Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 984/22.04.2015  Judecătoria Oneşti  a  admis in parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. O.P.S.A., cu sediul în mun. Bucureşti,  în contradictoriu cu intimatul B.C.I., cu domiciliul în sat P., com. P., jud. Bacău şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „D.D.”, din mun. Bucureşti, anulat  în parte procesul verbal nr. 91 din 26.07.2012 încheiat în dosarul de executare nr. 91/2012 al BEJ B.J., pentru ceea ce depăşeşte suma de 1402,6 lei şi dispune îndreptarea acestui act de executare în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 1128 lei la suma de 440,3 lei şi onorariul de avocat de la suma de 910 lei la suma de 440,3 lei, totalul cheltuielilor de executare fiind de 1402,6 lei, a anulat  în parte somaţia nr. 91 din 26.07.2012 încheiată în dosarul de executare nr. 91/2012 al BEJ B.J. pentru ceea ce depăşeşte suma de 5805,6 lei şi dispune  îndreptarea acestei somaţii în sensul că reduce suma datorată în baza deciziei civile nr. 935/2011 a Curţii de Apel Bacău de la suma de 9108 lei la suma de 4403 lei şi suma totală pentru care a fost emisă somaţia de la 11668 lei la 5805,6 lei (din care  1402,6 lei cheltuieli de executare şi 4403 lei debit principal). A fost respinsă  contestaţia cu privire la alte acte de executare şi cu privire la anularea executării silite însăşi, a fost respinsă  cererea de repunere în situaţia anterioară ca neîntemeiată, a fost respinsă  contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. O.P.S.A. în contradictoriu cu intimatul BEJ B.J. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost obligat  pe intimatul B.C.I. la plata către contestatoarea S.C. O.P.S.A. a sumei de 840 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expertiză achitat de aceasta şi respinge cererea cu privire la alte cheltuieli, a fost obligată contestatoarea S.C. O.P.S.A. la plata către intimatul BEJ B.J. a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a  avut in vedere  următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 896/26.05.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, Secţia Civilă, în dosarul nr. 506/110/2009, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 935/06.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor reclamanţi, printre care şi intimatul, partea cuvenită din cota de 5% din profitul realizat pe anii 2005-2007, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. La data de 22.06.2012, prin încheierea pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 3159/270/2012, a fost încuviinţată executarea silită formulată de creditorul B.C.I. faţă de debitoarea S.C. O.P.S.A. în temeiul deciziei civile anterior menţionate.

La data de 26.07.2012 a fost încheiat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare  nr. 91/2012 şi s-a emis somaţia nr. 91/2012 către S.C. P. S.A., actual membru al grupului O., prin care i s-a pus în vedere să achite creditorului suma de 11668 lei, din care 9108 lei datorată în baza deciziei civile nr. 935/06.06.2011, conform raportului de expertiză efectuat de expertul contabil M.O.G. şi suma de 2560 lei reprezentând cheltuieli de executare, conform procesului verbal nr. 91/2012.

În privinţa motivului de contestaţie reprezentat de faptul că suma de bani datorată creditorului a fost executată silit prin poprire în cadrul dosarelor de la nr. 1280/2011 la 1379/2011, instanţa reţine că acest motiv de nulitate nu poate fi reţinut, căci deşi este adevărat că suma datorată creditorului a fost poprită în cadrul executării din dosarele indicate de contestatoare, actele de executare din dosarul privind pe creditorul B.C.I. au fost anulate, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare executării. Anulându-se irevocabil actele de executare din acel dosar, a fost anulată şi înfiinţarea popririi, iar restabilirea situaţiei anterioare dispusă implică restituirea sumelor ce au fost poprite, astfel încât în mod întemeiat creditorul a solicitat continuarea executării, cu îndeplinirea condiţiilor legale anterior încălcate.

Nici celelalte motive de nulitate invocate de contestatoare nu vor fi reţinute de instanţă. Astfel, executorul nu are nevoie de un mandat din partea unui creditor pentru a-şi exercita atribuţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 188/2000, ci este investit de acesta printr-o cerere, îndeplinind un serviciu de interes public, astfel cum se prevede la art. 2 din Legea 188/2000. Mai mult decât atât, la dosarul de executare există împuternicirea apărătorului ales şi dovada achitării onorariului acestuia, astfel că susţinerile contestatoarei în sensul lipsei mandatului din partea creditorului sunt neîntemeiate. În privinţa nulităţii actelor de executare ca urmare a nerespectării formelor prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, instanţa reţine că aceste susţineri sunt neîntemeiate, actele de executare întocmite respectând formele prevăzute de lege cu privire la menţiunile obligatorii.

Analizând punctual fiecare din cele trei acte de executare contestate, indicate expres de contestatoare,  somaţia nr. 91/2012 din 26.07.2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare 91/2012 din 26.07.2012 şi raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul M.O.G. instanţa reţine următoarele:

Prin expertiza extrajudiciară efectuată la data de 27.07.2012 de expertul contabil M.O.G. a fost determinată suma de 9108 lei datorată creditorului B.C.I. în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 935/06.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău. Cu o zi înainte de întocmirea expertizei (cunoscând probabil rezultatul acesteia) executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 91/2012 şi somaţia nr. 91/2012 din 26.07.2012, acte de executare în care pentru prima oară în cursul executării silite s-a comunicat debitoarei obligaţia de a achita o sumă exprimată în valoare nominală. Astfel, spre deosebire de actele de executare întocmite în data de 04.07.2012, în care se menţiona doar obligaţia de a achita un procent de 5% din profitul net în temeiul titlului executoriu anterior menţionat, prin actele de executare întocmite la data de 26.07.2012 s-a indicat valoarea exactă a sumei solicitate, de 11668 lei, din care 9108 lei debit determinat prin expertiză în temeiul titlului executoriu, iar suma de 2560 lei cheltuieli de executare.

Având în vedere că în privinţa actelor de executare din 04.07.2012 nici nu se putea pune în discuţie o contestare din partea debitoarei cu privire la suma datorată cu titlu de debit (creanţa nefiind exprimată într-o sumă de bani ci într-un procent, fiind reluat parţial conţinutul deciziei civile nr. 935/06.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău), căci ar fi însemnat să conteste o hotărâre judecătorească irevocabilă, instanţa apreciază că momentul la care debitoarea putea formula o reală contestaţie în privinţa sumei solicitate pe calea executării silite nu poate fi stabilit decât prin raportare la actele de executare contestate în prezenta cauză, primele prin care suma datorată a fost evidenţiată în valoare nominală.

Instanţa nu va reţine nici susţinerile intimatului în sensul că odată ce expertiza contabilă efectuată extrajudiciar a fost comunicată debitoarei şi aceasta nu a formulat obiecţiuni concrete, ci doar a indicat la modul general că suma datorată nu a fost determinată corect, nu se mai impunea efectuarea unei expertize judiciare, căci doar prin administrarea acestui mijloc de probă, cu garanţiile asigurate de contradictorialitatea procedurii judiciare, se poate verifica  dacă din această perspectivă executarea silită a fost legală şi temeinică.

Din expertiza contabilă efectuată în cauză de expertul P.M.C. rezultă că suma datorată de contestatoare intimatului în baza titlului executoriu pus în executare, actualizată până la data emiterii somaţiei, respectiv 26.07.2012, este de 4.403 lei.

Instanţa constată că între cele două expertize (judiciară şi extrajudiciară) există o diferenţă semnificativă, determinată în principal de faptul că baza de calcul identificată de cei doi experţi este diferită, profitul net determinat de aceştia pentru anii 2005 – 2007, la care s-a aplicat cota de 5%, fiind diferit în cele două expertize. Astfel, spre deosebire de expertul extrajudiciar, pentru aceşti doi ani expertul judiciar a determinat un profit net prin scăderea din cel rezultat din situaţiile financiare publicate şi pe site-ul M.F. (care a fost avut în vedere şi de expertul extrajudiciar) a sumelor constând în rezerva legală determinată potrivit Legii nr. 31/1990, a rezervei legale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea SNP P. S.A., pentru anul 2005 şi a sumei necesare acoperirii pierderilor din anii anteriori, iar pentru anul 2007 doar a rezervei legale prevăzute de Legii nr. 31/1990, mod de calcul ce nu a fost contestat de intimat. Acesta din urmă a arătat, prin întâmpinarea depusă,  că profitul net ce trebuia avut în vedere este cel ce se regăseşte în datele oficiale comunicate de O.P. la M.F., aceste sume fiind avute în vedere şi de Curtea de Apel Bacău  atunci când a obligat debitoarea la plata procentului de 5% către creditorii salariaţi. În ceea ce priveşte susţinerea intimatului în sensul că profitul net afişat pe site-ul M.F. este cel avut în vedere de Curtea de Apel Bacău instanţa constată că în cuprinsul  deciziei civile ce reprezintă titlul executoriu nu se face trimitere nici explicit dar nici implicit la o asemenea determinare a profitului, aşa încât urmează ca determinarea acestui element să se facă prin respectarea normelor legale ce reglementează modul de stabilire a profitului ce poate fi distribuit. 

Faţă de aspectul că decizia ce reprezintă titlul executoriu nu explicitează în ce constă profitul la care să se aplice cota de 5%, neindicând în dispozitiv nici că ar fi vorba despre un profit net, ci că pârâta este obligată să plătească „partea cuvenită din cota de profit de 5% pentru perioada 2005 – 2007”, instanţa apreciază că determinarea justă a profitului la care să se aplice cota de 5% este cea realizată de expertul judiciar, după scăderea rezervelor pe care creditoarea era obligată să le constituie şi după acoperirea pierderilor din anii anteriori, abia după scăderea acestora rezultând sumele ce pot fi distribuite, atât acţionarilor cât şi salariaţilor. O interpretare diferită ar putea conduce la o eventuală repartizare a profitului înainte de scăderea sumelor anterior arătate, pentru ca ulterior rezervele stabilite de lege să nu mai poată fi constituite şi pierderile să nu fie acoperite, dar să existe un profit distribuit, ceea ce nu poate fi acceptat ca fiind în spiritul legii.

Pentru a reţine ca justă o asemenea determinare a profitului distribuibil instanţa are în vedere că potrivit art. 183 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, din profitul societăţii se va prelua, în fiecare an, cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social, iar potrivit art. 9 alin. 1 din legea nr. 555/2004 prin derogare de la prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2005 şi până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, societatea contestatoare şi filialele sale, în măsura în care înregistrează venituri din activitatea de producţie de ţiţei şi gaze naturale, constituie o rezervă în limita unei cote de 35%, aplicată asupra: a) preţului de referinţă al tonei de ţiţei extras, stabilit de ANRM, în scopul calculării redevenţei petroliere; b) preţului de referinţă şi cantităţilor respective de gaze naturale livrate de către producătorii de gaze naturale, stabilit de ANRM, în scopul calculării redevenţei petroliere, excluzând contravaloarea impozitului pe gaz şi a serviciilor de înmagazinare, transport şi distribuţie. La alin. 2 se arată că rezerva este deductibilă la calculul profitului impozabil, înainte de calculul impozitului pe profit, şi va fi evidenţiată în contabilitate într-un analitic distinct, iar la alin. 4 se menţionează că rezerva menţionată la alin. (1) nu va face obiectul vreunei obligaţii de impozitare sau rambursare, pe durata existenţei societăţii.

O altă diferenţă între cele două expertize contabile este cea referitoare la numărul de salariaţi din anii 2005 şi 2006, însă la fel ca şi în cazul profitului net instanţa va acorda prioritate datelor obţinute de expertul judiciar din situaţiile financiare ale contestatoarei, căci deşi există o diferenţă între datele publicate pe site-ul M.F. şi cele reţinute de expertul judiciar, nu există nicio dovadă în sensul că cele publicate ar fi cele reale, instanţa reţinând că datele corecte sunt cele identificate de expert în situaţiile financiare, o eventuală declarare nereală a datelor cu ocazia comunicării acestora către M.F. putând atrage sancţiuni specifice în materie fiscală, dar neputând impune ca ele să fie acceptate ca fiind conforme adevărului, în contradicţie cu date ce se regăsesc în documentele pe care expertul le-a avut la dispoziţie.

Faţă de aceste considerente, instanţa reţine că suma datorată de contestatoarea  SC O.P. SA intimatului B.C.I. în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 935/06.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău era, la data emiterii procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 91/2012 şi somaţiei nr. 91/2012 din 26.07.2012, în cuantum de 4.403 lei, sens în care contestaţia la executare urmează să fie admisă în parte şi în temeiul art. 404 C.pr.civ. se vor anula în parte actele de executare pentru ceea ce depăşeşte suma de 4403 lei cu titlu de debit şi pentru ceea ce depăşeşte cheltuielile de executare raportate la acest debit, urmând a se dispune şi îndreptarea acestor acte de executare prin menţionarea sumei corecte datorate în baza titlului executoriu şi prin reducerea cheltuielilor de executare la nivelul prevăzut de lege prin raportare la noua sumă ce face obiectul executării.

Astfel, în ceea ce priveşte procesul verbal nr. 91 din 26.07.2012 se va reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 1128 lei la suma de 440,3 lei şi onorariul de avocat de la suma de 910 lei la suma de 440,3 lei lei, totalul cheltuielilor de executare fiind de 1402,6 lei, reţinându-se în privinţa acestor cheltuieli (onorarii) un procent de 10% din suma ce face obiectul executării.

În ceea ce priveşte somaţia nr. 91 din 26.07.2012 se va reduce suma datorată în baza deciziei civile nr. 935/2011 a Curţii de Apel Bacău de la suma de 9108 lei la suma de 4403 lei şi suma totală pentru care a fost emisă somaţia de la 11668 lei la 5805,6 lei (din care  1402,6 lei cheltuieli de executare şi 4403 lei debit principal).

În privinţa raportului de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de expertul M.O.G., instanţa reţine că nu există motive de nulitate, el nefiind un act propriu-zis de executare, însă raportat la concluziile raportului de expertiză judiciară, acesta îşi pierde eficienţa în ceea ce priveşte suma ce face obiectul executării silite, aceasta fiind cea determinată de expertul judiciar, situaţie în care capătul de cerere privind anularea expertizei extrajudiciare va fi respins, la fel ca şi contestaţia la executare cu privire la orice acte de executare ulterioare celor din 26.07.2012, care nu au fost indicate în concret de contestatoare şi care probabil au format obiect al altor contestaţii la executare ulterioare. Instanţa va respinge şi contestaţia la executarea silită însăşi, având în vedere că potrivit celor anterior reţinute nu se poate reţine niciun motiv de nulitate a executării în întregul său ci doar o nulitate parţială, ce are ca efect anularea în parte a actelor de executare netemeinice şi îndreptarea lor pentru respectarea dispoziţiilor titlului executoriu şi a normelor ce reglementează executarea silită în privinţa onorariilor şi a celorlalte cheltuieli.

În ce priveşte cererea de repunere în situaţia anterioară instanţa o va respinge ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Deşi în cauză ar putea fi incidente dispoziţiile art. 4041 alin. 1 şi 4042  alin. 1 C.pr.civ., ca urmare a anulării în parte a actelor de executare, din probele administrate la dosar nu rezultă care este suma pe care contestatoarea a plătit-o intimatului în baza titlului executoriu pus în executare, sau dacă a plătit vreo sumă de bani acestuia. Aşadar, deşi pentru sumele ce le depăşesc pe cele anterior arătate ar putea fi dispusă întoarcerea executării,  condiţia este aceea ca debitoarea să fi plătit suma înscrisă în somaţia nr. 91/2012 din 27.06.2012, mai mare decât cea datorată şi stabilită prin expertiza efectuată în prezenta cauză, însă dovada unei asemenea plăţi nu a fost făcută şi chiar contestatoarea a solicitat ca cererea de restabilire a situaţiei anterioare să fie admisă „în cazul în care executarea silită va fi terminată până la data soluţionării acestei contestaţii la executare.” 

În ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constatând că intimatul este în culpă procesuală, urmează ca în temeiul art. 274 C.pr.civ. acesta să fie obligat la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de expertiză în sumă de 840 de lei, efectuarea acestei cheltuieli fiind imputată integral intimatului, având în vedere că prin expertiza efectuată s-a determinat nelegalitatea executării pentru ceea ce depăşeşte suma de 4403 lei, iar prin întâmpinarea depusă contestatoarea a indicat o cotă de 5% din profit egală cu cea determinată de expertul judiciar, suma finală determinată după aplicarea indicelui de inflaţie şi a cotelor de contribuţie ce trebuie achitate de angajator fiind sensibil egală cu cea determinată prin expertiza judiciară.

Contestatoarea nu va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, constând în onorariul de avocat, întrucât nu se poate reţine o culpă procesuală a acesteia, având în vedere admiterea, chiar şi în parte a contestaţiei formulate.

În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de  intimatul BEJ B.J., raportat la faptul că faţă de acesta contestatoarea este căzută în pretenţii, urmează ca potrivit art. 274 alin 1 C.pr.civ. instanţa să o oblige la plata către intimat a cheltuielilor efectuate cu acest titlu, respectiv la plata sumei de 500 de lei constând în onorariul de avocat. 

Împotriva acestei sentinţe  s-a înregistrat la data de 23.06.2015 recursul promovat de  către  recurenta – contestatoare  S.C. O.P.S.A.

In motivarea  recursului s-au invocat următoarele:

La  data de  12.11.2013  recurenta a  procedat la achitarea  integrală a debitului  in cuantum de 11.668  lei in cadrul dosarului  de executare nr. 91/2012 anterior pronunţării  hotărârii  mai sus menţionate.

Având  in vedere că in dosarul nr. 91/2012 al BEJ B.J. executarea  silită a încetat  ca urmare a  achitării  integrale a  debitului  de către recurenta – contestatoare S.C. O.P.S.A. la  data  mai sus menţionată  cât si faptul că actele  de  executare încheiate in acest dosar  au  fost anulate in  parte prin sentinţa  pronunţată  de Judecătoria Oneşti, pe cale de consecinţă  se impune restabilirea situaţiei anterioare  prin restituirea sumelor  executate, in temeiul dispoziţiilor  art. 401  indice 1, alin. 1 si art. 404 indice 1, alin. 2  Cod pr.civ;

In drept  s-au  invocat prevederile  art. 304 si urm; art. 404 indice 1 şi 404 indice 2  Cod pr.civ;

In motivarea  recursului  se  depune stat de plată.

De asemenea sentinţa  a  fost  recurată de  către recurentul - intimat B.C.I.  invocându-se  următoarele motive:

- primul motiv al contestaţiei ( suma a  fost achitată  in alt dosar de executare,  creanţa nu este certă, lichidă si  exigibilă,  lipsa mandatului avocatului etc) reprezintă in mod clar  o contestaţiei împotriva  executării silite insăşi, faţă de care in  temeiul art.  401 al. 1, pct. c Cod pr.civ, acţiunea este tardiv  introdusă  deoarece contestaţia  la executare se  face in termen de  15 zile, sub sancţiunea decăderii,  termen care curge de la  data  la care contestatorul a  primit somaţia  ori de la  data când a luat  cunoştinţă de primul act de executare.

- a fost  obligat la plata  onorariului de expert in sumă de 840 lei, onorariu  disproporţionat  atât  timp cât in faza  de executare silită, a  achitat si solicitat  pentru aceeaşi expertiză suma de  500 lei. Mai mult, expertul desemnat  de către instanţă a  dispus si efectuat convocarea părţilor la sediul contestatoarei, O.  P.  S.A. Sucursala Moineşti, si a întocmit expertiza fără a  ţine cont  de dispozitivul titlului executoriu  si cererea de executare silită,  neactualizând  suma datorată.

- instanţa de fond a redus  cheltuielile de executare ( onorariu executor si onorariu avocat  faza de executare silită) in condiţiile in care, pentru aceste sume,  contestaţia este  tardiv introdusă  deoarece primul  proces – verbal  de cheltuieli a  fost emis la 4.07.2012  si primit  de către O.P. S.A. la  10.07.2012  iar prezenta contestaţie  la executare a  fost depusă la  3.08.2012.

- instanţa de fond  s-a pronunţat in mod eronat  asupra cheltuielilor de judecată  solicitate cu titlu  de onorariu de avocat  atât timp  cât  contestaţia  a  fost admisă in parte  si aceste cheltuieli trebuiau  admise in  parte ( accesorium sequitur principale).

In drept s-au  invocat  prevederile  art. 304  si 304 1  Cod pr.civ;

Intimatul BEJ B.J. a  depus  note scrise ( fl. 31) prin care  invocă autoritatea de lucru judecat arătând că împotriva aceloraşi acte de executare  a  formulat contestaţie  la  executare la Judecătoria Oneşti in  dosarul nr. 4684/270/2012 dosar in care a fost respinsă contestaţia la executare  şi in dosarul  nr. 3295/260/2012,  de asemenea si in dosarul  nr. 44172/301/2012 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, soluţie  rămasă irevocabilă  prin admiterea recursului declarat de către intimată  si respingerea contestaţiei formulată de S.C. O.  P. S.A. . Face precizarea  că dosarul de la  sector 3  Bucureşti a  avut ca obiect  contestaţie împotriva  actelor de  executare  prin poprire.

Cu privire la calitatea  procesuală pasivă  a  BEJ B.J., instanţa de fond a reţinut in mod corect  lipsa calităţii  procesuale pasive, având in vedere  cele două decizii  ale  Curţii Constituţionale  nr. 162/2003  si nr. 225/2003.

Pentru motivele solicitate solicită  respingerea recursului cu cheltuieli de  judecată in recurs  conform  chitanţei anexate.

La data de 13.01.2016 recurenta- contestatoare  S.C. O.P.S.A.  formulează  întâmpinare  cu privire la recursul  declarat de recurentul – intimat  B.C.I. invocând  excepţia tardivităţii  formulării recursului solicitându-se  in subsidiar  respingerea  recursului  recurentului  – intimat ca nefondat.

Faţă de prevederile art. 137  Cod pr. civ Tribunalul se va pronunţa cu prioritate  asupra  excepţiilor  invocate:

- în ce priveşte tardivitatea  recursului declarat de recurentul – intimat B.C.I.:

Conform art. 301  Cod pr.civ  termenul de recurs este de  15 zile de la  comunicarea hotărârii;

Cum intimatului B.C.I.  i-a  fost  comunicată sentinţa civilă nr. 984/2015 la data de  25.05.2015 ( fila  120 dosar fond)  iar  acesta a  formulat recurs  la data de 09.06.2015 ( fila 12 dosar recurs) rezultă  fără echivoc  că recursul a fost promovat in termen,  excepţia invocată  de  recurenta – contestatoare S.C. O.  P. S.A.  urmând a  fi respinsă ca  nefondată.

- Cu privire la  excepţia  autorităţii de lucru judecat invocată de BEJ  B.J.;

Potrivit dispoziţiilor art. 1201 din vechiul Cod civil (dispoziţii de ordin procedural care se aplică în cauza de faţă): Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.

Cum in dosarele enumerate  se contestă alte acte de executare decât in cauza pendinte, având astfel obiecte diferite, nu este îndeplinită una din condiţiile cumulative  pentru existenţa autorităţii de lucru judecat. În consecinţă urmează să respingă  această excepţie.

În recurs  s-a  administrat  proba cu înscrisuri  respectiv copia  dosarului de executare  silită nr. 91/2012  a BEJ  B.J.  si Ordinul de plată ( extrasul de cont  din 12.11.2013  emis de R.B.

Analizând  sentinţa civilă recurată  prin prisma motivelor de  recurs  invocate prin cele două recursuri cât si din oficiu  Tribunalul  retine următoarele:

Conform precizărilor de la fila 28 dosar,  fond,  obiectul  cauzei este contestaţie la executare cu privire la actele de executare, respectiv somaţia nr. 91/2012 din 26.07.2012, procesul verbal de stabilire  a cheltuielilor de executare nr. 91/2012,  din 26.07.2012 si raportul de expertiză contabilă  efectuat de expertul  M.O.G.

Prin urmare, acţiunea pendinte este o contestaţie împotriva unor acte de executare si nu împotriva executării silite însăşi.

Potrivit dispoziţiilor art. art. 401 lit. a şi c C.pr.civ, „contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă”.

Astfel că , in raport de data comunicării actelor de procedură contestate – 27.07.2012, ( fl.65 dosar 4204/270/2012 ) si data inregistrării pe  rolul Judecătoriei Bacău  a  cauzei pendinte  - 03.08.2012, conform datei de pe cerere ( fl. 3 dosar 4204/270/2012), contestaţia este formulată  in termenul  de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legale de mai sus.

Deşi prin sentinţa civilă contestată, Judecătoria Oneşti având in vedere expertiza judiciară efectuată, in mod  corect anulează in parte  somaţia nr. 91/26.07.2012, si reduce  formele de executare  de la 11.668 lei la 5805,6 lei , respinge totusi  cererea de repunere in situaţia anterioară, retinând că debitoarea nu a făcut  dovada plăţii acestei sume.

Tribunalul,  faţă de înscrisurile  existente la fl. 37, 94 şi 95 dosar recurs si anume: Procesul verbal de închidere nr. 91/19.03.2014, al BEJ B.J., in care se arată că debitul  a fost integral recuperat, prin virament  bancar, statul de plată si extrasul de cont de la R.B S.A. , retine că recurenta  a făcut dovada plătii sumei  înscrisă in  somaţia partial anulată. Ca urmare  a  celor expuse  se impune restituirea sumei de 5862,4 lei rezultată prin diferenţă dintre  suma achitată  11668 lei  si suma  datorată 5805, 6 lei .

Criticile referitoare la onorariu expertului în cuantum de 840 lei sunt nefondate, raportat la  nota de evaluare depusă la dosar şi având în vedere că  expertiza judiciară efectuată în cauză la instanţa de fond şi expertiza efectuată în cadrul executării silite sunt rapoarte diferite, efectuate la date diferite Cât priveşte neactualizarea sumei ,instanţa de recurs reţine că un astfel de obiectiv nu a fost formulat de creditor .

Nefondate sunt şi criticile privind reducerea onorariului de executor şi de avocat având în vedere că aşa cum s-a reţinut în precedent contestaţia  pendinte este formulată în termen.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului B.C.I. referitoare la faptul că instanţa de fond ar fi trebuit să reducă onorariul de avocat având în vedere că acţiunea a fost admisă în parte sunt  neîntemeiate întrucât la stabilirea cheltuielilor de judecată  raportat la onorariul de avocat se are în vedere culpa procesuală care a fost stabilită în sarcina intimatului, iar recursul declarat de recurenta – contestatoare , faţă de cele reţinute mai sus cu privire la acest recurs, se impune a fi admis.

În consecinţă,  faţă de cele reţinute mai sus , Tribunalul , având în vedere dispoziţiile art. 312 alin.1 şi 3 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul  formulat de către  recurentul-intimat B.C.I. şi să admită recursul recurentei – contestatoare, să modifice în parte sentinţa civilă recurată, în ceea ce priveşte capătul de cerere  privind  cererea de repunere in situaţia anterioară  si in consecinţă să dispună  restituirea sumei de 5862 lei  de către B.C.I. către contestatoarea S.C. O.P.S.A.

Urmează să menţină celelalte dispoziţii.

 Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod de procedură civilă, faţă de admiterea recursului  contestatoarei şi respingerea recursului intimatului B.C.I. urmează să respingă cererea recurentului-intimat şi a intimatului BEJ privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Domenii speta

Spete similare