Obligaţia de a face

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal la nr. X/104/2016, reclamantul PTC a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul C prin Primarul municipiului C, Primarul Municipiului C şi Primăria Municipiului C, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i elibereze copia actului în temeiul căruia imobilul proprietatea sa, situat în C, jud. Olt a fost asimilat anexelor gospodăreşti în perioada 08.02.2006 - 10.06.2016, astfel cum a solicitat prin cererea nr.X/27.07.2016, să se dispună de asemenea obligarea la 100 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că prin decizia de impunere nr.X/21.04.2016 emisă de Primări Municipiului C, s-a stabilit în sarcina sa, aferent tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate, un impozit anual în cuantum de 2317  lei. Faţă de această decizie, s-a şi conformat procedând la achitarea taxelor şi impozitelor stabilite în sarcina sa, trimestrial astfel cum legiuitorul a prevăzut.

Ulterior, la data de 14 iunie 2016, aceeaşi instituţie pârâtă, i-a comunicat Decizia de Impunere nr.X/10.06.2016, prin care era stabilit în sarcina sa un impozit pentru imobilul situat în C jud. Olt, in cuantum de 17.862 lei, motivându-se că nu ar fi depus o declaraţie fiscală pentru stabilirea impozitului pentru acest imobil.

 Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la organul emitent în conformitate cu dispoziţiile art.7 din Legea nr.554/2004 actualizată. însă în acelaşi timp a solicitat printr-o cerere distinctă să-i fie comunicată copia actului în temeiul căruia imobilul proprietatea sa, situat în C,  jud. Olt a fost asimilat anexelor gospodăreşti în perioada 08.02.2006 -10.06.2016.

Această cerere a fost înregistrată la instituţia pârâtă sub nr.X/2 7.07.2016, însă nici  până în prezent nu a primit răspuns la această solicitare, deşi termenul prevăzut de legiuitor a fost cu mult depăşit.

 Răspunsul instituţiilor pârâte îi este absolut necesar în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva celei de a doua decizii de impunere emisă de parata.

Faţă de împrejurarea că prin decizia invocată şi contestată, s-au dispus măsuri de natură a-l afecta grav, iar lipsa răspunsului la cererea anterior amintita îl poate prejudicia în mod deosebit, având ca şi consecinţă directă soluţionarea favorabilă a acelei contestaţii, conform dispoziţiilor art. l din Legea nr.554/2004 fiind vătămat într-un interes legitim, de  către o autoritate publica , printr-un act administrativ, apreciază că se impune obligarea pârâţilor să procedeze în consecinţă.

A devenit proprietar al imobilului în discuţie, conform actului de adjudecare din data de 09.02.2006, act în care imobilul a fost descris şi denumit FPC.

Ulterior, motivat de faptul că acest imobil era dezafectat, nu avea (cum nu are nici în prezent) utilităţi, în interiorul său nu s-au mai desfăşurat niciodată activităţi economice, devenind proprietatea unei persoane fizice, reprezentanţii Primăriei s-au deplasat la adresă, au constatat cele arătate de anterior, ocazie cu care au întocmit un act, pe care nu l-a deţinut niciodată, dar în baza căruia, imobilul a fost înregistrat la rolul său sub denumirea de anexă.

Astfel, în perioada 08.02.2006 - 10.06.2016, imobilul a fost clasificat ca fiind o anexă gospodărească, de uz rezidenţial, impozitul fiind astfel calculat şi achitat.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art.l, 7 şi 8 din Legea nr.554/2004.

Au fost depuse în copie, dispoziţia contestată şi cererea adresată pârâtei.

La data de 02.11.2016, pârâtele  Primăria Municipiului C, UAT C şi Primarul Municipiului C au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca  neîntemeiată .

În fapt, prin cererea formulată, numitul PTC a solicitat obligarea instituţiei de a-i elibera copia actului în temeiul căruia imobilul proprietatea din C jud. Olt, a fost asimilat anexelor gospodăreşti în perioada 08.02.2006 - 10.06.2016 astfel cum s-a solicitat prin cererea nr. X/27.07.2016, obligarea la 100 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, precum şi cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La cererea înregistrată la Primăria municipiului C nr. X/27.07.2016, instituţia a formulat răspuns prin adresa nr. X din 22.08.2016 prin care i s-a adus la cunoştinţă modul de calcul al impozitelor şi taxelor locale datorate către bugetul local, după cum urmează:

Pentru perioada 08.02.2006 - 10.06.2016 impozitul a fost calculat avându-se în vedere Actul de adjudecare încheiat la 09.02.2006.

Pentru perioada 2006-2015 conform Legii nr. 571/2003, privind codul fiscal cu modificările si completările ulterioare si HG nr. 44/2004, privind normele ( aplicare la Legea nr. 571/2003. Prin actele normative respective impozitul pe clădi pentru persoanele fizice se stabilea, prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabila a clădirii, valoare stabilita conform art. 251 si 252 din Legea nr 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de modul de folosit si destinaţia acestei clădiri.

Conform actului de adjudecare nr. X/09.02.2006, impozitul pentru clădirea respectiva a fost stabilit ca pentru clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămida arsa sau din orice alte materiale rezultate in urma unui tratament termic si/sau chimic - fara instalaţii de apa, canalizare, electrice sau încălzire si nu ca pentru clădire anexa.

Începând cu anul 2016, Legea nr. 571/2003 a fost abrogata si impozitele pe clădiri se stabilesc conform Legii nr. 227/2015, privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare si HG nr. 1/2016, modificata prin HG nr. 159/2016, in funcţie de destinaţia clădirilor, respectiv clădiri rezidenţiale, nerezidentiale sau mixte, cota de impozitare fiind diferenţiata conform art. 457 si 458, in Legea nr. 227/2015, astfel:

-Pentru clădirile rezidenţiale si cladirile-anexe, aflate in proprietatea persoanelor fizice,  impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse intre 0.08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii;

-Pentru clădirile nerezidentiale, aflate in proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse intre 0.2 - 1,3% asupra valorii care poate fi:

Valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat.

Valoarea finala a lucrărilor de construcţii, in cazul clădirilor noi, construite in ultimii 5 ani anteriori anului de referinţa.

Valoarea clădirilor care rezulta din actul prin care se transfera dreptul de proprietate, in cazul clădirilor dobândite in ultimii 5 ani anteriori anului de referinţa.

In cazul in care valoarea clădirii nu poate fi calculata conform prevederilor de mai sus, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conf. art. 457 din lege.

Clădirea deţinuta de contestator, conform actului de adjudecare este FPC, caz in care la stabilirea valorii de impozitate se aplica pct. 5 alin. (1) si (4), titlul IX, din HG nr. 1/2016 si HG nr. 159/2016 „în înţelesul art. 453 lit.e) din Codul fiscal, în categoria clădirilor nerezidentiale sunt incluse acele clădiri care sunt folosite pentru activităţi administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultura, de educaţie, financiar-bancare, industriale, de sănătate, sociale, sportive, turistice, precum si activităţi similare, indiferent de utilizare si/sau denumire, fara ca aceasta sa intre in categoria clădirilor rezidenţiale" respectiv „Clădirile in care nu se desfăşoară nici o activitate sunt considerate  rezidenţiale sau nerezidenţiale in funcţie de destinaţia care reiese din autorizaţia de construire.

De asemenea, precizează faptul că în urma obţinerii Certificatului de urbanism nr. X/02.08.2016, contestatorul a depus declaraţie fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren în cazul persoanelor fizice înregistrată sub nr. X din 24.08.2016.

Având în vedere prevederile art. 461 (1) şi alin.8 din Legea nr. 227/2015privind Codul fiscal, impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are in proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal interior.

-(8) Dacă încadrarea clădirii în funcţie de rangul localităţii si zona se modifica in cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe clădiri, impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Prin urmare, în urma depunerii noii declaraţii fiscale de către contestator, noua obligaţie de plată către bugetul local, se va stabili începând cu data 1 ianuarie 2017.

După cum se poate observa din răspunsul comunicat de instituţie la adresa nr. X/27.07.2016, la calculul impozitului la adresa din C, s-a avut în vedere acrul de adjudecare nr. X/09.02.2006, reclamantul aflându-se în posesia acestuia.

Menţionează faptul că acesta doreşte inducerea în eroare a instanţei prin afirmaţia referitoare la necomunicarea răspunsului de către instituţie la adresa nr. X/27.07.2016, întrucât acestuia i-a fost comunicat prin adresa nr. X din 22.08.2016 cu confirmare de primire, anexate.

Au fost invocate  prevederile art. 205-208 NCPC.

Au fost depuse următoarele înscrisuri: petiţia  numitului  PTC  înregistrată la Primăria municipiului C sub nr. X/27.07.2016; Adresa nr. X/22.08.2016  reprezentând  răspunsul  la  adresa  nr. X/27.07.2016;  de primire a adresei nr. X/22.08.2016.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile părţilor şi de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.8(1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ :” Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”

Din textul enunţat rezultă că poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere cu care a fost sesizată sau nesoluţionarea în termen a unei astfel de cereri.

În speţă, reclamantul invocă faptul că s-a adresat Primarului municipiului C cu cererea înregistrată la nr. X/27.07.2016, solicitând să-i fie eliberată copia actului în temeiul căruia imobilul proprietatea sa situat în C,  judeţul Olt a fost asimilat anexelor gospodăreşti în perioada 08.02.2006-10.06.2016, dar până în prezent nu a primit răspuns  la această solicitare, deşi termenul prevăzut de legiuitor a fost cu mult depăşit.

Cu adresa nr. X/22.08.2016 depusă la dosar în copie( filele 26-27), pârâţii au făcut dovada că i-au comunicat în termenul legal de 30 de zile prev. de art. 2 alin.1 lit.h din legea 554/2004 răspunsul la cererea formulată, arătând că impozitul asupra imobilului-clădire deţinută de reclamant în C, a fost stabilit conform actului de adjudecare nr. X/09.02.2006, pentru clădirea cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic - fără instalaţii de apă, canalizare, electrice sau încălzire şi nu ca pentru clădire anexă.

Totodată, se precizează că în perioada 2006-2015, impozitul a fost calculat în baza prevederilor Legii 571/2003 privind codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor HG.44/2004 privind Normele de aplicare la legea 571/2003, iar începând cu anul 2016, impozitul pe clădiri se stabileşte conform Legii 227/2015 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi HG nr. 1/2016, modificată prin HG. nr. 159/2016, în funcţie de destinaţia clădirilor, respectiv clădiri rezidenţiale, nerezidenţiale sau mixte  , cota de impozitare fiind diferenţiată conform art. 457 şi 458 din Legea nr. 227/2015.

La solicitarea instanţei, pârâta Primăria municipiului C a comunicat că nu deţine un proces verbal încheiat cu anul 2006 cu ocazia înregistrării imobilului în evidenţele acestei instituţii, dar a depus la dosar o notă internă cu înscrisuri privind corespondenţa avută cu reclamantul, menţionând totodată că aceasta nu a depus declaraţie fiscală pentru clădire, ci numai pentru teren, iar în anul 2016, reclamantul a solicitat schimbarea destinaţiei imobilului din FPC în Anexă gospodărească ( spaţiu depozitare), fiind emis certificatul de urbanism nr. X/.02.08.2016 .

Faptul că răspunsul autorităţii publice nu îl satisface pe reclamant, deşi prin acesta s-a răspuns detaliat tuturor aspectelor referitoare la impozitarea imobilului din str., nu constituie refuz nejustificat de soluţionare a cererii, întrucât stabilirea conţinutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorităţii publice , care se exercită însă cu respectarea dispoziţiilor legale.

În consecinţă, având în vedere că pârâtele i-au răspuns reclamantului la cererea formulată, aceasta nu face dovada că este persoană vătămată în sensul art.2(1) din  Legea 554/2004, nefiind întemeiată nici cererea de obligare a pârâtelor la plata  daunelor cominatorii, sens în care urmează ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată

Data publicarii pe portal:04.10.2017

Domenii speta

Spete similare