Tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d și e Cod penal.

Cuprins pe materii : Drept penal.

Index alfabetic :

- tâlhărie calificată

- inculpat major

- inculpat minor

- măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ

- control judiciar cauţiune

- opinie separată schimbare încadrare juridică

Rezumat hotărâre :

Instanţa de fond, a reţinut că în faza de cercetare judecătorească, , inculpații  G. T. și I. I. E. au precizat, la primul termen de judecată din 03.11.2015, că nu doresc să se prevaleze de dispozițiile art. 375  Cod procedură penală raportat la art. 374 al. 4 Cod procedură penală.

Inculpații au solicitat readministrarea probelor din faza de urmărire penală.

La termenul din 03.11.2015, instanța a procedat la audierea inculpaților (filele nr. 92,93, 95, 96, dosar de fond).

La termenul din data de 05.01.2016, au fost audiate martorele D. A. și D. C. M., ocazie cu care au declarat că își mențin declarațiile date la urmărirea penală (filele nr. 178-179, dosar fond).

La termenul din data de 02.02.2016, s-a procedat la audierea martorilor I. S. și R. G., aceștia declarând că își mențin declarațiile date la urmărirea penală (filele nr. 192-193, dosar de fond).

La termenul din data de 01.03.2016, au fost audiați martorii S. C. C., B.T. și S. N., declarând că își mențin declarațiile date la urmărirea penală (filele nr. 3-5, dosar fond, vol. 2).

La termenul din 01.03.2016, instanța a dispus renunțarea la audierea martorului B. G., având în vedere că din procesul verbal de căutare rezultă că este plecat în Spania.

La termenul din data de 10.05.2016, au fost audiați martorii S. V., I. M., Z. P.și Z. S., declarând că își mențin declarațiile date la urmărirea penală (filele nr. 38-42, dosar fond, vol. 2). Martora I. V. (mama inculpatului I. I. E.) nu a dorit să dea declarație (fila nr. 40, dosar fond, vol. 2).

La termenul din 05.01.2016, instanța, având în vedere dispozițiile art. 124 al. 3 și 4 Cod procedură penală, a dispus ca martorele S. V. – 10 ani și S. L. – 8 ani, să nu mai fie audiate în faza de judecată, urmând a se ține cont de declarațiile date la urmărirea penală (fila nr. 181, dosar fond).

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul minor I. I. E. a fost asistat de apărător din oficiu (fila nr. 209, dosar urmărire penală). În timpul urmăririi penale inculpatul G.T. a fost asistat de avocatul ales (fila nr. 222-223, dosar urmărire penală).

În fața Judecătorului de Camera Preliminară și a instanței de judecată, inculpații I. I. T. și  G. T. au fost asistați de avocații aleși.

Pe parcursul urmăririi penale persoana vătămată D. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.230 lei, reprezentând suma de care a fost deposedată prin violenţă de inculpați (dosar de urmărire penală filele nr. 128-130).

Pentru buna soluţionare a cauzei, instanţa a dispus ataşarea fişei de cazier judiciar a inculpaților (filele 36 și 54, dosar fond, vol. 2).

În cauză au fost depuse referate de evaluare pentru ambii inculpați, întocmite de Serviciul de Probațiune Galați (filele nr. 70-74, dosar fond, vol. 2).

La termenul din data de 14.06.2016, inculpații au solicitat verbal, prin avocatul ales, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal raportat la art. 234 alin. 1 lit. f Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 – 229 al. 2 lit. b Cod penal, susținând că lovirea patului cu brațele nu constituie un act de violență.

Prin sentinţa penală nr. 1332/28.06.2016 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în dosarul nr. .................., s-a dispus respingerea cererii inculpaților G. T. și I. I. E. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. f Cod penal în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 – art. 229 al. 2 lit. b Cod penal, ca nefondată.

S-a dispus condamnarea inculpatului G. T.  la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d și e Cod penal și art. 78 al. 1 Cod penal (faptă din 23.03.2015).

Potrivit art. 67 alin. 2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b din Codul penal.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal Cod penal s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 09.06.2015 și până la data de 06.08.2015, inclusiv.

Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menţinut măsura controlului judiciar luată asupra inculpatului G. T..

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul G. T., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

 În baza art. 124 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 114 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a stabilit față de inculpatul minor I. I. E. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. c și f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit.  e Cod penal și art. 128 Cod penal raportat la art. 78 al. 1 Cod penal (faptă din 23.03.2015).

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal Cod penal s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 10.06.2015 și până la data de 10.07.2015, inclusiv.

Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menţinut măsura controlului judiciar  pe cauțiune, luată asupra inculpatului I. I. E.

S-a admis acțiunea civilă și s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor G. T. și I.I. E. la achitarea către partea civilă D. N., a sumei de 1.230 lei, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 al. 6 Cod procedură penală raportat la art. 217 al. 7 Cod procedură penală, s-a dispus plata din cauțiunea de 8000 lei (achitată de inculpatul I. I. E.) a despăgubirilor civile în valoare de 1.230 lei, către partea civilă D. N.

Potrivit art. 272 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea onorariilor avocaților desemnaţi din oficiu, din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

 Potrivit art. 274 alin. 2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii G. T. și I. I. E. la plata sumei de 1000 lei fiecare (din care suma de 1000 lei aferentă urmăririi penale) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 217 al. 7 Cod procedură penală, s-a dispus plata din cauțiunea de 8000 lei (achitată de inculpatul I. I. E.) a sumei de 1000 lei, reprezentând partea inculpatului I.I. E. din cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 217 al. 6 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpatul I. I. E. a diferenței de cauțiune, în cuantum de 5770 lei.

Împotriva hotărârii inculpaţii G. T. şi I. I. E. au declarat apel, criticând soluţia pronunţată sub aspectul evaluării probelor de care au condus la vinovăţia inculpaţilor, încadrării juridice a faptelor şi individualizării pedepselor.

Prin decizia penală nr. XXX/ZZ.10.2016 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpaţii G. T. şi I. I. E..

A fost desfiinţată sentinţa penală nr. 1332/2016 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Au fost menţinute actele procedurale  efectuate  până la  începutul  judecării în fond a cauzei.

S-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul G. T. prin  încheierea de şedinţă din 09.09.2016 şi măsura preventivă a măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de  inculpatul I.I. E..

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că la data săvârşirii infracţiunii, inculpatul I. I.  E. avea vârsta de 15 ani, fiind minor şi că potrivit art. 508 Cod procedură penală, la  judecata  minorilor se citează  Serviciul  de Probaţiune, părinţii minorului sau  după  caz tutorele sau  curatorul  acestuia.

S-a avut în vedere că aceste persoane au  dreptul şi îndatorirea să  dea lămuriri, să  formuleze cereri şi să prezinte propuneri în privinţa măsurilor ce  urmează  a fi luate şi că se precizează la aliniatul 3 că neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică  judecarea cauzei.

Curtea a mai reţinut că potrivit art. 421 Cod procedură penală ,referitoare la  soluţiile la judecata în apel  la litera d) se prevede că „ desfiinţează sentința primei instanțe şi se dispune  rejudecarea de către instanţa a cărei  hotărâre a fost desfiinţată pe motivul  că  judecata cauzei a avut  loc în lipsa unei  părţi nelegal citate”.

Prin coroborarea celor două  texte de lege şi verificând actele dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

La judecata în fond a cauzei, în condiţiile în care inculpatul  I. I. E. era minor, instanţa de fond nu a introdus în cauză  Serviciul  de Probaţiune şi  părinţii minorului, care  au  anumite drepturi procesuale.

În aceste condiţii, s-a reţinut că rezultă cu prisosinţă, că  judecata în fond a cauzei s-a efectuat în lipsa unor părţi care nu au fost legal citate şi că această lipsă, se încadrează în motivele de desfiinţare cu trimitere a cauzei spre rejudecare, prevăzute de art 421 punctul 2 litera b Cod procedură penală, respectiv că judecata cauzei a avut loc în lipsa unei părţi  nelegal  citate.

Curtea a decis că în rejudecare vor fi  introduse  în cauză ca părţi în proces  Serviciul de Probaţiune şi  părinţii inculpatului minor I. I. E. şi se va relua cercetarea judecătorească, respectiv  judecata în fond a cauzei, se vor readministra probele solicitate de Ministerul Public în dovedirea vinovăţiei inculpaţilor precum şi probele solicitate de  inculpaţi în apărare, în  măsura admiterii acestora, urmând a se avea în vedere, la pronunţarea hotărârii, după efectuarea cercetării judecătoreşti şi motivele de apel  ale inculpaţilor.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Galaţi la data de YY.10.2016, sub nr. xxxxx/233/2015*.

Inculpaţii G. T. şi I. I. E.au precizat că îşi menţin declaraţiile date anterior şi nu doresc să facă declaraţii suplimentare.

Instanţa a procedat la reaudierea martorilor .

În rejudecare, după introducerea în cauză şi legala citare a Serviciului de Probaţiune şi a părinţilor inculpatului minor I. I. E.d, după reluarea cercetării judecătoreşti, după readministrarea probelor solicitate de Ministerul Public  şi a probelor propuse în apărare ce au fost admise, având în vedere şi motivele de apel ale inculpaţilor, instanţa a constatat :

În ziua de 23.03.2015, între orele 14:00 – 15:00, inculpatul G. T. (major) și vărul său minor, în vârstă de 15 ani -  inculpatul I. I. E., acesta din urmă având fața acoperită cu o cagulă, au pătruns în curtea și apoi în camera în care se afla imobilizată la pat persoana vătămată D.N., din Galați str. Tunelului, nr. 71, cu intenția de a o deposeda de bani.

Modalitatea de pătrundere (unul dintre inculpați având fața acoperită) în imobil, relevă o acțiune planificată corelată cu disponibilitatea utilizării violenței, în scopul sustragerii banilor, asupra unei eventuale prezente umane din imobilul respectiv, pe care inculpații au anticipat-o.

 La momentul comiterii faptei, în imobilul respectiv se afla persoana vătămată D. N., persoană în vârstă de 69 de ani, care de mai mulți ani este paralizată și imobilizată la pat. De asemenea, în locuință se aflau în acel moment și nepoatele persoanei vătămate, martora S.V. – 9 ani și martora S. L. – 7 ani.

Ajunși în holul casei, cei doi inculpați au făcut zgomot, fiind auziți de martorele S.V. și  S. L., care se aflau într-o cameră alăturată.

Martora S.L. a deschis ușa camerei și cu această ocazie i-a văzut pe cei doi inculpați, atrăgându-i atenția că inculpatul minor avea fața acoperită cu o cagulă de culoare neagră.

Martora a mai observat că inculpatul G. T., neavând fața acoperită, a încercat totuși să se ascundă după coinculpatul minor, pentru a nu fi recunoscut. Martora S. L. a intrat imediat în camera sa, închizând ușa și precizându-i surorii sale că în casă au intrat două persoane.

Constatând că au fost reperați de cele două minore, inculpatul I. I. E. a deschis ușa camerei în care se aflau acestea și le-a amenințat cu degetul la gură, atenționându-le în acest mod să nu spună nimic, după care le-a închis ușa.

În acest timp, inculpatul G. T. a intrat în camera în care se afla persoana vătămată D.N. și pe un ton violent i-a cerut banii victimei, spunându-i că o omoară. Văzând că victima nu răspunde favorabil cerințelor sale, inculpatul a început să exercite violențe asupra persoanei vătămate. În acest sens, a lovit cu mâinile, patul în care se afla victima, apoi i-a tras perna de sub cap și i-a scos fesul de pe cap, aruncându-le pe jos.

Văzând că persoana vătămată nu se poate mișca, din cauza afecțiunilor medicale, inculpatul G. T. a început să răvășească în mod violent, lucrurile, răscolind sub toate hainele și așternuturile, ocazie cu care a găsit sub salteaua celuilalt pat din cameră (cel pe care-l folosește soția persoanei vătămate) un portofel din care a sustras suma de 1230 lei.

La un moment dat martora S. L. a întredeschis ușa și a auzit cum unul dintre cei doi inculpați a spus : „ Moșule, spune unde sunt banii sau te omor!”, apoi la scurt timp a auzit cum unul dintre inculpați  spus :” Constantine, hai mai repede că ne dau fetele de gol!”

 După ce a luat banii, inculpatul G. T. a părăsit locuința persoanei vătămate împreună cu coinculpatul I. I. E..

Nemaifiind zgomot în casă, cele două minore au ieșit din cameră și au mers în camera bunicului lor, observând că lucrurile erau răvășite, iar perna și fesul acestuia erau aruncate pe jos.

Minorele i-au spus bunicului că au văzut că în casă au intrat două persoane.

La scurt timp în locuință, au venit ginerele persoanei vătămate - martorul R. G., nora –S.C., fiul – D.V.și soția – D. A., care au aflat de la cele două minore și de la persoana vătămată despre pătrunderea inculpaților în locuință și sustragerea prin violență a sumei de 1230 lei.

Martora D. A. a sesizat organele de poliție, care au efectuat cercetarea la fața locului.

Cu această ocazie, s-a constatat că lucrurile din camera persoanei vătămate erau puternic răscolite, iar pe pat a fost identificat un portofel din care s-a sesizat sustragerea sumei de 1230 lei.

Din cercetările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că autorii faptei sunt inculpații  G. T. și I. I. E..

În acest sens, prin înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere video aparținând SC xxxx SRL, amplasat în proximitatea locuinței victimei, cei doi inculpați au fost localizați pe str. zzzzz, în apropiere de locuința victimei.

A fost identificat martorul B. G., care a declarat că în ziua respectivă i-a transportat cu mașina pe cei doi inculpați pe str. zzzzz, în apropierea locuinței victimei. Acest aspect este confirmat și de martora I. S..

La data de zz.05.2015, organele de cercetare penală efectuând verificări în vederea identificării autorilor, l-au chemat la sediul poliției pe inculpatul minor I. I. E. și pe mama sa, I. V.. Cu această ocazie, în prezența mamei sale, inculpatul a relatat organelor de cercetare penală  că în primăvara anului 2015, împreună cu vărul său, inculpatul G. T. au pătruns în locuința persoanei vătămate D.N., de unde au sustras o suma de 1200 lei. Inculpatul a precizat că a primit 200 lei din banii sustrași, pe care i-a cheltuit singur fără a spune vreunui membru de familie.

Inculpatul a relatat aspecte care se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, a confirmat că el a purtat la momentul comiterii faptei o cagulă (un fes de culoare neagră). Apoi, inculpatul a arătat că el și coinculpatul au ajuns pe str. Tunelului, în apropierea locuinței victimei cu autoturismul condus de martorul B. G.. A relatat aspecte ce țin de detaliu cu privire la amplasarea și alcătuirea locuinței victimei, precizând că a mers la o casă de pe partea stângă, a intrat în curte, apoi în locuință, unde a văzut un bătrân care dormea într-o cameră situată pe partea stângă din holul principal. Inculpatul a arătat că el a rămas la ușa de acces din hol, iar inculpatul G. T. a intrat în camera unde dormea acel bătrân și a văzut cum acesta căuta banii, răvășind lucrurile. Inculpatul a mai precizat că vărul său a venit cu ideea de a merge în locuința persoanei vătămate pentru a-i lua banii.

Inculpatul minor a arătat că după mai mult timp a hotărât să dea foc cagulei purtate cu ocazia comiterii faptei, deoarece i-a fost frică să nu fie descoperit.

Toate aceste aspecte au fost consemnate de organul de cercetare în procesul verbal din data de 06.05.2015, actul fiind semnat de organul de cercetare penală, de inculpatul minor și de mama sa, în calitate de reprezentant legal.

În ziua de 06.05.2015, inculpatul I. I. E., în prezența mamei sale, a condus organele de urmărire penală în Parcul CFR, indicând locul unde a ars fesul folosit la comiterea faptei. Cu aceeași ocazie, inculpatul a indicat organelor de cercetare penală, traseul pe care l-a parcurs în ziua de 23.03.2015 pentru a ajunge la locuința persoanei vătămate. Inculpatul a indicat, în prezența mamei sale, locul de unde a urcat în autoturismul condus de martorul B. G., apoi locul de pe str. Tunelului, unde a coborât din autoturism împreună cu inculpatul G. T., a indicat apoi direcția de deplasare către locuința persoanei vătămate, pentru ca în final să indice cu exactitate locuința victimei, precum și locul din curtea acesteia în care el și-a pus cagula pe față pentru a nu fi recunoscut. Totodată, inculpatul a indicat și traseul parcurs de el și coinculpat după comiterea faptei, precum și locul în care coinculpatul i-a înmânat suma de 200 lei din banii sustrași de la persoana vătămată. Despre toate aceste activități, organele de cercetare penală au întocmit un proces verbal, semnat și de inculpat și de mama sa, principalele momente fiind fixate și prin fotografii judiciare.

Singurul aspect pe care inculpatul l-a negat a fost cel referitor la folosirea violențelor.

După dispunerea în continuare a urmăririi penale (11.05.2015), inculpatul minor I. I a fost chemat de organele de urmărire penală pentru a fi audiat în calitate de suspect, însă cu această ocazie nu a recunoscut comiterea faptei. A precizat că, de teamă, a colaborat în data de 06.05.2015, cu organele de cercetare penală și a precizat că el ar fi autor al faptei. Inculpatul a declarat că nu a fost agresat de polițiști.

Totodată, inculpatul minor a declarat că a fost o singură dată, cu colindul, în locuința persoanei vătămate.

În cauză a fost efectuată o recunoaștere după planșa fotografică, ocazie cu care persoana vătămată D. N. i l-a recunoscut pe inculpatul G. T., ca fiind cel care prin violență i-a sustras din locuință suma de 1230 lei, persoana vătămată declarând că are vederea bună și nu poartă ochelari. Momentul recunoașterii a fost fixat de organele de cercetare penală prin fotografii judiciare. Instanţa apreciază că forţa probatorie a recunoaşterii efectuate de către persoana vătămată este confirmată prin declaraţia martorului Barbu Toader, care a declarat că persoana vătămată îi cunoştea de mici pe cei doi inculpaţi şi l-a indicat pe inculpatul Gheorghe Traian.

Inculpatul G. T. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

La termenul din data de 02.02.2016, fiind audiată martora I. S., aceasta a relatat denaturat situația de fapt pe care a relatat-o în faza urmăririi penale. Astfel, cu această ocazie, martora a declarat că în mașina condusă de martorul B.G. ar fi urcat doar inculpatul G.T., intenția sa fiind, probabil, de a nu-l mai plasa pe inculpatul minor I. I. E. în apropierea locului faptei.

Având în vedere că această declarație a martorei I. S. este diferită de declarația sa dată în timpul urmăririi penale și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, instanța înlătură această probă și nu va ține cont de ea în aprecierea vinovăției inculpaților.

Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, probează vinovăţia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a inculpaților G. T. și I. I. E., în privinţa săvârşirii infracțiunii de „tâlhărie calificată”, împotriva persoanei vătămate D. N..

Prezența inculpaților în proximitatea locuinței persoanei vătămate reise fără echivoc din înregistrările video atașate la dosarul cauzei, dar și din declarațiile martorilor B.G. și I.S.

Declarațiile coroborate ale persoanei vătămate D. N. și ale martorelor S. V. și S. L., indică fără dubiu, că inculpații la data de 23.03.2015, în intervalul 14:00 – 15:00, au pătruns în locuința persoanei vătămate și prin violență au sustras suma de 1230 lei. La momentul comiterii faptei inculpatul minor I. I. E. a purtat pe față o cagulă de culoare neagră. Toate aceste aspecte relatate de persoana vătămată și de nepoatele sale, se coroborează cu susținerile inculpatului minor I. I. E., făcute în prezența mamei sale și consemnate în procesele verbale încheiate de organele de cercetare penală în data de 06.05.2015.

Persoana vătămată D. N. l-a recunoscut după planșa fotografică pe inculpatul G. T..

Totodată, la momentul comiterii faptei, după cum rezultă din declarația martorei S. L., s-a folosit de către inculpați, numele “Constantin”, iar din cercetări a rezultat că aceasta este porecla inculpatului minor I.I.E..

De asemenea, instanţa a reţinut ca relevantă, în sensul unei recunoaşteri implicite a faptei, dorinţa şi demersurile familiilor inculpaţilor de a se împăca cu persoana vătămată, deși această instituţie nu este incidentă în cazul infracţiunii de tâlhărie.

Față de vârsta fragedă a celor două minore, respectiv 9 și 7 ani, la data comiterii faptei, și raportat la modul de acțiune al inculpaților (fiind doi în casă, unul fiind acoperit la față, gestul de a deschide și reînchide ușa, semnul de atenționare făcut cu degetul, la care se adaugă percepția minorelor că se aflau singure în casă, fără apărare, doar cu bunicul lor paralizat), instanța a apreciat că sunt suficiente elemente pentru a considera că asupra minorelor s-au exercitat acte de violență psihică, pentru a le împiedica să cheme ajutoare și a da astfel posibilitatea coinculpatului G. T. de a deposeda persoana vătămată de bani.

Instanța a apreciat că violenţele exercitate de inculpatul I. I. E. împotriva minorelor sunt subordonate scopului inițial de deposedare a persoanei vătămate D. N., de suma de bani.

Totodată, instanța apreciază că inculpatul G. T. a exercitat asupra persoanei vătămate D. N. violențe psihice, prin amenințarea verbală: Moșule, spune unde sunt banii sau te omor!, dar și violențe fizice prin lovirea patului cu mâinile, aruncarea pernei de sub capul victimei și scoaterea fesului de pe capul victimei și aruncarea acestora pe jos.

Analizând contribuţia fiecărui inculpat, instanţa apreciază că tocmai conjugarea acţiunilor celor doi inculpați şi subordonarea lor unui scop unic, reprezentat de deposedarea persoanei vătămate de suma de bani, au asigurat “reușita” activității infracționale.

Referitor la inculpatul  G. T., instanţa a apreciat că aruncarea pernei de sub cap şi scoaterea şi aruncarea fesului pe jos constituie acte de ameninţare directă asupra persoanei vătămate. De asemenea, instanța reține că lovirea cu brațele de către inculpat, a patului, în care se afla victima, constituie o formă de ameninţare, intenţia inculpatului fiind, în mod evident, aceea de a determina persoana vătămată să conformeze şi să nu ceară ajutor, prin producerea unui sentiment de teamă, amplificat de starea de vulnerabilitate în care victima se afla.

 Nu în ultimul rând, instanța a reţinut că răscolirea violentă a camerei, în căutarea banilor, a fost aptă să întregească stare de temere asupra persoanei vătămate.

După readministrarea probatoriului, în rejudecare, nu au fost identificate elemente de probă care să conducă la reţinerea unei alte situaţii de fapt. Astfel, martorii I. S.a (fila 55 dosar), D. A. (fila 56 dosar), Z. P., I. M., S. V.M., S. N., B. T., R. G., D. (S) C.M. (filele 94-100 dosar) au menţinut declaraţiile date anterior în cauză şi nu au făcut referire la alte împrejurări de fapt legate de obiectul cauzei.

Pe baza probatoriului administrat, instanţa şi-a format convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii G. T. şi I. I. E. au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Întrucât instanţa a reţinut că inculpaţii I. I. E.şi G.T. au exercitat acte de ameninţare în desfăşurarea activităţii infracţionale, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va respinge cererea inculpatului G. T.de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d şi e Cod penal în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d şi e Cod penal.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a respins cererea inculpatului I. I. E.de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. 1 lit.  c şi f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. e şi art. 113 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. e  şi art. 113 alin. 2 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului G. T., care la data de  23.03.2015, între orele 1400-1500, a pătruns împreună cu inculpatul I. I.-E., în vârstă de 15 ani, care avea faţa acoperită,  în curtea, apoi în locuinţa persoanei vătămate D. N.i., din Galaţi, str. Tunelului, nr. 71, şi profitând de starea de paralizie a acesteia, prin ameninţări, a deposedat-o de suma de 1230 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d și e Cod penal .

Fapta inculpatului minor I.I. E., care la data de  23.03.2015, între orele 1400-1500, având faţa acoperită, a pătruns împreună cu inculpatul G. T., în curtea, apoi în locuinţa persoanei vătămate D. N., din Galaţi, str. Tunelului, nr. 71, şi exercitând acte de ameninţare asupra martorelor minore S. L. şi S. V., pentru a le împiedica să ceară ajutorul, a asigurat acţiunea de sustragere de către inculpatul G. T. a sumei de 1230 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. c și f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit.  e Cod penal și art. 113 alin. 2 Cod penal.

Instanţa a apreciat că faptele întrunesc toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv sunt prevăzute de legea penală ca infracţiuni, sunt săvârşite cu vinovăţie, nejustificate şi imputabile inculpaţilor.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunilor, instanţa a reţinut că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, aceştia prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea acestuia prin săvârşirea faptei.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului G. T. instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 2 Cod penal, a ţinut seama de  împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (inculpatul a dat dovadă de o puternică determinare infracţională, acţionând împreună cu un minor, prin pătrunderea în locuinţa persoanei vătămate pe care a văzut-o în imposibilitate de a reacţiona şi exercitând acte de ameninţare faţă de aceasta, în scopul obţinerii de venituri ilicite; instanţa a avut în vedere că activitatea desfăşurată de către inculpaţi a afectat, în mod nemijlocit, buna dezvoltare a martorelor minore, impactul activităţii inculpaţilor în privinţa stării psiho-somatice a minorelor fiind major, aşa cum rezultă din evaluarea psihologică efectuată în cauză şi din declaraţiile mamei acestora, marota S. C.), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpatul a încălcat, după condamnarea în primă instanţă, obligaţiile impuse pe durata controlului judiciar şi s-a sustras de la judecată, părăsind ţara, fiind necesare eforturi judiciare pentru localizarea şi prinderea acestuia).

Instanța a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, faptul că inculpatul G. T., deși nu a fost condamnat penal, potrivit fișei de cazier judiciar, a mai avut contact în trecut cu legea penală.

În limitele legale, având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei analizate, instanţa l-a condamnat pe inculpatul G. T. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d și e Cod penal (faptă săvârşită la data de 23.03.2015).

În baza art. 67 alin 2 din Codul penal, cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n Cod penal, a aplicat inculpatului G. T.  pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni şi a dreptului de a comunica în orice mod cu persoana vătămată D. N.şi  cu martorele minore S. V.şi S.L. şi de a se apropia la mai puţin de 50 de metri de aceste persoane, pe o durată de 4 (patru) ani. 

În baza art. 65 alin 1 din Codul penal a aplicat inculpatului G. T. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

La aplicarea acestor pedepse, instanţa a avut în vedere că inculpatul a săvârşit o faptă gravă, îndreptată împotriva unei persoane vătămate aflate în stare de vulnerabilitate, implicând în acţiunile sale şi o persoană vătămată minoră şi s-a sustras de la judecată, astfel încât este nedemn în exercitarea drepturilor anterior menţionate.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal a dedus  perioada reţinerii şi arestării preventive de la 09.06.2015 până la 06.08.2015, inclusiv şi perioada arestării preventive de la 30.11.2016 la zi.

Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menţinut – ca fiind legală şi temeinică -  măsura arestării preventive faţă de inculpatul G. T., apreciind că această măsură preventivă este necesară în continuare, până la soluţionarea definitivă a cauzei pentru a preveni săvârşirea altor fapte antisociale grave, risc pe care instanţa îl apreciază ca fiind foarte ridicat, în raport cu împrejurările cauzei şi conduita procesuală a inculpatului.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul G. T., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Având în vedere starea de minoritate a inculpatului I. I. E., la individualizarea măsurii educative, instanţa va avea în vedere, potrivit art. 115 alin. 2 Cod penal, criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 74 Cod penal, respectiv a ţinut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs (inculpatul a dat dovadă de determinare infracţională şi, folosind un mod de operare, prin purtarea unei cagule, a acţionat prin ameninţarea martorelor minore împotriva persoanei vătămate aflate într-o stare de vulnerabilitate, cu scopul de a o prejudicia; instanţa are în vedere că activitatea desfăşurată de către inculpaţi a afectat, în mod nemijlocit, buna dezvoltare a martorelor minore, impactul activităţii inculpaţilor în privinţa stării psiho-somatice a minorelor fiind major, aşa cum rezultă din evaluarea psihologică efectuată în cauză şi din declaraţiile mamei acestora, marota S. C.), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul nu are antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a avut iniţial o atitudine de recunoaştere, după care a încercat să inducă în eroare organele judiciare, prezentând o situaţie de fapt care nu corespunde adevărului), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului. În privinţa acestor din urmă criterii, instanţa reţine concluziile referatului de evaluare întocmit. Astfel, s-a reţinut în privinţa inculpatului minor că acesta beneficiază de o supraveghere formală din partea familiei şi are carenţe educaţionale.

Deşi Serviciul de Probaţiune a propus luarea faţă de inculpatul I. I. E. a măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice, instanţa, având în vedere gravitatea faptei dedusă din împrejurările şi modul în care inculpatul a acţionat şi urmarea produsă, a apreciat că măsura nu este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatului, fiind necesară luarea unei măsuri privative de libertate.

Astfel, în baza art. 124 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a stabilit şi a luat față de inculpatul minor I. I. E. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. c și f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit.  e Cod penal și art. 113 alin. 2 Cod penal (faptă săvârşită la data de 23.03.2015).

În temeiul art. 127 Cod penal raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal a scăzut din durata măsurii educative aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10.06.2015 până la 10.07.2015, inclusiv.

Potrivit art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menţinut  – ca fiind legală şi temeinică -  măsura controlului judiciar  pe cauțiune faţă de inculpatul I. I. E., măsura fiind necesară în continuare, până la soluţionarea definitivă a cauzei, pentru prevenirea săvârşirii altor infracţiuni grave de către inculpat.

Instanţa constată că în cauză pe baza probelor administrate şi analizate s-a dovedit, fără dubiu, că prin acţiunile ilicite ale inculpaţilor s-a produs prejudiciul reclamat de persoana vătămată, existând legătură directă de cauzalitate între activitatea infracţională şi paguba suferită.

În consecinţă, instanţa, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 25 Cod procedură penală, raportat la art.1349, art. 1372 din Codul civil, a admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpatul G. T., în solidar cu inculpatul I. I. E., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente I. V. şi I. V. să achite părţii civile D. N. suma de 1230 lei, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 al. 6 Cod procedură penală raportat la art. 217 al. 7 Cod procedură penală, s-a dispus  plata din cauțiunea de 8000 lei (achitată de inculpatul I. I. E.) a despăgubirilor civile în valoare de 1.230 lei, către partea civilă D. N.

Potrivit art. 272 alin. 2 Cod procedură penală, onorariile avocaților desemnaţi din oficiu (, vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

 Potrivit art. 274 alin. 2 Cod procedură penală i-a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 1000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 217 al. 7 Cod procedură penală, a dispus plata din cauțiunea de 8000 lei, achitată de inculpatul I. I. E., a sumei de 1000 lei, reprezentând partea inculpatului I. I.E. din cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 217 al. 6 Cod procedură penală, a dispus  restituirea către inculpatul I. I. E. a diferenței de cauțiune, în cuantum de 5770 lei.

Calea de atac

Împotriva  sentinţei penale  nr. 361/17.02.2017, a J. G. au  formulat  apel Parchetul de pe lângă  Judecătoria Galați , inculpatul G.T.și  inculpatul I. I.  E..

În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a criticat  soluția instanței de  fond pentru nelegalitate.

S-a arătat în apelul formulat că prin sentinţa penală nr. 1332 din data de 28.06.2016, pronunţată  în dosarul  nr. xxxxx/233/2015, al Judecătoriei Galaţi, instanţa de fond a dispus cu privire la inculpatul G.T., printre altele, condamnarea la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru  săvârşirea  infracţiunii  de  tâlhărie  calificată, prevăzută  de  art. 223- 234 alin. 1 litera f Cod penal, cu  aplicarea  art. 77 literele d şi e Cod penal şi art. 78 alin. 1 Cod penal (faptă  din 23.03.2015)

Prin decizia penală nr. 981 din data de 07.10.2016, pronunţată în dosarul nr. 16640/233/2015, al Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpaţii  G. T. şi I. I.E., desfiinţarea sentinţei penale nr. xxxx/2016  a  Judecătoriei Galaţi şi  trimiterea  cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin sentinţa penală  nr. 361 din data de 23.03.2017, pronunţată  în dosarul  numărul 16640/233/2015*, al Judecătoriei Galaţi, instanţa de fond a dispus cu privire la inculpatul  G. T., printre altele, condamnarea la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă  prevăzută de art. 223- art. 234 alin. 1 litera f  Cod penal, cu aplicarea  art. 77 literele d şi e Cod penal şi  art. 78  alin. 1 Cod penal (faptă  din 23.03.2015).

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi nu  a  atacat sentinţa penală nr. 1332/2016  a Judecătoriei Galaţi.

Potrivit  dispoziţiilor  art. 425  alin. 2  Cod procedură penală, dacă hotărârea  a fost desfiinţată  în apelul procurorului, declarat  în defavoarea inculpatului, instanţa care  rejudecă poate  agrava soluţia  dată de prima instanţă.

Per a contrario, instanţa nu poate agrava  soluţia dată de prima instanţă dacă  hotărârea  a fost desfiinţată în apelul inculpatului.

Or, în cauza de faţă, în rejudecare, în urma readministrării aceluiaşi  material probator, instanţa  a  reţinut  aceeaşi  situaţie de fapt  şi a  agravat  soluţia  dată de  prima instanţă, deşi  hotărârea a  fost desfiinţată  în apelul inculpatului G. T..

În cursul  judecății apelului ,reprezentantul  Ministerului Public  a  suplimentat , oral,  motivele de  apel ale Parchetului de pe lângă  Judecătoria Brăila, arătând  că în  mod nelegal, inculpatului G. T. i-a  fost  interzis dreptul prevăzut de  art. 66 alin. 1 litera n  Cod penal (ca  pedeapsă complementară și accesorie), din moment ce în  primul ciclu procesual) sentinţa  penală nr. 1332/28.06.2016 a  Judecătoriei Galaţi), instanţa de  fond nu  ăi aplicase  această interdicţie ,

Apelantul inculpat-  G. T.prin apărător  ales, a fost de acord  cu motivele  de apel ale Parchetului  de pe lângă  Judecătoria Galaţi , arătând  ca  acestea erau  şi două  dintre motivele  sale de  apel.

În continuare, în apelul său, inculpatul  G. T a solicitat, în esenţă, următoarele:

-achitarea sa, în baza  art.  396  alin. 5  Cod  procedură penală raportat la  art.  16  alin 1  litera c  Cod procedură penală.

-schimbarea încadrării juridice  dată  faptelor  din infracţiunea de  tâlhărie calificată  în infracţiunea de furt  calificat  prevăzută de  art.  228- 229 alin 1  litera c şi alin 2  litera b  Cod penal şi  în continuare, încetarea  procesului penal conform  art- 396 alin. 6  Cod procedură penală , raportat la  art. 16  alin 1  litera  g  Cod procedură penală  în referire  la  art.  231 alin. 2  Cod  penal;

-în subsidiar,  redozarea pedepsei aplicate, în sensul  diminuării  ei până  la un nivel  care să  permită  adoptarea  unei  modalităţi de  executare  neprivative de libertate.

În apelul formulat,  inculpatul I. I. E., prin apărător ales, a criticat  soluţia instanţei de  fond pentru nelegalitate  şi netemeinicie, pentru  motivele pe larg  arătate  în încheierile  de şedinţă  din 18.05.2017 şi 19.06.2017 (când  dezbaterile  au fost reluate  în complet de  divergenţă),

A solicitat în esenţă următoarele:

-achitarea sa, în baza  art  396 alin. 5  Cod procedură penală raportat la  art.16  alin  1 litera c  Cod procedură penală.

-schimbarea încadrării juridice  din  infracţiunea de tâlhărie calificată, în  cea de  furt calificat,  prevăzută de art. 228 alin 1 – 229 alin. 1  litera c  şi alin. 2  litera b Cod penal  şi în continuare  încetarea  procesului penal, în baza  art.  396  alin. 6 Cod procedură penală  în  referire  la  art. 16 alin 1 litera g  Cod procedură penală,  raportat la  art.  231  alin. 2 Cod penal.

-în subsidiar, aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate (asistare zilnică).

Analizând  apelurile  formulate  din prisma  motivelor  invocate, dar şi din oficiu  sub  toate aspectele, potrivit  art,  417  alin. 2  Cod procedură  penală, Curtea constată.

1.Apelul  formulat  de Parchetul  de  pe  lângă J. G.este fondat, urmând  a fi  admis,  potrivit  art. 421 punctul 2 litera a  Cod procedură penală.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 1332/28.06.2016 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul G. T. a fost condamnat pentru săvârşirea  infracţiunii de tâlhărie  calificată, la 4  ani închisoare  şi  3 ani  interzicerea drepturilor prevăzute de  art. 66  alin 1  literele a şi b  Cod penal.

Împotriva sentinţei penale nr. 1332/28.06.2016 a Judecătoriei Galaţi  au formulat  apel  inculpaţii  G. T.  şi  I.  I. E.,  apeluri  care  au fost  admise  prin decizia penală nr. 981/A/07.10.2016 a  Curţii de Apel Galați, dispunându-se  trimiterea cauzei  spre rejudecare la instanţa de fond.

Având în vedere  dispoziţiile  art. 418 Cod  procedură penală , coroborate cu dis part. 425 Cod procedură penală, instanţa de fond nu  putea aplica inculpatului G. T.  o pedeapsă  principală mai mare de 4 ani închisoare .

De asemenea, instanţa  de fond , nu putea  aplica inculpatului interdicţia  prevăzută de  art 66 alin 1  litera n Cod penal ( ca  pedeapsă  complementară şi accesorie), deoarece  aceasta nu îi fusese aplicată în primul ciclu procesual.

2. Apelul inculpatului G. T.  este fondat , urmând  a fi admis , potrivit  art. 421 punctul 2  litera a  Cod procedură penală, din aceleaşi considerente  pentru care urmează a fi  admis apelul  promovat de Parchetul de pe  lângă  Judecătoria Galaţi, care  este în favoarea sa.

Celelalte  motive de  apel invocate  de inculpatul Gheorghe Traian, prin apărător  ales,  fiind  respinse,

 În cauză  nu se poate  dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea de tâlhărie  calificată  prevăzută de art. 233-234 alin 1 litera f Cod penal în  infracţiunea de furt calificat , prevăzută  de art. 228- 229 alin. 1  litera c  şi alin. 2 litera b Cod penal.

Ceea ce diferenţiază infracţiunea de tâlhărie  de cea de furt calificat  este  exercitarea de ameninţări sau  violenţe  pentru ca inculpatul  să îşi apropie bunul sau  pentru  ca  acesta să îl  păstreze  sau pentru a-şi asigura  scăparea.

Ameninţarea constă  în a ameninţa  o persoană  cu săvârşirea unei infracţiuni sau  a unei fapte  păgubitoare  îndreptate împotriva sa ori a altei persoane.

Prin violenţe  se înţelege  lovirea sau orice  acte de violenţe cauzatoare de  suferinţe fizice.

Pe lângă acestea, doctrina a creat şi  noţiunea de violenţă psihică caracterizată  prin  provocarea de suferinţe psihice, care se reflectă  în suferinţe fizice şi se înglobează în noţiunea de „alte violenţe” sau  au ca  rol de a face „ameninţarea” mai plauzibilă, înglobându-se  în  infracţiunea de „ameninţare”.

Ameninţarea şi noţiunea de „alte violenţe” se raportează atât la latura materială a  activităţii inculpatului cât , mai ales, la persoana  căreia i se adresează ameninţarea sau care  suferă  „alte violenţe”, la  vârsta ei , la starea de sănătate, la nivelul  de instrucţie, la mediul social din care  provine, etc.

Ameninţarea sau violenţele trebuie să aibă  ca  rezultat înfrângerea voinţei  persoanei vătămate, astfel încât  aceasta să  nu îşi poată apăra bunul, să  nu poată încerca  recuperarea acestuia, sau  să nu încerce, să îl  prindă pe autor,  pentru a-l preda  autorităţilor ( „actio pro magistrature”).

Din analiza materialului probator  rezultă  următoarele  elemente de ameninţare sau  violenţă, care conduc la ideea că fapta inculpaţilor constituie infracţiunea de tâlhărie calificată  şi  nu de furt calificat.

-inculpaţii au pătruns în camera în care  se afla  persoana vătămată D. N. , pe timp de zi, unul dintre ei (cel mai probabil I.I. E.) purtând pe faţă  un fes, folosit  în fapt ca o cagulă, pentru a-i  acoperi faţa.

-inculpaţii au adresat o ameninţare  persoanei vătămate spunând „Moşule spune unde sunt banii sau te omor!”.

-inculpaţii au lovit  în mod repetat cu  mâinile în tăblia patului  unde stătea persoana vătămată D.N.,  în apropierea capului acestuia, provocând zgomot şi încercând să acrediteze ideea că l-ar putea lovi,  făcând astfel şi mai  credibilă ameninţarea  cu violenţa şi cu moartea.

-inculpaţii au exercitat „alte violenţe” asupra persoanei vătămate, trăgându-i  perna de sub cap şi luându-i  fesul de pe cap şi trimiţându-l pe jos, Tocmai  pentru  a spori  credibilitatea ameninţărilor cu violenţa şi cu moartea  şi pentru a-l face să  spună unde are  ascunşi banii.

-inculpaţii au profitat de  boala fizică a persoanei vătămate (handicap  locomotor)care  îl punea  în imposibilitate de a se apăra.

Nu are importanţă că de frică,  persoana  vătămată D. N.  nu a spus niciun cuvânt şi nu a indicat unde se aflau banii , aceştia  fiind găsiţi  ulterior de către inculpaţi, care au scotocit prin cameră.

Important  este  că voinţa părţii vătămate a fost înfrântă, el nemaireacţionând  în niciun fel pentru a-şi apăra bunurile  sau pentru a le păstra.

c)În cauză  în mod corect  instanţa de fond a apreciat că , raportat la criteriile generale de  individualizare  prevăzute de art. 74 Cod penal, la  persoana inculpatului G. T., la conduita sa procesuală, la  persoana  părţii vătămate D. N., la  vârsta acestuia  şi starea  de sănătate, la natura infracţiunii săvârşite  şi la  cuantumul prejudiciului cauzat,  scopul  pedepsei nu poate fi atins  faţă de inculpatul G. T. decât  prin privare  efectivă  de libertate şi nu  se impune adoptarea vreunei alte  modalităţi de executare  neprivative  de libertate ( suspendare sub supraveghere).

3. Apelul inculpatului I. I. E.  apare ca nefondat , urmând  a fi respins  potrivit art 421 punctul 1  litera b Cod procedură penală.

Pentru primele  două motive de apel  vizând  achitarea inculpatului  şi schimbarea încadrării  juridice din tâlhărie calificată  în furt calificat apelul  inculpatului I. I. E., urmează a fi respins pentru aceleaşi motive  pentru  care a fost  respins apelul inculpatului G. T..

c) În privinţa  motivului privind schimbarea  modalităţii de executare a măsurii  educative privative de libertate a  internării într-un centru educativ, cu  măsura educativă  neprivativă de libertate a asistării zilnice pe durata  ei maximă, Curtea  apreciază  acest  motiv ca nefondat.

Măsura  asistării zilnice se poate lua faţă de inculpatul minor  pe o durată  de maxim 6 luni.

Acest cuantum, instanţa îl apreciază ca neîndestulător pentru reeducarea şi resocializarea inculpatului I. I. Ed., raportat la natura  infracţiunii săvârşite, împrejurările comiterii faptelor, persoana  părţii vătămate D. N.i, cuantumul prejudiciului produs etc.

De asemenea, Curtea  are în vedere  şi concluziile raportului de evaluare întocmit  de Serviciul de Probaţiune Galaţi.

Au fost menţinute  celelalte  dispoziţii ale  sentinţei penale apelate.

În baza  art. 424 Cod procedură penală  va fi menţinută  starea de arest preventivă  a inculpatului G. T.  şi se va deduce  din pedeapsa aplicată acestuia  durata  reţinerii  şi arestării  preventive  de la 09.06.2015 şi până la 06.08.2015 şi cu  începere de la 30.11.2016 la zi (26.06.2017).

În baza  art. 275 alin. 2 Cod procedură  penală, inculpatul – apelant I. I. E. va fi  obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Cu opinia separată a domnului judecător D. P.

CURTEA

Examinând actele şi lucrările dosarului , constată următoarele:

Din probele administrate în cauză rezultă  că inculpatul G. T. a intrat în camera în care se afla persoana vătămată D. N. și pe un ton violent i-a cerut banii victimei, spunându-i că o omoară. Văzând că victima nu răspunde favorabil cerințelor sale, inculpatul a început să exercite violențe asupra persoanei vătămate. În acest sens, a lovit cu mâinile, patul în care se afla victima, apoi i-a tras perna de sub cap și i-a scos fesul de pe cap, aruncându-le pe jos.

Văzând că persoana vătămată nu se poate mișca, din cauza afecțiunilor medicale, inculpatul G.T. a început să răvășească în mod violent, lucrurile, răscolind sub toate hainele și așternuturile, ocazie cu care a găsit sub salteaua celuilalt pat din cameră (cel pe care-l folosește soția persoanei vătămate) un portofel din care a sustras suma de 1230 lei.

De observat ca legiuitorul, în conținutul incriminării faptei de tâlhărie, enumera exhaustiv modalitățile prin care se realizează tâlhăria. Astfel, legea se refera la "amenințare" înțelegând săvârșirea faptei incriminate în art. 193 Cod penal, la "violenţe" înțelegând orice formă de presiune fizică sau morală asupra persoanei împotriva căreia este îndreptată, chiar dacă acele violente nu s-ar încadra în art. 180 Cod penal sau art. 193 Cod penal.

Indiscutabil că acțiunea adiacentă a tâlhăriei va fi realizata când violentele folosite au fost săvârșite în condițiile arătate în art. 180-182 si 189 Cod penal. Violenţa fizică se poate concretiza, nu numai într-o faptă contra integrității corporale sau sănătăţii per¬soanei (lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, vătămarea corporală gra¬vă), dar şi într-o faptă contra libertăţii fizice a acesteia, cum este lipsirea de liber¬tate în mod ilegal a unei persoane. Pentru ca vreuna din aceste fapte să poată constitui o parte componentă a elementului material, se cere ca ea să fi fost săvârșită în vreunul din scopurile prevăzute de textul de lege, adică să se afle în raport de la mijloc la scop cu acțiunea principală.

Pentru existenţa laturii obiective a tâlhăriei, violenţele trebuie să fie exercitate direct împotriva victimei; violenţele fata de lucruri pot constitui şi ele, uneori, o amenințare (de exemplu, ruperea legăturii telefonice, lovirea fundului unei ambarcațiuni pentru a face să se scufunde, stropirea cu benzina a încărcăturii dintr-un camion cu scopul de a o incendia).

Prin "punerea victimei în stare de inconștienţă" se înțelege folosirea de narcotice sau alte substanțe de natură sa provoace starea de inconștienţă a victimei.

Prin punerea victimei în "neputință de a se apăra" se înțelege aducerea acesteia în situația de a nu putea folosi posibilitățile de apărare datorită acțiunii de imobilizare, dezarmare, punerea unui căluş în gură etc.

Deci pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie  este necesar  ca acţiunea de  ameninţare  cu  producerea unui rău a părţii vătămate trebuie să  fie determinată  şi să  ducă  pe plan obiectiv  la  silirea părţii vătămate  să predea  inculpatului  împotriva voinţei sale  bunul  ce face obiectul tâlhăriei.

Cu alte cuvinte  acţiunea de ameninţare  trebuie să provoace  efectiv această temere părţii  vătămate .

Or, din probele administrate în cauză  rezultă că  actele de violență exercitate de  inculpaţi asupra patului  şi pernei şi fesului părţii vătămate nu au fost de natură  a o determina pe aceasta  să  arate inculpaţilor  locul în care îşi ţinea banii.

Practic, inculpatul  a căutat în  camera în care se afla partea vătămată , a găsit sub alt pat din cameră portofelul cu banii părţii vătămate pe care şi l-a  însuşit.

Deci  nu activitatea de ameninţare a  determinat  găsirea portofelului , ci  activitatea de căutare  în cameră desfăşurată de  inculpat.

Pe cale de  consecinţă  nu se poate reţine  săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în sarcina celor doi inculpaţi , putându-se  reţine  infracţiunea  de  furt calificată prin violare de domiciliu prevăzută de art . 228-229 alin 1 litera c şi alin 2  litera b Cod penal.

Problema de drept

Nelegalitatea soluției de condamnare față de unul dintre inculpați, prin prisma cuantumului pedepsei principale aplicate și a uneia dintre pedepsele complementare/accesorii.

Domenii speta

Spete similare