Constatarea caracterului politic al măsurii administrative. Calitatea procesuală activă a moștenitorilor persoanei care a făcut obiectul unei astfel de măsuri.

Prin sentinţa nr. 1321 din 1 noiembrie 2016 Tribunalul Suceava a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis acţiunea având ca obiect „despăgubiri Legea nr. 221/2009” formulată de reclamanţii P.E., P.E. şi G.L.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată faţă de autorul P.M. prin decizia MAI nr. 3/1952.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 „constituie măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu” .

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată”. Alineatul 2 din acelaşi articol prevede că „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora”.

Acest din urmă text legal nu cuprinde nicio precizare referitoare la posibilitatea formulării acţiunii de către moştenitori, iar din economia lui ar rezulta că o asemenea acţiune nu ar putea fi formulată decât de către persoanele care au făcut obiectul măsurilor administrative.

Totuşi, pornind de la principiile şi metodele de interpretare a legii civile, o astfel de abordare a textului legal nu poate fi primită.

Astfel, este de observat că art. 5 din lege prevede dreptul persoanei care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv de a solicita instanţei despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative.

Interpretarea din punct de vedere teleologic şi structural a art. 4 şi 5 din Legea nr. 221/2009 duce la concluzia că, de vreme ce moştenitorii persoanei faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, pot solicita daune pentru prejudiciul cauzat de aceste măsuri, trebuie recunoscut dreptul acestora de a solicita mai întâi constatarea acestui caracter. Altfel, dreptul la daune, stabilit de legiuitor în beneficiul moştenitorilor acestor persoane prin art. 5, nu mai este unul efectiv, ci doar un drept iluzoriu, imposibil de realizat.

Ca urmare, deşi dispoziţiile art. 4 din lege nu prevăd dreptul moştenitorilor de a solicita constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, faţă de prevederile art. 5, care le dau acestora dreptul de a cere despăgubiri, trebuie recunoscut dreptul moştenitorilor de a solicita inclusiv constatarea caracterului politic al măsurii administrative. A interpreta altfel Legea nr. 221/2009, sub aspectul analizat, înseamnă a aduce atingere dreptului acestor persoane la un proces echitabil, garantat de Statul Român prin MFP prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice

Pentru aceste considerente, Tribunalul a reţinut că reclamanţii, fiind moştenitorii numitului P.L., fiul defunctului P.M., conform actelor de stare civilă aflate la filele 76-90 dosar, au calitate procesuală activă, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de intimat va fi respinsă.

Aşa cum rezulta din documentaţia înaintată de CNSAS, numitul P.M., născut la data de (...).1891 a fost încadrat în U.M. conform deciziei M.A.I., M.S.S. nr.3/1952 , pe timp de 60 luni motivat de faptul că a fost „cuzist" duşman al clasei muncitoare în perioada interbelică şi a fost obligat la detenţie în colonia de muncă „ Peninsula Constanta" în perioada 16.08.1952 -12.05.1954 (f.9).

Referatul întocmit la data de 10.09.1952 de Direcţia Generală a Securităţii Statului atestă faptul că numitul P.M. se face vinovat de activitate contrarevoluţionară dusă în cadrul LANC(Liga Apărării Naţional Creştine) şi a funcţiei de primar.(f.10)

Raportat la documentaţia mai sus menţionată (f.8-19 , 28-32 dosar) se apreciază că faţă de numitul P.M., s-a luat în perioada 1952-1954 măsura administrativă a internării într-o unitate/colonie de muncă, măsură care are caracter politic, având în vedere considerentele pentru care a fost dispusă, respectiv faptul că acesta s-a făcut vinovat de activitate contrarevoluţionară.

În consecinţă, în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 instanţa a admis acţiunea şi a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată faţă de autorul P.M. prin decizia MAI nr. 3/1952.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin MFP prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice solicitând anularea hotărârii instanţei de fond şi respingerea ca nefondată a acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de apel a arătat în esență următoarele:

Critică soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele considerente:

În mod greşit, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată.

Prima instanţă a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată faţă de defunctul P.M. prin decizia MAI nr. 3/1952.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de moştenitorii defunctului.

Învederează instanţei de control judiciar faptul că legiuitorul a prevăzut expres persoana ce poate solicita concursul justiţiei în vederea constatării caracterului politic al unei măsuri administrative.

Astfel, se poate observa că spre deosebire de ipoteza reglementata de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 (Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată) unde se recunoaşte în mod expres calitatea procesuală şi a altor persoane decât cea condamnată, în situaţia cererii de constatare al caracterului politic al măsurii administrative legiuitorul a conferit calitate procesuală activă numai persoanelor care au făcut obiectul unei astfel de condamnări (art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 - Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora).

Or, în condiţiile în care măsura administrativă nu se circumscrie prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, apreciază că reclamanţii nu deţin calitate procesuală activă.

Mai mult decât, aşa cum rezultă din documentaţia înaintată de CNSAS, autorul reclamanţilor a fost arestat la data de 16.08.1952 prin decizia MAI nr. 3/1952 motivat de faptul că a fost „ cuzist" duşman al clasei muncitoare în perioada interbelică şi a fost obligat la detenţie în colonia de muncă „Peninsula Constanta" fiind eliberat după 2 ani.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 - Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Apreciază că în cauză, raportat la situaţia de fapt astfel cum rezultă din lucrările dosarului, nu s-a făcut dovada caracterului politic al măsurii administrative.

Decretul - lege nr. 118/1990 rep. nu cuprinde o definiţie a infracţiunilor politice, astfel încât delimitarea noţiunii se impune a fi realizată prin raportare la alte dispoziţii legale edictate după anul 1989, la dispoziţiile constituţionale şi din legile penale incidente în perioada respectivă, precum şi la contextul social şi politic, intern şi internaţional din epoca săvârşirii faptelor, respectiv a pronunţării hotărârilor de condamnare sau a măsurilor administrative.

Legislaţia penală a epocii, admiţând în principiu criteriul obiectiv în delimitarea infracţiunilor politice de cele de drept comun, recunoştea implicit şi criteriul subiectiv reprezentat de mobilul săvârşirii infracţiunii, precum şi criteriul mixt, reprezentat de circumstanţele obiective şi subiective ale faptei săvârşite.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, (1) Constituie infracţiuni săvârşite din motive politice infracţiunile care au avut drept scop:

a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalităţii, terorii comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politică;

b) susţinerea sau aplicarea principiilor democraţiei şi a pluralismului politic;

c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta;

c 1) acţiunea de împotrivire cu arma şi răsturnare prin forţă a regimului comunist;

d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale;

e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Raportat la dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, forma de lupta împotriva regimului totalitar presupune o atitudine vădit activa, de implicare în răsturnarea regimului comunist ori de contestare a legitimităţii puterii politice în acea perioadă

Pentru motivele expuse, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanţei de fond şi respingerea ca nefondată a acţiunii.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. (1) Cod procedură  civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Curtea va analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale active, respinsă de prima instanță și reiterate de apelantă.

În primul rând trebuie observat că, deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării suferite de P.M. prin decizia MAI 3/1952, în fapt autorul reclamanților nu a suferit o condamnare politică printr-o hotărâre judecătorească ci i s-a aplicat o măsură administrativă, apreciată de prima instanță ca având caracter politic în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, acesta fiind internat într-o colonie de muncă.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:

 a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 şi Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;

b) Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 282 din 5 martie 1958 şi Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.108 din 2 august 1960;

c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului;

d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 şi Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

  e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 şi nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securităţii Statului.

Art. 4 alin. (2) prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 4 alin. (1) persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.

Din aceste dispoziții rezultă că, spre deosebire de persoanele condamnate penal, prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, doar acestea din urmă pot solicita instanței să constate caracterul politic al măsurii administrative iar nu și moștenitorii acesteia.

Curtea apreciază că nu este vorba de o omisiune a legiuitorului de a preciza, ca și în cazul persoanelor condamnate penal, că și moștenitorii persoanelor care au făcut obiectul unei măsuri administrative sau orice persoană interesată, după moartea acelor persoane, ar putea să ceară instanței să constatate caracterul politic al măsurii luate. Rațiunea legiuitorului de a da posibilitatea oricărei persoane interesate sau chiar procurorului de a cere instanței constatarea caracterului politic al unei condamnări penale pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, după decesul persoanei condamnate, are în vedere consecințele unei condamnări penale care se pot produce pentru mai mult timp, până la reabilitare, și întrucât doar dacă se constatată caracterul politic al condamnării penale devin aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept iar aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor. Or, măsurile administrative nu au aceleași efecte în timp ca și condamnările penale. Dar chiar dacă s-ar aprecia că este vorba de o omisiune a legiuitorului, aceasta nu poate fi suplinită de instanță care trebuie să aplice legea.

Într-adevăr art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 prevede că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă aceste prevederi nu constituie un argument că, deși nu solicită despăgubiri, moștenitorii persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, au calitate procesuală activă de a cere doar constatarea caracterului politic al măsurii, ci dimpotrivă, analizând sistematic textele art. 4 și 5 se constată că legiuitorul a precizat expres în cazul fiecărui tip de acțiune reglementat de lege care sunt persoanele care au calitate procesuală activă și în ce situații o altă persoană decât cea care a suferit condamnarea penală sau a făcut obiectul măsurii administrative poate formula acțiune în instanță.

Motivarea primei instanțe privind încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi reținută. Potrivit acestuia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Aplicabilitatea art. 6 § 1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existenţa unui litigiu care trebuie să se refere la „drepturi şi obligaţii” despre care se poate afirma, cel puţin în mod întemeiat, că sunt recunoscute în dreptul intern. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul în cauză trebuie să aibă o bază legală în ordinea juridică internă (Szücs împotriva Austriei, pct. 33). Or, în cauză, în dreptul intern nu s-a stabilit dreptul moștenitorilor persoanei supuse unei măsuri administrative de a cere instanței constatarea caracterului politic al acesteia ci doar despăgubiri pentru prejudiciul material suferit din cauza unei astfel de măsuri.

Prin urmare, cum textul art. 4 alin. 2 este clar, și dă posibilitatea doar persoanelor care au făcut obiectul unei măsuri administrative să ceară instanței constatarea caracterului politic al acesteia, rezultă că reclamanții, moștenitorii lui P. M., nu au calitate procesuală activă de a cere constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate acestuia.

Potrivit art. 40 Cod procedură  civilă în cazul lipsei calităţii procesuale, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate.

Constatând că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale raportat la situaţia de fapt menţionată, în temeiul art. 480 alin. (1), (2) Cod procedură  civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în totalitate sentinţa civilă nr. 1321/1.11.2016 a Tribunalului Suceava, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor și va respinge acţiunea ca fiind formulată de persoane care nu au calitate procesuală activă.

Domenii speta

Spete similare