Accident de circulaţie. Dovada întinderii prejudiciului moral şi a prejudiciului material

Curtea reține că în urma accidentului produs la data de 14 mai 2015 a decedat numitul VR, apelanții-reclamanți fiind mama, sora și fratele său.

Întrucât prin ambele apeluri s-a criticat cuantumul daunelor materiale și morale acordate de instanţa de fond (reclamanţii solicitând majorarea acestora, iar pârâta reducerea lor, potrivit ofertelor făcute - VE 35000 lei, VG și VB- câte 20000 lei pentru daunele morale), instanţa a analizat criticile ambelor părţi prin considerente comune.

Cu privire la daunele materiale, reclamanții au solicitat o sumă de 300.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu înmormântarea și pomenile ulterioare. Instanța de fond a limitat această cerere la suma de 11886,34 lei, fără a arăta însă modul de calcul al acestei sume. S-a menționat doar că a avut ca și criterii înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți și depoziția martorului audiat.

Curtea constată că acordarea cuantumului daunelor materiale s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale prevăzute de art. 49 pct. 2 lit. a din Ordinul CSA nr. 14/2011 modificat prin Ordinul CSA nr. 3/2013, potrivit cu care, în caz de deces, cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, se acordă dacă sunt probate cu documente justificative.

Stabilirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească este prevăzută de art. 43 din Ordinul CSA nr. 14/2011, care fac referire la dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, dispoziţii ce nu cuprind menţiuni cu privire la probatoriul ce trebuie administrat în faţa instanţei pentru acordarea acestor despăgubiri.

Apelanţii au solicitat, pentru dovedirea cuantumului daunelor materiale, a se da eficienţă prezumţiilor judiciare „lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului”, aşa cum sunt definite de art. 329 Cod procedură civilă.

Prezumţiile judiciare se bazează pe anumite mijloace de probă directe (depoziţia unui martor, un înscris, un început de dovadă scrisă etc.) sau de anumite împrejurări ce permit judecătorului să tragă concluzia existenţei sau inexistenţei faptului care trebuie probat.

Ultima teză a art. 729 Cod procedură civilă condiţionează posibilitatea judecătorului de a opera cu prezumţii judiciare doar atunci când este admisibilă proba cu martori.

Or, legea specială (Ordinul CSA nr. 14/2011 modificat prin Ordinul CSA nr. 3/2013, în vigoare la momentul producerii accidentului) limitează probatoriul dovedirii cuantumului cheltuielilor solicitate de către reclamanţi (art. 49) doar la documente/înscrisuri justificative, înlăturându-se proba testimonială.

Raportat acestor considerente, Curtea constată că este întemeiată critica apelantei-pârâte şi, pe cale de consecinţă, neîntemeiată cea a apelanţilor-reclamanţi, cu privire la cuantumul daunelor materiale, acesta urmând a fi acordat în limita sumei dovedite cu înscrisurile de la dosarul de fond, respectiv suma de 4.202,02 lei.

Înscrisul de la dosar, potrivit cu care administratorul SC „X” SRL certifică faptul că a primit în ziua de 7 mai 2013 de la VE suma de 3850 lei reprezentând praznicul pentru 150 de persoane, groapa şi dalele, a fost înlăturat, deoarece o societate comercială face dovada activităţii sale comerciale cu înscrisuri, în speţă chitanţă sau factură.

În privinţa daunelor morale, apelanții le-au cuantificat la suma totală de 3.000.000 lei, câte 1.000.000 lei pentru fiecare, instanța de fond limitând acest cuantum la 40.000 lei pentru mamă și câte 20.000 lei pentru fiecare frate .

Existenţa prejudiciului moral nu a fost contestată de asigurător. Ceea ce comportă critici din partea ambelor părţi este întinderea acestui prejudiciu.

În lipsa unor criterii legale de stabilire a cuantumului daunelor morale, este de menţionat că fixarea acestuia rămâne la aprecierea instanţei, în raport de consecinţele negative suferite de reclamanți pe plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a reclamanților.

Este de necontestat că în materia daunelor morale, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile prin ele însele de a fi evaluate în bani, adesea dificil de perceput, ceea ce face anevoioasă repararea lor, iar constatarea existenţei daunelor morale constând în dureri fizice şi psihice care îi însoţesc pe oameni timp îndelungat, uneori, chiar până la sfârşitul vieţii lor, face şi mai dificilă repararea lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Astfel, instanţa sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să încerce să stabilească o sumă necesară nu atât pentru a-i repune pe reclamanți într-o situaţie similară cu cea avută anterior, ci pentru a le alina suferinţa.

Despăgubirea vine să compenseze prejudiciul în plan moral, iar nu prejudiciul ca atare, ştiut fiind că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale.

În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii obiective, rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv suferit (Curtea Supremă de Justiţie, Completul de 9 judecători, Decizia nr. 4790 din 18 noiembrie 2003).

Instanţa de control judiciar apreciază că, faţă de gravitatea vătămării psihologice suferite, de măsura în care viaţa normală a reclamanților, astfel cum majoritatea indivizilor o percep, s-a schimbat, astfel că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie majorate. Instanţa de apel are în vedere faptul că între apelanți și victimă erau relații de rudenie foarte apropiate, că victima avea doar 24 de ani la momentul decesului, că urma cursurile unei facultăți, aspecte relatate de martorul audiat la fond.

Curtea apreciază că suma de 50.000 lei este suficientă pentru a compensa trauma psihică suferită de V E pentru pierderea fiului său, pentru frați urmându-se acorda câte 30.000 lei.

În ceea ce privește actualizarea sumelor acordate, instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la acordarea daunelor materiale cu motivarea că acest drept se naște la momentul rămânerii definitive a hotărârii, și a omis a se pronunța cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație.

Curtea reține că, pentru daunele materiale, actualizarea cu dobânda legală și indicele de inflație se face din ziua cauzării prejudiciului, conform art. 1381 cod civil, adică din momentul producerii riscului asigurat, respectiv 14.05.2013, fiind întemeiată critica apelanților. Pentru daunele morale, într-adevăr, în această situație nu se poate susține existența unui câștig nerealizat pe perioada cuprinsă între data producerii accidentului și data rămânerii definitive a hotărârii, ci după acest moment.

La pct. 5 din motivele de apel, apelanții au solicitat acordarea tuturor cheltuielilor de judecată, din fond și apel, fără însă a critica dispoziția tribunalului de acordare parțială a cheltuielilor de judecată, astfel că instanța de apel nu s-a considerat învestită cu un motiv de apel în acest sens.

Pentru aceste considerente, constatând întemeiate ambele apeluri, instanța le admite în temeiul disp. art. 480 alin. 2 C.pr.civ. și schimbă în parte sentința apelată conform dispozitivului.

Având în vedere că ambele apeluri au fost admise, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata societatea de asigurări este obligată să plătească jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de apelanți în apel, respectiv 750 lei.

Domenii speta

Spete similare