţa va analiza în cele care urmează temeinicia pretenţiilor fundamentate pe săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială.

Noţiunea de concurenţă neloială este definită de articolul 2 in Legea 11/1991 ca fiind practica comercială a întreprinderii care contravine uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produce sau poate produce pagube oricăror participanţi la piaţă. Relevanţă sub aspectul caracterizării activităţii de concurenţă neloială prezintă modul în care elementele de identitate sau de similaritate se reflectă asupra publicului consumator şi modul în care este influenţat destinatarul produsului vizat de respectiva activitate.

Instanţa apreciază că nu se poate imputa pârâţilor săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială, desfăşurarea unei activităţi economice de aceeaşi natură şi prin comercializarea aceluiaşi gen de produse neputând determina în mod automat răspunderea acestora, reclamanta neputându-se prevala de o exclusivitate în acest domeniu.

Instanţa va înlătura argumentele reclamantului referitoare la reaua credinţa a pârâţilor, neputându-se reţine intenţia de creare a unei false reprezentări a destinatarului produsului din perspectiva existentei aceluiaşi produs, elementele de delimitare a celor doua embleme fiind evidente, semnalarea unor asemănări nefiind suficientă pentru angajarea răspunderii, atât timp cat elementele asemănătoare nu sunt semnificative. 

Un element important în caracterizarea faptelor pârâţilor îl reprezintă şi data înfiinţării societăţii pârâte, obiectul de activitate al acesteia respectiv fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice fiind stabilit odată cu schimbarea structurii celor două societăţi, asociatul M.M.M., reprezentant al societăţii reclamante exprimându-şi acordul cu privire la emblema societăţii pârâte cât şi cu privire la stabilirea obiectului de activitate, persoana juridică nefiind înfiinţată de pârâtul persoană fizică, acesta fiind cooptat ulterior în societate. Instanţa reţine faptul ca societatea pârâtă a fost înmatriculată la data de 21.07.2011, din structura societăţii făcând parte la acel moment în calitate de asociat reprezentantul legal al reclamantei, fiind astfel exprimat consimţământul reclamantei de comercializare a produselor din metal, cât şi cu privire la denumirea societăţii. Suspendarea activităţii societăţii pârâte nu reprezintă un argument în susţinerea caracterului ilicit al practicii comerciale, atât timp cât denumirea societăţii pârâte a fost stabilită la data înfiinţării. Neînţelegerile ivite între soţi reprezintă un aspect al vieţii private ale acestora, analizate in cadrul procedurilor de divorţ/partaj, dar nu se pot transforma în elemente ale răspunderii civile delictuale, simpla nemulţumire a fostului soţ cu privire la activitatea desfăşurată de cealaltă parte neputând determina sancţionarea acestuia, atât timp cât anterior destrămării vieţii de familie a fost acceptată săvârşirea unor acte de comerţ de acelaşi gen.

Utilizarea cuvântului inox în stabilirea emblemei şi in comercializarea produselor nu echivalează cu acte de concurenţă neloială, neexistând similaritate între cele doua embleme care sa conducă la ideea de identitate, reclamanta nefiind titularul exclusiv al mărcii, iar actele pârâţilor neraportându-se la activitatea societăţii reclamante, neexistând niciun element care sa susţină confuzia invocată.

Instanţa apreciază că acţiunilepărţilor se înscriu în cadrul liberei concurenţe, în condiţiile unei pieţe deschise, produsele oferite de cei doi operatori economici fiind utilizate în mod liber pe piaţă, nefiind identificate semne descriptive respectiv caracteristici ale produselor oferite de reclamantă care să indice exclusivitatea acesteia în domeniul respectiv. De asemenea instanţa apreciază că activitatea pârâţilor nu este contrară cerinţelor diligenţei profesionale, nefiind de natură să denatureze comportamentul economic al consumatorului mediu cu privire la produsul respectiv, imaginea publicitară aleasă nefiind de natură să producă confuzie în rândul consumatorilor, similitudinile existente nefiind suficiente pentru a stabili o legătură între cele două persoane juridice.

Caracteristica esenţială a unui folos necuvenit este faptul că un terţ încearcă, prin utilizarea unui semn similar unei embleme de renume, să se situeze în contextul imaginii acesteia pentru a beneficia de puterea sa de atracţie, de reputaţia şi de prestigiul acesteia, precum şi să exploateze, fără nicio compensaţie financiară şi fără a trebui să facă eforturi proprii în această privinţă, efortul comercial al titularului emblemei pentru a crea şi pentru a menţine imaginea societăţii. În cazul de faţă nu se identifică elementele concurenţei parazitare, pârâţii neprofitând de munca şi reputaţia societăţii reclamante, desfăşurarea aceluiaşi obiect de activitate fiind expresia libertăţii comerciale, acţiunile pârâţilor neavând ca scop transferarea imaginii create de reputaţia societăţii reclamante asupra produselor societăţii pârâte.

Din analiza emblemelor celor două societăţi, între cele două denumiri există elemente suficiente care să delimiteze şi să diferenţieze operatorii economici cu acelaşi profil de activitate, sintagma inox integrată în denumirea pârâtei făcând trimitere la obiectul de activitate, fără a evoca emblema primei societăţi, consumatorul mediu, normal informat şi suficient de atent putând face diferenţa între cele două embleme şi între produsele oferite de cele două societăţi. Utilizarea aceloraşi spaţii publicitare nu constituie în sine o faptă de concurenţă neloială, atât timp cât exista elemente de diferenţiere între cele două societăţi, care permit consumatorului mediu să facă distincţia între produsele unui operator economic faţă de cele ale celui de al doilea operator economic, si sa aleagă liber între acestea.

Raportat la domeniul specific de activitate, instanţa apreciază că reclamanta nu poate pretinde că deţine o bază de date exclusivă cu potenţiali clienţi şi care, ar reprezenta un secret comercial, adică o informaţie care nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă şi care dobândeşte o valoare comercială, iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile, ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim de secret. Mai mult decât atât reclamanta nu a făcut dovada constituirii unei baze de date cu client tradiţionali care sa cuprindă date de identificare şi nici a preluării acestor date de către societatea pârâtă, pentru a susţine acţiunea ilicita a pârâţilor, în condiţiile în care este de netăgăduit că pe piaţa de profil din România îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi care comercializează balustrade de inox, reclamanta nedeţinând monopol asupra acestui tip de produse.

Aşadar, nu se poate afirma că activitatea pârâtului persoana fizică ar fi constituit concurenţă neloială în formele descrise de legiuitor acesta nefăcând altceva decât să se angajeze in cadrul societăţii pârâte, după pronunţarea divorţului, fără ca prin aceasta să divulge sau să folosească secrete comerciale ale societăţii reclamante, fără consimţământul acesteia şi într-un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite, nepunându-se problema deturnării clientelei reclamantei.

Faţă de aceste aspecte, instanţa urmează a respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare