Plângerea contravenţională. Audierea în calitate de martor a agentului care face parte din echipaj. Descrierea faptei. Reevaluarea probaţiunii administrate

Instanţa constată că dispoziţiile art. 19 din OG 2/2001 nu interzic audierea în calitate de martor a agentului care face parte din echipaj.  Dispoziţiile art. 19 alin 2 din OG 2/2001 interzic ca un alt agent constatator să semneze în calitate de martor procesul verbal de constatare a contravenţiei în cazul în care procesul verbal este încheiat în lipsa contravenientului ori când acesta refuză să semneze actul de constatare. Aceste dispoziţii legale nu interzic audierea în calitate de martor a agentului constatator în faţa instanţei de judecată.

Cu privire la fapta contravenţională prevăzută de dispoziţiile art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 instanţa constată că procesul verbal nu întruneşte elementele de legalitate. Fapta contravenţională nu este suficient descrisă în actul constatator, iar această insuficientă descriere este echivalentă lipsei faptei din procesul verbal, lipsă ce atrage sancţiunea nulităţii absolute în temeiul dispoziţiilor art. 17 din OG 2/2001. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Descrierea în procesul verbal a faptei prevăzute de dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 în maniera efectuată în procesul verbal contestat, respectiv „a adresat ameninţări şi injurii” este o descriere insuficientă şi echivalează cu lipsa faptei din actul de constatare

Prin Sentinţa civilă nr.7570 din 5.10.2016 Judecătoria Baia Mare a admis plângerea contravenţională formulată de petentul  P I, în contradictoriu cu intimatul IPJ MM şi a dispus anularea procesului verbal seria PF nr. 0876054 încheiat la data de  16.10.2015.

În considerentele sentinţei s-au reţinut următoarele:

Prin procesul verbal seria PF nr. 0876054 încheiat la data de 16.10.2015 petentului P I  i s-au aplicat:

- sancţiunea amenzii contravenţionale în sumă de 200 lei pentru săvârşirea primei fapte contravenţionale prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991 cu modificările ulterioare

- sancţiunea amenzii contravenţionale în sumă de 200 lei pentru cea de a doua faptă contravenţională prevăzută de art. 2 pct. 1 din aceeaşi lege. 

S-a reţinut în sarcina petentului aceea că la data de 16.10.2015, aflându-se pe str. Republicii din localitatea Şomcuta Mare a adresat ameninţări şi injurii agenţilor de poliţie care au sancţionat-o contravenţional la regimul rutier pe soţia sa care avea calitatea de conducător auto.

Analizând legalitatea procesului verbal atacat, instanţa a reţinut că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute.

În privinţa temeiniciei procesului verbal atacat, instanţa a arătat următoarele:

 Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, republicată, „constituie contravenţie săvârşirea în public de acte, fapte şi gesturi obscene, proferarea de injurii şi expresii jignitoare sau vulgare împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiei publice.”

Art. 2 pct. 24 din Legea 61/1991, prevede că, „este contravenţie provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.”

În speţă, a fost audiată martora V A, la solicitarea petentului.

Martora petentului V A, care a arătat că a fost prezentă în zonă  la data reţinută în procesul verbal, a menţionat că petentul nu a provocat scandal, nu a adresat injurii şi nici expresii jignitoare poliţiştilor.

Prin urmare, s-a constatat că petentul a făcut în cauză dovada contrară celor reţinute în sarcina sa prin procesul verbal contestat motiv pentru care a fost admisă plângerea formulată pe care instanţa a găsit-o întemeiată, cu consecinţa anulării actului constatator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul IPJ MM solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii şi menţinerea procesului verbal de contravenţie ca fiind temeinic şi legal, susţinând că instanţa de fond în mod greşit a analizat probele administrate în cauză.

Intimatul petent P I a depus la dosar Note scrise prin care a arătat că cererea de încuviinţare a audierii agentului de politie D M este prohibită de lege, agentul de politie neputând avea calitatea de martor - fapt ascuns de către apelantă;

A arătat că în cauză sunt incidente normele legii speciale care exclud calitatea de martor a unui agent constatator,

Din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 17.03.2017 rezultă că apelanta IPJ MM a solicitat încuviinţarea audierii în calitatea de martor agentului de poliţie D M, care ar fi fost prezent la momentul producerii faptei contravenţionale împreună cu agentul constatator care a încheiat procesul verbal de contravenţie contestat.

Agentul de poliţie D M, în măsura în care a fost prezent, după cum susţine apelanta împreună cu agentul constatator la momentul săvârşirii faptei şi al constatării acesteia nu poate fi audiat în calitate de martor, legea specială interzicând expres acest lucru.

S-a făcut referire la dispoziţiile art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001. 

Prin urmare, în măsura în care legiuitorul exclude probarea săvârşirii faptei contravenţionale prin semnarea procesului verbal de contravenţie în calitate de martor de către un alt agent constatator, în cauză alt agent de poliţie, de asemenea, rezultă că un alt agent de poliţie nu poate susţine temeinicia şi legalitatea procesului verbal de contravenţie, în măsura în care a fost prezent împreună cu agentul constatator la încheierea procesului verbal de contravenţie contestat.

În ceea ce priveşte temeinicia si legalitatea cererii de apel:

Având în vedere faptul că intimata nu a precizat explicit care sunt argumentele pentru care hotărârea întocmită de instanţa de fond nu ar fi legală, fără a menţiona în concret criticile de nelegalitate ale hotărârii apreciază că duce la respingerea apelului ca neîntemeiat.

Analizând apelul formulat în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile instanţa constată că acesta este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Prima instanţa de judecată a analizat procesul verbal cu privire la legalitate şi a reţinut că procesul verbal conţine toate elementele prevăzute de dispoziţiile art. 17 din OG 2/2001 şi care pot atrage sancţiunea nulităţii absolute a procesului verbal. Pe baza probelor administrate a concluzionat că procesul verbal nu întruneşte condiţiile de temeinicie. 

Petentul intimat a fost sancţionat pentru săvârşirea faptelor contravenţionale prevăzute de dispoziţiile art. 2 pct. 21 şi pct. 1 din Lg 61/1991, reţinându-se în descrierea stării de fapt că la data de 16.10.2015, ora 13,00, pe str. Republicii în localitatea Şomcuta Mare a provocat scandal şi a adresat ameninţări şi injurii lucrătorilor de poliţie din cadrul patrulei auto aflată în timpul serviciului.

Potrivit art. 2 din Legea 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice,

Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

- săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice (pct 1);

- provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice (pct 24); 

Din declaraţia martorei V A, audiată de instanţa de fond, rezultă că incidentul s-a petrecut în loc public, în localitatea Şomcuta Mare, în apropierea unei staţii de autobuz. Martora a declarat că petentul le-a spus agenţilor de poliţie, după ce soţia acestuia a fost amendată, că „dacă ar fi fost oameni de omenie” ar fi lăsat-o pe soţia acestuia să efectueze manevra de mers înapoi. Martora a arătat că petentul nu a adresat alte cuvinte poliţiştilor, ameninţări sau injurii (f. 31).

În faza procesuală a apelului a fost audiat în calitate de martor, dl D M A – agent de poliţie în cadrul IPJ Maramureş, coleg de echipaj cu agentul constatator la data prevăzută în procesul verbal obiect al contestaţiei.

La termenul de judecată din data de 17 martie 2017 petentul intimat a declarat că este de acord cu audierea acestui martor. Ulterior, prin notele scrise depuse la data de 09.06.2017 a invocat necunoaşterea legii şi a arătat că dispoziţiile art. 19 alin 2 din OG 2/2001 interzic audierea în calitate de martor a agentului constatator. La termenul de judecată din data de 09.06.2017 a arătat că este de acord cu audierea martorului. 

Instanţa constată că dispoziţiile art. 19 din OG 2/2001 nu interzic audierea în calitate de martor a agentului care face parte din echipaj.  Dispoziţiile art. 19 alin 2 din OG 2/2001 interzic ca un alt agent constatator să semneze în calitate de martor procesul verbal de constatare a contravenţiei în cazul în care procesul verbal este încheiat în lipsa contravenientului ori când acesta refuză să semneze actul de constatare. Aceste dispoziţii legale nu interzic audierea în calitate de martor a agentului constatator în faţa instanţei de judecată.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa de apel va valorifica declaraţia martorului D M A la analiza îndeplinirii condiţiilor de temeinicie a procesului verbal.

Din declaraţia acestui martor rezultă că la data menţionată în procesul verbal a fost sancţionată soţia petentului întrucât nu a respectat dispoziţiile legale privind efectuarea manevrei de mers înapoi, context în care petentul a devenit recalcitrant şi a adresat agenţilor de poliţie cuvinte jignitoare şi vulgare. În declaraţia martorului au fost consemnate în concret cuvintele adresate, iar acestea pot fi calificate ca şi injurii în sensul dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Lg 61/1991.

Petentul a recunoscut în faţa instanţei de judecată la termenul din data de 09.06.2017 că le-a spus poliţiştilor că nu merită să poarte haina de poliţist, dar a precizat că nu i-a înjurat.

Din ansamblul probelor administrate, la fond şi în apel, inclusiv recunoaşterea petentului în faţa instanţei de apel, se constată că sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenţionale prevăzute de dispoziţiile art. 2 pct. 24 din Lg 61/1991. Petentul a fost nemulţumit de faptul că soţia sa a fost amendată contravenţional şi a provocat scandal în loc public. Acesta a fost recalcitrant şi a avut un comportament necorespunzător faţă de agenţii constatatori, comportament rezultat din adresarea nepotrivită pentru care acesta a optat pentru a-şi manifesta nemulţumirea. Cu privire la această faptă contravenţională, se va reţine şi prezumţia de temeinicie de care beneficiază actul de constatare şi care nu a fost răsturnată prin probele propuse de petent: declaraţia martorei V A.. Această martora a declarat exclusiv că petentul nu a adresat ameninţări şi injurii poliţiştilor. Declaraţia nu conţine date cu privire la un alt comportament al petentului, nu rezultă din declaraţie dacă acesta a provocat sau nu a provocat scandal în locul public.

În consecinţă, se va reţine că petentul a săvârşit fapta contravenţională prevăzută de dispoziţiile art. 2 pct. 24 din Lg 61/1991. Sancţiunea aplicată pentru această faptă este amenda minimă prevăzută de dispoziţiile art. 3 alin 1 lit. b) din Lg 61/1991, iar cuantumul aplicat respectă criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 5 alin 5 şi art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care sancţiunea se impune a fi menţinută.

Cu privire la fapta contravenţională prevăzută de dispoziţiile art. 2 pct. 24 din Lg 61/1991 instanţa constată că procesul verbal nu întruneşte elementele de legalitate. Fapta contravenţională nu este suficient descrisă în actul constatator, iar această insuficientă descriere este echivalentă lipsei faptei din procesul verbal, lipsă ce atrage sancţiunea nulităţii absolute în temeiul dispoziţiilor art. 17 din OG 2/2001. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Descrierea în procesul verbal a faptei prevăzute de dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Lg 61/1991 în maniera efectuată în procesul verbal contestat, respectiv „a adresat ameninţări şi injurii” este o descriere insuficientă şi echivalează cu lipsa faptei din actul de constatare.

Procesul verbal reprezintă actul constatator al săvârşirii contravenţiei şi trebuie să conţină toate datele pe baza cărora să se stabilească dacă petentul a săvârşit fapta contravenţională, precum şi încadrarea juridică a faptei săvârşite şi a sancţiunii ce urmează a fi aplicate.

În lipsa descrierii faptei contravenţionale instanţa nu poate stabili dacă petentul a săvârşit fapta contravenţională prevăzută de dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Lg 61/1991. În procesul verbal nu sunt menţionate în concret injuriile adresate de petent agenţilor de poliţie. Aceste expresii adresate rezultă din raportul agentului constatator din data de 07.12.2015 (f. 19, dosar fond) însă, acesta este un act extrinsec, întocmit ulterior procesului verbal de constatare a contravenţiei şi nu poate completa actul de constatare. Injuriile adresate rezultă şi din declaraţia martorului D M A, însă declaraţia este o probă administrată pentru probarea temeiniciei procesului verbal şi nu poate completa omisiunile din act.

Astfel, nu se poate reţine în sarcina petentului săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Lg 61/1991 realizată sub aspectul laturii obiective prin adresarea de injurii. Cu privire la fapta de a adresa ameninţări, conform dispoziţiilor legale menţionate, latura obiectivă se realizează dacă aceste ameninţări sunt cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, aspect neprecizat în procesul verbal.

În consecinţă, se constată că procesul verbal este lovit de nulitate absolută cu privire la fapta contravenţională prevăzută de dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Lg 61/1991.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 alin 2 cod proc. civilă apelul formulat va fi admis cu consecinţa menţinerii în parte a procesului verbal conform dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare