Obligaţie de a face

Dosar nr. *****

ROMÂNIA TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECŢIA AV-A CIVILĂ DECIZIE CIVILĂ NR.***** A

Şedinţa publică din data de: 17.02.2017

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: *****

JUDECĂTOR: *****

GREFIER: ****

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil declarat de apelantul-pârât ***** împotriva sentinţei civile nr. ****/15.06.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul civil nr. ****, în contradictoriu cu intimatul-reclamant *****, având ca obiect “obligaţie de a face”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează instanţei faptul că apelantul solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:

Nemaifiind cereri prealabile sau excepţii de invocat ori probe de administrat, tribunalul reţine apelul în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 24.09.2015 sub nr. ***** reclamantul ***** a chemat în judecată pe pârâtul ******? solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la înmânarea actelor originale ale motocicletei marca Suzuki ***** seria ******.

/V

In motivare, a arătat că în urmă cu un an a achiziţionat motocicleta anterior menţionată de pe un site de specialitate, de la pârât, iar în urma tranzacţiei acesta a expediat motocicleta prin curier, fară însă a trimite toate actele în original. Deşi a discutat telefonic cu acesta promiţându-i că va expedia toate actele de îndată ce va radia motocicleta, acest lucru nu s-a întâmplat. între părţi a existat şi un dosar penal în legătură cu sustragerea de către pârât a motocicletei, însă s-a dispus clasarea cauzei, iar pârâtul a fost obligat să îi restituie mijlocul de transport.

în drept, a invocat prevederile art. 1528, art. 1669 Cod civil.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr 9174/15,06,2016 pronunţată de Judecătoria sector 3 a fost admisă cererea şi obligat pârâtul să predea cartea de identitate a motocicletei şi certificatul de scoatere din evidenţele fiscale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că astfel cum rezultă din întrebarea nr. 1 la interogatoriul propus de către reclamant, coroborat cu dispoziţiile art. 358 Cpc, între reclamant, în calitate de cumpărător şi pârât, în calitate de vânzător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca

obiect dreptul de proprietate asupra motocicletei marca Suzuki ****** seria *****, urmare a postării de către pârât a unui anunţ pe un site de specialitate.

Ulterior, la data de 29.05.2015 reclamantului i-a fost expediată prin serviciul Urgent Curier motocicleta achiziţionată, achitând în schimb preţul, astfel cum rezultă din confirmarea de primire depusă la fila 5 coroborată cu întrebarea nr. 2 la interogatoriu şi cu prevederile art. 358 Cpc. La momentul expedierii către reclamant a motocicletei, pârâtul nu a înţeles să expedieze şi toate documentele originale ale mijlocului de transport, necesare în vederea exercitării în condiţii depline de legalitate a dreptului de proprietate asupra acestuia, respectiv cartea de identitate a motocicletei, în original precum şi certificatul care să ateste scoaterea din evidenţele fiscale ale vânzătorului a mijlocului de transport, iar prin prezenta acţiune se solicită obligarea pârâtului la îndeplinirea acestei obligaţii.

în drept, potrivit art. 1528 Cod civil în cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori sa facă să fie executată obligaţia. Cu excepţia cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor, fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia. Din aspectele menţionate rezultă că părţile au executat convenţia de vânzare-cumpărare prin predarea bunului şi achitarea preţului însă, în ceea ce priveşte întinderea obligaţiei de predare a bunului care incumbă vânzătorului, se impun a se aminti dispoziţiile art. 1686 alin. (2) Cod civil potrivit cu care vânzătorul este, de asemenea, obligat să predea titlurile şi documentele privitoare la folosinţa bunului. Astfel, pârâtul-vânzător avea obligaţia să predea reclamantului-cumpărător, pe lângă motocicleta care a făcut obiectul contractului, şi cartea de identitate a mijlocului de transport, în original, aceasta fiind un document privitor la proprietatea bunului.

în ceea ce priveşte certificatul care să ateste scoaterea mijlocului de transport din evidenţele fiscale, instanţa a reţinut că potrivit art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza mai multor documente, printre care şi fişa de înmatriculare a vehiculului, semnată de fostul şi noul proprietar, vizată de organele fiscale

competente ale autorităţilor administraţiei publice locale. In cazul fostului proprietar al vehiculului se poate depune certificatul de atestare fiscală emis de autorităţile administraţiei publice locale, situaţie în care nu mai este necesară depunerea fişei de înmatriculare.

Prin urmare pârâtul, în calitate de fost proprietar al motocicletei, avea obligaţia efectuării demersurilor legale în vederea obţinerii certificatului fiscal care să ateste scoaterea din evidenţă a mijlocului de transport, document în lipsa căruia noul proprietar nu poate proceda la transcrierea dreptului de proprietate. Astfel, această omisiune a pârâtului este de natură să îl prejudicieze pe actualul proprietar care este pus în imposibilitatea de a îndeplini formalităţile privitoare la înmatricularea mijlocului de transport. Pe de altă parte, evidenţele în discuţie, atestând împrejurări care nu mai corespund realităţii, sunt apte a determina

situaţii neplăcute atât pentru părţi cât şi pentru autorităţi, cel puţin pentru cele

tinute a cunoaşte identitatea autovehiculelor si a deţinătorilor acestora.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 1528 Cod civil, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să predea reclamantului, în original, cartea de identitate a motocicletei marca Suzuki ***** seria ******* precum şi certificatul care atestă scoaterea din evidenţele fiscale a mijlocului de transport.

în temeiul art. 453 şi 9 Cpc care consacră principiul disponibilităţii în procesul civil, instanţa a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul.

în motivarea cererii, apelantul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare. învederează că în realitate nu a efectuat vreo expediere către reclamant, dovada anexată la dosarul de fond vizând un terţ. Mai arată că a încercat vânzarea către o anumită persoană în anul 2011, însă aceasta neavând întreaga sumă cerută cu titlu de preţ, i-a lăsat motocicleta pentru o săptămână spre testare, contra sumei de 1500 euro. După acest interval, terţul nu a mai fost identificat, astfel că după mai multe căutări, a identificat bunul în localitatea Gura Humorului în anul 2014. Deţinătorul i-a explicat că o deţine de la *****. Arată că bunul figurează înregistrat pe numele său în continuare.

în drept, apelantul a invocat prevederile art 1528, art 1669 C.civ.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Cu prioritate, Tribunalul sublimează că şi în lumina noului cod de procedură civilă, judecata unui apel este guvernată de principiile statuate în textul de lege. Potrivit art 470 alin 1 pct c C.proc.civ, apelantul este obligat să indice în cererea de apel motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. Iar în temeiul art 477 alin 2 C.proc.civ, devoluţiunea căii de atac este totală în cazul în care apelul nu este limitat la una dintre soluţiile din dispozitiv.

Cu privire la motivul de apel vizând prescripţia dreptului de a cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare, tribunalul îl găseşte neîntemeiat.

Excepţiile procesuale sunt mijloace de apărare prin intermediul cărora partea invocă, în condiţiile legii, neregularităţi procedurale (privitoare la compunerea sau constituirea instanţei, competenţa acesteia, ori la actele de procedură întocmite în cursul procesului civil), sau lipsuri referitoare la dreptul material la acţiune. Scopul formulării excepţiilor procesuale de procedură sau de fond, conform art. 247 C.proc.civ, constă în întârzierea soluţionării fondului litigiului sau în respingerea sau anularea cererii introductive. însă, în cauză, contrar opiniei apelantului, prezenta instanţă nu a fost învestită cu o cerere având drept obiect pronunţarea unei hotărâri care să tină loc de act de vânzare cumpărare. In atare condiţii, prevederile art 1669 alin 2 C.civ nu îşi pot găsi aplicare.

Cu toate acestea, examinând celelalte critici formulate, precum şi probatoriul administrat în faţa instanţei de fond, tribunalul va aprecia asupra admiterii căii de atac.

Astfel, observând prevederile art 479 alin 1 C.proc.civ, reţine tribunalul că reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului la predarea în original a actelor aferente unui transfer de proprietate asupra unei motociclete. înainte de toate, trebuie menţionate prevederile art 10 alin 1 C.proc.civ, potrivit cu care părţile au obligaţia de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului, exercitându-şi drepturile procedurale cu bună credinţă, îndeplinând actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, probându-şi pretenţiile şi apărările. în lumina dispoziţiilor art 194 lit c şi d C.proc.civ, când formulează o cerere de chemare în judecată, reclamantul are obligaţia de a indica obiectul cauzei, motivele de drept, precum şi dovezile pe care se sprijină pretenţiile deduse spre soluţionare, precum şi de a depune la dosarul cauzei înscrisurile în susţinere. Iar, faţă de dispoziţiile art 249 C.proc.civ, orice susţinere făcută în cursul procesului trebuie dovedită.

Aplicând aceste texte de lege cu valoare de principiu împrejurărilor concrete ale litigiului, este de observat că sunt lipsite de conţinut. Reclamantul a susţinut achiziţionarea motocicletei urmare a postării unui anunţ pe un site de specialitate, depunând în dovedirea acestei susţineri înscrisurile de la fila 5-7. Transmiterea dreptului de proprietate, chiar şi la distanţă dacă operează, trebuie dovedită prin predarea bunului şi plata preţului. In cauză, predarea bunului de la vânzător către cumpărător nu este probată prin menţiunile înscrisului de la fila 5 din dosarul de fond, având în vedere indicarea unei alte persoane în calitate de expeditor decât părţile litigiului. Cum intimatul reclamant nu a lămurit această împrejurare în vreun fel, tribunalul constată nedovedită cerinţa privind remiterea materială a bunului în condiţiile unui contract de vânzare cumpărare. Iar, cât priveşte condiţia preţului, reclamantul omite a face vreo precizare, sens în care nu depune vreun înscris la dosar.

Conform art 1650 C.civ, obiectul şi preţul sunt condiţii esenţiale care ţin de validitatea contractului. Lipsa lor, sau cel puţin omisiunea dovedirii lor echivalează cu inexistenţa actului juridic exhibat. împrejurarea că reclamantul a depus la dosar copia parţială a unui certificat de înmatriculare emis pe numele său cu privire la motocicleta în discuţie nu exonerează partea de obligaţia de a face proba susţinerilor sale. Este oricum de remarcat că între menţiunile din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi cele ale înscrisului de la fila 6 nu există coroborare. Reclamantul a sustinut că vânzarea a avut loc în anul 2014, cu toate acestea pe copia certificatului de înmatriculare prezentat apare data ITP efectuată la 15.06.2013, împreună cu numele reclamantului. Or, aceasta presupune că bunul s-a aflat asupra sa, apt de a fi înmatriculat cel puţin la momentul inspecţiei tehnice (prezumând că ar fi şi data emiterii certificatului), în consecinţă, susţinerea că motocicleta a ajuns în detenţia sa în cursul anului 2014 nu se coroborează cu probele pe care însuşi reclamantul le-a administrat.

De altfel, întreaga construcţie juridică este realizată lapidar, fară indicarea în concret a datei pe care prezumtivul act de vânzare cumpărare ar purta-o, fară menţionarea unui preţ.

Mai mult, menţiunile certificatului de înmatriculare se coroborează cu susţinerile apelantului, în sensul că motocicleta a ieşit din posesia acestuia din urmă anterior anului 2014.

Tribunalul apreciează eronată poziţia instanţei de fond în sensul de a considera neprezentarea părţii la interogatoriu ca o mărturisire deplină. Chiar dacă reclamantul, prin cererea de chemare în judecată nu a indicat un preţ al bunului, este de natura evidentei că valoarea rezonabilă a acestuia se situează peste pragul de 250 lei. Or, în această ipoteză, forma scrisă pentru actul de vânzare cumpărare devine o condiţie de formă cerută ad probationem. Cum înscrisul cu conţinutul prezentat nu există, tribunalul conchide în sensul aplicării prevederilor art 358 C.proc.civ doar în măsura în care neprezentarea la interogatoriu, ca un început de dovadă scrisă, ar putea fi coroborată cu alte probe. însă, în speţă, nu au fost administrate.

în concluzie, tribunalul va statua asupra netemeiniciei cererii de chemare în judecată, reclamantul nereuşind, în condiţiile art 194 rap la art 249 C.proc.civ să probeze legitimitatea demersului judiciar, respectiv existenţa unei obligaţii în sarcina pârâtului de a preda actele de proprietate asupra bunului mobil, nefiind dovedită nici existenţa dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun în patrimoniul său, de asemenea în condiţiile legii. Echivocul care planează asupra raportului juridic dintre părţi nu permite pronunţarea unei hotărâri în sensul solicitat.

Pentru aceste motive, faţă de prevederile art 480 alin 2 C.proc.civ, va admite apelul, cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Prezenta hotărâre este definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-pârât ******, cu domiciliul procesual ales în Bucureşti, ***** împotriva sentinţei civile nr. *****/15.06.2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în dosarul civil nr. *****, în contradictoriu cu intimatul-reclamant *****, cu domiciliul procesual ales la Cab.Av. *****, cu sediul în oraşul Gura Humorului *****, având ca obiect “obligaţie de a face

Schimbă în tot sentinţa civilă nr 9174/15.06.2016, în sensul că:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul ***** în contradictoriu cu pârâtul ******? ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.02.2017.

Preşedinte,

****

Judecător,

****

Grefier,

******

Red/tehnored. Jud.*** 2 ex, 3.03.2017, Jud. fond ***

Domenii speta

Spete similare