Ordonanţa de plată. Caracterul cert al creanţei, debitorul contestă obligaţia de plată şi invocă excepţia de neexecutare a contractului de către creditor. Analiza excepţiei de neexecutare a contractului şi a efectelor rezilierii unilaterale nu pot fi anal

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.2017, sub nr. A/299/2017, creditoarea B a solicitat, în contradictoriu cu debitorul C, ca prin hotărârea ce se va pronunţa pe calea ordonanţei de plată să se dispună obligarea debitorului la plata sumei de 39.039,89 lei reprezentând abonamente şi servicii, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 497,50 lei constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părţi a fost încheiat contractul pentru furnizarea pachetului de servicii nr. D/2014, prin care clientul s-a obligat să plătească abonamentele lunare în schimbul serviciilor oferite. Creditoarea a susţinut că, deşi societatea sa a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate, respectiv furnizarea serviciilor de telefonie, mesagerie şi internet, debitorul nu a achitat preţul pentru serviciile prestate şi figurează în prezent cu un debit restant în cuantum de 39.039,89 lei.

Prin urmare, creditoarea a procedat la somarea debitorului prin intermediul BEJ E, însă acesta nu s-a conformat şi nu a achitat debitul restant cu care figurează în contabilitatea B, singura cale legală pentru recuperarea sumelor restante fiind obţinerea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.

În continuare, creditoarea a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1014 C.pr.civ., astfel: creanţa deţinută constă în plata unei sume de bani, rezultă din cuprinsul contractului de prestări servicii şi este certă, întrucât existenţa sa este neîndoielnică. De asemenea, a învederat că facturile fiscale nu au fost achitate la scadenţă, debitul acumulat fiind în cuantum de 39.039,89 lei.

În drept, au fost invocat prevederile art. 1015 şi următoarele C.pr.civ.

În susţinerea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 140).

La data de XX.XX.2018, prin serviciul registratură, debitorul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de creditoare, întrucât creanţa invocată nu are caracter cert, lichid şi exigibil, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, debitorul a arătat că părţile au avut o colaborare comercială în baza contractului nr. D, contract al căror prevederi referitoare la modul de tarifare a convorbirilor naţionale şi internaţionale nu a fost respectat de către creditoare. În acest sens, debitorul a învederat că, prin notificarea nr. E/2014, i-a adus la cunoştinţă creditoarei faptul că nu este de acord cu tarifele practicate, întrucât nu respectă valorile stabilite în contract şi, ca atare, nu recunoaşte valoare facturilor scadente. Cu toate acestea, creditoarea a refuzat să recalculeze sau să încerce să verifice dacă facturile reflectă serviciile oferite, motiv pentru care debitorul a înţeles să o notifice pe creditoare cu privire la încetarea contractului începând cu 20.10.2014, întrucât, începând cu 06.10.2014 nu a mai avut acces la serviciile furnizate.

În continuare, debitorul a arătat că a transmis o altă notificare prin care îi aducea creditoarei la cunoştinţă faptul că nu recunoaşte facturile emise în lunile ianuarie – martie 2015, acestea fiind returnate creditoarei.

În raport de aceste considerente, debitorul a arătat că prezenta cauză are un caracter complex, neputând face obiectul unei cereri de ordonanţă de plată, deoarece este necesară administrării altor probe decât înscrisurile.

În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă.

În dovedirea întâmpinării, debitorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Deşi creditoarea a susţinut că între părţi a fost încheiat contractul pentru furnizarea pachetului de servicii B nr. D/2014, aceasta nu a înţeles să-l depună la dosarul cauzei. Cu toate acestea, având în vedere că, în cuprinsul întâmpinării, debitorul a recunoscut existenţa contractului anterior menţionat, instanţa urmează să reţină că susţinerile creditoarei referitoare la existenţa unui contract având ca obiect furnizarea serviciilor de telefonie, mesagerie şi internet sunt întemeiate.

Astfel, în derularea raporturilor contractuale, creditoarea a emis facturile fiscale (filele 84-133), ce nu au fost acceptate în mod expres la plată prin semnătură şi ştampilă.

Potrivit. art. 1014 C.pr.civ., procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv aceea ca obligaţia a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însuşit de părţi sub semnătură, instanţa constată că este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părţi au fost guvernate de contractul pentru furnizarea pachetului de servicii B România nr. D/2014, cu privire la care instanţa reţine că a fost recunoscut în mod expres de către debitor în cuprinsul întâmpinării.

Referitor la caracterul cert al creanţei, în conformitate cu prevederile art. 663 alin. 2 C.pr.civ, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

Conform art. 1021 C.pr.civ., dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurile aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, iar în cazul în care apărarea este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere (alin. 1). De asemenea, dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute de alin. 1, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

Astfel, instanţa reţine faptul că debitorul a invocat excepţia de neexecutare a obligaţiilor asumate de către creditoare, prin raportare la faptul că aceasta nu a respectat valoarea tarifelor stabilite în contract.

Aşa cum rezultă din notificarea înregistrată de creditoare sub nr. E/2014 (fila 158), debitorul a înţeles să conteste facturile emise în baza contractului D/2014, ca urmare a faptului că facturarea ar fi avut loc la alte preţuri decât cele stipulate în contract. De asemenea, instanţa reţine că debitorul a notificat-o pe creditoare cu privire la rezilierea contractului de mai multe ori (notificare nr. F/2015 – fila 156; notificare de încetare nr. G/2014 – fila 157).

Potrivit art. 1556 C.civ., atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.

În raport de faptul că debitorul a contestat o parte din facturile solicitate în prezenta cauză, instanţa constată că trebuie analizat modul în care au fost respectate obligaţiile de către ambele părţi, instanţa având de stabilit dacă este sau nu incidentă excepţia de neexecutare a contractului prin raportare la existenţa presupusei facturări eronate a serviciilor prestate. De asemenea, având în vedere că debitorul a înţeles să rezilieze contractul anterior emiterii facturilor depuse de către creditoare, instanţa apreciază că trebuie analizat modul în care creditoarea şi-a îndeplinit obligaţiile, respectiv dacă acel contract mai produce sau nu efecte juridice.

Astfel, instanţa apreciază că aceste aspecte nu pot fi analizate şi stabilite pe calea procedurii sumare a ordonanţei de plată, fiind necesară administrarea unui probatoriu suplimentar, probatoriu care nu poate fi administrat în prezenta procedură (interogatoriu, expertiză tehnică etc.).

Pentru toate aceste motive, constatând lipsa caracterului cert al creanţei, instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată, creditoarea având deschisă calea dreptului comun.

În ceea ce priveşte plata cheltuielile de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Având în vedere că, potrivit art. 249 C.pr.civ., partea trebuie să-şi probeze susţinerile, iar debitoarea nu a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată, la dosar neexistând înscrisuri din care să rezulte plata vreunei sume cu acest titlu, instanţa va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge cererea formulată de creditoarea B, cu sediul în …., în contradictoriu cu debitorul C, cu sediul în …, ca neîntemeiată.

Respinge cererea debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare