Modalitatea de impartire a bunurilor comune

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/16.05.2017 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar X/311/2015 a fost admisă în parte şi pe fond acţiunea principala formulata de reclamantul pârât SN împotriva pârâtei reclamantă M fostă SM.

A fost respinsă cererea de complinire formulata de reclamantul pârât la data de 26.11.2015, ca fiind neîntemeiata.

A fost respinsă cererea reconvenţionala formulată de pârâta reclamantă la data de 10.11.2015,  ca fiind neîntemeiata.

A fost admisă pe fond cererea formulată de reclamantul pârât SN în contradictoriu cu pârâta reclamantă SM şi s-a dispus scoaterea de la masa de partaj a autoturismului marca Fiat Stilo cu număr de identificare, ZFA şi a fost reţinut în schimb un autoturism marca Fiat Stilo cu numărul de identificare ZFA, pentru care s-a reţinut un drept de creanţa pentru intervenient.

S-a dispus ieşirea din codevălmăşie a pârâţilor şi omologarea rapoartelor de expertiză în parte  si atribuirea loturilor după cum urmează

LOTUL nr.1 în valoare de 58603,5 lei a fost atribuit reclamantului pârât, fiind compus din suma de bani pe care o va primi sub forma de sulta de la lotul nr.2.

LOTUL nr.2 în valoare de 58603,5 lei a fost atribuit pârâtei reclamantă, fiind compus din următoarele bunuri:

- apartament cu două camere situate în Slatina , jud. Olt, în valoare de 85710 lei, cu următoarele îmbunătăţiri efectuate : montat tâmplărie PVC cu geamuri termopan la sufragerie, dormitor şi bucătărie, montat uşa termopan la balcon, închis balcon cu zidărie BCA, construit pod deasupra apartamentului folosindu-se 20 căpriori si acoperit cu placi de azbociment, la care se vor adăuga si îmbunătăţirile făcute in gospodăria părinţilor pârâtei reclamantă din com. V sat C, jud. Olt şi anume gard la strada cu fundaţie din beton, stâlpi de metal si uluci cu o lungime de 20 m, gard în continuare tot la strada cu o lungime de 40 m din plasă sudată cu stâlpi metalici de susţinere în valoare de 7494 lei, un cuier hol în valoare de 10 lei, două noptiere în valoare de 20 lei, frigider cu congelator în valoare de 250 lei, aragaz cu patru ochiuri şi cuptor în valoare de 150 lei, mobile bucătărie cu corpuri suspendate în valoare de 20 lei, două dulapuri bucătărie în valoare de 10 lei, o chiuveta inox în valoare de 150 lei, doua dormeze de doua persoane în valoare de 100 lei, mobilă sufragerie în valoare de 200 lei, masă artizanat fără valoare, patru scaune artizanat fără valoare, un suport pentru rufe în valoare de 5 lei, un aspirator în valoare de 70 lei o masa de patru persoane,in valoare de 20 lei doua fotolii în valoare de 60 lei, o maşină de spălat automată în valoare de 400 lei, un autoturism Fiat Stilo cu număr de identificare, ZFA în valoare de 8023 lei.

Pârâta reclamantă a primit în total bunuri  în valoare de 117.207 lei, fiind obligată la plata sumei de 58603,5 lei cu titlu de sultă către reclamantul pârât SN.

A fost obligată pârâta reclamantă să plătească intervenientului SOC contravaloarea dreptului de creanţa pentru îmbunătăţirile efectuate de acesta la imobilul bun comun al reclamantului pârât şi al pârâtei reclamantă, în sumă de 14.515 lei precum şi contravaloarea autoturismului marca Fiat Stilo cu numărul de identificare ZFA, în sumă de 8023 lei.

S-a constatat că următoarele bunuri mobile sunt bunuri proprii ale intervenientului: calculator, birou calculator, DVD şi televizor Orion.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părţi fiind obligată pârâta reclamantă sa plătească reclamantului pârât suma de 6664 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a avut în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept:

La data de 20.09.2016 prima instanţă a pronunţat încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în parte si în principiu acţiunea având ca obiect partaj de bunuri comune.

Astfel, potrivit art. 339 Cod civil „bunurile dobândite în timpul comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.”

 Potrivit art.334 Cod civil „calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Similar dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei art. 343 alin. 1 din Codul civil instituie prezumţia de comunitate a bunurilor dobândite în timpul comunităţii de bunuri, câtă vreme nu se face dovada ca acestea ar fi  bunuri proprii.”

În virtutea prezumţiei de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt bunuri comune de la data achiziţionării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepţia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum şi a bunurilor prevăzute de art. 340 din Codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ.

Astfel din înscrisurile aflate la dosar şi din răspunsurile date de ambele părţi la interogatoriu prima instanţă a reţinut că părţile au dobândit în timpul căsătoriei doar o parte din bunurile solicitate prin acţiunea principală, respectiv un apartament cu două camere situat în Slatina , jud. Olt, cuier hol, doua noptiere, frigider cu congelator, aragaz cu patru ochiuri si cuptor, mobile bucătărie cu corpuri suspendate, doua dulapuri bucătărie, o chiuveta inox, doua dormeze de doua persoane, mobila sufragerie, masa artizanat, patru scaune artizanat, un suport pentru rufe, un aspirator,o masa de patru persoane, doua fotolii, o maşina de spălat automata, un autoturism Fiat Stilo cu număr de identificare, ZFA.

Totodată prima instanţă a reţinut la masa de partaj şi îmbunătăţirile efectuate la apartamentul susmenţionat, respectiv : montat tâmplărie PVC cu geamuri termopan la sufragerie, dormitor si bucătărie, montat uşa termopan la balcon, închis balcon cu zidărie BCA, construit pod deasupra apartamentului folosindu-se 20 căpriori şi acoperit cu placi de azbociment dar şi îmbunătăţirile aduse în gospodăria părinţilor pârâtei reclamantă din com. V sat C, jud. Olt, respectiv : gard la strada cu fundaţie din beton, stâlpi de metal si uluci cu o lungime de 20 m, gard în continuare tot la strada cu o lungime de 40 m din plasă sudată cu stâlpi metalici de susţinere, de care s-a ocupat reclamantul pârât după ce s-a mutat la tara în gospodăria acestora, astfel cum a rezultat din răspunsurile la interogatoriu precum şi din declaraţia martorei LM, utilizându-se resurse comune la edificarea lucrărilor deoarece şi pârâta reclamantă a mai trimis bani din străinătate reclamantului pârât, care i-a folosit în acest scop, astfel că acest drept de creanţa  are natura juridica a unui bun comun.

În ceea ce priveşte cererea de complinire formulata de reclamantul pârât la data de 26.11.2015 prin care a solicitat complinirea masei de partaj cu un depozit bancar de cca. 15.000 lei constituit în timpul căsătoriei cu pârâta reclamantă la Banca Transilvania, Sucursala Slatina de aceasta, în perioada 7-10 ianuarie 2015, pe numele ei, prima instanţă a reţinut că fiind vorba de un bun cu o natură juridică mixtă deoarece este dobândit în timpul căsătoriei cu bunuri proprii si a fost folosită pentru nunta fiului acestora, astfel că a fost respinsă solicitarea reclamantului pârât ca fiind neîntemeiată.

 Totodată în susţinerea argumentării mai sus arătate se va tine seama şi de dispoziţiile art.249 NCPCiv potrivit cu care cel care face o susţinere în fata instanţei în cursul procesului trebuie sa o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte cererea formulată de pârâta reclamantă ce a făcut obiectul cererii reconvenţionale prin care a solicitat să se constate că ar avea un drept de creanţă asupra sumei de 3.300 euro depusă în 2014 în contul deschis la banca Raiffeisen, suma ridicată de reclamant de la banca si cheltuita exclusiv de acesta în interesul său personal, solicitând şi reţinerea unei cote majorate de 80% la dobândirea bunurilor comune prima instanţă a apreciat-o ca fiind nedovedită.

Din ansamblul întregului probatoriu administrat în cauza nu s-au putut reţine ca dovedite susţinerile reclamantei pârâte cu privire la existenta sumei cerute cât şi a naturii juridice pe care o are aceasta precum şi a unei cote majoritare la dobândirea bunurilor comune deoarece potrivit art.634 alin 2 din NCCiv daca bunul este stăpânit în comun coproprietate se prezum până la proba contrara cotele părţi ca fiind egale.

În consecinţă prin raportare si la dispoziţiile art.357 din NCC în baza cărora pe baza contribuţiei fiecărui soţ se determina cota parte iar pârâta reclamantă nu a făcut dovada prin nici un mijloc de proba ca a avut o contribuţie majoritară la dobândirea bunurilor s-a dispus respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.

 În ceea ce priveşte  cererea de intervenţie principala formulata de intervenientul SOC, prima instanţă a reţinut următoarele :

Potrivit art. 61 alin. 2 NCPCiv „intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.”

Plecând de la acest principiu de drept şi ţinând seama de întregul material probator administrat în cauza, respectiv înscrisurile ataşate la filele 131-145 precum şi răspunsurile la interogatoriu si declaraţia martorului CMI, prima instanţă a apreciat că s-a dovedit că acesta are un drept de creanţă asupra următoarelor îmbunătăţiri efectuate la imobilul bun comun al părinţilor acestuia şi anume : cumpărat si montat centrala termica cu cinci calorifere si instalaţie aferenta, achitat lucrare de izolaţie termica, montat parchet dormitor hol, sufragerie bucătărie, cumpărat si montat chiuveta bucătărie si baterie, schimbare instalaţie si alimentare cu apa rece si calda baie si bucătărie precum si piesele folosite, achitat si montat uşa de interior la dormitor si bucătărie, renovat si modernizat baie si anume gresie, faianţă, obiecte sanitare, instalaţie alimentara cu apa, dărâmat si reconstruit din BCA, plasa sudata a peretelui despărţitor dinspre dormitor si respectiv hol, schimbat instalaţie electrică, prize întrerupătoare, doze, montat calorifer port prosop baie, zugrăvit apartament, reparat şpaleţi, geamuri si uşi interioare.

Totodată prima instanţă a reţinut că următoarele bunuri mobile sunt bunuri proprii ale intervenientului . calculator, birou calculator ,DVD si televizor Orion.

De asemenea s-a constatat că intervenientul are un drept de creanţa şi asupra autoturismului marca Fiat Stilo cu numărul de identificare ZFA, achiziţionat în noiembrie 2011 după ce intervenientul a  contractat un credit de la BRD, fiind trecut ca si titular cumpărător reclamantul pârât care avea deja achiziţionat în martie 2011 tot un autoturism marca Fiat Stilo care a avut un alt număr de identificare.

Referitor la cota de contribuţie la dobândirea bunurilor de către cei doi foşti soţi, s-a reţinut că, contribuţia soţilor se referă la bunurile luate in ansamblu si nu prin diferenţierea cotelor în raport de categoriile de bunuri, încât cota de contribuţie este unica pentru toate bunurile comune, neputându-se stabili o cota de contribuţie pentru bunul imobil si o alta cota de contribuţie pentru cele mobile.

Întrucât nu s-a făcut dovada faptului ca vreuna din părţi ar fi avut o cotă majorată la dobândirea bunurilor, instanţa a constatat că părţile au avut o contribuţie egală  la dobândirea  bunurilor comune, astfel cum au fost reţinute.

Potrivit art. 355 alin. 1 Cod civil la încetarea comunităţii aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act notarial autentic, iar conform art. 357 alin. 1 Cod civil in cadrul lichidării comunităţii fiecare dintre soţi preia bunurile proprii, după care se procedează  la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate instanţa apreciază că în prezenta cauză părţile au avut o  cotă de contribuţie la dobândirea bunurilor de câte ½  fiecare în parte.

Sistarea efectivă a codevălmăşiei s-a realizat prin formarea loturilor si atribuirea bunurilor reţinute la masa de partaj fiecăreia dintre parţi, împărţeala urmărind atribuirea pe cât posibil de cantităţi egale de bunuri de aceiaşi natură, de creanţe şi datorii, iar egalitatea valorică a loturilor se asigură prin stabilirea de sulte.

Potrivit art. 987 Cod procedură civilă „la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va tine seama după caz de acordul parţilor, de mărimea cotei părţi  ce se cuvine fiecăruia, de natura bunurilor, de domiciliul şi ocupaţia părţilor, iar inegalitatea valorică a loturilor se va înlătura prin atribuirea în loturi a unor sume  denumite sulte.”

Din analiza coroborată a rapoartelor de expertiza tehnica efectuate in cauza constata ca valoarea masei partajabile este de 117.207 lei, respectiv suma de 58.603,5 lei fiind valoarea fiecărui lot.

În consecinţă instanţa a admis ieşirea din codevălmăşie a părţilor, omologarea rapoartelor de expertiză şi atribuirea loturilor, respectiv bunurile în integralitatea lor au fost atribuite pârâtei reclamantă care a fost obligată să plătească un echivalent bănesc sub forma de sultă reclamantului pârât.

La data de 14.09.2017 pârâta reclamantă SM a declarat apel împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20.09.2016 şi a sentinţei civile nr. X/16.05.2017 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 5334/211/2015, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi schimbarea în parte a sentinţei apelate.

Prima critică vizează împrejurarea că în mod eronat prima instanţă a reţinut pentru foştii soţi o cotă de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, precizând că în opinia sa contribuţia sa a fost în proporţie de 80 % şi nu 50 %, motivând că a realizat venituri neîntrerupt, spre deosebire de reclamant care nu a mai fost încadrat în munca din anul 1998 iar în ultimii ani când a muncit în Italia, veniturile sale au fost consistente.

A două critică vizează împrejurarea că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut la masa de partaj şi suma de 3.300 Euro, reprezentând bani câştigaţi din salariul ei şi care au fost retraşi de reclamantul pârât SN de la Banca Raiffeisen şi cheltuiţi de acesta în interes propriu fără ştiinţa sa.

Că, deşi prima instanţă a reţinut că această susţinere nu a fost probată, totuşi trebuia să se aibă în vedere că de vreme ce acesta nu a mai fost încadrat în muncă din 1998, nu ar fi avut cum sa constituie astfel de depozite, singurele sale venituri fiind banii câştigaţi de pârâtă si trimişi în ţară către reclamant.

A treia critică a vizat împrejurarea că reclamantul nu a produs venituri care sa poată acoperi cheltuielile ocazionate de renovările apartamentului comun şi că suma de 7.494 lei este contribuţia sa exclusivă şi ar fi trebuit scăzută din valoarea de evaluare a apartamentului comun.

A patra critică a vizat împrejurarea că prima instanţă a calculat greşit cuantumul sultei la care a fost obligata la plata către reclamant.

Astfel, instanţa de fond a omologat raportul de expertiza prin care a fost stabilita valoarea imobilului, fără îmbunătăţiri la suma de 85.710 lei, îmbunătăţiri comune în cuantum de 7.494, bunuri mobile auto la val de 8.023 lei si alte bunuri reţinute la valoarea de 1.465 lei.La stabilirea sultei, instanţa de fond, a adunat sumele de mai sus cu valoarea îmbunătăţirilor aduse de intervenientul SO şi a împărţit la 2 suma totala de 117.207 lei, rezultând o sulta in cuantum de 58.603,5 lei.

Daca mergea mai departe, pe acest raţionament, la stabilirea obligaţiilor de plata către intervenient, în cuantum de 22.538 lei (îmbunătăţiri imobil suma de 14.515 lei şi autoturism în valoare de 8.023 lei) se impunea obligarea la plata a foştilor soţi, către acesta.

Arată că instanţa în mod greşit a obligat doar pe pârâtă la plata către intervenient a sumei de 22.538 lei, deşi la stabilirea sultei instanţa a adăugat atât îmbunătăţirile cât si valoarea auto, majorând în mod nelegal sulta către reclamant şi că astfel aceasta beneficiază numai de circa 30% din suma de împărţit (scăzând sulta si îmbunătăţirile pe care a fost obligata sa le plătească intervenientului).

Ultima critică a vizat împrejurarea că a fost stabilit greşit cuantumul cheltuielilor de judecată.

Astfel, instanţa a compensat în parte cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta la plata sumei de 6.664 lei cheltuieli de judecata dar acestea trebuia să fie stabilite conform cotelor ce au fost stabilite de instanţa, hotărârea profitând ambelor părţi.

În dovedirea susţinerilor sale a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatul reclamant SN a depus la dosar întâmpinare prin solicită respingerea apelului formulat de apelanta SM.

În motivare a arătat referitor la criticile apelantei pârâte că pentru a stabili o cota majorata a contribuţiei uneia dintre părţi la dobândirea bunurilor comune, trebuie să se aibă în vedere masa bunurilor de împărţit, privita ca o universalitate, cota stabilindu-se pentru întreaga masa a bunurilor, şi nu în mod individual, precum şi data dobândirii bunurilor si veniturile realizate de către părţi de-a lungul timpului.

A arăta că părţile în cauza de faţă au dobândit în timpul căsătoriei un apartament si bunuri mobile şi din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare cu plata în rate iar în momentul dobândirii acestui bun, intimatul realiza venituri foarte mari deoarece lucra ca şofer profesionist, spre deosebire de apelantă care nu realiza la acea vreme venituri din munca. Astfel suma de 96.845 lei reprezentând contravaloarea apartamentului a fost achitata in întregime de către intimatul - parat, existând dovezi în acest sens.

Bunurile mobile cu care a fost mobilat si utilat apartamentul au fost dobândite tot in perioada în care intimatul parat realiza venituri mari, fiind angajat pana în anul 1998 când a ieşit la pensie.

A menţionat că deşi apelanta reclamantă a afirmat că a lucrat în străinătate unde a obţinut venituri consistente şi a reuşit să economisească sume mari de bani, nu a depus înscrisuri doveditoare în acest sens şi nu a precizat perioada în care a lucrat in străinătate.

În ceea ce priveşte suma de 3300 de euro despre care face vorbire reclamanta, acesta a fost un depozit care a fost constituit împreună la banca, având deci caracter de bun comun, banii fiind retraşi si cheltuiţi împreună şi nu în interes propriu, fără ca apelanta să probeze această susţinere.

Critica referitoare la împrejurarea că intimatul parat nu are nicio contribuţie la efectuarea îmbunătăţirilor în apartament este nefondată deoarece din actele depuse la dosar a rezultat că a lucrat tot timpul şi în anul 1998 a devenit pensionar.

Referitor la suma de 7494 lei intimatul a arătat că instanţa nu a fost investita cu o astfel de cerere, astfel că nu se putea pronunţa asupra acestui drept de creanţa.

In mod corect instanţa de fond a împărţit întreaga suma rezultata din adunarea sumelor de bani deoarece bunurile se împart la valoarea de circulaţie la momentul partajului şi întrucât bunurile au fost atribuite exclusiv acesteia, este corecta soluţia instanţei şi în ceea ce priveşte obligarea apelantei reclamante la plata îmbunătăţirilor făcute de intervenient.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat si a dispoziţiilor legale incidente in cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prima critică referitoare la împrejurarea că în mod eronat prima instanţă a reţinut pentru foştii soţi o cotă de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune este nefondată.

În mod corect s-a reţinut şi motivat că bunurile dobândite de foştii soţi trebuie privite în ansamblu şi nu prin diferenţierea cotelor în raport de categoriile de bunuri, cota de contribuţie fiind unica pentru toate bunurile comune, neputându-se stabili o cota de contribuţie pentru bunul imobil si o alta cota de contribuţie pentru cele mobile.

În cauză nu s-a făcut dovada faptului ca vreuna din părţi ar fi avut o cotă majorată la dobândirea bunurilor, astfel că instanţa a constatat că părţile au avut o contribuţie egală  la dobândirea  bunurilor comune, astfel cum au fost reţinute.

A două critică referitoare la împrejurarea că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut la masa de partaj şi suma de 3.300 Euro, reprezentând bani câştigaţi de apelanta pârâtă şi ulterior retraşi de reclamantul pârât SN de la Banca Raiffeisen este nefondată.

Tribunalul reţine că salariul încasat are caracterul de bun comun iar depozitele financiare constituite din sume încasate de oricare dintre soţi cu titlu de salariu sunt bunuri comune. În plus, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că sumele retrase de intimatul reclamant din depozitul de 3300 euro constituit de foştii soţi au fost cheltuite de acesta în folosul său personal.

A treia critică referitoare la împrejurarea că reclamantul nu a produs venituri care sa poată acoperi cheltuielile ocazionate de renovările apartamentului comun şi că suma de 7.494 lei este contribuţia sa exclusivă este nefondată.

Aşa cum s-a arătat în cele de mai sus şi îmbunătăţirile aduse imobilului bun comun au la rândul său caracterul de bun comun. Or, pentru bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei nu se „calculează” câte o cotă distinctă, ci, bunurile dobândite de foştii soţi trebuie privite în ansamblu şi nu prin diferenţierea cotelor în raport de categoriile de bunuri, consecinţa fiind aceea că cota de contribuţie este unica pentru toate bunurile comune.

Prin urmare, de vreme ce s-a stabilit că îmbunătăţirile aduse imobilului cumpărat de soţi în timpul căsătoriei fac parte din masa (codevălmaşă) partajabilă de bunuri, este evident că şi asupra acestui bun se răsfrânge cota de ½ parte, neputând fi privită ca un bun separat, dobândit prin aportul exclusiv al apelantei pârâte.

A patra critică referitoare la împrejurarea că prima instanţă a calculat greşit cuantumul sultei la care a fost obligata la plata către reclamant este fondată.

Astfel, însumând valoarea bunurilor ce compun masa partajabilă, astfel cum a fost stabilită aceasta de experţii evaluatori, se obţine suma de 102.692 lei iar valoarea fiecărui lot, ţinând cont de cota de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, aşa cum s-a arătat în precedent, este de 51.346 lei în loc de 58603,5 lei, cum în mod greşit s-a stabilit de prima instanţă.

La stabilirea valorii masei partajabile nu s-a avut în vedere de instanţa de apel suma de 14.515 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor achitate de intervenientul SO la apartamentul părinţilor săi, respectiv : cumpărat si montat centrala termica cu cinci calorifere si instalaţie aferenta, achitat lucrare de izolaţie termică, montat parchet dormitor hol, sufragerie bucătărie, cumpărat si montat chiuveta bucătărie  şi baterie, schimbare instalaţie si alimentare cu apă rece şi caldă la baie şi bucătărie precum şi piesele folosite, achitat si montat uşa de interior la dormitor si bucătărie, renovat si modernizat baie si anume gresie ,faianţa obiecte sanitare, instalaţie alimentara cu apa, dărmat si reconstruit din BCA,  plasa sudata a peretelui despărţitor dinspre dormitor si respectiv hol, schimbat instalaţie electrică, prize întrerupătoare, doze, montat calorifer port prosop baie, zugrăvit apartament, reparat spaleti geamuri si uşi interioare.

Ultima critică referitoare la împrejurarea că au fost stabilite greşit d eprima instanţă cheltuielile de judecată este fondată.

Astfel, instanţa a compensat în parte cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta la plata sumei de 6.664 lei cheltuieli de judecata dar acestea trebuia să fie stabilite conform cotelor ce au fost stabilite de instanţa, hotărârea profitând ambelor părţi.

Tribunalul reţine că părţile au efectuat:

- la fond cheltuieli de judecată în sumă totală de 11.840 lei, din care apelanta pârâtă suma de 8900 lei iar intimatul reclamant suma de 2940 lei;

- în apel cheltuieli de judecată în sumă totală de 7.025 lei, din care 2200 lei intimatul reclamant şi 4825 lei apelanta pârâtă;

Având în vedere că fiecăreia dintre părţile în cauză apelantă şi intimat i s-a reţinut o cotă egală la dobândirea bunurilor comune urmează ca şi în privinţa cheltuielilor de judecată sumele să fie suportate în mod egal.

Prin urmare, în raport de considerentele ce preced tribunalul va dispune în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. 2 din NCPCiv admiterea apelului, va schimba sentinţa în sensul că :

Va constată că valoarea masei partajabile este de 102.692 lei iar valoarea fiecărui lot este de 51.346 lei.

Va păstra sentinţa apelată sub aspectul componenţei loturilor atribuite.

Va obliga pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât reconvenţional sultă în valoare de 51.346 lei.

Va păstra în rest dispoziţiile sentinţei apelate şi în totalitate ale IAP-urilor.

Va constata că la fond părţile au efectuat la fond cheltuieli de judecată în sumă totală de 11.840 lei, din care 8900 reclamantul pârât şi 2940 lei pârâta reclamantă.

Va compensa în parte cheltuielile de judecată, în sensul că va obliga pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât suma de 2980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.

Va constata că părţile au efectuat în apel cheltuieli de judecată în sumă totală de 7.025 lei, din care 2200 lei intimatul reclamant pârât şi 4825 lei apelanta pârâtă reclamantă.

Va compensa în parte cheltuielile de judecată, în sensul că va obliga intimatul reclamant pârât să plătească apelantei pârâtă reclamantă suma de 1312,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Data publicarii pe portal:04.06.2018

Domenii speta

Spete similare