Acţiune în constatare calitate de bun propriu

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2017:...................

Dosar nr. 24318/215/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2756/2017

Şedinţa publică de la 20 Decembrie 2017

Completul constiutit  din:

PREŞEDINTE ..............

Judecător .............

Grefier ................

Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantele reclamante ............... împotriva sentinței civile nr. ........... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ........... în contradictoriu cu intimații pârâți,  ................, având ca obiect actiune în constatare calitate bun propriu.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data .............. şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de ............ şi ulterior pentru  acest termen de judecată şi în aceeaşi compunere, a pronunţat următoarea soluţie:

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. ............. pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A fost respinsă acţiunea în constatarea calităţii de bun propriu, formulată de reclamantele ..........., împotriva pârâţilor ................, ca fiind inadmisibilă.

S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin contractul de construire nr. ............ încheiat între Unitatea pentru contractarea locuinţelor proprietate personală şi .............., în calitate de beneficiari, s-a asigurat construirea apartamentului situat în ................; predarea apartamentului a fost stabilită la data de 30 noiembrie 1975, însă imobilul a fost predat la data de 18 octombrie 1975, conform procesului verbal de predare-preluare de la acea dată.

Pentru achitarea preţului locuinţei a fost încheiat cu CEC contractul de împrumut din data de 29 decembrie 1974, de către beneficiarii ................., creditul a fost acordat pentru o perioadă de 20 ani şi a fost plătit în rate lunare în perioada decembrie 1974 – decembrie 1995 de către defunctul ............., căruia i-a fost reţinut din salariu rata lunară şi virată către CEC, conform adeverinţei nr. ..................

Prin sentinţa civilă nr. ............ pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .............., rămasă definitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de ............( şi trecută în registrul stării civile al oraşului Craiova la nr. ............)  între ............, din vina ambilor soţi precum şi reluarea de către reclamanta din acel dosar, a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de .............

La data de ............, ............. s-a căsătorit cu ..............., conform certificatului de căsătorie înregistrat cu nr. ............. în registrul de stare civilă al .............., iar ulterior, la data de ............ autorul .......... a decedat, conform certificatului de deces înregistrat cu nr. .............. la Primăria Mun. Craiova.

Prin prezenta acţiune s-a solicitat constatarea calităţii de bun propriu al defunctului .........., a apartamentului situat în ..............

Potrivit deciziei nr. 1058/18.03.2014 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, „identificarea investirii cu o acţiune în constatare atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea impusă de norma legală este inadmisibilitatea. În această cauză, instanţa de judecată are posibilitatea analizării acţiunii din perspectiva acţiunii în constatare, care este o acţiune subsidiară, admisibilă numai în imposibilitatea formulării unei acţiuni în realizare, aşa cum este partajul judiciar, partaj ce ar fi analizat calitatea bunului ca fiind propriu sau comun, a cotelor de contribuţie şi a ieşirii din indiviziune”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 35 c.proc.civ., „ Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege ”.

Aşadar, prezenta acţiune în constatare are un caracter subsidiar acţiunii în realizarea dreptului, care este partajul succesoral, iar reclamantele nu au înţeles să formuleze pe calea dreptului comun acţiune de partaj succesoral cu privire la bunurile rămase la decesul defunctului ............, ocazie cu care se pot stabili pe lângă masa bunurilor succesorale şi moştenitorii, calitatea bunului – apartament situat în ............, ca fiind bun propriu al defunctului sau comun.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii prezentei acţiuni în constatare şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă.

S-a mai arătat în motivarea hotărârii că şi în ceea ce priveşte fondul cauzei acţiunea este neîntemeiată, avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosar şi depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, din aceste probe rezultând că ........... s-au căsătorit la data de ............, apoi au încheiat contractul de construire nr. ..........., cu privire la apartamentul situat în ..............,  acest imobil fiind predat la data de 18 octombrie 1975.

Din acte mai rezultă că fost încheiat cu CEC contractul de împrumut din data de 29 decembrie 1974, de către beneficiarii ............, creditul a fost acordat pentru o perioadă de 20 ani şi a fost plătit în rate lunare în perioada decembrie 1974 – decembrie 1995 de către defunctul ................

Potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, în jurul anului 1975 defunctul s-a mutat în imobil, la plata avansului acestui apartament a contribuit atât el, cât şi fosta soţie – pârâta ..........( conform depoziţiei martorei ..............), cei doi foşti soţi continuau să colaboreze împreună, cu privire la creşterea şi îngrijirea copilului lor – reclamantul ............., astfel încât, chiar dacă în imobil a rămas să locuiască doar ............, aceasta nu înseamnă că pârâta ............ nu a avut nicio contribuţie, în condiţiile în care s-a dovedit că a contribuit cu veniturile sale salariale la plata avansului imobilului în litigiu.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a respins acţiunea şi ca neîntemeiată şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către pârâţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele ............, apreciind că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea disp. art. 22 C.proc.civ. deoarece instanţa  nu a reţinut corect starea de fapt şi  astfel, a aplicat greşit dispoziţiile legale.

Excepţia inadmibilităţii a fost invocată oral de către părâţi, la ultimul termen de judecată, exemplificându-se o decizie de practică a ÎCCJ- decizia nr. 1058/18.03.2017, pronunţată într-o cerere în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 vechiul C.proc.civ., în raport de analiza prevederilor 1020-1021 vechiul C.civil vechi.

Aşa cum se observă din dispozitivul sentinţei, instanţa de fond s-a pronunţat atât pe excepţia inadmisibilității acţiunii, în sensul admiterii acesteia, cât şi pe fond, în sensul respingerii acţiunii introductive.

În soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii, instanţa de fond a considerat aplicabile dispoziţiile din decizia nr. 1058/18.03.2014 a I.C.C.J. în care nu se face referire la ieşire din indiviziune şi la partaj, considerând, pe de o parte, că cererea apelantelor-reclamante adresată instanţei este o acţiune în constatare, admisibilă doar în imposibilitatea formulării unei acţiuni în realizare, şa cum  este partajul judiciar, în cadrul căruia s-ar fi analizat calitatea bunului ca fiind propriu sau comun, cotele de contribuţie şi ieşirea din indiviziune.

Instanţa de fond, în soluţionarea acestei excepţii, a analizat cererea din perspectiva art. 35 C.proc.civ., temei de drept cu care nu a fost învestită şi nici nu a fost pusă în discuţia părţilor calificarea acţiunii  în raport de aceste dispoziţii, încălcându-se principiul disponibilităţii şi soluţionând cauza în baza altor temeiuri decât cele cu care a fost investită.

Mai arată apelantele că instanţa a analizat cauza şi în fond, cu nerespectarea art. 425 lit. b) C.pr.civ., în sensul că nu a precizat de ce nu a reţinut probatoriul cu înscrisuri şi proba testimonială administrată de apelantele-reclamante, ba mai mult, a analizat trunchiat probatoriul şi reţinând că din declaraţiei martorei ........... propusă de pârâta ................ ar rezulta că aceasta din urmă şi defunctul colaborau împreună cu privire la creşterea copilului lor şi că acesta nu înseamnă că  pârâta ............ nu a avut nu a avut nicio contribuţie la plata  apartamentului.

Instanţa a reţinut, fără existenţa vreunei probe administrate, că pârâta ............ a contribuit la plata avansului imobilului în litigiu, cu veniturile sale salariale, însă, faptul că a avut venituri nu înseamnă că a şi contribuit la dobândirea acestuia, eventualitatea veniturilor sale nu au avut ca destinaţie finală achitarea ratelor apartamentului, în condiţiile în care, atât defunctul .........., cât şi pârâta ..........., aveau fiecare domicilii separate, relaţii de concubinaj din care au rezultat copii, aveau fiecare familia sa.

Dacă ar fi avut vreo contribuţie bănească la dobândirea acestui apartament, în cea mai îndepărtată situaţie, pârâta .............. ar fi avut cel mult un drept de creanţă, în niciun caz  vreun drept de coproprietate date asupra acestuia.

Prin probele administrate a fost răsturnată prezumţia comunităţii de bunuri instituită de art. 30 alin.1 C.fam., atâta timp cât pârâta-intimată, fosta soţie a defunctului nu a contribuit vreodată la dobândirea acestui apartament şi nu a locuit vreodată în acesta.

Din cuprinsul tuturor înscrisurilor  rezultă că pârâta ........ nu a avut nicio contribuție la achiziţionarea apartamentului, care a fost achitat integral de către defunctul ............., urmând ca în urma admiterii apelului să se constate că apartamentul nr. 1 cu două camere, situat în ............. este bun propriu al defunctului.

Art. 31 din C.fam. în vigoare la data intrării în patrimoniul lui .......... a apartamentului, enumeră, cu caracter limitativ, categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soţ. Acţiunea în constatarea calităţii de bun propriu cu privire la un bun este admisibilă în condiţiile în care reclamantele stăpânesc bunul, care niciodată nu a fost în posesia pârâtei ..............., fiind evident astfel că acţiunea de partaj nu a fost promovată câtă vreme bunul a fost proprietatea exclusivă a defunctului ............, iar pârâta ............... nu a avut vreo contribuţie, acţiunea de faţă fiind promovată tocmai cu scopul de a lămuri situaţia juridică a acestui imobil. 

Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, apelantele solicită prelungirea probatoriului administrat la instanţa de fond, în sensul încuviinţării probei testimoniale cu martori şi a probei cu înscrisuri şi totodată, interogatoriul intimautlui-pârât ...........

Intimaţii-pârâţi ................. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate.

Arată că, instanţa de fond, după administrarea probatoriului, a îmbrăţişat apărarea invocată de aceştia şi a constatat că cererea de chemare în judecată, întemeiată pe disp. art. 30 alin. 1 şi art. 31 din vechiul Cod al familiei este inadmisibilă, câtă vreme părţile au la dispoziţie realizarea dreptului.

Temeiul material de drept pe care reclamantele şi-au întemeiat acţiunea în constatare priveşte doar normele referitoare la identificarea procedeului de determinare a bunurilor ca fiind proprii sau bunuri comune, însă nu privesc şi forma acţiunii civile alese, prin care a fost învestită de instanţa de judecată, de aceea instanţa a reţinut caracterul subsidiar al acţiunii acţiunii în constatare, raportat la acţiunea de partaj , care este o acţiune în realizarea dreptului, şi care are întâietate faţă de acţiunea în constatare.

Mai arată intimaţii că instanţa a antamat chiar şi fondul cauzei, analizând probatoriul administrat, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi şi înscrisurile anexate la dosar, reţinând că susţinerile reclamantelor sunt nedovedite, iar bunul ce face obiectul acţiunii nu are calitatea de bun propriu, nefiind răsturnată prezumţia comunităţii de bunuri.

În acest sens, aşa cum a reţinut şi instanţa, pârâta ........ şi defunctul ........... aveau împreună un minor, respectiv pe pârâtul ..........., apartamentul a fost achiziţionat de pârâtă şi de fostul soţ în temeiul contractului de construire nr. .............., au particpat împreună la recepţia apartamentului în luna noiembrie 1975 şi chiar dacă ratele contractului de credit au fost reţinute din salariul defunctului, iar pârâta nu a locuit efectiv cu fostul soţ în acel apartament, a participat pecuniar la plata avansului şi la cheltuielile rezultate din relaţia de căsătorie, copilul rezultat din căsătoria lor locuind cu tatăl său în acel apartament.

Apelantele reclamante au formulat răspuns la întâmpinare,  arătând că unul din motivele apelului îl reprezintă soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii, care a fost invocată oral de către pârâţi la ultimul termen de judecată şi că în soluţionarea acestei excepţii, în mod greşit instanţa a considerat aplicabile dispoziţiile din Decizia nr. 1058/18.03.2014 a ÎCCJ , decizie care nu face referire la nicio ieşire din indiviziune şi la vreun partaj.

De asemenea, au arătat că susţinerea pârâtei ........... în sensul că, deşi nu a locuit în apartament, a contribuit la plata cheltuielilor comune deoarece minorul ............ locuia acolo, este total nereală şi confuză, întrucât faptul că intimatul .......... a locuit în apartament în perioada în care era minor nu are nicio relevanţă cu privire la plata contravalorii apartamentului, care s-a realizat doar prin poprirea lunară pe salariul defunctului, în timp ce pârâta ............. avea familia ei, era angrenată într-o relaţie de concubinaj din care au rezultat copii, şi dacă îşi ajuta propriul copil rezultat în urma relaţiei cu defunctul, nu înseamnă că a contribuit la achitarea acestui apartament.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate şi a probelor aflate la dosarul cauzei, Tribunalul constată că apelul este nefondat.

Prin sentinţa atacată cu apelul de faţă, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilității acţiunii formulate de reclamante şi a respins acţiunea ca inadmisbilă.

Deşi este greşită maniera în care a procedat instanţa de fond în ceea ce priveşte motivarea hotărârii, în sensul că odată ce a constatat inadmisibilitatea acţiunii, (excepţie de fond, absolută şi peremptorie),  nu era necesar să mai examineze şi aspecte ce ţin de fondul dreptul dedus judecăţii, soluţia ce se regăşte în dispozitivul sentinţei este corectă.

Prin acţiunea introductivă, reclamantele au solicitat să se constate calitatea de bun propriu al defunctului ..........., cu privire la apartamentul menţionat în acţiune, invocând în cuprinsul acţiunii dispoziţiile art. 30 şi 31 din vechiul Cod al familiei.

Din probele aflate la dosar reiese că la data de ............ defunctul ......... s-a căsătorit cu pârâta ........., iar din relaţiile lor de căsătorie a rezultat pârâtul ..............

În luna ........... defunctul .......... şi soţia sa, pârâta ..........., au încheiat contractul de construire nr. ........... pentru apartamentul situat în ............, apartament ce le-a fost predat la data de 18.10.1975, conform procesului verbal de predare-primire aflat la fila 15 dosar fond.

Conform contractului de construire, preţul locuinţei era de 76.950 lei din care beneficiarii se obligau să achite un avans de 21.950 lei, iar diferenţa de 55.000 lei prin împrumut la CEC.

Contractul de împrumut cu CEC pentru suma de 55.000 lei, în baza contractului de construire nr. .........., a fost încheiat la data de ............ de ambii beneficiari ai contractului de construire, .......... , la pct. 2 din contract menţionându-se că rambursarea creditului şi a dobânzilor se va realiza prin reţinere pe statul de plată de către unitatea la care beneficiarul ............. are de încasat drepturi băneşti, iar la pct. 4 din acelaşi contract de împrumut menţionându-se că avansul pentru apartament, în sumă de 21.950 lei, a fost virat la unitatea contractantă cu dispoziţia de plată nr. ..........

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. .............. pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acţiunea formulată de pârâta din prezenta cauză, ............, şi a fost desfăcută căsătoria acesteia cu ............, în motivarea acţiunii de divorţ ............ arătând că s-a despărţit de soţul său în luna .............. şi de atunci nu au mai reluat convieţuirea , fiecare având relaţii de concubinaj din care au rezultat copii, însă instanţa de judecată a reţinut, în urma probatoriului administrat că părţile s-au despărţit "în urmă cu 10 ani".

Din cele expuse rezultă că încheierea contractului de construire a apartamentului (în luna decembrie 1974), plata avansului de 21.950 lei (la data de 21.12.1974), încheierea contractului de împrumut (la data de 29.12.1974) şi procesul verbal de predare-primire a apartamentului (întocmit la data de 18.10.1975) se situează, ca momente ale încheierii lor, în timpul căsătoriei dintre defunctul .......... şi pârâta ...............

Potrivit art. 30 alin. 1 C.fam. în vigoare la data dobândirii apartamentului,  bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, iar art. 31 din acelaşi Cod al familiei, enumeră, cu caracter limitativ, aşa cum chiar reclamantele au precizat prin cererea introductivă, dar şi prin cererea de apel, categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soţ, şi anume: bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soţi; bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi inovaţii, precum şi alte asemenea bunuri; indemnitatea de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei; valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.

Aşadar, atâta timp cât apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, în temeiul art. 30 C.fam. el are caracterul de bun comun, apelantele reclamante neindicând niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 31 C. fam care să atragă calitatea bun propriu al defunctului cu privire la acest imobil şi, prin urmare, să răstoarne prezumţia de comunitate.

De asemenea, nici contribuţia exclusivă a unuia dintre soţi la dobândirea unui bun achiziţionat în timpul căsătoriei, chiar dacă este singurul bun dobândit de aceştia, nu îi împrimă caracterul de bun propriu, în lipsa unor elemente dintre cele precizate de art. 31 C.fam.

Mai mult, contribuţia exclusivă  a unuia dintre soţi nici nu este enumerată între categoriile de bunuri proprii menţionate de art. 31 C.fam, iar veniturile din muncă au fost considerate bunuri comune atât sub imperiul vechiului Cod al familiei, cât şi sub imperiul actualei reglementări(art. 341 C.civ.)

Privită sub acest aspect, acţiunea formulată de reclamante este inadmisibilă, întrucât pentru valorificarea dreptului autorului lor decurgând din contribuţia acestuia la achitarea imobilului au la îndemână acţiunea în realizare, respectiv partajul de bunuri comune, în cadrul căruia se poate verifica şi stabili modalitatea de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune.

Astfel, potrivit art. 35 C.pr.civ. cel care are interes, poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale.

Deşi în cererea de apel, apelantele au susţinut că instanţa de fond a analizat cererea lor din perspectiva art. 35 C.pr.civ., temei de drept cu care nu a fost investită şi nici nu a fost pus în discuţia părţilor, trebuie precizat că dispoziţiile Codului de procedură civilă stabilesc cadrul şi regulile privind desfăşurarea procesului civil, fiind distincte de normele de drept material, conţinute de Codul civil, care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.

Aşadar, chiar dacă reclamantele nu au invocat ca temei de drept procesual dispoziţiile art. 35 C.pr.civ., din moment ce au formulat o cerere în constarea existenţei unui drept, această cerere trebuie să se circumscrie exigenţelor normelor procedurale, mai precis normelor art. 35 C.pr.civ. care statuează asupra caracterului subsidiar al acţiunii în constatare în raport cu cererea în realizarea dreptului, nefiind necesară calificarea acţiunii în raport de aceste dispoziţii, ele fiind singurele în materia analizată, iar excepţia caracterului subsidiar al acţiunii în constatare putând fi invocată chiar şi de instanţă, din oficiu.

În cauza de faţă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare formulată de reclamante a fost invocată de către pârâţi la termenul de judecată din data de 16.05.2017 şi a fost pusă în discuţia părţilor, aşa cum reiese din încheierea de şedinţă de la acel termen (fila 90 dosar), astfel că reclamantele nu fost în niciun fel prejudiciate.

Faţă de considerentele arătate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. apelantele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimata ............, în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantele reclamante ................, împotriva sentinței civile nr. .......... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. .............. în contradictoriu cu intimații pârâți, ..............., ca nefondat.

Obligă apelanta la plata către intimata .............. a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la ..............

Domenii speta

Spete similare