Contestaţie la executare în dosarul de executare şi suspendarea executării silite - o clauză de inalienabilitate izvorâtă dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare atrage și imposibilitate executării silite a bunului care nu poate fi înstrăinat,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 07.02.2017, sub nr. x/299/2017, (cauză declinată de Judecătoria Buftea prin Sentința civilă 715 din 31.01.2017, pronunțată în dosarul x/94/2016) contestatorii P.V.I. şi P.M.F., în contradictoriu cu intimatele R.A.  şi P.I.D., au formulat contestaţie la executarea începută în dosarul nr. 138/2015 al B.E.J.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa: să anuleze toate actele de executare silită privind imobilul-teren în suprafaţă de 4.003 mp situat în Com. Snagov, ….., Jud. Ilfov, având număr cadastral 102338, înscris în CF 102338 UAT Snagov, şi să dispună executarea silită în continuare a debitoarei P asupra oricăror altor bunuri sau venituri ori sume de bani ale acesteia, în afara terenului sus-menţionat; să suspende executarea silită până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorii au susţinut că între aceştia şi debitoare s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 386/04.06.2014 de BNP Şuţă Adriana cu privire la terenul descris anterior, ce a fost notată în partea a III-a a cărţii funciare, sub C1. Prin urmare, promisiunea este opozabilă şi creditoarei, iar notarea atrage 2 consecinţe importante, respectiv caracterul inalienabil şi insesizabil al imobilului-teren promis acestora spre vânzare şi dreptul de ipotecă legală în limita sumei de 50.000 euro, născut în favoarea lor în baza art. 2386 alin. (3) C.civ. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 386/04.06.2014 de BIN Suţă Adriana reprezintă un antecontract (promisiune bilaterală) de vânzare-cumpărare prin care vânzătoarea P.I.D. a promis că va transmite în patrimoniul contestatorilor terenul în suprafaţă de 4.003 mp. Clauza de inalienabilitate subînţeleasă este instituită în sarcina înstrăinătorului şi în favoarea dobânditorilor cu scopul de a asigura transmiterea dreptului de proprietate în viitor, astfel cum exista acest drept în patrimoniul promitentului la data încheierii antecontractului. Contestatorii consideră că nu este necesar să noteze clauza de inalienabilitate subînţeleasă, iar opozabilitatea ei faţă de terţi este asigurată de notarea antecontractului (art. 902 alin. 2 pct. 12, art. 906 NCC). Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a fost notată în Cartea Funciară a imobilului prin încheierea nr.98066/05.06.2014 a OCPI Ilfov, contestatorii apreciind că de la data respectivă clauza de inalienabilitate a devenit opozabilă erga omnes. Aceștia arată că din interpretarea articolelor 627 alin. 4 NCC, 629 alin.3 NCC și 813 NCPC, imobilul promis spre vânzare nu mai poate fi înstrăinat, dezmembrat sau ipotecat de către proprietarul tabular, dar nici nu mai poate fi urmărit de creditorii chirografari ulteriori ai promitentului-vânzător (respectiv, în speţă, de către RA-APPS), pentru că inalienabilitatea presupune si insesizabilitatea bunului, o dispoziţie similară existând şi în art. 2.329 alin. 2 NCC. Contestatorii mai învederează instanței că notarea în Cartea Funciară a clauzei de inalienabilitate subînţelese are loc prin notarea în Cartea Funciară a actului autentic prin care se promite transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, condiţie îndeplinită în speţă la data de 05.06.2014 si menţinută si în prezent. În ceea ce priveşte dreptul de ipotecă legală, contestatorii arată că acest drept s-a născut în favoarea acestora,în limita sumei de 50.000 Euro, în temeiul prevederilor art. 2386 alin.3 NCC, ca urmare a neîncheierii Contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în cauză la data convenită, prin notarea Promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare în Cartea Funciară, cuprinsul său fiind opozabil, iar în cazul ipotecii legale chiar constitutiv de drepturi, dobândind rang preferențial prin chiar înregistrarea cererii de notare la OCPI Ilfov.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatorii au arătat că această măsură este necesară pentru prevenirea unei pagube majore şi ireparabile, reprezentată de pierderea terenului fizic în situaţia vânzării silite a acestuia.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 627 alin.4, art. 628 alin. 1 şi 2, art. 629 alin.3 şi art. 2329 alin.2 NCC, de art. 712, art. 813 alin. 2 şi art. 822 alin. 5 NCPC.

În dovedirea susţinerilor lor, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul debitoarei, proba testimonială cu 2 martori, proba cu expertiză tehnică.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.050 lei (filele 85 şi 115 din dosarul declinat), fiind depusă și cauțiunea în cuantumul legal (f. 89 din dosarul declinat).

La data de 17.10.2016, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata-creditoare a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării contestației și a cererii de suspendare, precum și inadmisibilității contestației, iar pe fondul cauzei  a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

În motivarea întâmpinării, intimata-creditoare a considerat că este inadmisibilă contestația la executare formulată de terți care nu își întemeiază pretențiile pe un drept de proprietate asupra bunului imobil urmărit ori un alt drept real. Pe fondul cauzei a precizat că simpla notare a antecontractului de vânzare nu constituie titlu de proprietate asupra terenului, iar contractul de vânzare nu a fost încheiat nici până în prezent, deși termenul pentru încheierea acestuia a expirat la data de 5.11.2014, iar pe cale de consecință  terenul cu suprafața de 4003 mp nu este inalienabil și insesizabil, putând face obiectul urmăririi silite. Intimata creditoare apreciază că nu îi este opozabilă clauza de inalienabilitate subînțeleasă în cazul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, întrucât aceasta nu a fost notată în cartea funciară. Mai arată că titlu executoriu al intimatei-creditoare este anterior promisiunii de vânzare cumpărare, iar cum aceasta are caracter oneros, clauza nu poate fi opozabilă, nefiind îndeplinite condițiile art. 628 alin. 4 C. civ.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 şi art. 719 Cod procedură civilă.

În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 20.10.2016, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata-debitoare a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, confirmând situația de fapt expusă de contestatori.

În dovedirea susţinerilor, intimata-debitoare a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul fără a indica partea pe care o cheamă la interogatoriu, proba testimonială, proba cu expertiză fără a indica specialitatea.

La data de 14.11.2016 contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor ca neîntemeiate, iar pe fond au reiterat apărările formulate prin cererea introductivă.

La data de 12.12.2016, contestatorii au formulat cerere de suspendare provizorie, admisă prin încheierea din data de 13.12.2016, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul 13179/94/2016, anterior declinării.

Prin Sentința civilă 715 din 31.01.2017, pronunțată în dosarul X/94/2016, Judecătoria Buftea a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

La solicitarea instanţei, în temeiul art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, Biroul Executorilor Judecătoreşti a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din Dosarul de executare nr. 138/2015.

În şedinţa publică din data de 03 martie 2017, instanţa a respins excepția netimbrării, ca neîntemeiată, precum și excepțiile de inadmisibilitate a contestației și a cererii de suspendare, ca neîntemeiate.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea tuturor părţilor, precum și proba testimonială solicitată de contestatori, limitând numărul martorilor la 1 martor, respectiv G.M. (audiat în ședința publică din data de 17.03.2017), fiind respinse proba cu interogatoriul intimatei - debitoare, solicitată de contestatori, dar și probele cu martori, interogatoriu și expertiza, solicitate de intimata-debitoare având în vedere apărările formulate.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 56/12.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul x/3/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 897/06.03.2014 a Î.C.C.J., intimata-debitoare a fost obligată la plata către intimata-creditoare a sumei de 40.254,06 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând chirie pentru perioada august 2008 - martie 2009, inclusiv, şi la plata sumei de 145.673,63 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente acestei sume, penalităţi calculate pentru perioada cuprinsă între septembrie 2008 - 31.08.2009 ( f. 34-40 din dosarul declinat).

În data de 4.06.2014 între contestatori, în calitate de promitenți cumpărători, și intimata-debitoare, în calitate de promitent vânzător, s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 386/04.06.2014 de BNP Şuţă Adriana, prin care intimata-debitoare se obliga să transfere contestatorilor, până cel mai târziu la data de 4.11.2014, dreptul de proprietate asupra terenului cu o suprafață de 4003mp situat în Com. Snagov, …… jud. Ilfov, având număr cadastral 102338, înscris în CF 102338 UAT Snagov, în schimbul sumei de 50000 euro, preț pe care părțile au declarat că l-au plătit cu ocazia încheierii promisiunii (f. 10 -11 din dosarul declinat). Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nu cuprinde nicio clauză expresă cu privire la inalienabilitatea și insesizabilitatea bunului imobil care a făcut obiectul promisiunii, dar nici cu privire la vreun drept de ipotecă pentru prețul pretins a fi fost plătit.

Prin încheierea nr. 98066/05.06.2014 a OCPI Ilfov a fost notată promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 386/04.06.2014 în Partea a III-a a Cărții funciare 102338 (provenită din cartea funciara de pe hârtie cu numărul 1486) a UAT Snagov, fiind prevăzut în mod expres termenul de încheiere a contractului de vânzare, respectiv 04.11.2014 (f. 12-13 din dosarul declinat). Nici cu acea ocazie, nici până în prezent pe numele contestatorilor nu a fost înregistrat un alt drept în legătură cu imobilul intimatei-debitoare.

În data de 29.01.2015, intimata-creditoare a solicitat Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 56/12.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul x/3/2011, fiind înregistrat dosarul 138/2015. Prin încheierea pronunțată în aceeași zi, B.E.J.A. a dispus încuviințarea executării silite împotriva intimatei-debitoare pentru recuperarea sumei de 40.254,06 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând chirie locuinţă pentru perioada august 2008 - martie 2009 inclusiv şi la plata sumei de 145.673,63 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente acestei sume, penalităţi calculate pentru perioada cuprinsă între septembrie 2008 - 31.08.2009 (Vol. I, f. 2 din dosarul de executare).

Prin somațiile imobiliare emise în datele de 10.02.2016 și 12.07.2016 în dosarul de executare 138/2015 Biroul Executorilor Judecătorești a solicitat intimatei debitoare să comunice actele de proprietate asupra imobilelor cu nr. cadastrale 2125/2/10 și 2125/2/11 (Vol. III, f. 536, 539 din dosarul de executare). Prin încheierile emise în dosarele 31843/12.02.2016 și 176404/14.07.2016 a fost notată, în Partea a III-a a Cărții funciare 102338 (provenită din cartea funciara de pe hârtie cu numărul 1486) a UAT Snagov, urmărirea silită imobiliară împotriva intimatei-debitoare în dosarul de executare 138/2015 (f. 8 din dosarul declinat).

Aceasta fiind situaţia de fapt, instanţa reţine că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă (republicat), împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Conform art. 713 alin. 4 Cod procedură civilă (republicat), în cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.

Instanța a respins excepția de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare de intimata-creditoare la termenul din data 3.03.2017, considerând că contestatorii au invocat existența unui drept de ipotecă legală în favoarea lor pentru garantarea recuperării oricăror sume achitate cu titlu de preț în temeiul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

Potrivit art. 813 alin. 4 C. pr. civ., nu sunt supuse urmăririi silite imobilele declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Sarcina instanței, în prezenta cauză, este de a stabili dacă terenul cu o suprafață de 4003 mp situat în Com. Snagov, ….. jud. Ilfov, având număr cadastral 102338, înscris în CF 102338 UAT, mai este un bun declarat neurmăribil ca urmare a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 386/04.06.2014 de BNP Şuţă Adriana.

Potrivit art. 627 alin. 4 din C. civ., clauza de inalienabilitate este subînţeleasă în convenţiile din care se naşte obligaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.

Instanța apreciază că această prevedere a codului civil este o normă de drept civil dispozitivă, care suplinește voinţa neexprimată sau insuficient exprimată a subiectelor de drept civil, îngăduind, prin chiar conţinutul ei, să se deroge de la dispoziţiile pe care le cuprinde. Aceasta este o normă dispozitivă supletivă întrucât stabilește o anumită conduită, care este obligatorie pentru părţi numai în cazul în care acestea nu au prevăzut, prin voinţa lor, o altă conduită.

Instanța consideră că promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare încheiate de părți îi sunt aplicabile dispozițiile art. art. 627 alin. 4 din C. civ., în sensul că aceasta suplinește voința neexprimată a părților de a interzice promitentei - vânzătoare să înstrăineze bunul care face obiectul contractului. Această clauză face parte din contract ca urmare a dispoziției supletive a legii, însă a luat naștere ca urmare a acordului de voințe dintre părți de a transmite în viitor proprietatea către promitenții – cumpărători.

În schimb, instanța apreciază că nu se poate considera că unei clauze contractuale, fie ea și subînțeleasă prin efectul unei norme supletive, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2329 alin. 2 C. civ., care prevede că „Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt insesizabile”.

Art. 2329 alin. 2 C. civ. vizează acele bunuri declarate de lege inalienabile, cum ar fi bunurile proprietate publică ( art. 861 alin. 1 C.civ.). În situaţia bunurilor pentru care inalienabilitatea nu este stabilită legal, ci convenţional, insesizabilitatea nu mai reprezintă o consecinţă automată, deoarece în caz de neexecutare a obligaţiei, părţile pot prevedea o procedură de executare care să nu implice în mod obligatoriu vânzarea bunului, cum ar fi cazul preluării de către creditor în vederea administrării.

Cu toate acestea, instanța are în vedere că, potrivit art. 629 alin. 3 din C.civ., nu pot fi supuse urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cât timp clauza produce efecte, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Prin urmare, deși bunul care a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare încheiate de contestatori și intimata-debitoare nu este un bun insesizabil ca un efect direct al art. 2329 alin. 2 C. civ., instanța consideră că acesta nu ar putea fi urmărit de creditorii intimatei-debitoare potrivit dispozițiilor art. 629 alin. 3 din C.civ. dacă (I) clauza de inalienabilitate este valabilă și dacă (II) îndeplineşte condiţiile de opozabilitate, dar numai atât timp cât produce efecte.

Cu privire la valabilitatea clauzei, instanța constată că de la aceasta nu a fost stipulată o derogare de către părți în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare, clauza fiind subînțeleasă. În cazul convențiilor din care se naşte obligaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată, legea presupune existența interesului serios și legitim de a interzice promitentului-vânzător înstrăinarea bunului promis către un terț. Pe cale de consecință, instanța constată că din acest punct de vedere clauza este justificată, promitentul cumpărător justificând un interes serios și legitim în a-l împiedica pe promitentul vânzător să înstrăineze către altă persoana bunul cu privire la care au consimțit să transfere dreptul de proprietate în viitor.

Instanța apreciază că interesul își păstrează caracterul serios și legitim până în momentul în care părțile promisiunii bilaterale ar trebui să transfere dreptul de proprietate. În cazul de față, instanța apreciază că respectiva clauză de inalienabilitate a fost subînțeleasă până la data de  04.11.2014, până când intimata-debitoare și contestatorii ar fi trebuit să încheie contractul de vânzare în formă autentică. Considerăm că doar această interpretare este în acord cu prevederile art. 627 alin. 1 C. civ., din care rezultă că de esența clauzei de inalienabilitate este caracterul ei temporar, nefiind permis ca un bun să fie scos din circuitul civil perpetuu, legea limitând în mod expres la o perioadă de cel mult 49 ani intervalul maxim până la care ar putea subzista un interes serios și legitim de a interzice înstrăinarea unui bun.

În concluzie, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să nu considere clauza de inalienabilitate că nu ar fi fost valabilă până la momentul la care ar fi trebuit să aibă loc transferul dreptului de proprietate. Astfel, până la data de 04.11.2014 creditorii intimatei-debitoare nu ar fi putut urmări bunul promis, dacă clauza de inalienabilitate ar fi fost opozabilă.

Pentru a fi opozabilă, existența clauzei de inalienabilitate ar fi trebuit să fie notată în partea a III-a din cartea funciară a imobilului.

Instanța constată că părțile au procedat la notarea promisiunii de vânzare –cumpărare, dar nu și a clauzei de inalienabilitate, cu toate acestea, instanța consideră că în temeiul notării promisiunii de vânzare-cumpărare se subînțelege și notarea clauzei de inalienabilitate.

Instanța constată că părțile promisiunii de vânzare au prevăzut expres termenul până la care poate fi încheiat contractul de vânzare, respectiv 4.11.2014. Prin urmare, clauza de inalienabilitate a produs efecte până la data de 04.11.2014, creditorii debitoarei-intimate fiind opriți de la a urmări bunul numai până la acea dată, conform art. 629 alin. 3 C. civ., nu și ulterior.

Ulterior datei de 04.11.2014, interesele promitenților cumpărători sunt protejate în temeiul art. 2386 punctul 2 din C. civ., care instituie un drept de ipotecă legală în beneficiul acestora asupra bunului promis pentru restituirea sumelor plătite, chiar dacă au intrat în posesia terenului încă de la încheierea promisiunii.

Instanța apreciază că a interpreta clauza de inalienabilitate din convențiile din care se naşte obligaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată drept o clauză care va dăinui dincolo de momentul în care ar fi trebuit transmis dreptul de proprietate ar conduce la atribuirea mai multor garanții decât cele avute în vedere de legiuitor către promitentul – cumpărător.

Astfel, debitorii, prin încheierea convențiilor având ca obiect transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, și-ar putea pune la adăpost patrimoniul față de creditorii de bună-credință la nesfârșit, eludând cerințele legii în ceea ce privește valabilitatea clauzei de inalienabilitate (interes serios și legitim, precum și caracterul temporar).

Instanța nu poate accepta această interpretare, considerând că contestatorii au avut la îndemână suficiente garanții pentru a se asigura că are loc transferul dreptului de proprietate, dar și suficiente garanții care să-i protejeze în fața neexecutării obligației de către intimata – debitoare, comparativ cu creditorii chirografari anteriori de bună-credință, cum este cazul de față.

Mai mult, instanța constată că potrivit art. 906 alin. 2 C. civ., promisiunea se va putea radia, dacă cel îndreptăţit nu a cerut instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în termen de 6 luni de la trecerea termenului fixat pentru încheierea lui sau dacă, între timp, imobilul a fost definitiv adjudecat în cadrul vânzării silite de către un terţ care nu este ţinut să răspundă de obligaţiile promitentului.

Prin urmare, legiuitorul recunoaște posibilitate executării silite a unui bun care face obiectul unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare atunci când terțul nu este ținut să răspundă de obligațiile promitentului.

În cazul de față, având în vedere că intimata-creditoare își întemeiază cererea de executare silită pe dispozițiile definitive și irevocabile ale unei hotărâri judecătorești, aceasta nu poate fi încadrată în categoria terților ținuți să răspundă de obligațiile promitentului (intimatei-debitoare), în această categorie putând fi incluși cel mult terții care își întemeiază pretențiile pe contractele încheiate de autorul lor in legătura cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis (succesori cu titlu particular).

În concluzie, considerăm că o clauză de inalienabilitate izvorâtă dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare atrage și imposibilitate executării silite a bunului care nu poate fi înstrăinat, însă această imposibilitate este limitată în timp, întotdeauna, până la momentul la care promitentul vânzător trebuia să transfere dreptul de proprietate promitentului cumpărător, chiar dacă contestatorii au intrat în posesia terenului încă de la încheierea promisiunii și termenul de prescripție pentru suplinirea consimțământului promitentei vânzătoare prin intervenția instanței nu a început să curgă. Posesia este o stare de fapt care nu poate să conducă la producerea de efecte a clauzei subînțelese de inalienabilitate, așa cum am arătat mai sus aceasta fiind o clauză subînțeleasă în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare cu efecte limitate în timp.

Raportat la prezenta cauză, instanța constată că până la data pronunțării nu a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, iar imobilul teren cu o suprafață de 4003 mp situat în Com. Snagov, … jud. Ilfov, având număr cadastral 102338, înscris în CF 102338 UAT Snagov, nu mai este insesizabil după data de 4.11.2014, contestatorii având un drept de ipotecă legală în beneficiul acestora asupra bunului promis pentru restituirea sumelor plătite, în măsura în care vor face dovada achitării acestora.

Pentru toate aceste motive instanța urmează să respingă contestația la executare ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispoziţiile art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora această măsură se poate dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi faptul că, prin prezenta sentinţă, contestaţia a fost soluţionată pe fond, instanţa va constata că a rămas fără obiect.

Având în vedere că intimata creditoare nu a solicitat despăgubiri pentru pagubele create prin întârzierea executării, potrivit art. 720 alin. 3 C. pr. civ., cauțiunea plătită de contestatori urmează a fi eliberată după rămânerea definitivă a hotărârii din oficiu, aceasta neputând fi folosită la acoperirea debitului intimatei-debitoare.

Faţă de prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată rămân în sarcina părţii care a căzut în pretenţii, aceștia fiind contestatorii, urmând a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-creditoare, iar intimata-debitoare deși a solicitat prin întâmpinare cheltuieli de judecată, nu a depus nicio probă din care să rezulte existența sau cuantumul acestora, urmând a-i respinge cererea ca neîntemeiată. Contestatorii urmează a fi obligați la plata sumei de 816 lei către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru atașarea dosarului de executare

Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi, după rămânerea definitivă, conform art. 720 alin. 4 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare