Raspundere civila delictuala

Dosar nr. X/197/201

ROMÂNIA

JUDEŢUL BRAŞOV

JUDECĂTORIA BRAŞOV

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6.126

Şedinţa publică din data de 13.06.201

Instanţa constituită din :

Preşedinte – G.S

Grefier – L.I

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul O.A în contradictoriu cu pârâţii C.G şi UNIVERSITATEA „T” BRAŞOV, având ca obiect „acţiune civilă în răspundere delictuală”.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16.05.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30.05.2017, ulterior pentru data de 13.06.2017.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 19.09.2016 sub dosar nr. X/197/2016, reclamantul O.A în contradictoriu cu pârâţii C.G şi UNIVERSITATEA „T” BRAŞOV a solicitat instanţei obligarea acestora la plata sumei către reclamant a sumei de 9.110 lei reprezentând daune materiale şi a sumei de 88.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă, reclamantul a arătat că în perioada 2004-2007 a urmat cursurile Colegiului Forestier, Economic şi de Informatică, specialitatea Cadastru din cadrul Universităţii „T” Braşov.

În perioada mai sus amintită, reclamantul a promovat toate examenele la toate disciplinele cu excepţia examenului de la materia „Elemente de statistică aplicată” a cărui profesor era pârâtul C.G. Astfel, acesta a refuzat să-i acorde notă de promovare întrucât nu a avea prezenţă la cursuri, chiar dacă stăpânea materia foarte bine.

Mai mult decât atât, pârâtul a condiţionat promovarea examenului la materia în cauză de redactarea unei teme a proiectului de diplomă care nu avea legătură cu materia respectivă. Timpul scurt acordat nu a fost suficient pentru finalizarea proiectului în cauză.

Astfel, faţă de cele mai sus arătate, pârâtul a refuzat să acorde reclamantului o notă de trecere fapt care a dus la exmatricularea acestuia în baza ordinului rectoratului Universităţii „T” nr. 3.216/21.04.2008.

Ulterior, celor mai sus arătate, reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor care a fost soluţionată prin ordonanţa din 01.04.2013 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în dosarul nr. YY/P/2008 prin care s-a constatat săvârşirea faptei de pârât şi s-a dispus sancţionarea acestuia cu o amendă administrativă de 400 lei. Soluţia adoptată prin ordonanţa de mai sus a rămas definitivă prin sentinţa penală nr. ZZ/25.09.2013 pronunţată în dosarul nr. 17789/197/2013 al Judecătoriei Braşov.

Pârâtul a fost sancţionat şi pe cale disciplinară de pârâta Universitatea „T” Braşov. Astfel, prin rapoartele nr. Z/21.11.2008 şi nr. W/21.11.2008 s-a constatat fapta săvârşită de acesta.

Ulterior, exmatriculării de la Colegiului Forestier, Economic şi de Informatică, specialitatea Cadastru din cadrul Universităţii „T” Braşov, reclamantul a început o nouă facultate cu acelaşi profil din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină veterinară Bucureşti.

Având în vedere că pârâtul era angajat al Universităţii „T” Braşov la momentul săvârşirii faptei, reclamantul a înţeles să se îndrepte şi împotriva acesteia.

Exmatricularea după trei ani de studii şi stresul la care a fost supus permanent în timpul examenelor de pârât a cauzat reclamantului grave prejudicii morale. Practic, după exmatriculare, reclamantul a fost obligat să o iau de la capăt, să înceapă o nouă facultate, iar încrederea în sistemul de învăţământ, dar mai ales în propria persoană au fost grav afectate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 998-999 şi art. 1.000 alin. 3 Cod civil 1864.

Acţiunea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. 1 lit. i din O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâta UNIVERSITATEA „T” BRAŞOV a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune raportat la data faptelor, respectiv data introducerii acţiunii.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată întrucât reclamantul a fost exmatriculat pentru fapte imputabile acestuia, astfel că nu se poate angaja răspunderea delictuală a pârâtei, nefiind întrunite condiţiile acesteia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1.349 şi următoarele C.civ.

Pârâtul C.G a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că nu l-a obstrucţionat pe reclamant deoarece la alte examene susţinute a promovat luând note de trecere.

În continuare, s-a arătat că reclamantul nu s-a remarcat printr-o calitate care să-l recomande la promovarea examenului în condiţiile în care la patru din cele cinci examene date la materia în cauză a dat foaia de examen goală, astfel că era extrem de dificil pentru examinator să dea o notă de promovare.

Asupra impunerii materiei respective opţionale – Elemente de statistică aplicată sau Biostatistică – s-a arătat că în urma hotărârii consiliului profesoral al facultăţii s-a stabilit ca aceasta să fie impusă ca materie obligatorie.

Referitor la exmatricularea reclamantului şi a altor studenţi s-a arătat că fără a avea cunoştinţă de existenţa ordinelor de exmatriculare, acesta a fost de acord cu organizarea unei noi sesiuni de restanţe pentru luna mai 2008, însă cu o zi de examen a aflat că studenţii, printre care şi reclamantul, fusese deja exmatriculaţi, astfel, că nu s-a mai putut susţine examenul în cauză.

În concluzie, faţă de cele de mai sus, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 998-999 Cod civil.

Asupra prejudiciului moral cauzat reclamantului s-a arătat că nu este dovedit atâta timp cât atitudinea pârâtului faţă de acesta nu a putut conduce la o stare de temere atât de puternică pentru o persoană majoră, trecută prin numeroase examene pe parcursul vieţii şcolare şi universitare, încât să nu poată scrie absolut nicio frază la niciunul dintre subiectele de examenele date.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

La termenul din 21.02.2007, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea invocată de pârâta Universitatea „T” Braşov, ca neîntemeiată, cu motivarea din încheierea dată la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

La solicitarea părţilor, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri, în acest sens fiind ataşat şi dosarul de urmărire penală nr. YY/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. Pentru reclamant s-a încuviinţat şi proba cu interogatoriul pârâtului, precum şi proba cu martorul C.M. Proba cu interogatoriul reclamantului a fost încuviinţată şi pentru pârâtă care însă nu l-a depus pentru a fi administrat la termenul din 16.05.2017.

Examinând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa constată că în baza contractului de şcolarizare nr. Q/05.11.2004 (f. 92-94), pârâtul O.A, în calitate de student a urmat cursurile Colegiului Forestier, Economic şi de Informatică, specialitatea Cadastru din cadrul Universităţii „T” Braşov. Durata studiilor era de 3 ani. 

Pentru absolvirea colegiului mai sus amintit, reclamantul trebuia, în primul rând, să ia notă de trecere, adică minim nota 5, la toate disciplinele obligatorii şi opţionale, fapt care însă nu s-a întâmplat acesta nereuşind să promoveze la materia „Elemente de statistică aplicată” sau „Biostatistică”, predată de profesorul C.G.

Conform planului de învăţământ (fişa cu materiile anului II) – valabil începând cu anul universitar 2004-2005 – (f. 101 d.u.p. nr. YY/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov), discipline opţionale erau : „Elemente de statistică aplicată” şi „Hidrologie”. Cu toate acestea, dreptul de opţiune a materiei nu a existat, disciplina opţională fiind de fapt una singură, în speţă, „Elemente de statistică aplicată”. Acest fapt rezultă din anexa la contractul de studii al reclamantului (f. 94 verso) în care se poate observa că nu se face vreo menţiune cu privire la materiile opţionale, disciplina „Elemente de statistică aplicată” fiind menţionată singură, fără cealaltă materie „Hidrologie”. 

Referitor la imposibilitatea de alegere a materiei opţionale de studenţi, instanţa reţine că acest fapt a fost constat şi de Comisia de disciplină din cadrul Universităţii „T” Braşov prin raportul final nr. 17.676/21.11.2008 (f. 89 verso d.u.p.) – la pct. 9 s-a reţinut că nu s-a respectat de catedra de Amenajarea Pădurilor din cadrul Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere procedura de alegere de către studenţi a disciplinelor opţionale, al cărei şef era pârâtul –.

În privinţa modalităţii de promovare a examenului la materia „Elemente de statistică aplicată”, din probele administrate în cauză, instanţa constată că aceasta se făcea fie prin prezenţa la cursurile susţinute de pârâtul C.G, nota fiind acordată în funcţie de numărul de prezenţe la curs, fără a se mai susţine vreun examen scris sau oral, fie, în cazul unor prezenţe insuficiente la curs care nu ar fi permis luarea unei note de trecere, adică nota 5, prin susţinerea unei examen scris. Reclamantul neavând prezenţe suficiente la materia în cauză – doar trei prezenţe, conform listei cu prezenţa la curs (f. 163 d.u.p.) – nu a luat notă de trecere, fiind obligat să dea un examen scris pentru promovarea la această materie.

Cele mai sus reţinute de instanţă rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în dosarul penal mai sus amintit, precum şi din declaraţiile reclamantului şi ale pârâtului date în cursul urmăririi penale.

Astfel, martorul BVA (f. 51-54 d.u.p.) a arătat că la ultimul curs la materia în cauză, pârâtul a anunţat studenţii că notarea la materia „Biostatistică” se va face pe baza prezenţei la cursuri solicitând o listă cu prezenţa de la fiecare grupă – Silvicultură, Cadastru, Cinegetică, etc. –, după care a consultat listele şi agenda personală şi a afirmat că studenţii din grupa de Cadastru vor avea notă de promovare în funcţie de prezenţe, fără a mai susţine examenul scris, deoarece grupa respectivă avea acel examen opţional. Reclamantul nu promovat examenul pentru că nu participase la cel puţin jumătate din cursuri.

Martorul TDM (f. 55 d.u.p.) a arătat că reclamantul nu a promovat examenul pentru că nu a avut un număr de cinci prezenţe la curs.

Din declaraţia martorului C.M (f. 56-60 d.u.p.) rezultă că promovarea la materia în cauză se făcea în funcţie de prezenţa la cursuri, fără a se susţine examen scris sau oral, astfel, promovând şi ea. Reclamantul neavând decât 4-5 prezenţe nu a promovat, astfel că a fost nevoit să dea examen scris. 

Martorul G.I (f. 61-62 d.u.p.) a arătat că promovarea la disciplina în cauză se făcea în primă etapă, în funcţie de prezenţa la cursuri, fără a susţine examen scris sau oral, iar pentru cei care nu aveau prezenţe la cursuri, promovarea se făcea în urma unui examen scris.

Modalitatea de promovarea la materia în cauză, în primă fază în funcţie de prezenţa la curs, şi, ulterior, în baza unui examen scris rezultă şi din declaraţiile martorilor DCB şi AO (f. 65-69 d.u.p.).

 Pârâtul a arătat în declaraţia lui de învinuit (f. 155-162 d.u.p.) că la începutul semestrului, cu ocazia primei ore de curs, a afirmat că va ţine cont de studenţii care participă intens la cursuri şi că aceştia vor primi puncte drept bonificaţie pentru prezenţă şi pentru implicarea în conversaţia didactică desfăşurată pe parcursul cursului, iar pentru cei care doresc o notă mai mare, aceştia se pot prezenta la examenul propriu-zis, la data planificată în sesiunea de examene, când au posibilitatea să-şi îmbunătăţească nota de trecere 5 (cinci). Circa 45 % din studenţi s-a prezentat la cursuri. Studenţii care nu au participat la cele 14 cursuri programate prin orar au avut posibilitatea de a se prezenta la orele de curs din anul următor pentru a atinge pragul de prezenţe şi a obţine nota de promovare. Reclamantul nu a avut prezenţe nici la cursuri, nici în timpul semestrului şi nici în anul următor, astfel că a trebuit să se prezinte la examen, ca şi ceilalţi studenţi aflaţi în situaţia lui, însă nu a promovat pentru că la fiecare examinare a dat foaia doar cu titlul, subiectele, numele şi grupa. Astfel, deşi s-a prezentat de cinci ori la examen, acesta a luat următoarele note : 06.02.2007 – nota 3, 07.12.2007 – nota 1, 21.01.2008 – nota 1, 29.01.2008 – nota 1 şi 07.02.2008 – nota 1.

Reclamantul în declaraţia dată în cursul urmării penale (f. 43-47 d.u.p.) a arătat că modul de promovare a examenului la materia în cauză nu a fost comunicată de pârât. Astfel, pârâtul le-a dat unor colegi de-ai reclamantului note de trecere după bunul plac motivând că respectivii au avut prezenţă la curs, chiar dacă prezenţa nu mai era obligatorie. Din toţi colegii de grupă ai reclamantului, doar el, PI şi PR au fost nominalizaţi de pârât pentru a da examen scris. Reclamantul a susţinut examenul în cauză de 6 ori şi nu a reuşit să-l promoveze. Acesta a mai arătat că pârâtul obişnuia să vină în timpul examenului pentru a verifica lucrarea făcând aprecieri, tăind cu pixul peste ceea ce era scris, spunând că nu este la obiect. Această stare de fapt i-a creat o stare de inhibiţie, astfel că la ultima lucrare a dat foaia goală doar cu subiectele de examen.

În urma nepromovării la disciplina „Elemente de statistică aplicată” sau „Biostatistică”, reclamantul a fost exmatriculat prin Ordinul nr. 3.216/21.04.2008 al rectorului Universităţii „T” Braşov (f. 147-150 d.u.p.).

Asupra modalităţii de examinare în vederea promovării examenului la materia în cauză, instanţa constată că potrivit „Fişei disciplinei” evaluarea urma a se face prin examen scris care avea o pondere de 80% din nota finală, 20% fiind reprezentat de evaluarea de la laborator (f. 132-133 d.u.p.).

Materia în cauză urma fi predată pe parcursul a 14 ore conform tot fişei mai sus amintită. Cu toate acestea din cele 14 ore, pârâtul a susţinut doar 10 ore, astfel cum rezultă din fişa cu prezenţa la grupa D441, Cadastru, anul II, 2005/2006 (f. 168 d.u.p.). Potrivit aceleiaşi liste cu prezenţa rezultă că reclamantul s-a prezentat la 3 ore, fapt care astfel cum s-a arătat mai sus l-a obligat să susţină examen scris, faţă de colegii care aveau prezenţe suficiente pentru a promova la materia în cauză fără examen scris.

În continuare, instanţa reţine că din declaraţia reclamantului (f. 44 d.u.p.) rezultă că în timpul examenului pârâtul a venit lângă banca acestuia şi a făcut aprecieri directe în privinţa a ceea ce scrisese pe foaia de examen, tăind cu pixul peste foaia de examen şi afirmând că răspunsul nu este la obiect.

Cele mai sus arătate sunt susţinute şi de declaraţia martorului C.M (f. 56-60 d.u.p.) care a arătat că în timpul examenului pârâtul se uita pe foile de examen ale studenţilor şi fără să aştepte scurgerea timpului acordat examenului pentru a face evaluarea, începea să timoreze pe aceştia tăind cu pixul peste conţinutul subiectelor scrise, se enerva fără motiv şi îi scotea afară din examen strigând la aceştia înainte de a părăsi sala că pot să vină la următoarea susţinere.

Chiar şi pârâtul a recunoscut cu ocazia confruntării cu reclamantul (f. 82 d.u.p.) faptul că ar fi spus studenţilor că nu au scris ce trebuie întrucât aceştia „scriu alte subiecte decât cele date”.

Asupra condiţionării promovării examenului la materia în cauză de finalizarea unui proiect de diplomă având ca temă „Înscriere construcţie în cartea funciară” alături de martorul C.M, instanţa reţine că din ansamblul probator, adică doar declaraţiile celor doi, nu se poate stabili cu certitudine acest fapt în lipsa coroborării celor două declaraţii şi alte probe.

Pentru toate cele mai sus arătate, pârâtul a fost sancţionat disciplinar prin hotărâre a Senatului Universităţii T Braşov cu destituirea din funcţia de conducere, îndrumare şi control, respectiv destituirea din funcţia de şef catedră Amenajarea Pădurilor şi Măsurători Terestre de la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere (f. 79 d.u.p.).

Urmare a plângerii penale formulate de reclamant împotriva pârâtului, împotriva acestuia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal 1969 şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă de 400 lei prin ordonanţa din 01.04.2013, dată în d.u.p. nr. YY/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov (f. 227-232 d.u.p.). Soluţia în cauză a fost adoptată faţă de gradul de pericol social scăzut al faptei acestuia, precum şi faţă de circumstanţele personale ale acestuia.

Ordonanţa în cauză a fost menţinută prin ordonanţa din 08.07.2013 dată în d.u.p. nr. 1799/II-2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov (f. 235-238 d.u.p.).

Soluţia în cauză a rămas definitivă prin sentinţa penală nr. 1.721/25.09.2013 pronunţată în dosarul nr. 17789/197/2013 al Judecătoriei Braşov.

În drept, conform art. 998-999 şi art. 1.000 alin. 3 Cod civil 1864 :

„ART. 999

Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

ART. 999

Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

Stăpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.”

ART. 1000

Stăpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.”

Instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii : existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitatea între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul contrând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. 

Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

În cazul de faţă, instanţa constată că urmare a nepromovării examenului la materia „Elemente de statistică aplicată”, reclamantul a fost exmatriculat suferind un prejudiciu prin imposibilitatea de a susţine examenul de licenţă în urma promovării căruia ar fi obţinut diploma de studii care i-ar fi permis în baza calificării recunoscute să profeseze ca inginer.

Astfel, reclamantul a fost nevoit să urmeze cursurile Facultăţii de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului – specializarea Măsurători terestre şi cadastru – din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară Bucureşti. Pentru şcolarizarea la unitatea de învăţământ anterior amintită, reclamantul a achitat o taxă totală de 9.154 lei (f. 20-25). Cu toate acestea, prin acţiune reclamantul a solicitat suma de 9.110 lei reprezentând daune materiale reprezentând taxele de şcolarizare plătite la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului – specializarea Măsurători terestre şi cadastru.

Pe lângă daunele materiale, reclamantul a suferit şi daune morale, în principal, datorită faptul că pierdut trei ani din viaţă fiind nevoit să urmeze din nou cursurile unei alte facultăţi, cu aceiaşi specializare pentru a dobândi diploma care să-i permită să exercite profesia dorită.

Astfel, martorul C.M (f. 60) a arătat că reclamantul a suferit o cădere psihică deoarece a terminat facultatea după 7 ani.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa constată că reclamantul a suferit atât un prejudiciu material, cât şi unul moral.

În privinţa faptei ilicite, instanţa reţine că aceasta reprezintă acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime a unei persoane.

Fapta ilicită a pârâtului constă în faptul că, în primul rând, a încălcat Codul de Etică Universitară, astfel cum s-a reţinut de Comisia de Etică Universitară din cadrul Universităţii T Braşov (f. 91-92 d.u.p.) prin aceea că promovarea la materia în cauză nu s-a făcut prin forma de evaluare prevăzută în fişa disciplinei – examen scris –, ci în funcţie de prezenţa la cursuri. Doar în măsura în care prezenţele la curs nu asigurau obţinerea unei note de trecere, adică 5, studenţii care erau în acea situaţie trebuiau să susţină un examen scris pentru obţinerea notei de promovare.

În al doilea rând, pârâtul nu a susţinut toate cele 14 cursuri de la materia în cauză, ci doar 10 din acestea, astfel cum rezultă din fişa de prezenţă la grupa D441, Cadastru, anul II, 2005/2006 (f. 168 d.u.p.) din care făcea parte şi reclamantul.

În al treilea rând, pârâtul în calitate de şef catedră Amenajarea Pădurilor şi Măsurători Terestre de la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere nu respectat procedura de alegere de către studenţi a disciplinei opţionale din anul II. Astfel, nu a existat un drept de opţiune, materia opţională „Elemente de statistică aplicată” fiind, de fapt, obligatorie.

Nu în ultimul rând, comportamentul pârâtului din timpul examenelor constituie, de asemenea, o încălcare a Codul de Etică Universitară, astfel cum s-a reţinut de Comisia de Etică Universitară din cadrul Universităţii T Braşov (f. 91-92 d.u.p.).

Toate cele mai sus arătate duc la concluzia că pârâtul a săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii pentru reclamant, în formele anterior menţionate.

În continuare, este cert că între prejudiciul material şi moral suferit de reclamant şi fapta ilicită a pârâtului există legătură de cauzalitate directă. Astfel, fapta ilicită a pârâtului este cauza necesară a producerii prejudiciului, însă nu unica, astfel cum se va arăta mai jos.

Nu în ultimul rând, instanţa având în vedere şi sancţiunile de natură disciplinară şi penală aplicate, reţine că fapta ilicită a fost săvârşită cu vinovăţie de pârât.

Reţinând faptul că toatele condiţiile cumulative ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt îndeplinite în cauză, instanţa urmează a stabili cuantumul daunelor suferite de reclamant prin fapta imputabilă a pârâtului.

Ab initio se reţine, aşa cum s-a arătat şi mai sus, că prejudiciul suferit de reclamant se datorează pârâtului, însă faţă de probele din cauză, urmează a se stabili dacă acesta se datorează în întregime acestuia ori doar în parte, având în vedere şi atitudinea reclamantului pe parcursul desfăşurării evenimentelor mai sus arătate.

În acest sens, instanţa reţine că reclamantul prin cererea de chemare în judecată a arătat că pârâtul nu i-a acordat notă de promovare „chiar dacă stăpâneam materia foarte bine”.

Astfel, deşi prezenţa la cursul în cauză nu era obligatorie, reclamantul nu s-a prezentat decât la 3 din cele 10 cursuri susţinute de pârât. Instanţa reţine că deşi prezenţa nu era obligatorie, participarea la curs nu doar că i-ar fi adus reclamantului promovarea la materia în cauză, fapt care însă a constituit o încălcare fişa disciplinei în cauză, dar mai important decât atât l-ar fi ajutat la însuşirea, înţelegerea şi fixarea cunoştinţelor la materia în cauză şi, probabil, promovarea la examenul scris susţinut.

Deşi a fost singura materie la care reclamantul a fost restant, acesta deşi a dat examenul în cauză de cinci ori, nu a reuşit să-l promoveze. Cum s-a arătat mai sus, la patru din cele cinci examene reclamantul a dat foaia de examen fără a rezolva niciun subiect, astfel că nu a obţinut notă de trecere.

Mai mult decât atât, reclamantul nu a profitat de toate ocaziile pe care le-a avut pentru a susţine şi, eventual, promova examenul. Astfel, la examenele la restanţa pe care o avea la materia în cauză din datele de 02.11.2007 şi 18.02.2008, reclamantul a fost absent – Tabel nominal cu situaţia studenţilor reexaminaţi în sesiunea prelungită, cf. HBS nr. 96/28.09.2007 (f. 120-122 d.u.p.).

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că pârâtul nu stăpânea materia foarte bine, aşa cum a afirmat prin acţiune, ci dimpotrivă a fost într-atât de insuficient pregătit şi preocupat de promovarea examenului în cauză, singura lui restanţă de altfel, încât a „reuşit” să-l „pice” de cinci ori.

Este probabil ca pârâtul prin atitudinea din timpul examenelor să fi provocat o stare de nelinişte reclamantului, însă în condiţiile unei bune pregătiri era puţin probabil, poate nu să obţină o notă de promovare dar măcar să răspundă la subiectele de la examenele date scriind ceva şi nu dând foaia de examen goală.

Trecând peste modalitatea în care reclamantul a fost nevoit să încerce promovarea examenul la materia în cauză, instanţa reţine că, de principiu, un examen scris se promovează răspunzând în scris la subiecte şi, în niciun caz, dând foaia goală care face imposibilă acordarea unei note de promovare, adică 5.

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că prejudiciul clamat de reclamant în mare parte şi se datorează chiar acestuia.

În atare condiţii, instanţa apreciază că suma de 1.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 500 lei reprezentând daune morale sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului încercat de reclamant, date fiind cele mai sus arătate.

În continuare, instanţa constată că pe lângă răspunderea pentru fapta proprie a pârâtului, reclamantul a solicitat şi angajarea solidară a răspunderii comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepusul său, adică a pârâtei UNIVERSITATEA T BRAŞOV.

Pentru angajarea răspunderii comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepusul său, instanţa reţine că pe lângă îndeplinirea condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, mai trebuie îndeplinite două condiţii speciale : existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciabile de către prepus în cadrul funcţiilor încredinţate de comitent.

Astfel, instanţa constată, fapt necontestat de nicio parte, că pârâtul C.G era profesor la Colegiului Forestier, Economic şi de Informatică, specialitatea Cadastru din cadrul Universităţii „T” Braşov, în perioada 2004-2007. În această calitate a fost profesor al reclamantului şi la materia „Elemente de statistică aplicată”.

Raportul de prepuşenie decurge din posibilitatea comitentului – în cazul de faţă pârâta – de a da instrucţiuni, de a direcţiona, îndruma şi controla activitatea celeilalte persoane, adică a prepusului – în cazul de faţă pârâtul –, acesta din urmă având obligaţia de a urma îndrumările şi directivele primite.

 În calitatea lui de profesor, între pârâtul C.G şi pârâta UNIVERSITATEA T BRAŞOV au existat raporturi de muncă, de angajat-angajator, în baza cărora primul trebuia să respecte obligaţiile impuse de cea de-a doua, cum ar fi de exemplu, respectarea dispoziţiilor Codului de etică universitară sau a Fişei disciplinei „Elemente de statistică aplicată”, în privinţa modalităţii de examinare.

În continuare, instanţa constată că pârâtul a săvârşit fapta ilicită mai sus descrisă în calitatea de profesor al Universităţii T Braşov, mai exact cu ocazia evaluării reclamantului la materia „Elemente de statistică aplicată”.

În concluzie, faţă de cele mai sus arătate, instanţa constată a fi îndeplinite şi condiţiile pentru angajarea răspunderii solidare a pârâtei, în calitate de comitent pentru fapta ilicită şi prejudiciabilă a prepusului ei, în speţă, pârâtul.

Astfel, având în vedere şi dispoziţiile art. 1.003 Cod civil 1864, instanţa admiţând acţiunea va obliga pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 1.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 500 lei reprezentând daune morale.

În final, având în vedere concluziile pe fond, instanţa va lua act de declaraţia reprezentantului convenţional în instanţă al reclamantului în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul O.A, în contradictoriu cu pârâţii C.G şi UNIVERSITATEA T BRAŞOV.

Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 1.000 lei reprezentând daune materiale şi suma de 500 lei reprezentând daune morale.

Ia act de declaraţia reprezentantului convenţional în instanţă al reclamantului în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 13.06.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

G.S   L.I

Red./Tehnored./jud. G.S.

4 ex./07.03.2017

Domenii speta

Spete similare