Furt calificat. Latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii. Criteriile avute în vedere pentru individualizarea sancţiunii. Concurs circumstanţe atenuante şi circumstanţe agravante.

Sent. civ. nr. 980/07.06.2018

Fapta inculpatului BR, constând în aceea că, în noaptea de …….2017, împreună cu inculpatul GG, ambii purtând cagule pe faţă, au pătruns fără drept, prin efracţie, respectiv prin forţarea uşii de acces, în magazinul „LM”, aparținând persoanei vătămate SC LA SRL Galaţi, de unde au sustras mai multe pachete de ţigări, de diferite mărci, cauzând un prejudiciu total în valoare de 2368 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b, c și d și alin. (2) lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal raportat la art. 43 alin. (5) Cod.

Fapta inculpatului GG, constând în aceea că, în noaptea de …...2017, împreună cu inculpatul BR, ambii purtând cagule pe faţă, au pătruns fără drept, prin efracţie, respectiv prin forţarea uşii de acces, în magazinul „LM”, aparținând persoanei vătămate SC LA SRL Galaţi, de unde au sustras mai multe pachete de ţigări, de diferite mărci, cauzând un prejudiciu total în valoare de 2368 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b, c și d și alin. (2) lit. b Cod penal.

Elementul material al infracțiunii de furt calificat îl reprezintă luarea bunurilor mobile din posesia persoanei vătămate. Sustragerea s-a realizat fără consimțământul acesteia, cu scopul însușirii pe nedrept, fapta consumându-se la momentul deposedării persoanei vătămate și a-l imposedării inculpaților.

Urmarea imediată constă în schimbarea situaţiei de fapt a bunurilor sustrase, prin scoaterea acestora din stăpânirea persoanei vătămate şi crearea unui gol patrimonial, prin lipsirea acestora de capacitatea de a mai dispune de bunurile respective.

Este evidenţiat, de asemenea, şi raportul de cauzalitate între fapta de sustragere săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă produsă, acesta rezultând nemijlocit din aceea că prin micşorarea patrimoniului persoanelor vătămate, ca urmare a sustragerii bunurilor acestora, se majorează, în mod ilicit, patrimoniul inculpaților.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpații au săvârşit fapta cu intenţie directă, calificată prin scop, aceștia prevăzând rezultatul și urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa constată că fapta pentru care au fost trimiși în judecată inculpații există, a fost săvârşită de aceștia şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpaților, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, va ţine seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând probe în acest sens.

Sub aspectul circumstanțelor obiective de comitere a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților BR și GG, instanța constată că fapta comisă a avut ca urmare producerea unei stări ridicate de pericol la adresa relațiilor sociale care protejează patrimoniul persoanei și inviolabilitatea sediului profesional. Instanța va reține o gravitate deosebită a faptei din perspectiva modului de săvârșire a acesteia, concretizat în premeditarea acțiunii ilicite, verificarea în prealabil a locului faptei, sub un fals pretext (cumpărarea de țigări) și, ulterior, punerea în operă a rezoluției infracționale, inculpații acționând la adăpostul nopții, prin efracție, violarea sediului profesional și având fețele acoperite de cagule, în scopul împiedicării identificării și tragerii lor la răspundere penală.

Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului BR, instanța reține că acesta era în vârstă de 28 de ani la data săvârșirii infracțiunii, nu are o ocupație din care să-și asigure mijloace licite de existență, are studii 9 clase, nu este căsătorit și nu are copii. Din fișa de cazier judiciar, (filele nr. 7-9, dosar fond), reiese că inculpatul a fost condamnat de multiple ori, începând din minorat, pentru infracțiuni de furt calificat, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie. Având în vedere că inculpatul și-a reiterat conduita infracțională, cu predispoziție către infracțiunile îndreptate împotriva patrimoniului, se impune o atitudine fermă din partea organelor judiciare, astfel încât inculpatul să-și revizuiască atitudinea antisocială, iar sancțiunea penală să poată constitui, în mod obiectiv, un mijloc de reeducare și de constrângere a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța va avea în vedere că inculpatul BR a recunoscut fapta săvârșită pe parcursul întregului proces penal, însă nu a efectuat nici un fel de demersuri pentru a acoperi prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

În aceste condiții, punând în balanță toate elementele mai sus arătate, instanţa consideră că o pedeapsă cu închisoarea constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, și în consecinţă va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele legale, reduse cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în considerarea faptului că inculpatul a recunoscut fapta și s-a prevalat de judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere circumstanțele obiective ale faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța consideră că o pedeapsă orientată spre mediul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, reduse mai întâi cu o treime potrivit art. 396 al. 10 Cod procedură penală și majorate apoi cu jumătate potrivit art. 43 al. 5 Cod penal, astfel cum statuează dispozițiile art. 79 al. 3 Cod penal, este de natură a asigura un just echilibru între gravitatea faptei săvârșite și scopul pedepsei.

Pentru aceste considerente, instanța îl va condamna pe inculpatul BR la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b, c și d și alin. (2) lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal raportat la art. 43 alin. (5) Cod penal și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală (faptă din noaptea de 10/11.12.2017).

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, va aplica inculpatului BR pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, întrucât, raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite și circumstanțele sale personale, s-a dovedit a fi nedemn în a-și mai exercita aceste drepturi, instanța având în vedere și jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Calmanovici c. României şi Hirst c. Marii Britanii).

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, va aplica inculpatului BR pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 al. 1 Cod penal, va scădea din durata pedepsei perioada reținerii din data de …….2017.

În temeiul art. 399 al. 1 Cod procedură penală, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, va menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul BR.

Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului GG, instanța reține că acesta era în vârstă de 28 de ani la data săvârșirii infracțiunii, nu are o ocupație din care să-și asigure mijloace licite de existență, are studii 9 clase, nu este căsătorit și nu are copii. Din fișa de cazier judiciar, (filele nr. 5, dosar fond), reiese că inculpatul nu are antecedente penale în România, însă a suferit condamnări în străinătate pentru infracțiuni de furt calificat, aspect care relevă un comportament îndreptat împotriva valorilor sociale protejate de lege.

Instanța va avea în vedere că inculpatul GG a recunoscut fapta săvârșită pe parcursul întregului proces penal, însă nu a efectuat nici un fel de demersuri pentru a acoperi prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

În aceste condiții, punând în balanță toate elementele mai sus arătate, instanţa consideră că o pedeapsă cu închisoarea constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, și în consecinţă va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele legale, reduse cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în considerarea faptului că inculpatul a recunoscut fapta și s-a prevalat de judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Având în vedere circumstanțele obiective ale faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța consideră că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, este de natură a asigura proporționalitatea între gravitatea faptei săvârșite și scopul pedepsei.

Pentru aceste considerente, instanța îl va condamna pe inculpatul GG la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b, c și d și alin. (2) lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală (faptă din noaptea de 10/11.12.2017).

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, va aplica inculpatului GG pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, întrucât, raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite și circumstanțele sale personale, s-a dovedit a fi nedemn în a-și mai exercita aceste drepturi, instanța având în vedere și jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Calmanovici c. României şi Hirst c. Marii Britanii).

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, va aplica inculpatului GG pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 al. 1 Cod penal, va scădea din durata pedepsei perioada reținerii din data de 15.12.2017.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situaţia de fapt reţinută, persoana inculpatului, precum și atitudinea acestuia pe parcursul derulării procesului penal, inclusiv acordul manifestat pentru prestarea unor ore de muncă neremunerată în folosul comunității, instanţa reține că scopul şi funcţiile pedepsei aplicată acestuia în prezenta cauză, pot fi atinse şi fără privarea sa efectivă de libertate.

Astfel, instanţa reţine dispoziţiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, pedeapsa aplicată nedepășind 3 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă de către acesta a pedepsei aplicate. Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galați, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligaţie:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Galaţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi sau al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei”, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Galați.În baza art. 404 Cod procedură penală, în referire la art. 91 alin. (4) Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere și a celor civile, stabilite prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 399 al. 1 Cod procedură penală, va menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul GG, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și la acest moment.

Domenii speta

Spete similare