Litigiu privind functionarii publici - dobanda legala aferenta sumelor scadente din titluri executorii

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 28 decembrie 2016,  reclamantul Sindicatul Liber CJASS Mureş a solicitat în contradictoriu cu pârâta  Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, în numele reclamanţilor membri de sindicat enumeraţi şi indicaţi şi în lista anexă, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata dobânzii legale pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, ca şi echivalent al prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită în mod irevocabil, calculate asupra sumelor scadente datorate în baza titlurilor executorii, fiind enumerate hotărârile judecătoreşti pronunţate în favoarea fiecărui membru de sindicat menţionat.

În motivarea cererii s-a arătat că prin titlurile executorii menţionate au fost recunoscute membrilor de sindicat drepturile salariale constând în spor condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază, primele de vacanţă pe anul 2010, sporul pentru complexitatea muncii în procent de 25% şi sporul pentru controlul financiar în procent de 12%, a căror plată a fost eşalonată, în temeiul OUG nr. 71/2009.

Se susţine că executarea eşalonată a obligaţiei de plată a condus la producerea unui prejudiciu a cărui existenţă este confirmată chiar de OUG nr. 71/2009, prin instituirea obligaţiei de actualizare a sumei cu indicele preţurilor de consum, că astfel, legiuitorul recunoaşte implicit existenţa prejudiciului şi instituie o reparaţie parţială.

Se mai susţine că principiul reparării integrale a prejudiciului, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Creanţa decurgând din hotărâri judecătoreşti vizând drepturi salariale este producătoare de dobânzi pentru executarea cu întârziere indiferent de faptul că s-a garantat actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, dată fiind natura lor juridică diferită, respectiv daune compensatorii, în cazul actualizării sumei cu indicele preţurilor de consum şi daune moratorii în cazul dobânzii, aceasta având scopul de a repara prejudiciul creat.

Prin Decizia nr.2/17.02.2014 Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul în interesul legii a dezlegat în drept modul de aplicare a dispoziţiilor art.1082,1088 din Codul civil, intrat în vigoare la 1864, respectiv art.1531 alin.(l), alin.(2), teza I şi art.1535 alin.(l) din Codul civil, intrat în vigoare prin Legea nr.287/2009, în sensul că daunele interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor eşalonate prin OUG nr.71/2009, reprezentând drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pot fi acordate creditorilor.

Au fost invocate în drept următoarele prevederi: art. 194 art 148 teza a II-a şi art. 517 din Noul cod de procedură civilă, art. 1 şi art. 2 din OG nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 şi art. 1088 Cod Civil, art. 1530 Cod Civil.

În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri: tabel cu membri de sindicat, sentinţe civile şi decizii civile.

Pârâta CAS Mureş a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect pentru reclamanta G T I, pentru că i s-a achitat şi dobânda şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Se arată în motivarea întâmpinării, că prin Decizia nr. 2/2014 a ÎCCJ, de soluţionare a recursului în interesul legii, instanţa a statuat că "...pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

Recursul în interesul legii vizează chestiunile de drept, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele. După cum se poate remarca, în interpretarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art._1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare (Codul civil din 2009), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "...pot fi acordate daune-interese moratorii...". Din formularea acestei dispoziţii, se înţelege că ÎCCJ lasă la latitudinea instanţelor de judecată investite cu soluţionarea cauzelor, posibilitatea acordării daunelor moratorii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu instituie cu titlu de obligaţie acest lucru.

Prin OUG nr.71/2009 s-a stabilit eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea drepturilor de natură salarială, devenite executorii. În concluzie, fiind vorba despre intervenţia legiuitorului prin actul normativ amintit, în sensul stabilirii modalităţii de executare şi al eşalonării plăţii, este exclusă ideea de culpă a instituţiei în executarea cu întârziere a obligaţiei de plată. Faţă de aspectele arătate, şi având în vedere dificultăţile de ordin financiar care au stat la baza emiterii actului normativ amintit, apreciază că nu este întemeiată acordarea dobânzii legale.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv pârâta a depus anexele 1-6, cuprinzând sumele achitate reclamanţilor în baza hotărârilor judecătoreşti, sume a căror plată a fost eşalonată prin acte normative succesive.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine, cu privire la acţiunea formulată următoarele:

În ceea ce priveşte pretenţiile reprezentând dobândă legală aferentă drepturilor acordate prin hotărârile judecătoreşti menţionate şi solicitate pe o perioadă de trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată.

Trebuie reţinute prevederile art. 517 alin. 4  din Codul de procedură civilă, potrivit cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Or, prin Decizia nr. 2 din 17.02.2014 pronunţată de ÎCCJ problema de drept din speţă a fost dezlegată în sensul că: „În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”

Se constată că se solicită în prezenta cauză obligarea pârâtei la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii reprezentate de sentinţele civile menţionate, astfel că se va admite cererea de chemare în judecată formulată de Sindicat în numele membrilor de sindicat enumeraţi în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, care va fi obligată să plătească acestora dobânda legală penalizatoare prevăzută de OG nr. 13/2011 aferentă debitelor restante acordate prin sentinţa nr. 1262/2010 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2313/102/2010 irevocabilă prin Decizia nr. 708/R/2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 103/2011 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2186/102/2010 definitivă prin Decizia nr. 1715/R/2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 968/2011 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr. 2187/102/2010, definitivă prin Decizia nr. 1585/R/2012 a Curţii de apel Tg-Mureş, pentru sumele stabilite prin Sentinţa civilă nr. 654/2012 dată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1421/102/2011, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2116/R/2013 a Curţii de Apel Tg-Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 273/2013 pronunţată în dosarul nr. 6189/102/20111 a Tribunalului Mureş, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Tg-Mureş, nr. 6668/R/2013, pentru sumele stabilite prin Sentinţa nr. 1971/2014, definitivă prin Decizia nr. 55/R/2015 a Curţii de Apel Tg-Mureş şi pentru sumele stabilite a fi acordate prin Sentinţa nr. 992/2015 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 970/102/2015*, definitivă prin Decizia nr. 67/R/15.04.2016 a Curţii de Apel Tg-Mureş începând cu data de 28.12.2012 şi până la achitarea integrală a sumelor datorate, pentru fiecare dintre membrii de sindicat care sunt beneficiari ai acestor hotărâri, aşa cum sunt enumeraţi în dispozitivul hotărârii.

Se constată că prin hotărârile anterior menţionate, pârâta a fost obligată la plata către reclamanţi a unor sume de bani, cu titlu de drepturi salariale.

Deşi hotărârile judecătoreşti au rămas definitive şi irevocabile, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor de bani menţionate în cuprinsul acesteia. Pentru sumele de bani neachitate din această hotărâre judecătorească, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească de la pârâtă şi dobânda legală solicitată, scadentă după data de 01 octombrie 2011, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În primul rând, îndreptăţirea reclamanţilor de a primi şi dobânda legală este prevăzută atât de legea generală, prin dispoziţiile art. art.1535 din Noul Cod civil,  cât şi de legea specială aplicabilă în cauză, fiind vorba de drepturi salariale.

Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar).

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale menţionate anterior, dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadenţă şi de existenţa sau nu a culpei debitorului (existenţa unei ordonanţe de eşalonare a plăţii debitului nu poate înlătura îndreptăţirea reclamantei la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătoreşti, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligaţiei), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părţi (chiar şi dispoziţiile art.1535 din Noul Cod civil fac referire numai la cuantumul stabilit de părţi prin contract, fără a fi necesară încheierea unei convenţii nici măcar pentru determinarea acestuia; în lipsa unei convenţii cu privire la cuantum, acesta se determină potrivit dispoziţiilor legale; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiţionată de încheierea unei convenţii în acest sens), indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) şi fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condiţiile răspunderii civile contractuale au fost verificate cu ocazia judecăţii iniţiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal; existenţa noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispoziţiile legale menţionate anterior).

Instanţa constată că, în cazul membrului de sindicat G T I, reprezentată de reclamant, CAS Mureş a dovedit prin înscrisul de la fila 111 din dosar că i-a fost achitată şi dobânda, astfel că pentru această reclamantă se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate urmează să fie admisă în parte cererea de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare