Contravenţie constând în depăşirea vizei maxim admise de lege. Necesitatea identificării în cuprinsul procesului verbal a mijlocului tehnic folosit pentru măsurarea

Neindicarea în procesul verbal de contravenţie a unor element de identificare a mijlocului tehnic utilizat pentru constatarea contravenţiei, conduce la imposibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor de funcţionare legală pentru aparatul în cauză şi la înlăturarea prezumţiei de legalitate a procesului verbal.

Decizia civilă nr. 284/30.03.2017- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa civilă nr.1661/09.11.2016 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr.1924/208/2016 s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul Proci Marcel Dan  în contradictoriu cu intimatul IPJ Caraş-Severin – Serviciul Rutier.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională încheiat de către IPJ Caraş-Severin – Serviciul Rutier, petentului i s-a aplicat amendă contravenţională în cuantum de 630 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 şi sancţionată de art.101 alin. 2 din OUG 195/2002, întrucât, la data de 19.03.2016, orele 18,22, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX pe raza localităţii XXX, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 82 km/h, pe un sector de drum cu viteza legal admisă de 50 km/h.

Analizând sub aspect formal procesul verbal de contravenţie, prima instanţă a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea disp. art.16 şi urm. din OG 2/2001.

Privitor la fondul cauzei, din înscrisurile depuse la dosar de către intimat, prima instanţă a reţinut că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX pe raza localităţii XXX, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 82 km/h, pe un sector de drum cu viteza legal admisă de 50 km/h, fapta fiind filmată cu aparatul video-radar, montat pe auto marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare XXX, mijloc tehnic certificat, verificat şi omologat metrologic. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, petentul XXX, solicitând în principal admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. În subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile atacate în sensul admiterii plângerii contravenţionale aşa cum a  fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În apărare arată că hotărârea atacată încalcă dreptul la apărare, soluţia prin care s-a respins plângerea contravenţională fiind nemotivată raportat la motivele invocate. Neîndeplinirea cerinţei legale a motivării constituie motiv de anulare a sentinţei rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

Apelantul invocă şi excepţia nulităţii procesului verbal de contravenţie, întrucât acesta nu cuprinde datele cinemometrului. Precizează că, în momentul înregistrării vitezei de deplasare, nu se afla în localitatea XXX.

În drept, invocă art.31 din OG nr.2/2001.

Intimatul I.P.J. Caraş-Severin, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Examinând sentinţa civilă apelată potrivit dispoziţiilor art.479 Cod procedură civilă şi motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, tribunalul a  constatat că apelul este întemeiat, din următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenţie seria XXX încheiat de către IPJ Caraş-Severin-Serviciul Rutier, petentului i s-a aplicat amendă contravenţională în cuantum de 630 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 şi sancţionată de art.101 alin. 2 din OUG 195/2002, întrucât, la data de 19.03.2016, orele 18,22, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX pe raza localităţii XXX, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 82 km/h, pe un sector de drum cu viteza legal admisă de 50 km/h.

Tribunalul a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 potrivit cărora ,, (1)Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare’’, iar potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol ,,(2)Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic’’.

Aşa cum s-a reţinut şi prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond, în situaţia în care contravenţia a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, sunt aplicabile dispoziţiile art.109 din OUG nr.195/2002.

Având în vedere că fapta contravenţională a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, sarcina probei revine intimatului, care are obligaţia de a proba legalitatea utilizării aparatului radar şi a înregistrării realizate cu ajutorul acestuia, în lipsa unui astfel de probatoriu devenind aplicabilă prezumţia de nevinovăţie a contravenientului.

Contrar celor susţinute prin întâmpinare, Tribunalul constată că nu au fost respectate, în cauză, dispoziţiile art.109 din OUG nr.195/2002.

Astfel, în procesul verbal de contravenţie contestat nu apare nici un element de identificare a mijlocului tehnic utilizat pentru constatarea contravenţiei, ceea ce conduce la imposibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor de funcţionare legală pentru aparatul în cauză.

La dosarul cauzei a fost depus buletinul de verificare metrologică nr.XXX emis pentru cinemometrul Python II, însă din procesul verbal de contravenţie nu reiese identitatea dintre cinemometrul utilizat pentru înregistrarea vitezei petentului şi cel din buletinul de verificare metrologică.

Având în vedere cele mai sus reţinute, Tribunalul constată că este în imposibilitatea de a verifica corectitudinea înregistrării depuse la dosar şi, în consecinţă, valoarea vitezei cu care rula petentul la data constatării faptei, nu poate fi stabilită.

Urmare faptului că intimatul nu a dovedit temeinicia procesului verbal de contravenţie, Tribunalul constată că prezumţia de nevinovăţie a contravenientului, aplicabilă în cauză, nu a fost răsturnată, cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul apreciază că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, impunându-se schimbarea acesteia.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate mai sus, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis apelul declarat de apelantul XXX împotriva sentinţei civile nr.1363/28.09.2016 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr.2371/208/2016 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI CARAŞ-SEVERIN, a schimbat, în tot, sentinţa atacată şi, rejudecând, a admis plângerea contravenţională formulată de petentul XXX împotriva procesului verbal de contravenţie seria XXX întocmit de intimat procesul verbal de contravenţie.

Domenii speta

Spete similare