Din dispoziţiile art. 618 şi 634 din vechiul Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se ţină seama şi de interesul celui ce urmează să suporte consecinţele ei, şi nu să se ia în considerare în mod precumpănitor ş

SERVITUTE DE TRECERE

Din dispoziţiile art. 618 şi 634 din vechiul Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se ţină seama şi de interesul celui ce urmează să suporte consecinţele ei, şi nu să se ia în considerare în mod precumpănitor şi exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere. Traseul servituţii a fost stabilit prin sentinţa atacată cu respectarea prevederilor legale incidente care permit a se stabili un traseu al servituţii şi pe o cale de acces mai lungă, dar care era utilizată anterior de proprietarului fondului dominant, iar nu neapărat pe calea cea mai scurtă, dar neutilizată, şi care presupune realizarea unor lucrări pentru a fi utilizată ca atare.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3579/2016 PRONUNŢATĂ DE JUDECĂTORIA BISTRIŢA

Prin sentinţa civilă nr. 3579/2016 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, menţinută prin Decizia civilă nr. 327/A/2017 a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantele SC F SRL şi SC M CS SRL, împotriva pârâtelor SC M SA BISTRIŢA, SC A SA B, BRD GSG SA, prin S B, SC NP SRL şi SC BT SA-S B, şi în consecinţă:

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele SC F SRL şi SC M C SRL împotriva pârâtei SC A SA şi în contradictoriu cu pârâtele BRD GSG SA, SC NP SRL şi SC BT SA-SB;

 A  fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele SC F SRL şi SC M S SRL împotriva pârâtei SC M SA şi în contradictoriu cu pârâtele BRD GSG SA, SC NP SRL şi SC BT SA-SB;

S-a constatat că imobilele terenuri aparţinând reclamantei SC F SRL, înscris în CF 72103 B nr.top. 7119/3/1 în suprafaţă de 677 mp  şi aparţinând reclamantei SC MCS SRL, înscris în CF 59234 B nr.top. 7119/3/2 în suprafaţă de 677 mp sunt locuri înfundate în înţelesul legii;

S-a dispus instituirea unei servituţi de trecere în favoarea imobilelor fonduri dominante aparţinând reclamantei SC F SRL, înscris în CF 72103 Bistriţa nr.top. 7119/3/1 şi aparţinând reclamantei SC MCS SRL, înscris în CF 59234 B nr.top. 7119/3/2 peste imobilul fond aservit aparţinând pârâtei SC A SA constituit din nr. 59849, 59960 şi 10241 din aceleaşi nr. de CF B, conform variantei a II-a anexă la raportul de expertiză tehnică topografică efectuată în cauză de expertul TM, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, servitute definită de conturul poligonal A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L pe suprafaţa totală de 582 mp, cu afectarea numărului cadastral 59849 proprietatea pârâtei SC A SA pe lungimea de 70,42 m şi lăţimea de 3 m, conform conturului poligonal definit de punctele A-B-K-L cu suprafaţa de 218 mp, a numărului cadastral 59960 pe o lungime de 20,69 m şi o lăţime de 3 m, conform conturului poligonal determinat de punctele B-C-J-K, cu suprafaţa de 68 mp, iar numărul cadastral 10241 este pe o lungime de 95 m şi o lăţime de 3 m, conform conturului poligonal determinat de punctele C-D-E-F-G-H-I-J cu suprafaţa de 296 mp, lungimea totală a servituţii fiind de 186 m, iar lăţimea de 3 m, iar suprafaţa totală afectată este de 582 mp (218 mp din nr. cadastral 59849, 68 mp din nr. cadastral 59960 şi 296 mp din nr. cadastral 10241).

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a servituţii de trecere potrivit variantei a II-a  anexă la raportul de expertiză tehnică topografică efectuată în cauză de expertul TM, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţional SC A SA împotriva reclamantelor pârâte reconvenţional şi în consecinţă, au fost obligate reclamantele pârâte reconvenţional să achite, în solidar, pârâtei reclamantă reconvenţional SC A SA B suma de câte 23 lei/an fiecare, cu titlu de despăgubiri civile cuvenite pentru folosirea terenului afectat ca urmare a instituirii dreptului de servitute, sumă ce se va achita anual începând cu data pronunţării prezentei hotărâri pentru viitor.

Au fost obligate reclamantele să achite, în solidar, pârâtei reclamantă reconvenţional SC ASA B suma de 1789,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost obligate reclamantele să achite în solidar pârâtei SC M SA suma de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta reclamantă reconvenţional SC A SA B să achite reclamantelor suma totală de 483,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, mai precis câte 241,75 lei pentru fiecare reclamantă pârâtă reconvenţional.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, în baza probatoriului administrat,  a reţinut următoarele.

Reclamantele SC F SRL şi SC M C S SRL au achiziţionat de la SC M SA, în baza unor contracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 4390/1997 şi 4392/1997 de BNP DM (filele 5-8 din dosar), suprafaţa de 667 mp, teren identificat în CF 6683 B, nr. top 7719/3/1 – societatea F SRL, şi suprafaţa de 667 mp, teren identificat în CF 6684 B, nr. top 7719/3/2 – societatea MCS SRL, imobile care au fost dezmembrate din CF 6679 B, nr. top 7719/1, proprietatea vânzătoarei SC M SA, ocazie cu care s-a stabilit şi traseul de trecere, însă expertul a omis defalcarea drumului de trecere peste acces la imobilul cumpărat, drum care era prevăzut peste imobilul de la care au cumpărat cele două reclamante.

Ca atare, prin acţiunea introductivă au solicitat să se constate că imobilele terenuri înscrise în CF B, nr. top 7719/3/1 în suprafaţă de 677 mp, proprietatea FSRL, şi CF 6684 Bistriţa, nr. top 7119/3/2 în suprafaţă de 677 mp, proprietatea societăţii MSC SRL, sunt locuri înfundate în înţelesul legii, precum şi a se institui o servitute de trecere în favoarea imobilelor fonduri dominante, prin determinarea traseului de trecere care să se înscrie în CF ca drum de acces. Din raportul de expertiză tehnică efectuat şi completat în cauză de exp. TM (filele 185-239, respectiv 282-290, 341-348 din dosarul de fond), instanţa a reţinut că imobilele care constituie obiect al cererii reclamantelor de instituire a servituţii de trecere, indicate ca fiind fonduri dominante, sunt situate în intravilanul municipiului Bistriţa, în zona industrială, la estul străzii VC, fiind identificate cu numerele topografice 7119/3/2, 7119/3/1, înscris în cărţile funciare 59234, 72103 B în favoarea reclamantelor SC MCS SRL respectiv SC F SRL.

 Suprafaţa tabulară a imobilului identificat cu numărul topografic 7119/3/2 aflat în proprietatea societăţii SC MCS SRL este de 677 mp iar cea a imobilului identificat cu numărul topografic 7119/3/2 aflată în proprietatea societăţii SC F SRL este tot de 677 mp., categoria de folosinţă a terenului este curţi construcţii.  Pe teren sunt edificate cinci construcţii cu destinaţia de magazii (depozite), iar vecinătăţile imobilelor sunt: la nord: SC P SA, la est si sud: numărul cadastral 10241 înscris în cartea funciară 56494 B în favoarea societăţii S.C. ACI S.A. si la vest: numărul cadastral 59960 înscris în cartea funciară 59960 Bistriţa în favoarea societăţii S.C. ACI S.A.

Imobilele identificate prin numerele topografice 7119/3/2, 7119/3/1 din cărţile funciare 59234, 72103 B, asupra cărora dreptul de proprietate este înscris în favoarea reclamantelor SC MCS SRL respectiv SC F SRL, se constituie în fond dominant şi prezintă caracteristicile unui lot înfundat, neavând acces direct la drumul public (strada VC). Terenul fond aservit, asupra căruia se solicită instituirea unei servituţi de trecere de către reclamantele, societăţi comerciale, este identificat cu numărul cadastral 63380 înscris în cartea funciară numărul 63380 B în favoarea societăţii SC NP SRL si cu numărul cadastral 59960 înscris în cartea funciară 59960 B în favoarea societăţii SC ACI SA.

 În prezent accesul la imobilele aflate în proprietate reclamantelor se efectuează prin curtea societăţii pârâte SC ACI SA.  Reclamantele s-au mai judecat cu pârâta SC M SA pentru acelaşi obiect respectiv servitute de trecere în Dos. nr. 4879/1999 al Judecătoriei Bistriţa, în care prin sentinţa civilă nr. 1180/2001 s-a admis acţiunea şi s-a dispus crearea unei servituţi de trecere peste terenul pârâtei în favoarea reclamantelor, însă această hotărâre a fost modificată în căile de atac, prin Decizia civilă nr. 129/2002/A pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dos. nr. 2813/2001, care a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 2286/2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dos. nr. 5611/2002, respingându-se acţiunea cu motivarea că este imposibilă crearea unei servituţi de trecere peste terenul pârâtei, deoarece erau afectate reţelele electrice de medie tensiune, fiind necesară devierea lor şi a unor stâlpi, devierea unor reţele de abur şi apă caldă ce deserveau SC P SA, creându-se astfel grave prejudicii.

Raportat la amplasamentul tuturor suprafeţelor de teren în litigiu, nu ar fi însă posibilă exercitarea dreptului de servitute ce se va constitui asupra terenului proprietatea pârâtei, în favoarea fondurilor dominante cu nr. topo. 7719/3/1 şi 7719/3/2, aflate în proprietatea reclamantelor F S.R.L. şi MCS S.R.L., decât în ipoteza în care se va institui un drept de servitute şi asupra terenului aflat în proprietatea pârâtei M SA, societate de la care reclamantele au cumpărat terenurile.

În prezenta cauză, SC ACI SA a fost de acord cu instituirea servituţii de trecere pe terenul proprietatea sa, dar aceasta să se facă cu respectarea prevederilor art. 616 - teza finală din Codul civil, respectiv cu acordarea unei despăgubiri în favoarea pârâtei, al cărui cuantum să fie determinat în raport de pagubele care vor fi cauzate ca urmare a constituirii dreptului de servitute, aşa cum de altfel se arată în textul de lege mai sus citat: „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.

Este real că, anterior promovării acţiunii reclamantelor, societatea ACI Bistriţa şi-a manifestat disponibilitatea de a facilita accesul acestor societăţi comerciale la terenurile aflate în proprietatea lor, propunându-le drept variante: fie vânzarea, la preţul pieţei, a unei suprafeţe de teren din proprietatea pârâtei, caz în care reclamantele ar fi avut posibilitatea să-şi exercite, în plenitudinea lor, atributele dreptului de proprietate asupra acelei parcele, ceea ce nu se poate realiza prin constituirea dreptului de servitute de trecere; fie efectuarea unui schimb de terenuri între societăţi, situaţie în care reclamantele ar fi devenit proprietare asupra parcelelor, şi nu doar titulare ale unui drept de servitute, aspect care reiese din adresa nr.  5777/29.10.2010 (fila 38), care a fost comunicată societăţii comerciale F S.R.L., precum şi cu procesul-verbal de conciliere directă încheiat la data de 25.03.2011 (fila 13) între pârâtă şi reclamante.

Pârâta a formulat şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantelor, în solidar, la plata despăgubirilor cuvenite societăţii ACI Bistriţa S.A. pentru pagubele care le vor fi cauzate ca urmare a constituirii dreptului de servitute asupra terenului proprietatea pârâtei (valoarea de circulaţie a terenului, cheltuielile privitoare la dezmembrarea parcelei şi înscrierea în C.F., orice alte costuri sau prejudicii produse pârâtei); cu cheltuieli de judecată. Expertul tehnic TM, în urma măsurătorilor topografice efectuate şi raportat la obiectivele propuse în cauză, în funcţie de obiectul acesteia a propus două variante ale servituţii de trecere conform cererilor formulate de către părţi, învederând faptul că raportat la poziţia terenurilor şi amplasarea căii publice respectiv a străzii C este necesară instituirea unei servituţi de trecere, terenul reclamantelor având caracteristicile unui lot înfundat.

La stabilirea variantei 1 de servitute expertul a avut în vedere prevederile art. 617-618 din Codul civil, în această variantă trecerea peste terenurile aservite efectuându-se pe calea cea mai scurtă, prin definirea celor două imobile proprietatea reclamantelor ca fonduri dominante fiind implicită crearea unei căi de acces, întrucât reclamantele nu au acces direct la calea publică. Definirea a două căi de acces, una pe terenul aparţinând de SC NP SRL şi una pe terenurile aparţinând SC ACI SA, la fondurile dominante răspund acestui obiectiv de creare a servituţii de trecere, dar instanţa a reţinut că SC NP SRL este parte în proces doar pentru opozabilitate, deoarece faţă de aceasta reclamantele nu au solicitat instituirea unei servituţi de trecere pe terenul său.

 În varianta numărul 2, expertul tehnic a evidenţiat traseul servituţii de trecere în favoarea fondului dominant constituit din numerele topografice 7119/3/2, 7119/3/1 asupra fondului aservit constituit din numerele cadastrale 59849, 59960,10241 înscrise în cărţile funciare 59849, 59960, 56494 Bistriţa, sarcină care afectează proprietatea tabulară a pârâtei S.C. ACI S.A. respectiv conturul poligonal definit de punctele A-B-C-D-E-F-G-H-l-J-K-L, care are o suprafaţă de 582 mp şi afectează trei numere cadastrale aflate în proprietatea SC ACI SA. Numărul cadastral 59849 este afectat pe o lungime de 70.42 m şi o lăţime de 3 m conform conturului poligonal definit de punctele A-B-K-L cu suprafaţa de 218 mp, numărul cadastral 59960 este afectat de conturul poligonal B-C-J-K cu suprafaţa 68 m, iar numărul cadastral 10241 este afectat de conturul poligonal C-D-E-F-G-H-I-J cu suprafaţa de 296 mp.

Terenul ce constituie fondul aservit, proprietatea SC ACI SA B se înscrie în CF nr. 59960 B, cad 59960 pentru varianta l-a a servituţii de trecere, respectiv în CF 59849 B, cad 59849; CF 59960 B, cad 59960 si in CF 56494 B cad 10241, pentru varianta a II-a .Apoi s-a solicitat de către părţi identificarea unui traseu alternativ, suplimentar la cele două prezentate, traseu care să fie mai puţin păgubitor decât cele enunţate anterior, dar cel găsit potrivit variantei a II-a ar fi afectat terenul unei alte societăţi comerciale P SA care de asemenea nu a fost chemată în judecată şi, pe de altă parte, traseul propus era mai lung cu 10 metri faţă de cele  2 variante realizate anterior. Pentru a da naştere la un drept de servitute de trecere, practica judecătorească a statuat că lipsa ieşirii la calea publică, trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat, impediment ce în cauză nu subzistă.

În speţă, reclamantele au solicitat constituirea unei servituţi de trecere, în favoarea terenului lor peste terenul proprietatea pârâtelor, motivat de intervenirea unor neînţelegeri cu pârâta SC ACI SA, începând din anul 2010, când pârâta le-a comunicat de nenumărate ori că este restricţionat şi interzis accesul pe proprietatea acesteia. Este real că această pârâta le-a comunicat reclamantelor că nu au nici o obligaţie legală să le asigure accesul şi că între ele nu există nici o convenţie prin care să se reglementeze accesul reclamantelor pe terenul pârâtei SC ACI SA, motiv pentru care aşa cum reiese din conţinutul adresei nr. 4929/1.09.2010 (fila 15 din dosar), pârâta a avut intenţia de a vinde o porţiune de  teren determinată astfel încât să aibă acces,  reclamantelor, cu acces direct dinspre str. VC, însă între părţi nu s-a încheiat o convenţie în acest sens.

Din dispoziţiile art. 618 şi 634 din vechiul Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se ţină seama şi de interesul celui ce urmează să suporte consecinţele ei, şi nu să se ia în considerare în mod precumpănitor şi exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.

 Raportat la considerentele mai sus expuse, instanţa a apreciat temeinicia acţiunii reclamantelor faţă de pârâta SC ACI SA, urmând a o respinge faţă de pârâta SC M SA, ca neîntemeiată, privind stabilirea dreptului de servitute cu precădere din perspectiva dispoziţiilor art. 616 şi urm. Cod civil de la 1864, care reglementează condiţiile servituţii legale de trecere, stabilind în fapt că nu există vreun impediment legal pentru instituirea acestui drept, instanţa opinând pentru stabilirea servituţii de trecere, potrivit variantei II stabilită prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expertul TM, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, servitute definită de conturul poligonal A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L pe suprafaţa totală de 582 mp, cu afectarea numărului cadastral 59849 proprietatea pârâtei SC ACI SA pe lungimea de 70,42 m şi lăţimea de 3 m, conform conturului poligonal definit de punctele A-B-K-L cu suprafaţa de 218 mp, a numărului cadastral 59960 pe o lungime de 20,69 m şi o lăţime de 3 m, conform conturului poligonal determinat de punctele B-C-J-K, cu suprafaţa de 68 mp, iar numărul cadastral 10241 este pe o lungime de 95 m şi o lăţime de 3 m, conform conturului poligonal determinat de punctele C-D-E-F-G-H-I-J cu suprafaţa de 296 mp, lungimea totală a servituţii fiind de 186 m, iar lăţimea de 3 m, iar suprafaţa totală afectată este de 582 mp (218 mp din nr. cadastral 59849, 68 mp din nr. cadastral 59960 şi 296 mp din nr. cadastral 10241).

La adoptarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere faptul că până în prezent că ieşirea reclamantelor la drumul public s-a făcut prin curtea pârâtei SC ACI SA, terenul reclamantelor nefiind imediat  în vecinătatea terenului aparţinând de pârâta SC M SA, iar pe parcursul procesului pe terenul aparţinând de SC NP SRL corespunzător nr. cadastral  63380 aflat în vecinătatea terenului aparţinând reclamantelor s-a construit o hală de producţie şi atelier de tâmplărie, data începerii construcţiei fiind 29.09.2014, astfel încât expertul tehnic a arătat în completarea nr.2 la raportul de expertiză tehnică (fila 343 dosar fond) că nu mai este posibil a se propune varianta nr.1 a servituţii de trecere pe acest nr. cadastral.

Conform art. 618 din Codul civil de la 1864 trebuie "a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisa". Aşadar, în speţă, din probele administrate, acte, interogatorii, expertiză tehnică, rezultă, fără putinţă de tăgada, că terenurile proprietatea reclamantelor reprezintă lot înfundat.

 In raport de exigentele art.480 Cod civil, instanţa  a apreciat ca  pentru a  satisface cerinţele unui exerciţiu deplin al dreptului de proprietate al reclamantelor asupra terenului, este necesară instituirea acestei servituţi în favoarea fondurilor dominante, varianta cea mai puţin împovărătoare pentru fondurile aservite şi care răspunde exigenţelor art. 617 şi 618 C.civ. din 1864, referitoare la scurtarea căii proprietarului fondului închis, „ca să iasă la drum” şi la alegerea trecerii prin „locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”, fiind cea propusă de expertul tehnic conţinută în raportul de expertiză tehnică, în varianta a 2-a şi tabelul de mişcare parcelară anexă la acesta, acte ce vor face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Este real că, în cauză s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, dar excepţia a fost soluţionată de instanţă prin încheierea civilă din 09.11.2011 (f. 69), apreciindu-se că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 1201 din vechiul Cod civil, respectiv inexistenţa triplei identităţi - obiect, părţi şi cauză.

 Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal, reclamantele SC F SRL şi SC MCS SRL solicitând admiterea apelului si schimbarea în parte a hotărârii apelate.În motivarea apelului  s-a arătat că, apelantele-reclamante F SRL şi MCS SRL, au solicitat în contradictoriu cu Societatea ACI B SA si M SA, să se constate ca imobilele terenuri înscrise în CF 6683 Bistriţa nr. top 7719/3/1, în suprafaţă de 677 mp, proprietatea F SRL şi CF 6684 B nr. top 7719/3/2 în suprafaţă de 677 mp proprietatea societăţii MCS SRL, sunt locuri înfundate, iar calea de acces la aceste imobile se poate realiza doar peste imobilele terenuri aparţinând intimatelor şi să se dispună instituirea unei servituţi de trecere, precum şi chemarea în garanţie a societăţii M S.A., în cazul în care instanţa va acorda servitute de trecere peste imobilul aparţinând societăţii ACI SA, pentru a suporta cheltuielile reprezentând contravaloarea instituirii servituţii de trecere şi cheltuielile ce se vor efectua cu ocazia intabulării traseului de trecere care va fi determinat în CF.

Astfel, s-a arătat că, prin sentinţa atacată, instanţa de judecată a admis în parte acţiunea formulată de apelantele-reclamante şi a dispus instituirea unei servituţi de trecere în favoarea imobilelor fonduri dominante aparţinând reclamantei F SRL, înscris în CF 72103 Bistriţa nr. Top 7119/3/1 şi aparţinând reclamantei MCS SRL, înscris în CF 59234 Bistriţa nr. top 7119/3/2 peste imobilul fond aservit aparţinând pârâtei ACI SA constituit din nr. 59849, 59960,10241 din acelaşi nr. de CF B, conform variantei a II-a, Anexa la raportul de expertiză tehnică topografică efectuată în cauză de expertul TM şi care face parte integrantă din hotărâre şi a dispus înscrierea în cartea funciară a servituţii de trecere potrivit variantei a II-a din expertiză.

De asemenea, s-a arătat că, instanţa le-a obligat la plata în solidar a sumei de 1789,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către societatea ACI SA şi a sumei de 800 lei către societatea M SA. Apelantele-reclamante au arătat că sunt de acord cu hotărârea instanţei în ceea ce priveşte instituirea servituţii de trecere aşa cum a fost arătată mai sus, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra solicitării acestora privind chemarea în garanţie a societăţii M SA, şi suportarea de către aceasta a cheltuielilor care se vor efectua în cauză. Astfel, apelantele-reclamante au arătat că, având în vedere că instanţa a acordat servitutea de trecere peste imobilul aparţinând societăţii ACI SA, nu înţeleg modul de distribuire a cheltuielilor de judecată şi de ce nu s-a pronunţat asupra solicitării acestora.

Totodată, apelantele-reclamante au arătat că, au efectuat cheltuieli de 1.865,2 lei, fiind obligate în continuare la suportarea cheltuielilor de judecată de 2.589,5 lei, în măsura în care nu s-a acordat servitute de trecere conform susţinerilor acestora, nesocotind dispoziţiile art.276. Astfel, au solicitat instanţei să se pronunţe asupra chemării în garanţie a societăţii M SA şi să dispună suportarea de către aceasta a cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, au cerut reducerea cheltuielilor de judecată prin compensarea lor.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 282 Cod şi următoarele din Cod procedură  civilă.

Apelul declarat a fost legal timbrat.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat apel pârâta reclamantă-reconvenţional SC A.C.I. B SA solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamante şi a cererii reconvenţionale formulată de cu consecinţa stabilirii servituţii de trecere potrivit variantei nr. 3 propusă de expertul TM prin completarea nr. 2 la raportul de expertiză topografică; menţinerea dispoziţiilor privitoare la obligarea reclamantelor în solidar la plata în favoarea SC ACI B a sumei de 23 lei/an pentru prejudiciul cauzat prin stabilirea servituţii, potrivit variantei nr. 3 la raportul de expertiză topografică; obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de fond şi în apel.

În motivare s-a arătat că  sentinţa civilă atacată este nelegală,  că sunt întrunite condiţiile pentru admiterea apelului, pentru că prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantelor potrivit variantei nr. 2 la raportul de expertiza, soluţie care se apreciază ca fiind este nelegală deoarece Varianta nr. 2 nu respectă prevederile art. 617- 618 din vechiul Cod civil, potrivit cărora la stabilirea servituţii de trecere trebuie avută în vedere calea cea mai scurtă de acces la drumul public şi care ar pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit: “Art. 617 Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum. Art. 618 Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.”

Astfel, s-a avut în vedere următoarele argumente: a) Servitutea de trecere propusă conform acestei variante nu reprezintă calea cea mai scurtă de acces la drumul public, având o lungime totală de 186 m şi o suprafaţă totală de 582 mp, aşa cum rezultă din planul de situaţie corespunzător acestei variante, precum şi din prima completare la raportul de expertiză topografică. Comparativ cu lungimea traseului servituţii propuse în varianta 3 din Completarea nr. 2 la raportul de expertiză topografică (77,63 m.), în varianta 2 din raportul de expertiză iniţial lungimea căii de acces este de aproximativ 2,40 ori mai mare. b) In mod evident servitutea propusă conform variantei nr. 2 este de natură să producă o pagubă însemnată proprietarului fondului aservit, câtă vreme suprafaţa totală de teren afectată de servitute este de 582 mp (de circa 2,50 ori mai mare decât suprafaţa totală de circa 221 mp stabilită conform variantei 3 din Completarea nr. 2). Potrivit variantei nr. 2 din raportul de expertiză topografică, pentru care a optat instanţa de fond, se arată că, imobilul proprietatea apelantei-pârâte-reclamantă-reconvenţional SC A.C.I. B SA. îşi diminuează substanţial valoarea de întrebuinţare şi valoarea de circulaţie, atât prin suprafaţa mare ocupată de drumul de servitute, cât şi prin traseul acestei servituţi. Chiar dacă în varianta nr. 3 ar urma să fie afectate de servitute terenurile a doi proprietari diferiţi (S.C. M.R.L.: circa 220 mp, respectiv S.C. ACI S.A.: circa 12 mp), se apreciază că, tot varianta nr. 2 este mai defavorabilă proprietarului fondului aservit, indiferent la care dintre cei doi proprietari se raportează. Varianta nr. 3 este în concordanţă cu prevederile art. 617-618 din Codul civil.

Totodată, s-a arătat că, prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond s-a stabilit servitutea de trecere potrivit variantei nr. 2 dar, la admiterea cererii reconvenţionale, s-au stabilit despăgubirile potrivit variantei nr. 3, respectiv pentru varianta în care drumul de servitute are o lungime de 4,14 m pe terenul apelantei-pârâte-reclamantă-reconvenţional SC A.C.I. SA. cu nr. cadastral 59.960 si o lăţime de 3 m. Varianta nr. 3, pentru care a optat după ce expertul a întocmit completarea nr. 2 şi a precizat ca varianta nr. 1, pentru care a optat iniţial, nu mai poate fi avută în vedere datorită amplasării pe traseul acesteia a unei hale de producţie este în concordanţă cu dispoziţiile legale deoarece:  lungimea servituţii este doar de 73,49 m, iar suprafaţa totală afectată de servitute este de circa 221 mp, adică cu mult mai mică decât suprafaţa de 582 mp corespunzătoare variantei nr. 2; varianta nr. 3 provoacă cele mai mici pagube proprietarilor fondurilor aservite în sensul ca diminuarea valorii de întrebuinţare şi a valorii de circulaţie a terenurilor afectate de servitute nu este atât de mare ca şi în varianta nr. 2.

Dispoziţiile referitoare la calculul despăgubirilor, în ipoteza în care instanţa de apel va admite apelul, se apreciază că, pot fi păstrate având în vedere că instanţa de fond, deşi a optat pentru varianta nr. 2 a raportului de expertiză, a acordat despăgubiri corespunzătoare variantei nr. 3 şi nu a variantei nr. 2.

În drept, s-au invocat prevederile art. 282, 296, 274 din Codul de procedură civilă din anul 1865; art. 617, 618 din Codul civil din anul 1864.

Apelul formulat a fost legal timbrat.

Pârâta SC M SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor declarate şi obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată în apel, şi a formulat şi cerere de aderare la apel numai în ce priveşte încheierea de şedinţă din 09.11.2011 prin care a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat în sensul admiterii acestei excepţii  f.20-24.

În susţinerea acestei poziţii procesuale s-a arătat în ce priveşte apelul formulat de reclamante că acesta este nefondat în condiţiile în care sunt de acord cu traseul servituţii stabilit, iar cererea acestora de a fi obligată această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată este nefondată în condiţiile în care instanţa de fond a respins pretenţiile reclamantelor împotriva acestei pârâte.

Referitor la apelul declarat de pârâta ACI  prin se solicită a se stabili altă variantă de servitute trebuie remarcat că prin acţiunea formulată reclamantele nu au solicitat un traseu al servituţii peste proprietatea acestei pârâte, că reclamantele au fost de acord cu varianta stabilită de prima instanţă, că această servitute afectează două fonduri aservite, că reclamantele au practicat şi anterior acelaşi traseu al servituţii alese de instanţa de fond şi că reclamantele au convenit cu pârâta apelantă să amiabil traseul servituţii şi chiar să le vândă reclamantelor terenul aferent acesteia.

În privinţa cererii de aderare la apel formulate pârâta a susţinut că în mod nejustificat prin încheierea atacată a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în condiţiile în care sunt întrunite cerinţele impuse de art.1201 Cod civil, existând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză raportat la soluţia luată prin sentinţa civilă nr.1180/2001a Judecătoriei Bistriţa Pronunţată în dosarul nr.4879/1999, sentinţă ce a fost modificată prin decizia civilă nr.129/A/2002 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, care a fost menţinută prin decizia nr.2286/2002 a Curţii de apel Cluj,  litigiu în care a fost respinsă acţiunea reţinându-se că este imposibilă crearea unei servituţi de trecere peste terenul pârâtei deoarece erau afectate reţelele electrice de medie tensiune, precum şi devierea lor şi a unor reţele de abur şi apă ce deserveau SC P, creându-se grave prejudicii. S-a făcut referire din această perspectivă la jurisprudenţa ÎCCJ şi au susţinut că autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub aspectul excepţiei procesuale, dar şi sub forma prezumţiei de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce s-a judecat anterior nu poate fi contrazis printr-o judecată ulterioară.

Apelanta pârâta SC ACI a formulat întâmpinare faţă de apelul formulat de reclamante f.32 şi a solicitat respingerea apelului declarat, susţinând că nu cererea apelantelor de a pronunţa direct în apel asupra chemării în garanţie a SC M este inadmisibilă ţinând cont de prevederile art.281/2 ce arată expres că îndreptarea, lămurirea ori completarea unei hotărâri nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art.281-281/2 Cod procedură civilă, ceea ce reclamantele nu au făcut , caz în care este inadmisibilă această solicitare formulată în apel.

Intimata pârâtă BT SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului formulat de pârâta SC ACI  SA f.33, susţinând în esenţă, că este mai justificată varianta de stabilire a servituţii solicitate de către apelanta pârâtă, decât cea reţinută de prima instanţă, interesul acestei pârâte fiind ca terenul apelantei pârâte ce este clientul intimatei să fie afectat cu suprafaţă mai mică de servitute, respectiv pe 221 mp în loc de 582  mp.

 Intimata pârâtă BRD GSG SA a formulat întâmpinare prin care a reliefat că apelul declarat de reclamante nu afectează în nici un fel interesele acestei intimate şi a solicitat respingerea apelului formulat de pârâta SC ACI  SA f.34-38, susţinând în esenţă, sub acest aspect că traseul servituţii de trecere a fost corect stabilit prin sentinţa atacată, ţinând cont de probatoriul administrat în cauză, că nu este mai împovărător, existând şi un acord de voinţă în acest sens între reclamante şi pârâta apelantă pentru instituirea unei servituţi de trecere, în timp ce SC M s-a opus acestei măsuri în permanenţă, iar traseul stabilit este cel ce reprezintă accesul la imobilele ce nu au cale de acces la calea publică, ceea se indică în expertiza efectuată.

Trebuie precizat că prin încheierea civilă pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2017 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud Secţia I Civilă, în dosarul nr. 6235/190/2011 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secţiei I Civilă a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi trimiterea la Secţia a II-a Civilă, complet specializat în litigii cu profesionişti, această secţie şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor prin încheierea din 12 iulie 2017 în favoarea Secţiei I civile a Tribunalului Bistriţa Năsăud, iar conflictul negativ între secţii a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr.52/2017 a Curţii de apel Cluj Secţia a II-A Civilă  prin care s-a stabilit că competenţa materială de soluţionare a apelurilor revine Secţiei I civile a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să conducă la schimbarea hotărârii atacate, motiv pentru care apelurile declarate, precum şi cererea de aderare la apel vor fi respinse potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în continuare.

Apelul declarat de reclamante este nefondat. Solicitarea acestor apelante ca instanţa de apel să analizeze şi să soluţioneze cererea de chemare în garanţie în faza apelului este inadmisibilă în condiţiile în care în situaţia în care prima instanţă nu soluţionează o cerere cu care a fost investită partea ce a formulat acea cerere nesoluţionată trebuie să formuleze o cerere de completare a hotărârii atacate, iar nu apel, în acest sens fiind prevederile art. 282/2a Cod procedură civilă ce arată expres că îndreptarea, lămurirea ori completarea unei hotărâri nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art.281-281/2 Cod procedură civilă, ceea ce reclamantele nu au făcut, situaţie în care instanţa de apel nu a fost legal investită din această perspectivă.

Nu este fondată nici critica apelantelor reclamante vizând soluţionarea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care în mod justificat prima instanţă nu a acordat reclamantelor cheltuieli de judecată de la pârâta SC M în condiţiile în care prima instanţă a respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamante împotriva pârâtei SC M SA, aceasta nefiind în culpă procesuală faţă de reclamante, mai ales în condiţiile în care reclamantele nu au criticat sentinţa şi în privinţa traseului servituţii stabilit de instanţa de fond. Aşa fiind, este corectă soluţia primei instanţe de obligare a reclamantelor să plătească cheltuieli de judecată pârâtei anterior indicate, fiind  în culpă procesuală faţă de această pârâtă în sensul impus de art.274 Cod procedură civilă, nefiind posibilă nici măsura compensării, aşa cum s-a solicita în motivarea apelului.

Tribunalul arată că este nefondat şi apelul declarat de pârâta SC ACI SA, prin care se  solicită a se stabili un alt traseu al servituţii de trecere, respectiv varianta 3 propusă de expertul TM în loc de varianta 2 stabilită prin sentinţa atacată.

Tribunalul, examinând raportul de expertiză ordonat în cauză, precum şi completările acestuia,  reţine că imobilul reclamantelor este un lot înfundat în sensul impus de lege şi că accesul acestora la acest teren se realiza la data investirii primei instanţe, dar şi în continuare se realizează prin curtea pârâtei apelante, aspect ce reiese neechivoc din raportul de expertiză efectuat în primă instanţă f.192, adică tocmai potrivit traseului servituţii ce a fost reţinută prin sentinţa apelată, în timp ce pentru realizarea accesului pe traseul 3 din completarea la expertiza efectuată reiese că această variantă presupune realizarea unui drum de acces nou, neutilizat de nimeni şi care ar trece la o distanţă redusă de construcţiile deţinute pe teren de pârâtele SC M şi NP SRL.

Tribunalul examinând situaţia concretă reieşită din expertiza efectuată în cauză consideră că în mod justificat prima instanţă a reţinut că varianta 2 din raportul de expertiză reprezintă traseul servituţii cel mai adecvat în condiţiile în care reclamantele au solicitat această variantă de trecere, acestea fiind cele mai interesate de stabilirea servituţii,  pe de o parte, iar pe de altă parte, acest traseu reprezintă calea de acces folosită şi anterior promovării acestui litigiu, neputându-se reţine că ar reprezenta un traseu mai împovărător, chiar dacă are o lungime mai mare decât cel solicitat de apelante, în condiţiile în care între reclamante şi pârâte s-au purtat discuţii în acest sens, ceea ce reiese din  conţinutul adresei nr. 4929/1.09.2010 (fila 15 din dosar), act din care reiese cert că pârâta apelantă a avut intenţia de a vinde o porţiune de  teren determinată astfel încât să aibă acces  reclamantelor, cu acces direct dinspre str. VC.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul reţinând că traseul servituţii a fost stabilit prin sentinţa atacată cu respectarea prevederilor legale incidente care permit a se stabili un traseu al servituţii şi pe o cale de acces mai lungă, dar care era utilizată anterior de proprietarului fondului dominant, iar nu neapărat pe calea cea mai scurtă, dar neutilizată, şi care presupune realizarea unor lucrări pentru a fi utilizată ca atare, va înlătura această critică din apelul pârâtei.

Tribunalul arată că nu este întemeiată nici critica pârâtei apelante privind despăgubirile acordate acesteia pentru lipsa de folosinţă a terenului afectat de servitute, în condiţiile în care au fost obligate reclamantele pârâte reconvenţional să achite, în solidar, pârâtei reclamantă reconvenţional SC ACI SA B suma de câte 23 lei/an fiecare, cu titlu de despăgubiri civile cuvenite pentru folosirea terenului afectat ca urmare a instituirii dreptului de servitute, sumă ce se va achita anual începând cu data pronunţării sentinţei pentru viitor, potrivit celor reţinute în expertiza efectuată de expertul C f.356, acesta neefectuând vreo altă variantă de calcul prin care să stabilească în favoarea apelantei pârâte o sumă mai mare pe care ar fi trebuit să o achite reclamantele, iar pârâta apelantă nu a propus alte probe din această perspectivă.

Tribunalul arată că se impune a fi respinsă şi cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC M SA în condiţiile în care prin aderarea la apel se critică soluţia respingerii autorităţii de lucru judecat invocată de aceasta şi respinsă prin încheierea de şedinţă din 09.11.2016 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în acest dosar, fiindcă în optica instanţei de apel art.293 Cod procedură civilă permite intimatului să adere la apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe atacate de apelantul principal, ori în cauză, atât reclamantele apelante, cât şi pârâta apelantă, au atacat sentinţa civilă prin care a fost soluţionată cauza pe fond, nefiind atacată prin nici unul dintre apelurile principale încheierea indicată ce a fost criticată numai de către intimata pârâtă aderentă la apel, situaţie în care tribunalul constată că cererea de aderare la apel a fost formulată cu nerespectarea prevederilor legale anterior reliefate care permiteau intimatei să atacate numai sentinţa primei instanţe, iar nu alte încheieri. Aşa fiind, instanţa de apel va respinge cererea de aderare formulată de intimata pârâtă, nefiind posibilă analizarea criticilor invocate în susţinerea acestei cereri, în condiţiile în care instanţa de apel nu a fost legal sesizată cu aderarea la apel, după cum s-a explicat anterior.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelurile declarate de reclamante  şi respectiv de pârâta SC ACI SA,  împotriva sentinţei civile nr.3579/2016 a Judecătoriei Bistriţa pronunţată în dosarul nr.6235/2016 a Judecătoriei Bistriţa pronunţată în dosarul nr…, iar în temeiul art.293 Cod procedură civilă va respinge cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC M SA împotriva încheierii de şedinţă din 09.11.2016 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul anterior indicat.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelantele reclamante se află în culpă procesuală raportat la respingerea apelului formulat de acestea, motiv pentru care va obliga apelantele reclamante să plătească intimatei M SA suma de 255 lei cheltuieli de judecată în apel, sumă ce reprezintă parte din onorariul avocaţial achitat în apel de această intimată f.26, iar suma acordată a fost  stabilită global şi echitabil de tribunal, ţinând cont atât de soluţia respingerii apelurilor, dar şi de cea a respingerii a cererii de aderare la apel, astfel că o parte din onorariul avocaţial achitat de 1000 lei a rămas în sarcina acestei intimate aderente la apel pentru cererea respinsă.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelanta pârâtă se află în culpă procesuală raportat la respingerea apelului formulat de aceasta, motiv pentru care nu i se pot acorda cheltuieli de judecată în apel, pe de o parte, iar pe de altă parte, va obliga apelanta pârâtă ACI SA să plătească intimatei M SA suma de 255 lei cheltuieli de judecată în apel, sumă ce reprezintă parte din onorariul avocaţial achitat în apel de această intimată f.26, iar suma acordată a fost  stabilită echitabil de tribunal, ţinând cont de soluţia respingerii apelurilor, dar şi a cererii de aderare la apel, astfel că o parte din onorariul avocaţial achitat a rămas în sarcina acestei intimate aderente la apel pentru cererea respinsă.

Domenii speta

Spete similare