Masuri si exceptii camera preliminara

Prin rechizitoriul nr. 107/P/2011 din 15.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.V., pentru comiterea infracţiunii  prev. de art. 196 alin. 2,3 din NCP.

S-a reţinut că prin ordonanţa din data de 5.01.2015 procurorul a dispus conform art. 309 alin.1 NCPP punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului C.V. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 196 al.2,3 NCP in dauna persoanei vătămate L.V..

În fapt, în ziua de 6.01.2011, în jurul orei 8.30, lucrătorii de poliţie au fost sesizaţi despre faptul că pe raza mun. Vaslui, jud. Vaslui la intersecţia străzilor (… ) cu (…), avusese loc un accident de circulaţie soldat cu victime ce fuseseră transportate la Spitalul Jud. de Urgenţă Vaslui.

Echipa operativă s-a deplasat la faţa locului, împrejurare în care s-a constatat existenţa a două autoturisme ce prezentau avarii.

Pe sensul de mers SC V. SRL către Bazar se afla autoturismul marca DACIA LOGAN, cu nr. de înmatriculare (…), ce prezenta avarii şi care fusese condus de către C.F., iar în apropiere, a fost găsit şi autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare (…), ce prezenta avarii şi care fusese condus de către inculpatul C.V.

La faţa locului au fost fixate şi fotografiate mai multe urme de frânare-rulare.

S-a dovedit ulterior că în dimineaţa zilei de 6.01.2011, în timp ce C.F. conducea autoturismul marca DACIA LOGAN, cu nr. de înmatriculare (…) pe str. (…) (drum prioritar) din mun. Vaslui, dinspre (…) către Bazar, când a ajuns în intersecţia cu strada (…) (drum secundar), a observat că din partea dreaptă în raport cu sensul său de mers, a pătruns în intersecţie autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare (…), condus de către inculpatul C.V.

Inculpatul C.V. nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca DACIA LOGAN cu nr. de înmatriculare (…) şi a pătruns in intersecţie intenţionând să ruleze pe str. Decebal, încălcând, astfel, dispoz. art. 57 al.2 OUG 195/2002 şi art. 129 al.l din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

În acea împrejurare, C.F. pentru a evita impactul cu autoturismul condus de către inculpat, a virat către dreapta, a acţionat sistemul de frânare, trecând prin spatele autoturismului condus de către inculpat, situaţie în care a acroşat pietonul L.V. care în lipsa unei treceri de pietoni, se angajase în traversarea carosabilului, pe la colţul străzii Huşului.

În urma producerii accidentului a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate L.V..

Raportul de Expertiză Medico - Legală nr.42/E/25.02.2011 emis de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Vaslui atestă că persoana vătămată L.V. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 95 - 100 zile îngrijiri medicale de la data producerii şi care nu au pus în primejdie viaţa acestuia.

Concluziile Raportului de Expertiză Criminalistică nr. 135/30.09.2014 atestă că viteza iniţiala a autoturismului marca DACIA LOGAN, cu nr. de înmatriculare (…) a fost de 40 km/h, iar cea din momentul impactului a fost de 31 km/h

Impactul dintre autoturismului marca DACIA LOGAN şi pieton s-a produs pe strada Huşului.

Numitul C.F. nu a avut posibilitatea evitării producerii evenimentului rutier, iar inculpatul C.V. putea preveni producerea accidentului dacă la pătrunderea în intersecţie ar fi acordat prioritate de trecere autovehiculului care circula pe drumul prioritar.

Cauza producerii accidentului o constituie pătrunderea autoturismului OPEL ASTRA în intersecţie de pe un drum secundar fără a acorda prioritate de trecere autovehiculului care se deplasa în acel moment pe drumul prioritar.

Aceeaşi concluzie, o regăsim şi în Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 130/29.06.2012, precum şi în Suplimentul Raportului de Expertiză Criminalistică nr. 20/20.02.2015.

Au fost menţionate în rechizitoriu următoarele mijloace de probă: Proces verbal de cercetare la faţa locului, Planşă foto, Declaraţiile inculpatului, Declaraţiile persoanei vătămate L.V. , Declaraţiile martorilor direcţi Z.I. şi R.A. ; Raportul de expertiză criminalistică nr. 130/29.06.2012 ; Raportul de expertiză criminalistică nr. nr. 135/30.09.2014 ,Raport de Expertiză Medico - Legală nr. nr.42/E/25.02.2011;

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul C.V. a avut o conduită nesinceră, nu a recunoscut cele întâmplate.

Fişa de cazier judiciar atestă că inculpatul C.V. nu are antecedente penale.

Inculpatul C.V. a fost audiat în această calitate de organul de cercetare penală, implicit i s-au adus la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prev. de art. 10 NCPP, art. 83 NCPP şi art. 108 NCPP.

 La data de 22.12.2016, apărătorul ales al inculpatului C.V. a depus, prin Serviciul Registratură al Judecătoriei Vaslui, un înscris prin care a învederat:

I. Rechizitoriul este neregulamentar întocmit, cu încălcarea dispoziţiilor .328 NCPP, întrucât:

1.Descrierea faptei nu reprezintă aportul procurorului; sunt redate fragmente din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi concluzii parţiale ale rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.

2.Descrierea faptei este şi incompletă, confuză, conţinând date eronate se reţine prezenţa avariilor la autoturismul marca Opel Astra (…) condus de C.I., lipsa oricărei treceri de pietoni; aceste menţiuni creează împrejurări şi lise nereale ale producerii accidentului de circulaţie.

3.Nu este analizată şi stabilită încadrarea juridică a faptei; stabilirea încadrării juridice nu se confundă cu simpla menţionare a infracţiunii generice.

4.Nu sunt indicate şi analizate regulile de circulaţie aplicabile (respectate sau incalcate) fiecărui participant la trafic implicat în accidentul rutier

5.Nu sunt prezentate toate mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale, mai cu seamă cele favorabile inculpatului C.I. - spre exemplu, declaraţiile martorilor T.D. C, S.P., expertiza T.V.; procurorul de caz nici nu indică care sunt probele reţinute şi care înlăturate din ansamblul probator şi nici argumentele pentru fiecare caz în parte.

6.Nu sunt analizate culpe ale celorlalte persoane implicate în accidentul rutier.

7. Nu s-au dispus soluţii pentru toate persoanele urmărite penal în aceasta cauză.

8.Nu s-au prezentat toate datele ce interesează urmărirea penala, în special menţionarea actelor de dispoziţie în cronologia juridica a acestora - spre exemplu, restituirea cauzei la procuror de către judecătorul de camera preliminară s.a.

II. Sesizarea instanţei prin rechizitoriu contravine dispoziţiilor art. 346 alin. 3 NCPP, prin raportare la neregularitatea reţinută de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui - lipsa plângerii prealabile.

Soluţia pentru lipsa plângerii prealabile trebuie dispusă în cadrul funcţiei de judecată, cum, de altfel, corect s-a reţinut prin prima încheiere a judecătorului de camera preliminară de la Judecătoria Vaslui - încheierea nr. 3845/333/2015 din 30 09.2015. O soluţie nelegala a unei instanţe, chiar superioara în grad, nu poate prima în detrimentul legii.

III. Ordonan?a/dispoziţia prim-procurorului din 30.06.2016 privind reluarea urmăririi penale este nelegala, întrucât contravine dispoziţiilor art. 332 alin. 1 NCPP - reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.

Judecătorul de camera preliminară de la Tribunalul Vaslui a constatat în mod definitiv că în cauza lipsea plângerea prealabila a persoanei vătămate L.V. pentru săvâr?irea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196alin. 2, 3 NCP.

IV. Oricum, efectuarea altor acte de urmărire penala fata de cele menţionate în ordonanţa prim-procurorului din 30.06.2016 este nelegală, contravenind dispoziţiilor art. 334 NCP

V. Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 05.01.2015 este nelegală  pentru că este nemotivată în privinţa situaţiei de fapt şi probelor - art. 286 alin.2 lit. c,d şi art. 309 alin. 1 NCPP 

VI. Punerea în mişcare a acţiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului s-au dispus pentru fapte diferite

Astfel, prin ordonanţa din 05.01.2015 se reţine în sarcina inculpatului C.I. „fapta constând în aceea că, în ziua de 06.01.2011, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare (…) pe str. Huşului din mun. Vaslui, l-a acroşat pe numitul L.V., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 95-100 zile îngrijiri medicale”.

Prin rechizitoriu se reţine că inculpatul C.I. nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Dacia Logan condus de C.F., care, încercând să evite impactul, a acroşat victima L.V. , pieton ce se angajase în traversarea străzii.

Urmărirea penală nu a fost începută/continuată pentru fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penala.

Rechizitoriul este nelegal, la fel ca şi sesizarea instanţei, întrucât s-a dispus trimiterea în judecată pentru o altă faptă decât cea pentru care s-a pus in mişcare acţiunea penala.

VII. Şi ordonanţele de începere/extindere a urmăririi penale conţin date confuze, nereale cu privire la faptă - în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare (…) pe strada Husului nu a acordat prioritate de cere autoturismului marca Dacia Logan (...).

Oricum, în aceeaşi cauza cu privire la aceeaşi fapta şi aceeaşi persoană nu se poate dispune şi începerea urmăririi penale şi extinderea urmăririi penale; cele două instituţii juridice sunt diferite şi aplicabile în situaţii diferite, ele neputând coexista.

VIII. După restituirea cauzei la procuror şi după depunerea plângerii prealabile de către persoana vătămată L.V. , organul de urmărire penala nu a pus  în mişcare acţiunea penala şi nici nu a mai administrat nicio proba.

IX. Declaraţia persoanei vătămate L.V. din 08.09.2016 nu poate produce efecte juridice, întrucât nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 297 alin. NCPP

Oricum, declaraţia este incompletă, făcându-se referire doar la denumirea infracţiunii - articol din Codul penal, nu şi la fapta cu arătarea tuturor împrejurărilor ce caracterizează - timp, loc etc.

X. Stabilirea calităţii de inculpat şi trimiterea în judecată a lui C.I. sunt nelegale cât timp acesta nu a dobândit calitatea de suspect şi nu a fost audiat în aceasta calitate.

XI. Urmărirea penală este incompleta cât timp expertizele criminalistice efectuate în cauză pornesc de la premise greşite, nereale - respectiv pătrunderea şi rularea autoturismului marca Opel pe strada Decebal.

Reconstituirea este singura proba de natură să lămurească pe deplin situaţia de fapt în privinţa traiectoriilor autoturismelor, a pietonului, a poziţiei acestora în momentul impactului, a locului în care a oprit autoturismul Opel în intersecţie etc.

Aspectele arătate au fost dezvoltate în notele de concluzii depuse prin Serviciul Registratură al instanţei la 21.03.2017.

Cu privire la pct. I-7, s-a arătat că, rezolvând cauza, procurorul nu a dispus nicio soluţie cu privire la suspectul C.F., persoana urmărită penal şi implicată în accidentul de circulaţie, C.F. fiind conducătorul autoturismului care a lovit victima L.V. . În cauză, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de C.F. pentru săvâr?irea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prin rezoluţia de începere a urmăririi penale din 03.05.2011, iar la data de 04.05.2011 procurorul a emis rezoluţia de confirmare a urmăririi penale fata de învinuitul C.F. pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută la acea dată de art. 184 alin. 2, 4 Cod pen. 1969, fapta constând în aceea că în ziua de 06.01.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Logan cu nr. (…), l-a acroşat pe numitul L.V. pe str. Huşului, în urma căruia i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 de zile îngrijiri medicale (f. 10 dosar urm. pen.).

Este adevărat ca prin rechizitoriul nr. 107/P/2011 din 26.05.2015 s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2, 3 NCP cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP faţă de suspectul C.F., însă prin încheierea din 04.03.2016 (dosar nr. 3845/333/2015/al) judecătorul de camera preliminară de la Tribunalul Vaslui a constatat neregularitatea acestuia, iar prin încheierea nr. 12/CPC din 28.04.2016 cauza în care a fost emis respectivul rechizitoriu a fost restituită Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Ulterior, după completarea urmăririi penale, rezolvând cauza prin rechizitoriu, procurorul a omis sa dispună o soluţie şi faţă de suspectul C.F. în legătură cu fapta pentru care împotriva acestuia a fost începută urmărirea penală.

Nefiind disjunsă cauza şi nici pronunţată nicio soluţie de clasare prin rechizitoriu în privinţa suspectului C.F., inculpatul C. se află şi în imposibilitatea procesuală de a formula plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, potrivit procedurii reglementate de art. 339 şi 340 alin. NCPP, deşi are interesul legitim şi dreptul de a formula o astfel de plângere.

În drept s-au invocat disp. art. 342 şi următ. C.p.p., solicitându-se  reţinerea neregularităţilor invocate şi trimiterea caute la procuror în vederea comunicării dacă menţine sau nu trimiterea în judecată.

Analiza excepţiilor şi cererilor formulate de inculpatul C.I., prin apărător,  se va face în contextul enunţat de dispoziţiile legale incidente în materia procedurii camerei preliminare, respectiv dispoziţiile art. 342 C.p.p., potrivit cărora obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Obiectul verificărilor îl constituie, astfel, doar cele patru aspecte prevăzute în textul legal.

Judecătorul de cameră preliminară constată că Judecătoria Vaslui este instanţa competentă, atât din punct de vedere material, cât şi teritorial, prin raportare la dispoziţiile 35 C.p.p., art. 41 lit. a C.p.p.

Atunci când judecătorul  de cameră preliminară se apleacă asupra verificării legalităţii actelor de urmărire penală şi a legalităţii  administrării probelor, în fapt, acesta verifică dacă actele respective sunt conforme cu dispoziţiile legale, iar acolo unde constată încălcări ale legii, le sancţionează în măsura şi cu sancţiunea permisă de lege.

Sancţiunea specifică întocmirii actelor de urmărire penală cu încălcarea dispoziţiilor legale este nulitatea (absolută sau relativă, prin raportare la cazurile de nulitate prevăzute de art. 281-282 Cod procedură penală), iar sancţiunea specifică administrării neloiale sau nelegale a probelor este excluderea lor (art. 101-102 Cod procedură penală).

Verificând actele de urmărire penală şi probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 107/P/2011 din 15.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui prin raportare la susţinerile inculpatului, prin avocat şi dispoziţiile art. 281-282, art. 100 şi următ. Cod procedură penală, judecătorul arată că nu a identificat niciun motiv de nelegalitate a acestora, sub aspectele invocate.

Nici referitor la actul de sesizare – rechizitoriul, judecătorul reţine că nu există neregularităţi.

Astfel, rechizitoriul, ca act unic de sesizare a  instanţei trebuie să cuprindă, conform art. 329 C.p.p. menţiunile din art. 286 alin. 2 C.p.p., respectiv:  datele vizând organul judiciar emitent, data întocmirii, numele procurorului, datele referitoare la fapta care a făcut obiectul urmăririi penale, reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, motivele de fapt şi de drept care au determinat soluţia de trimitere în judecată, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, propunerea de luare, menţinere, revocare sau înlocuire a unei măsuri preventive, date referitoare la măsurile asigurătorii, propunerea de luare a unei măsuri de siguranţă cu caracter medical, dispoziţie de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei cum ar fi numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează a fi citate.

Neregularităţile rechizitoriului pot fi intrinseci, privind forma şi conţinutul rechizitoriului sau extrinseci, de exemplu lipsa menţiunii referitoare la verificare sub aspectul legalităţii.

Astfel referitor la criticile invocate prin pct. I, judecătorul reţine că, deşi rechizitoriul este extrem de lapidar sunt, totuşi, surprinse elementele esenţiale pe care trebuie să le conţină actul de sesizare, potrivit dispoziţiilor legale anunţate anterior.

Judecătorul nu poate reţine că descrierea faptei nu este aportul procurorului, aşa cum s-a menţionat la subpunctul 1, arătând că modalitatea în care acesta înţelege să expună situaţia de fapt este exclusiv alegerea şi atributul acestuia, câtă vreme, aceasta cuprinde expuse elementele avute în vedere la trimiterea în judecată.

De asemenea, împrejurarea că descrierea faptei este incompletă şi confuză, în sensul celor menţionate de apărător, este un aspect care urmează a fi analizat în faza contradictorie a cercetării judecătoreşti, la acest moment existând o suficientă descriere care să permită stabilirea obiectului judecăţii şi ale limitelor acesteia.

Este adevărat că, ar fi de dorit, ca în analiza încadrării juridice a infracţiunii pentru care se dispune trimiterea în judecată să se efectueze verificarea întrunirii elementelor constitutive, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv.

Cu toate că în actul de sesizare nu se realizează o astfel de analiză distinctă, totuşi, judecătorul reţine că se menţionează, prin prezentare succesivă, în ce constau elementul material, urmarea imediată, se stabilesc regulile de circulaţie încălcate – contrar susţinerilor apărătorului- fiind precizate disp. art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002 şi art. 129 alin. 1 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

De asemenea, judecătorul reţine că este atributul procurorului de a indica mijloacele de probă pe care îşi întemeiază trimiterea în judecată, aspect realizat în cauză, procurorul menţionând care sunt acestea.

Cu privire la împrejurarea că, rezolvând cauza, procurorul nu a dispus nicio soluţie cu privire la suspectul C.F., persoana urmărită penal şi implicată în accidentul de circulaţie, C.F. fiind conducătorul autoturismului care a lovit victima L.V. , judecătorul reţine:

Aşa cum a menţionat apărătorul inculpatului şi cum reiese din actele de la dosar, în cauză, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de C.F. pentru săvâr?irea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prin rezoluţia de începere a urmăririi penale din 03.05.2011, iar la data de 04.05.2011 procurorul a emis rezoluţia de confirmare a urmăririi penale faţă de învinuitul C.F. pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută la acea dată de art. 184 alin. 2, 4 Cod pen. 1969, fapta constând în aceea că în ziua de 06.01.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Logan cu nr. (…), l-a acroşat pe numitul L.V. pe str. Husului, în urma căruia i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 de zile îngrijiri medicale (f. 10 dosar urm. pen.).

 Prin rechizitoriul nr. 107/P/2011 din 26.05.2015 s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2, 3 NCP cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP faţă de suspectul C.F..

 Prin încheierea din 04.03.2016 (dosar nr. 3845/333/2015/al) judecătorul de camera preliminară de la Tribunalul Vaslui a constatat neregularitatea acestuia iar prin încheierea nr. 12/CPC din 28.04.2016 cauza în care a fost emis respectivul rechizitoriu a fost restituită Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Judecătorul reţine că obiectul verificării l-a constituit şi în cazul dosar nr. 3845/333/2015/al, rechizitoriul.

Deşi acesta este un act complex prin care se pot dispune, în funcţie de particularităţile speţei, şi soluţii de netrimitere în judecată, acestea nu fac obiectul verificărilor în procedura prev. de art. 342 şi urm. C.p.p. Verificarea legalităţii actului de sesizare se  raportează la soluţiile de trimitere în judecată.

Prin încheierea nr. 12/CPC din 28.04.2016, pronunţată în dosar nr. 3845/333/2015/al)  judecătorul de camera preliminară de la Tribunalul Vaslui a constatat neregularitatea rechizitoriului, în încheierea din 4.03.2016 reţinând că aceasta vizează faptul că împotriva inculpatului C.I., după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal aprobat prin lg. 28672009, nu s-a formulat plângere prealabilă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.2 şi 3 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.

Însă, împotriva soluţiei de clasare dispusă prin rechizitoriul 107/P72011 din 26.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, inculpatul avea deschisă calea plângerii, potrivit art. 340 şi următ. C.p.p., aceasta nefiind afectată de soluţia dispusă de Tribunalul Vaslui.

Judecătorul nu poate reţine ca motiv de neregularitate împrejurarea că nu s-au prezentat toate datele ce interesează urmărirea penala, în special menţionarea actelor de dispoziţie în cronologia juridica a acestora, deşi, în cadrul secţiunii date privind urmărirea penală este oportun ca acestea să fie prezentate pentru acurateţea actului de sesizare. Lipsa acestor menţiuni nu afectează, însă, regularitatea actului de sesizare.

Cu privire la aspectele invocate la pct. II, în sensul că sesizarea instanţei prin rechizitoriu contravine dispoziţiilor art. 346 alin. 3 NCPP, prin raportare la neregularitatea reţinută de judecătorul de camera preliminară de la Tribunalul Vaslui - lipsa plângerii prealabile, judecătorul reţine că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vaslui a constatat prin încheiere definitivă neregularitatea rechizitoriului107/P72011 din 26.05.2015, în încheierea din 4.03.2016 reţinând că aceasta vizează faptul că împotriva inculpatului C.I., după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal aprobat prin lg. 286/2009, nu s-a formulat plângere prealabilă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.2 şi 3 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei nu are competenţa analizării măsurilor dispuse definitiv prin hotărâri definitive al instanţei superioare.

 Reţine că s-a restituit cauza parchetului, reţinându-se că omisiunea organelor de urmărire penală în sensul respectării dispoziţiilor art. 297 alin. 2 C.p.p., poate fi acoperită doar după restituirea cauzei şi reluarea urmăririi penale prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2,4 C.p. în vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.2,3 C.p. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p. şi interpelarea persoanei vătămate potrivit art. 297 alin. 2 C.p asupra împrejurării dacă înţelege sau nu să formuleze plângere penală prealabilă împotriva inculpatului.

Or, în aceste împrejurări, organele de urmărire penală au procedat în acest sens, persoana vătămată fiind chemată şi arătând, prin declaraţia din 8.09.2016, că înţelege să formuleze plângere penală împotriva lui C.I. pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, dorind să se judece cu acesta f. 64, ds. U.p.

Deşi nu e menţionată de către persoana vătămată descrierea faptei pentru care înţelege să formuleze plângere, judecătorul reţine că manifestarea de voinţă a acesteia este clar exprimată şi nu există nicio sancţiune pentru lipsa descrierii faptei, câtă vreme se poate stabili, cu certitudine, totuşi, persoana împotriva căreia este formulată şi infracţiunea vizată.

În aceste context, reţine judecătorul că  sunt neîntemeiate şi susţinerile de la pct. IX, referitoare la faptul că declaraţia persoanei vătămate L.V. din 08.09.2016 nu poate produce efecte juridice întrucât nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 297 alin. NCPP şi la faptul că declaraţia este incompletă făcându-se referire doar la denumirea infracţiunii - articol din Codul penal, nu şi la faptă cu arătarea tuturor împrejurărilor ce o caracterizează - timp, loc

Cu privire la pct. III, IV, în sensul că Ordonanţa/dispoziţia prim-procurorului din 30.06.2016 privind reluarea urmăririi penale este nelegală, întrucât contravine dispoziţiilor art. 332 alin. 1 NCPP - reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă a intervenit o cauza care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale, iar efectuarea altor acte de urmărire penala faţă de cele menţionate în ordonanţa prim-procurorului din 30.06.2016 este nelegală, contravenind dispoziţiilor art. 334 NCP,  judecătorul reţine că atunci când restituirea a fost dispusă de judecătorul de cameră preliminară în urma constatării neregularităţii actului de sesizare este posibil să rezulte necesitatea efectuării unor acte de urmărire penală suplimentare pe lângă remedierea actului de sesizare, acestea urmând a fi men?ionate în ordonanţa de reluare.  Nimic nu împiedică, însă, efectuarea  actelor de urmărire penale necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.  Reţine judecătorul că nu s-au indicat de către inculpat actele de urmărire penală efectuate, altele de cât cele dispuse prin ordonanţa 107/P/2011 din 30.06.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria  Vaslui prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale

Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui în ordonanţa din 5.08.2016, referitor la aceleaşi aspecte invocate de inculpat împotriva ordonanţei 107/P/2011 din 30.06.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, restituirea cauzei de către Tribunalul Vaslui s-a dispus tocmai pentru complinirea omisiunii organelor de cercetare penală constând în interpelarea persoanei vătămate potrivit art. 297 alin. 2 C.p asupra împrejurării dacă înţelege sau nu să formuleze plângere penală prealabilă împotriva inculpatului, or acestea nu pot fi realizate decât în cadrul urmării penale reluate, reluare dispusă prin ordonanţa conducătorului parchetului.

Referitor la criticile men?ionate la pct. V,VI,VII, judecătorul de cameră preliminară reţine că,  deşi faptele sunt insuficient descrie în ordonanţa din 5.01.2015 de punere în mişcare a acţiunii penale, iar, conform art. 286 alin. 2 C..p. ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale trebuie să conţină descrierea faptei care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi date referitoare la persoana inculpatului, încălcarea acestor dispoziţii legale poate atrage nulitatea relativă, în condiţiile art. 282 alin. 1 C.p.p.

Or, în ciuda insuficientei descrieri şi a inadvertenţelor semnalate de inculpat, prin apărător, şi primite de judecătorul de cameră preliminară ca fiind absolut reale, se reţine că din actele de la dosar rezultă faptul că inculpatul a avut cunoştinţă de învinuirea adusă, fiind asistat de apărător în cursul urmării penale, propunând administrare de probatoriu evident în raport cu învinuirea adusă. În aceste împrejurări vătămarea a fost acoperită, neputându-se reţine încălcarea dreptului la apărare.

Cu privire la pct. VIII şi X, judecătorul de cameră preliminară reţine că într-o cauză penală acţiunea penală este unică, în sensul că nu poate fi pusă în mişcare de mai multe ori împotriva aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă. Or, acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin ordonanţa din 5.01.2015 împotriva inculpatului C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 196 alin. 2,3 C.p. Împrejurarea că s-a realizat procedura prev. de art. 297 alin. 2 C.p.p. nu presupunea  o nouă punere în mişcare a acţiunii penale în aceeaşi cauză.

De asemenea, reţine judecătorul că Noul Cod Penal nu stipulează drept condiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale a existenţei unui suspect.  Potrivit  art. 309 alin. 1 C.p.p, punerea în mişcare a acţiunii penale se face faţă de o “persoană”, nu “suspect”.

Pe de altă parte, faţă de C.I. s-a început urmărirea penală la 3.09.2012, acesta dobândind calitatea de învinuit şi toate garanţiile procedurale aferente. Potrivit art. 4 alin. 1 din lg. 255/2013, actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. Nu a existat nicio dispoziţie legală prin care să se prevadă că faţă de învinuiţi, după intrarea în vigoare a noului cod, trebuie continuată urmărirea penală.

Cât priveşte aspectele invocate la pct. XI, judecătorul de cameră preliminară reţine că oportunitatea probatoriului efectuat în cursul urmăririi penale, caracterul incomplet al acestuia, sau temeinicia lui nu pot face obiectul verificărilor în cursul procedurii de cameră preliminară.

În consecinţă, în raport de toate considerentele arătate,  în baza art. 345 alin. 1 C.p.p., 346 alin. 2 C.p.p. se vor respinge excepţiile invocate de inculpatul C.I., prin apărător, ca neîntemeiate.

Se va  respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător, de restituire a cauzei la Parchet, ca urmare a neregularităţilor invocate.

Se va constata  că Judecătoria Vaslui e competentă material şi teritorial să judece cauza.

În baza art. 345 alin. 1, art. 346 alin. 2 C.p.p. se va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 107/P/2011 din 15.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I., (…), pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 196 alin.2,3 N.C.p., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Se va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul C.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 196 al.2,3 C.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 345 alin. 1 C.p.p., 346 alin. 2 C.p.p. respinge excepţiile invocate de inculpatul C.I., prin apărător, ca neîntemeiate.

 Respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător, de restituire a cauzei la Parchet, ca urmare a neregularităţilor invocate.

Constată  că Judecătoria Vaslui e competentă material şi teritorial să judece cauza.

În baza art. 345 alin. 1, art. 346 alin. 2 C.p.p. constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 107/P/2011 din 15.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I., (…), pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 196 alin.2,3 N.C.p., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul C.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 196 al.2,3 C.p.

Cu drept la contestaţie în 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu, azi, 10.04.2017.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,

D.E.M.G. C.A.P.

Domenii speta

Spete similare