Anulare acte frauduloase. Îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a acţiunii revocatorii speciale reglementate de art. 79 şi art. 80 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006.

Prin cererea nr. 4164 din data de 17.11.2014, înregistrată pe rolul acestui tribunal sub Sentinţa civilă nr. 90/JS/10.04.2017 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

În motivarea întâmpinării , aceasta a arătat că înstrăinările de bunuri nu s-au făcut cu fraudarea creditorilor, ci s-au făcut la preţuri corecte, cu achitarea debitelor societăţii, motiv pentru care a şi solicitat efectuarea unei expertize contabile în acest sens.

Totodată, pentru termenul de judecată din data de 24.09.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri şi explicaţii în scris cu privire la cheltuielile efectuate de debitoare în perioada 2001-2013, precum şi o situaţie a bunurilor a căror anulare s-a cerut de către reclamantul lichidator.

Pentru termenul de judecată din data de 05.11.2015 reclamanta a depus la dosar note de şedinţă (fila 2, vol. II dosar) prin care îşi precizează acţiunea arătând că îşi menţine acţiunea în anularea actelor efectuate de către debitoare cu privire la bunurile mobile ce fac obiectul prezentei cauze şi, pe cale de consecinţă, ca urmare a anulării, solicită reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul debitoarei, iar în cazul în care acestea nu mai există, obligarea administratorului social al debitoarei la achitare valorii acestora precizată în acţiune întrucât, din documentele depuse de pârâta SC VO SRL pentru termenul de judecată din data de 24.09.2015, nu rezultă încasarea contravalorii facturilor prin care au fost înstrăinate bunurile, fiind efectuate compensări cu creditori chirografari în detrimentul altor creditori.

Precizează că debitoarea a depus doar fişele mijloacelor fixe fără a face dovada predării bunurilor, fără a se preciza locaţia exactă a acestora, prezentându-se o serie de ordine de compensare încheiate între societatea debitoare şi SC AC SRL şi între debitoare şi SC V SRL.

Reclamantul mai arată că înstrăinările de bunuri au fost efectuate în perioada suspectă, s-a urmărit sustragerea bunurilor de la urmărirea acestora de către creditori, înstrăinarea principalelor bunuri mobile şi imobile din patrimoniul debitoarei a fost de natură de a diminua activul societăţii debitoare şi de a prejudicia drepturile creditorilor.

Precizează că debitoarea a conştientizat că prin aceste înstrăinări îi prejudiciază pe creditori, de aici rezultând reaua credinţă a asociaţilor care prin înstrăinarea de bunuri din patrimoniul debitoarei nu au făcut altceva decât să îşi recupereze cu prioritate creanţa lor, în detrimentul celorlalţi creditori, deşi societatea debitoare avea creditori care erau prioritari faţă de creditorii chirografari şi anume creditorii garantaţi, creanţele salariale şi creditorii bugetari.

La termenul de judecată din data de 03.12.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei un înscris denumit „explicaţii la nota de şedinţă nr. 4717/04.11.2015”  (fila 12, vol. II dosar) prin care arată că toate bunurile se află în incinta punctelor de lucru, nu i-a fost solicitat de către lichidatorul judiciar să predea aceste bunuri şi nu au fost solicitate documentele justificative decât de către instanţă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.01.2016 instanţa a dispus introducerea în cauză a SC AC SRL şi SC V SRL în calitate de pârâte-societăţi terţe dobânditoare.

La data de 10.02.2016 reclamanta a depus la dosar note de şedinţă referitoare la bunurile achiziţionate de fiecare societate-terţ dobânditor în parte (fila 54, vol. II dosar).

La data de 06.04.2016, pârâta terţ-dobânditor SC AC  SRL a depus un înscris calificat de instanţă ca fiind întâmpinare (fila 97, vol. II dosar) prin care a arătat că debitoarea a achiziţionat produse petroliere de la SC AC SRL cu facturi în valoare de ….. lei pe care nu le-a achitat, iar SC AC SRL a luat în compensare obiecte de inventar conform proceselor verbale de compensare depuse de către pârâta debitoare la dosar. Mai arată că obiectele de inventar predate sunt vechi, unele în stare de nefuncţionare, iar toate acestea şi valoarea lor au fost înregistrate în contabilitate şi sumele provenite din aceste compensări au fost scăzute din soldul debitoarei SC VO SRL.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă, raportul fiind depus la dosarul cauzei (filele 111-142, vol. II dosar).

La data de 12.06.2016, pârâta prin curator a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă, solicitând, totodată, efectuarea unui supliment la raport de expertiză contabilă, acesta fiind întocmit şi depus la dosarul cauzei (filele 192-199, vol. II dosar).

La termenul de judecată din data de 24.11.2016, reclamanta a formulat concluzii scrise (filele 206-213, vol. II dosar) prin care a solicitat admiterea acţiunii în anulare aşa cum a fost precizată, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor efectuate de către debitoare către  SC AC S.R.L. şi SC V S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, ca urmare a anulării, reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul societăţii debitoare, iar în cazul în care aceste bunuri nu mai există, obligarea SC AC S.R.L la plata sumei de …. lei, inclusiv TVA şi a SC V S.R.L la plata sumei de ….. lei, inclusiv TVA.

Precizează că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, bunurile care fac obiectul acestui dosar au fost vândute pe bază de facturi întocmite de către debitoare către SC AC S.R.L. pentru suma de …. lei ( inclusive TVA) și către SC V S.R.L., pentru suma  de …… lei inclusiv TVA. Totodată, expertiza constată că bunurile sunt vândute pe bază de factură către SC AC S.R.L. şi către SC V S.R.L. sumele fiind stabilite pe baza reevaluării efectuate de comisia de evaluare alcătuită şi administratorul OM, SVA şi un inginer mecanic. Din verificările efectuate de expertul contabil, membrii comisiei nu se regăsesc pe lista persoanelor autorizate de un organism profesional în vederea efectuării de imobilizări corporale mobile.

Precizează că vânzarea acestor bunuri a fost stabilită prin Hotărârea nr. 86/26.04.2012  a Adunării generale a Asociaţiilor care au decis, în unanimitate, vânzarea prin licitaţie a mai multor bunuri şi obiecte de inventar, nespecificate, pentru a achita unele datorii ale societăţii precum : plăţi financiare, plăţi salariale, plăţi către furnizori şi restituiri creditare societate de către asociaţi. Comisia de evaluare, aprobată de Adunarea Generală  a Asociaţilor din 26.04.2012, urmare a evaluării efectuate, a întocmit “Procesul-verbal privind aprobarea reevaluării unor mijloace fixe aflate în proprietatea societăţii pentru scoaterea acestora la licitaţie” înregistrat sub nr. 92/01.05.2012 şi având la bază Nota privind starea tehnică a mijloacelor fixe.

Menţionează că bunurile care au fost vândute nu sunt menţionate în “Procesul-verbal privind aprobarea reevaluării unor mijloace fixe aflate în proprietatea debitoarei pentru scoaterea acestora la licitaţie” înregistrat sub nr. 92/01.05.2012 şi nici distribuţia preţului obţinut din valorificarea bunurilor nu respectă ordinea de prioritate prevăzută de însăşi  hotărârea pe care pârâta debitoare o invocă în susţinerea legalităţii vânzării, respective, actul denumit “Adunarea Generală a Asociaţilor nr. 86/26.04.2012”.

Mai arată că din suma încasată în numerar de la SC V S.R.L. la care se mai adaugă şi alte încasări efectuate în ziua încasării sumei de la SC V S.R.L., asociata SVA a încasat suma de …… lei, prioritar faţă de ceilalţi creditori ai societăţii. S-au achitat creditori asociaţi, înainte de creanţele faţă de bugetul de stat, datorii bancare şi salariale, creanţe care conform legislaţiei în vigoare, Codul de Procedura Civilă, Codul Fiscal şi alte prevederi legale, sunt prioritare faţă de creanţele creditorilor chirografari şi a altor categorii de creditori.

Învederează că înstrăinările de bunuri au fost efectuate în perioada suspectă adică în intervalul februarie 2013-septembrie 2013, debitoarea conştientizând că îi prejudiciază pe creditorii săi, fiind evidentă complicitatea părţilor contractante, care au urmărit sustragerea bunurilor de la urmărirea acestora de către creditori. Mai arată că latura frauduloasă al întregii activităţi a debitoarei în relaţie cu alte persoane fizice şi juridice este cercetată şi în dosarul nr. 577/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în care, prin Ordonanţa din 21 iunie 2016, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de numiţii OM şi SVA.

Apreciază că este evidentă reaua-credinţă a pârâtei debitoare şi a reprezentanţilor săi, care prin înstrăinarea de bunuri din patrimoniu nu au făcut altceva decât să îşi recupereze cu prioritate creanţa lor, în detrimentul celorlalţi creditori, deşi societatea debitoare avea creditori care erau prioritari faţă creditorii chirografari şi anume creditori garantaţi, creanţe salariale şi creditori bugetari.

La data de 09.12.2016 pârâta prin curator a formulat concluzii scrise (filele 215-220, vol. II dosar) prin care a solicita ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se respingă acţiunea în anulare formulată de reclamant împotriva unor presupuse operaţiuni frauduloase efectuate de debitoare, acţiune prin care, în mod nefondat, se susţine că au fost înstrăinate bunuri în dauna creditorilor de natura echipamentelor tehnologice (maşini, utilaje) în valoare de …. lei, aparate şi instalaţii de măsură în valoare de …. lei, mobilier, aparatură, birotică în valoare de ….. lei şi, pe cale de consecinţă, să oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul achitat expertului şi onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei.

Arată că, în precizarea de acţiune inclusă în Notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din data de 05.11.2016, deşi lichidatorul menţionează care sunt condiţiile minime şi obligatorii pentru admisibilitatea unei acţiuni bazată pe prevederile art. 79 şi 80 din Legea 85/2006, acesta nu dovedeşte în nici un fel că ar fi îndeplinite aceste condiţii, susţinând în mod nefondat că ar fi fost înstrăinate bunurile imobile din patrimoniul societăţii, când de fapt nu au fost înstrăinate decât o mică parte din bunurile mobile.

În concret, din nenumăratele bunuri prezentate de lichidator ca fiind înstrăinate,

 pârâta arată că, din suplimentul la expertiză întocmit, rezultă că au fost înstrăinate de fapt doar bunurile „punct de transformare energie electrică” către SC V SRL, regăsit în factura 2013043/28.02.2013 la valoarea de ….. lei fără TVA, „compresorul vulcanizare”către SC AC SRL, regăsit în factura 201311/26.08.2013 la valoarea de ….. lei fără TVA şi „alte active corporale - imprimanta Epson şi Display” către SC MC SRL, regăsite în factura 2013116/13.09.2013 la valoarea de …. lei.

Precizează că solicită a se respinge cererea de anulare a presupuselor transferurilor, în primul rând, pentru că nici măcar nu s-a dovedit de către lichidator că ar fi fost înstrăinate toate aceste bunuri, conform expertizei, iar, în al doilea rând, pentru că nu au fost dovedite condiţiile de admisibilitate a acţiunii. Menţionează că prin efectuarea acestor transferuri patrimoniale nu s-a creat nici un prejudiciu creditorilor debitoarei, transferurile nu au fost efectuate în dauna acestora şi nu au avut nici un efect asupra masei bunurilor debitoarei sau asupra posibilităţii de recuperare a creanţelor, deoarece în patrimoniul debitoarei au rămas bunuri şi sume de recuperat cu mult peste valoarea creanţelor deţinute de creditorii presupus prejudiciaţi.

Învederează că, la momentul efectuării transferurilor, creditorii garantaţi BRD - GSG Sucursala Mehedinţi si Banca Transilvania - Sucursala Reşiţa nu intrau în categoria creditorilor prejudiciaţi deoarece, aşa cum reiese din probele administrate si anume rapoartele de evaluare, creanţele acestora sunt acoperite printr-o eventuală valorificare a bunurilor imobile ale societăţii debitoare. Totodată, creditorii salariaţi nu pot fi prejudiciaţi, mai mult, această clasă nici nu ar trebui să existe deoarece din probele depuse la dosarul cauzei rezultă în mod expres că aceştia şi-au primit integral drepturile salariate, confirmând acest lucru prin semnarea statelor de plată. Creditorii DGFP Caraş-Severin şi creditorii chirografari nu pot fi consideraţi prejudiciaţi deoarece la momentul efectuării transferurilor, aşa cum rezultă din suplimentul la expertiză, debitoarea avea de recuperat suma de ….. lei sumă suficientă pentru a se achita cei …. lei ai DGFP Caraş-Severin şi cei …. lei, cu precizarea că suma de …. lei solicitată de către DGFP Caraş-Severin a fost constatată abia în anul 2014 când s-a depus un supliment la creanţă, adică această sumă nu era o creanţă certă, lichidă şi exigibilă la momentul efectuării transferurilor.

Apreciază că reclamantul lichidator nu a reuşit să dovedească care erau creditorii prejudiciaţi, nu a dovedit intenţia tuturor părţilor de a prejudicia creditorii, ba din contră a fost dovedit contrariul, toate părţile fiind de bună credinţă şi nu de rea-credinţă.

Consideră că toţi creditori debitoarei puteau fi acoperiţi la momentul  efectuări transferurilor din vânzarea bunurilor imobile aflate garanţie şi din creanţele ce trebuiau recuperate de la diverşi debitori, creanţe care reprezentau o suma considerabilă de aproximativ ….. lei.

În ceea ce priveşte dovedirea relei credinţe şi intenţiei tuturor părţilor implicate în aceste transferuri, pârâta apreciază că acestea nu sunt dovedite în nici un fel, singura probă fiind prezumţia invocată de către lichidator, din probele administrate, dar mai cu seamă din expertiza contabilă şi suplimentul acesteia, reiese în mod clar că vânzarea bunurilor s-a făcut corect atât din punct de vedere contabil cât şi fiscal respectându-se toate normele legale în materie. Buna credinţă a părţilor rezultă şi din faptul că toate transferurile au fost precedat de o evaluare şi de o valorificare la licitaţie publică, fiind depus la dosarul cauzei hotărârea AGA şi procesul verbal de scoatere la licitaţie a bunurilor supuse reevaluării. De asemenea, nu trebuie neglijate împrumuturile făcute de Sanda Violeta Ana, acestea fiind înregistrate de-a lungul anilor în contabilitatea societăţii, fapt confirmat şi de expertizele efectuate în acest sens din care rezultă că aceasta a creditat societatea cu suma de …… lei, bani cu care s-a achiziţionat întregul patrimoniu al debitoarei, astfel că după o investiţie de asemenea anvergură simpla prezumţie şi supoziţie a fraudei la adresa acesteia este de netolerat.

Pârâta apreciază că, pentru a se dovedi existenţa unor transferuri patrimoniale efectuate în dauna creditorilor, reclamantul lichidator ar fi trebuit sa facă dovada că prin valorificarea acestor bunuri creditorii au fost sau ar fi putut fi împiedicaţi în realizarea creanţelor lor pornind de la premiza ca patrimoniul debitoarei existent la momentul transferului nu ar fi fost îndestulător pentru acoperirea tuturor creanţelor existente la acel moment dat, însă reclamantul a invocat faptul că este dovedită complicitatea la fraudă a terţului dobânditor prin aceea că valorificarea s-a realizat cu foarte puţin timp înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, fără a se observa că de fapt bunurile au fost valorificate la o valoare superioară valorii contabile şi valorii actualizate.

nr. 4102/115/2013/a7, la data de 20.11.2014, formulată de către reclamantul lichidator SCP „MAGISTER” S.P.R.L. Reşiţa, judeţul Caraş-Severin a fost chemat în judecată pârâtul debitor S.C. „VALCOMARS OIL” S.R.L. prin curator special Paul Elena, solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor efectuate de către debitoare şi reîntregirea patrimoniului S.C. „VALCOMARS OIL” S.R.L. cu bunurile POS Peco – 2 buc., Modul controler Pompe – 1 buc., alte active corporale (imprimanta HP) – 1 buc., alte active corporale (Imprimanta Brother HL 5140) – 1 buc., Calculatoare (monitor + unitate) – 3 buc., Imprimanta Samsung (alte active corporale) – 1 buc., înstrăinate prin factura fiscala nr. 2013096/28.06.2013, în valoare de 5200 lei; Mobilier Moldova – 1 buc, înstrăinate prin factura fiscala nr. 2013091/20.06.2013, în valoare de 2.955,54 lei; sistem supraveghere (alte activ corp) – 1 buc., mobilier birou (alte activ corp)  – 2 buc., mobilier dulapuri (alte activ corp)  – 3 buc, înstrăinate prin factura fiscala nr. 2013098/28.06.2013, în valoare de 5.000 lei; Placa vibranta mec. 5.5 KP – 1 buc., Nebulizator – 1 buc., Cazan electric tip Proterm – 1 buc., Perdea electrica – 1 buc., Split de perete – 1 buc., Dulap scule – 1 buc., Masina echilibrat roti – 1 buc., Aparat curatat tapiterii auto – 2 buc., Presa dejantat – 1 buc., Motostivuitor – 1 buc., Masina echilibrat roti – 1 buc., Compresor macros – 1 buc., Masina de fabricat borduri – 1 buc., Aspirator – 1 buc., Masina dejantat roti – 1 buc., Masina spalat auto – 1 buc., Aparat spalat auto – second hand – 1 buc., Aparat spalat auto – 1 buc.,  Maxicompactor – 1 buc., Grup pompare – 1 buc., Presa vibranta cu matrita – 1 buc., Aparat spalt monofazic – 1 buc., înstrăinate prin factura fiscala nr. 2013050/31.03.2013, în valoare de 183.107,24 lei; Pavaj în cantitate de 833.000 metri pătraţi, înstrăinat prin factura fiscala nr. 2917/25.04.2013, în valoare de 33.072,51 lei; Pavaj trafic în cantitate de 1.000.000 metri pătraţi întrăinat prin factura fiscala nr. 2928/30.04.2013 în valoare de 80.104 lei; Nisip în cantitate de 350.000 metri cubi

Totodată, a solicitat desemnarea unui curator special al debitoarei întrucât a convocat Adunarea Generală a Asociaţilor pentru data de 28.07.2014 în vederea desemnării unui administrator special, însă la data şedinţei nu a fost prezent niciunul dintre asociaţi, fapt ce a făcut imposibilă desemnarea unui administrator special al debitoarei.

În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că cererea de deschidere a procedurii falimentului a fost depusă de debitoare la data de 25.07.2013, iar prin sentinţa civilă nr. 110/JS/CC/14.08.2013, pronunţată în dosarul nr. 4102/115/2013 al Tribunalului Caraş-Severin s-a dispus începerea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitorului S.C. „VALCOMARS OIL” S.R.L.

Precizează că din examinarea documentelor contabile şi a registrului imobilizărilor al debitoarei a rezultat că debitoarea a efectuat transferuri patrimoniale după data de 31.12.2012 şi până la data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Arată că, din compararea Registrul imobilizărilor la 31.12.2012 şi Registrul imobilizărilor la 30.06.2013, reiese faptul că după data de 31.12.2012 şi pana la data depunerii cererii de deschidere a procedurii falimentului, debitoarea a efectuat transferuri patrimoniale cu bunuri din patrimoniul sau. La data de 23.09.2013, un reprezentant al debitoarei a predat la sediul lichidatorului judiciar Registrul imobilizărilor la 31.12.2012 si Registrul imobilizărilor la 30.06.2013. Conform Registrul imobilizărilor la 31.12.2012, debitoarea deţinea în patrimoniu bunuri, după cum urmează: amenajări de terenuri, în valoare de 64.600 lei; construcţii în valoare de 544.082,68 lei (Clădire Peco Greoni, bazin carburanţi Greoni - 5 bucati, Complex comercial si staţie Peco Moldova Noua, Spaţiu comercial Oravita); echipamente tehnologice (maşini, utilaje) în valoare de 977.260,80 lei (43 poziţii); aparate si instalaţii de măsura, în valoare de 176.797,62 lei (15 poziţii); mijloace de transport în valoare de 86.134 lei (Ford Tranzit - amortizat în întregime); mobilier, aparatura birotica, etc. în valoare de 137.976,37 lei (4 poziţii).

Conform Registrul imobilizărilor la 30.06.2013, debitoarea deţinea în patrimoniu următoarele bunuri: construcţii în valoare de 544.082,68 lei (Clădire Peco Greoni, bazin carburanţi Greoni - 5 bucati, Complex comercial si staţie Peco Moldova Noua, Spaţiu comercial Oravita); echipamente tehnologice (maşini, utilaje) în valoare de 452.395,39 lei (11 poziţii); mobilier, aparatura birotica, etc. în valoare de 2.391,18 lei (1 poziţie).

Ulterior, la data de 21.11.2013, un reprezentant al debitoarei a predat la sediul lichidatorului judiciar documente, printre care şi un Registru al imobilizărilor întocmit pentru aceeaşi perioada, respectiv pentru 30.06.2013, având cu totul alt conţinut, din care reiese ca  debitoarea deţine în patrimoniu doar bunurile imobile după cum urmează: construcţii în valoare de 544.082,68 lei (Clădire Peco Greoni, bazin carburanţi Greoni - 5 bucati,

Complex comercial si staţie Peco Moldova Noua, Spaţiu comercial Oravita).

Menţionează că valorificarea/înstrăinarea bunurilor din patrimoniul debitoarei s-a efectuat în perioada 31.03.2013 – 28.06.2013, respectiv la mai puţin de 6 luni de la data deschiderii procedurii insolveneţei împotriva debitoarei, sens în care apreciază că se poate observa intenţia vădita a administratorului debitoarei de sustragere de la achitarea obligaţiilor fata de creditori. Faţă de data depunerii cererii de declanşare a procedurii insolvenţei, precizează că ultima factură a fost emisă cu mai puţin de o lună de zile înainte de data depunerii cererii de declanşare a proceduri insolvenţei.

În susţinerea acţiunii, reclamantul lichidator mai precizează faptul că debitoarea a fost supusa unui control al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala - Direcţia Generala Antifrauda Fiscala - Direcţia Regionala Antifrauda 5 Deva, iar în urma controlului efectuat a fost întocmit un Proces-verbal, la data de 16.07.2014. Din acest proces-verbal a reieşit faptul că, la data de 31.12.2012, debitoarea deţinea în patrimoniu mijloace fixe în valoare totală de 2.160.037 lei, iar la data de 30.06.2014, în evidenta contabila erau înregistrate mijloace fixe în cuantum de 1.172.056 lei. De asemenea, în cuprinsul procesului verbal menţionat s-a constat că în perioada 01.01.2013-30.09.2013, debitoarea a vândut mijloace fixe în valoare totală de 1.014.803 lei către SC Vodiramforcerom SRL, SC Atriplex Company SRL şi către persoanele fizice Sanda Violeta Ana şi Sanda Maria. În perioada 01.09.2013-30.09.2013 societatea a vândut stoc de marfă în valoare de 8.532,7 lei către SC Vodiramforcerom SRL.

Arată că din analiza activităţii debitoarei a reieşit faptul că aceasta a efectuat acte de înstrăinare înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei, perioada emiterii facturilor fiind cuprinsă între şase luni şi o lună înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei.

Consideră că transferul patrimonial a fost efectuat în detrimentul creditorilor, astfel fiind incidente prevederile art. 80 alin. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006. 

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 79, art. 80 din Legea nr. 85/2006.

Acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.

În probaţiune au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal al adunării creditorilor din data de 17.10.2014; sentinţa civilă nr. 110/JS/14.08.2013, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 4102/115/2013; facturile fiscale emise de către debitoare; procesul verbal încheiat la data de 16.07.2014 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva; situaţie clienţi neîncasaţi şi procesul verbal al adunării generale a asociaţilor încheiat la data de 28.07.2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.11.2016 pronunţată în dosarul de fond nr. 4102/115/2013 al acestui tribunal, a fost desemnată în calitate de curator al debitoarei SC Valcomars Oil SRL, numita Paul Elena.

La data de 09.01.2015 pârâta S.C. „VALCOMARS OIL” S.R.L a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de lichidatorul judiciar SCP Magister SPRL.

În motivare, aceasta a arătat că înstrăinările de bunuri nu s-au făcut cu fraudarea creditorilor, ci s-au făcut la preţuri corecte, cu achitarea debitelor societăţii, motiv pentru care a şi solicitat efectuarea unei expertize contabile în acest sens.

La termenul de judecată din data de 26.03.2015 pârâta SC Vodiramforcerom SRL a depus la dosar un set de documente contabile prin care arată că sumele obţinute din vânzarea bunurilor aparţinând debitoarei au fost folosite pentru a se achita o parte din creanţele deţinute de societatea debitoare.

La data de 29.04.2015, reclamanta a depus la dosar note de şedinţă prin care precizează acţiunea aratând că îşi menţine acţiunea în anulare aşa cum a fost formulată deoarece din documentele depuse de pârâta SC Vodiramforcerom SRL a rezultat încasarea contravalorii facturilor prin care au fost înstrăinate bunurile, dar din sumele încasate au fost restituite sume către asociaţi sau au fost efectuate compensări cu creditori chirografari în detrimentul altor creditori. Totodată, precizează că o parte din bunuri au fost date în compensare la creditorul SC Masters Computer SRL, altele au fost achitate de pârâtă, iar din suma obţinută s-au restituit sume către asociaţi, în detrimentul creditorilor. Ulterior bunurile achitate au fost vândute către pârâta SC Vodiramforcerom SRL la creditorul SC Atriplex SRL, fiind efectuată o compensare în trei, între cele trei societăţi implicate în operaţiuni, nefiind făcută dovada predării bunurilor către creditorii achitaţi.

Pentru termenul de judecată din data de 05.11.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri denumit „explicaţii” conţinând facturi, chitanţe, ordine de compensare, situaţii furnizori şi fişă de partener  (filele 200-265, vol. I dosar) prin care arată relaţiile comerciale şi tranzacţiile care au avut loc între societatea debitoare şi pârâta SC Vodiramforcerom SRL, SC Atriplex Company SRL şi SC Masters Computers SRL.

La data de 27.11.2015, reclamanta a depus note de şedinţă (filele 267-273 vol. I, dosar) prin care solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi completată, constatarea nulităţii absolute a operaţiunilor de compensare realizate de către debitoare cu societăţile SC Atriplex SRL şi SC Masters Computer SRL şi, ca urmare a anulării, solicită reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul societăţii debitoare, iar în cazul în care acestea nu mai există, obligarea administratorului social al debitoarei la achitarea valorii acestora.

În drept au fost invocate prevederile art. 11 alin. 1 lit. h, art. 79, art. 80 alin. 1 lit. c, art. 80 alin. 2 lit. a şi lit. e şi art. 81 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2016 instanţa a dispus introducerea în cauză a SC Atriplex Company SRL şi SC Master Computers SRL în calitate de pârâte-societăţi terţe dobânditoare.

La data de 14.01.2016 SC Masters Computers SRL a formulat întâmpinare (fila 284 vol. I dosar) la cererea de completare a acţiunii solicitând respingerea acţiunii ca fiind prescrisă, respingerea cererii de completare a acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul întâmpinării, pârâta arată că a fost introdusă în cauză prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2015, termenul de prescripţie fiind împlinit la acea dată. În ceea ce priveşte operaţiunile de compensare încheiate cu debitoarea, arată că a fost de bună credinţă, neavând cunoştinţă de faptul că a fost deschisă procedura insolvenţei la cererea debitoarei, aceasta neîndeplinindu-şi obligaţia legală prevăzută de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 de a menţiona pe facturi şi alte acte emise de aceasta faptul că este în insolvenţă. Precizează că nu a fost menţionată în lista creditorilor şi nici nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei pentru a se înscrie la masa credală. Consideră că nu există fraudă la efectuarea operaţiunii de compensare datorită lipsei intenţiei de a frauda, pârâta dând dovadă de bună credinţă la încheierea operaţiunilor de compensare.

La data de 06.04.2016, pârâta terţ-dobânditor SC Atriplex Company SRL a depus un înscris calificat de instanţă ca fiind întâmpinare (fila 41, vol. II dosar) prin care a arătat că SC Vodiramforcerom SRL a vândut la ordinul debitoarei bunuri în valoare de 128.576,55 lei către SC Atriplex Company SRL, care s-au compensat cu facturile de motorină neachitate, conform procesului verbal de compensare din data de 01.10.2013, între SC Atriplex Company SRL, Sc Vodiramforcerom SRL şi debitoare. Mai arată că obiectele de inventar predate sunt vechi, unele fiind în stare de nefuncţionare.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă, raportul fiind depus la dosarul cauzei (filele 55-80, vol. II dosar), .

La data de 12.06.2016, pârâta prin curator a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă, solicitând, totodată, efectuarea unui supliment la raport de expertiză contabilă, acesta fiind întocmit şi depus la dosarul cauzei (filele 131-135, vol. II dosar).

La termenul de judecată din data de 24.11.2016, reclamanta a formulat concluzii scrise (filele 206-213, vol. II dosar) prin care a solicitat admiterea acţiunii în anulare aşa cum a fost precizată, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor efectuate de debitoare către  SC Atriplex Company S.R.L., SC Vodiramforcerom S.R.L. şi  SC Masters Computers S.R.L. şi pe cale de consecinţă, ca urmare a anulării, solicită reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul societăţii debitoare, iar în cazul în care aceste bunuri nu mai există, obligarea SC Atriplex Company S.R.L. la plata sumei de 123.947,55 lei inclusiv TVA, a SC Vodiramforcerom S.R.L. la plata sumei de 337.581,15 lei inclusiv TVA şi a SC Masters Computers S.R.L.  la plata sumei de 5.525,47 lei inclusiv TVA.

Precizează că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, bunurile au fost vândute pe bază de facturi întocmite de către debitoare către SC Atriplex Company S.R.L. pentru suma de 123.974,55 lei  inclusiv TVA, către SC Vodiramforcerom S.R.L. pentru suma de 337.581,15 lei inclusive TVA şi către SC Masters Computers S.R.L. pentru suma de 5.525,47 lei inclusiv TVA, sumele fiind stabilite pe baza reevaluării efectuate de comisia de evaluare.

Menţionează că bunurile care au fost vândute nu sunt menţionate în “Procesul-verbal privind aprobarea reevaluării unor mijloace fixe aflate în proprietatea debitoarei pentru scoaterea acestora la licitaţie” înregistrat sub nr. 92/01.05.2012 şi nici distribuţia preţului obţinut din valorificarea bunurilor nu respectă ordinea de prioritate prevăzută de însăşi  hotărârea pe care pârâta debitoare o invocă în susţinerea legalităţii vânzării, respective, actul denumit “Adunarea Generală a Asociaţilor nr. 86/26.04.2012”.

Mai arată că din suma încasată în numerar de la SC Vodiramforcerom S.R.L. la care se mai adaugă şi alte încasări efectuate în ziua încasării sumei de la SC Vodiramforcerom S.R.L., asociata Sanda Violeta-Ana a încasat suma de 205.683,00 lei, prioritar faţă de ceilalţi creditori ai societăţii. S-au achitat creditori asociaţi, înainte de creanţele faţă de bugetul de stat, datorii bancare şi salariale, creanţe care conform legislaţiei în vigoare, Codul de Procedura Civilă, Codul Fiscal şi alte prevederi legale, sunt prioritare faţă de creanţele creditorilor chirografari şi a altor categorii de creditori.

Învederează că înstrăinările de bunuri au fost efectuate în perioada suspectă adică în intervalul februarie 2013-septembrie 2013, debitoarea conştientizând că îi prejudiciază pe creditorii săi, fiind evidentă complicitatea părţilor contractante, care au urmărit sustragerea bunurilor de la urmărirea acestora de către creditori. Mai arată că latura frauduloasă al întregii activităţi a debitoarei în relaţie cu alte persoane fizice şi juridice este cercetată şi în dosarul nr. 577/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în care, prin Ordonanţa din 21 iunie 2016, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de numiţii Opriş Marcel şi Sanda Violeta Ana.

Apreciază că este evidentă reaua-credinţă a pârâtei debitoare şi a reprezentanţilor săi, care prin înstrăinarea de bunuri din patrimoniu nu au făcut altceva decât să îşi recupereze cu prioritate creanţa lor, în detrimentul celorlalţi creditori, deşi societatea debitoare avea creditori care erau prioritari faţă creditorii chirografari şi anume creditori garantaţi, creanţe salariale şi creditori bugetari.

La data de 09.12.2016 pârâta prin curator a formulat concluzii scrise (filele 215-220, vol. II dosar) prin care a solicita ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se respingă acţiunea în anulare formulată de reclamant împotriva unor presupuse operaţiuni frauduloase efectuate de debitoare, acţiune prin care, în mod nefondat, se susţine că au fost înstrăinate bunuri în dauna creditorilor prin intermediul Facturii fiscale nr.2013096 / 28.06.2013 în valoare de 5200 lei, Facturii fiscale nr.2013091 / 20.06.2013 în valoare de 2.955,54 lei, Facturii fiscale nr.2013098 / 28.06.2013 în valoare de 5000 lei, Facturii fiscale nr.2013050 / 31.03.2013 în valoare de 183.107,24 lei, Facturii fiscale nr.2917 / 25.04.2013 în valoare de 33.072,51 lei, Facturii fiscale nr.2928 / 30.04.2013 în valoare de 80104 lei, Facturii fiscale nr.2918 / 25.04.2013 în valoare de 65.244,50 lei, pe cale de consecinţă, să oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul achitat expertului şi onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei.

Arată că, în ceea ce priveşte precizarea de acţiune inclusă în Notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din data de 03.12.2015, în conformitate cu prevederile art.204 cod de procedură civilă, modificarea cererii de chemare în judecată se poate face doar până la primul termen de judecată sub sancţiunea decăderii, astfel că lichidatorul era decăzut din dreptul de a-şi modifica cererea pentru termenul din 03.12.2015, când a invocat alt temei de drept ce stă la baza acţiunii sale şi anume art.80 alin.2, lit.a şi lit.e din Legea 85/2006, motiv pentru care solicită a nu se analiza litigiul de faţă sub aceste aspecte ci doar sub incidenţa prevederilor art.80 alin. l, lit. a şi c, faţă de care lichidatorul nu dovedeşte în nici un fel că ar fi îndeplinite aceste condiţii, susţinând în mod nefondat că ar fi fost înstrăinate bunurile imobile din patrimoniul societăţii, când de fapt nu au fost înstrăinate decât bunurile mobile.

Menţionează că prin efectuarea acestor transferuri patrimoniale nu s-a creat nici un prejudiciu creditorilor debitoarei, transferurile nu au fost efectuate în dauna acestora şi nu au avut nici un efect asupra masei bunurilor debitoarei sau asupra posibilităţii de recuperare a creanţelor, deoarece în patrimoniul debitoarei au rămas bunuri şi sume de recuperat cu mult peste valoarea creanţelor deţinute de creditorii presupus prejudiciaţi.

Învederează că, la momentul efectuării transferurilor, creditorii garantaţi BRD - GSG Sucursala Mehedinţi si Banca Transilvania - Sucursala Reşiţa nu intrau în categoria creditorilor prejudiciaţi deoarece, aşa cum reiese din probele administrate si anume rapoartele de evaluare, creanţele acestora sunt acoperite printr-o eventuală valorificare a bunurilor imobile ale societăţii debitoare. Totodată, creditorii salariaţi nu pot fi prejudiciaţi, mai mult, această clasă nici nu ar trebui să existe deoarece din probele depuse la dosarul cauzei rezultă în mod expres că aceştia şi-au primit integral drepturile salariate, confirmând acest lucru prin semnarea statelor de plată. Creditorii DGFP Caraş-Severin şi creditorii chirografari nu pot fi consideraţi prejudiciaţi deoarece la momentul efectuării transferurilor, aşa cum rezultă din suplimentul la expertiză, debitoarea avea de recuperat suma de 491.201,76 lei sumă suficientă pentru a se achita cei 41.458 lei ai DGFP Caraş-Severin şi cei 378.455,35 lei, cu precizarea că suma de 424.031 lei solicitată de către DGFP Caraş-Severin a fost constatată abia în anul 2014 când s-a depus un supliment la creanţă, adică această sumă nu era o creanţă certă, lichidă şi exigibilă la momentul efectuării transferurilor.

Apreciază că reclamantul lichidator nu a reuşit să dovedească care erau creditorii prejudiciaţi, nu a dovedit intenţia tuturor părţilor de a prejudicia creditorii, ba din contră a fost dovedit contrariul, toate părţile fiind de bună credinţă şi nu de rea-credinţă.

Consideră că toţi creditori debitoarei puteau fi acoperiţi la momentul  efectuări transferurilor din vânzarea bunurilor imobile aflate garanţie şi din creanţele ce trebuiau recuperate de la diverşi debitori, creanţe care reprezentau o suma considerabilă de aproximativ 500.000 lei.

În ceea ce priveşte dovedirea relei credinţe şi intenţiei tuturor părţilor implicate în aceste transferuri, pârâta apreciază că acestea nu sunt dovedite în nici un fel, singura probă fiind prezumţia invocată de către lichidator, din probele administrate, dar mai cu seamă din expertiza contabilă şi suplimentul acesteia, reiese în mod clar că vânzarea bunurilor s-a făcut corect atât din punct de vedere contabil cât şi fiscal respectându-se toate normele legale în materie. Buna credinţă a părţilor rezultă şi din faptul că toate transferurile au fost precedat de o evaluare şi de o valorificare la licitaţie publică, fiind depus la dosarul cauzei hotărârea AGA şi procesul verbal de scoatere la licitaţie a bunurilor supuse reevaluării. De asemenea, nu trebuie neglijate împrumuturile făcute de Sanda Violeta Ana, acestea fiind înregistrate de-a lungul anilor în contabilitatea societăţii, fapt confirmat şi de expertizele efectuate în acest sens din care rezultă că aceasta a creditat societatea cu suma de 1.755.054,80 lei, bani cu care s-a achiziţionat întregul patrimoniu al debitoarei, astfel că după o investiţie de asemenea anvergură simpla prezumţie şi supoziţie a fraudei la adresa acesteia este de netolerat.

Pârâta apreciază că, pentru a se dovedi existenţa unor transferuri patrimoniale efectuate în dauna creditorilor, reclamantul lichidator ar fi trebuit sa facă dovada că prin valorificarea acestor bunuri creditorii au fost sau ar fi putut fi împiedicaţi în realizarea creanţelor lor pornind de la premiza ca patrimoniul debitoarei existent la momentul transferului nu ar fi fost îndestulător pentru acoperirea tuturor creanţelor existente la acel moment dat, însă reclamantul a invocat faptul că este dovedită complicitatea la fraudă a terţului dobânditor prin aceea că valorificarea s-a realizat cu foarte puţin timp înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, fără a se observa că de fapt bunurile au fost valorificate la o valoare superioară valorii contabile şi valorii actualizate.

Mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, se poate cere anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi, în cazul actelor încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile, în consecinţă, în acest caz trebuie să existe complicitatea la fraudă a ambelor părţi contractante, iar conform art. 85 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/ 2006, intenţia de fraudare a creditorilor de către terţul dobânditor trebuie dovedită, nefiind prezumată.

Faţă de acestea, având în vedere şi disp. art. 83 alin. 2 teza finală din acelaşi act normativ care dispune că reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită, judecătorul sindic trebuie să reţină că sarcina probei în această privinţă îi revine titularului acţiunii - în speţă reclamantului S.C.P. Magister S.P.R.L. Acesta însă a invocat faptul că este dovedită complicitatea la fraudă a terţului dobânditor prin aceea că valorificarea s-a realizat cu foarte

puţin timp înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, fără a se observa că de fapt bunurile au fost valorificate la o valoare superioară valorii contabile şi valorii actualizate.

Apreciază că nu se poate reţine că doar timpul care a trecut de la data tranzacţiilor până la data deschiderii procedurii insolvenţei, constituie o dovadă a intenţiei terţului de fraudare a creditorilor, nefiind făcută dovada că terţul a cunoscut la momentul încheierii contractului starea financiară a societăţii şi astfel nefiind dovedită intenţia acestuia de fraudare a creditorilor.

Mai arată că bunurile au fost vândute la un preţ apropiat de preţul pieţei, după o prealabilă şi legală evaluare, astfel că nu a fost probată intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor şi nici nu există o disproporţie vădită de valoare între cele două prestaţii, iar preţul tranzacţiilor a fost plătit şi a intrat în patrimoniul debitoarei.

La data de 13.12.2016, pârâta SC Masters Computers SRL a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea acţiunii ca fiind prescrisă, respingerea cererii de completare a acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 02.02.2017 judecătorul sindic a dispus conexarea dosarului asociat nr. 4102/115/2013/a7 al Tribunalului Caraş-Severin la dosarul cu nr. 4102/115/2013/a3.

La data de 10.04.2017, pârâta debitoare a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea acţiunii formulată de reclamantul lichidator judiciar împotriva unor presupuse operaţiuni frauduloase efectuate de debitoarea SC Valcomars Oil SRL prin care, în mod nefondat şi netemeinic, se susţine că au fost înstrăinate bunuri în dauna creditorilor către SC Vodiramforcerom SRL, SC Atriplex Company SRL şi SC Masters Computers SRL.

Precizează că cererea lichidatorului este una netemeinică şi nefondată, în primul rând pentru că se solicită a fi restituite bunuri sau după caz a fi achitată contravaloarea acestora dublată, adică de la două persoane juridice diferite, ceea ce arată că reclamantul nici măcar nu are cunoştinţă ce fel de bunuri au fost înstrăinate şi către ce societăţi comerciale.

Arată că lichidatorul judiciar, în mod nelegal, susţine că bunurile menţionate într-un număr de 6 facturi, au fost înstrăinate către doi pârâţi diferiţi,  cu acelaşi număr de factură, lucru imposibil, deoarece cumpărător poate fi doar unul singur şi anume cel înscris în factură, motiv pentru care apreciază că o astfel de cerere formulată în această formă în care pentru reclamant nu este certitudine nici pe numele cui a fost emisă factura de înstrăinare, dovedeşte caracterul netemeinic şi nedovedit al cererii, făcută la întâmplare, cu rea credinţă şi cu scop precis de a prejudicia pe ambii pârâţi deoarece, cu certitudine, doar unul dintre cei doi putea fi cel care a cumpărat aceste bunuri de la debitoare şi nu amândoi.

Învederează că lichidatorul, în dorinţa lui de a i se admite o acţiune complet nefondată şi nedovedită, încearcă în mod abuziv şi prin fals să dea greutate cererii sale şi să prezinte în mod nereal cantităţile de bunuri vândute, deoarece însăşi expertul a precizat în raportul său necontestat de lichidator care sunt în mod concret cantităţile înstrăinate şi cu toate acestea în notele scrise apar cantităţi de 1000 de ori mai mari, apreciind că această denaturare a cantităţilor înstrăinate nu este o eroare ci este o faptă intenţionată şi întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de fals şi arată reaua-credinţă a lichidatorului.

În ceea ce priveşte tranzacţia ce se cere a fi anulată faţă de pârâtul SC Masters Computers SRL, pârâta învederează că lichidatorul, cu aceeaşi rea credinţă, a omis să prezinte adevărata stare de fapt şi anume aceea că bunurile vândute iniţial debitorului de către SC Masters Computers SRL sunt unele şi aceleaşi cu cele vândute de debitor către SC Masters Computers SRL şi asta pentru că debitoarea nu a achitat aceste bunuri, stare de fapt reţinută şi de către expert. Mai arată că transferul unor bunuri în valoare de doar 5.525,47 lei, nu putea crea starea de insolvenţă şi nici nu putea fi făcută în dauna altor creditori deoarece această societate nu a făcut altceva decât să-şi recupereze bunurile a căror valoare nu a fost achitată.

Cu privire la tranzacţiile efectuate cu pârâta SC Atriplex Company SRL, învederează că, din raportul de expertiză, a reieşit în mod expres că valoarea bunurilor tranzacţionate către acest pârât a fost de 123.974,55 lei şi a fost integral achitată prin compensare cu parte din datoria pe care debitoarea o avea pentru carburantul livrat. Faptul că aceste facturi au fost legal achitate reiese şi din cuprinsul expertizei (fila 17 raport de expertiză) unde expertul indică dovezile de plată integrală a acestor facturi, iar la fila 22 raport de expertiză, expertul indică că societatea nu avea o situaţie financiară bună, iar înstrăinarea bunurilor a fost o sursă alternativă de venit, de unde rezultă cu certitudine că transferurile au fost unele legale.

Pârâta mai arată că în aceeaşi situaţie se regăseşte şi societatea SC Vodiramforcerom SRL, care şi-a stins obligaţiile faţă de debitor în două forme şi anume prin compensare suma de 128.576,55 lei şi prin plăţi în numerar în cuantum de 199.000 lei, aşa cum şi expertul a reţinut în cuprinsul expertizei sale.

Din analiza actelor şi înscrisurilor aflate la dosarul cauzei judecătorul sindic reţine următoarele:

Obiectul prezentei acţiuni îl constituie anularea înstrăinărilor şi a actelor efectuate de către debitoarea SC Valcomars Oil SRL către în dauna creditorilor către:

1. SC Vodiramforcerom SRL, pe baza facturii fiscale nr.2013043/28.02.2013 în valoare de 29.000 lei prin care s-a înstrăinat bunul imobil punct de transformare energie electrică , a facturii fiscale nr. 2013050/31.03.2013 în valoare de 183.107,24 lei cu privire la vânzarea unor bunuri mobile, facturii fiscale nr. 2013096/28.06.2013 în valoare de 5.200 lei prin care au fost înstrăinate active corporale, facturii fiscale nr. 2013091/20.06.2013 în valoare de 2988,54 lei pentru bunul ,, Mobilier Moldova,,, , facturii fiscale nr. 2013098/28.06.2013 în valoare de 5.000 lei pentru vânzarea unui sistem de supraveghere şi obiecte de mobilier,  facturii fiscale nr.2917/25.04.2013 în valoare de 33.072.51 lei pentru vânzare pavaj,  facturii fiscale nr.2918/25.04.2013 în valoare de 65.244.50 lei prin care a fost întrăinată cantitatea de 350 metri cubi de nisip şi a facturii fiscale nr. 2928/30.04.2013 în valoare de 80.104 lei pentru vânzare pavaj trafic în cantitate de 1.000.000 metri pătraţi;

2. SC Atriplex Company SRL, pe baza facturii fiscale nr.2013108/06.08.2013 în valoare de 72.635,34 lei pentru vânzarea unor mijloace fixe, facturii fiscale nr. 2013111/26.08.2013 în valoare de 51,399,21 lei pentru vânzare bunuri presă plăci şi compresor vulcanizare, facturii fiscale nr.2013096/28.06.2013 în valoare de 5.200 lei prin care au fost vândute componente IT, facturii fiscale nr.2013091/20.06.2013 în valoare de 2988.54 lei pentru vânzare mobilier, facturii fiscale nr.2013098/28.06.2013 în valoare de 5.000 lei pentru vânzare mobilier, facturii fiscale nr.2917/25.04.2013 în valoare de 33.072.51 lei pentru vânzare pavaj, facturii fiscale nr.2918/25.04.2013 în valoare de 65.244.50 lei prin care au fost vândută o cantitate de nisip şi a facturii fiscale nr.2928/30.04.2013 în valoare de 80.104 lei pentru vânzare pavaj trafic, solicitând obligarea SC Atriplex Company SRL la restituirea bunurilor înscrise în aceste facturi sau plata sumei de 315.611,10 lei inclusiv TVA;

3. SC Masters Computers SRL, pe baza facturii fiscale nr.2013116/13.09.2013 în valoare de 5.525,47 lei prin care au fost înstrăinate bunuri constând în Imprimată Epson şi Display client, solicitând obligarea SC Masters Computers SRL la restituirea bunurilor înscrise în această factură sau plata sumei de 5.525,47 lei inclusiv TVA.

Temeiul în drept al acţiunii în anulare, invocat de lichidatorul judiciar îl constituie art. 79  şi 80 alin. (1) lit c din Legea 85/2006,în conformitate cu care se poate cere anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi, în cazul actelor încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile. În acest caz trebuie să existe complicitatea la fraudă a ambelor părţi contractante, iar conform art. 85 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/ 2006, intenţia de fraudare a creditorilor de către terţul dobânditor trebuie dovedită, nefiind prezumată.

În speţă, prin Hotărârea nr. 86/26.04.2012 a Adunării Generale a Asociaţiilor SC Valcomars Oil SRL s-a hotărât vânzarea la licitaţie a mai multor bunuri şi obiecte de inventar ( nespecificate) pentru a achita  unele datorii ale societăţii, în următoarea ordine: 1. plăţi financiare; 2.  plăţi salariale; 3. plăţi către furnizori; 4 restituiri creditare către asociaţi.

Conform Procesului verbal nr. 92 din 01.05.2012 privind aprobarea reevaluării unor mijloace aflate în proprietatea societăţii în scopul scoaterii acestora la licitaţie, mijloacele fixe cu uzură fizică şi morală avansată, cu defecţiuni reparabile sau care nu au fost utilizate în cadrul societăţii se propun spre valorificare prin vânzare sau achitare de creanţe către furnizori, în starea fizică actuală, urmând ca sumele încasate în valoare preconizată de 599.591 lei să se orienteze către bugetul de stat , datorii bancare sau achitarea de salarii , restituiri creditare firmă.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert Ilie Constantin,  rezultă că pentru bunurile facturate către pârâta Vodiramforcerom SRL , în valoare totală de 337.581,15 lei , plata acestora s-a făcut astfel:

-128.576,55 lei prin Proces-verbal de compensare încheiat la data de 01.10.2013 cu datoria pe care debitoarea Valcomars Oil SRL o avea faţă de pârâta SC Artiplex Company SRL.

-199.000,00 lei încasaţi în numerar în perioada 16.05.2013-09.06.2013.

-10.004,60 lei reprezintă suma restantă rămasă de plătit către debitoare.

Analizând modul în care a fost încasat preţul mijloacelor fixe , instanţa constată că  procesul-verbal de compensare pentru suma de 128.576,55 lei s-a încheiat după data deschiderii procedurii şi fără acordul lichidatorului judiciar. Suma de 199.000,00 lei , încasată în numerar de la pârâta Vodiramforcerom SRL, alături de suma de 198.994,94 lei rezultată din vânzări curente de produse petroliere şi suma de 9683,00 lei rezultată din creditări firmă asociaţi, a reprezentat un element de sold disponibil , din care au fost făcute plăţi în sumă de 205.683,00 lei către creditorul Sanda Violeta Ana,  ce are calitatea de asociat al debitoarei cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 50%.

Expertiza constată că sumele cu care au fost înstrăinate bunurile au fost stabilite cu ocazia evaluării efectuate de o comisie stabilită prin hotarâre A.G.A. Nu s-a identificat nici un document privind organizarea de licitaţii nici la dosarul cauzei şi nici cu ocazia documentaţiei făcute de expert la sediul societăţii debitoare.

Comisia de evaluare a fost  formată din: administratorul Opris Marcel- inginer, asociat Sanda Violeta Ana - jurist şi Crăciunel Cârdu Lucian – inginer mecanic.”

 Conform  OMFP 3055/2009  secţiunea 8.2.5 pct. 122, alin. (1) „ Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare, membrii ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional”. Din verificările efectuate de expertul contabil, membrii comisiei nu se regăsesc pe lista persoanelor autorizate de un organism profesional în vederea efectuării de imobilizări corporale mobile.

Coroborând întregul material probator existent la dosarul cauzei, instanţa reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru admisibilitatea acţiunii revocatorii speciale reglementate de art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. c din Legea nr. 85/2006 în privinţa bunurilor ce fac obiectul facturilor fiscale nr.  2013043/28.02.2013 şi nr. 2013050/31.03.2013 în valoare totală de 139.471,90 lei.

Astfel, instanţa constată că procedura insolventei debitorului SC Valcomars Oil SRL a fost deschisa prin încheierea nr. 110/JS/CC/14.08.2013 la cererea debitoarei , care a solicitat  a fi supusă procedurii simplificate întrucât se află în încetare de plăţi , înregistrând datorii importante către creditori.

Înstrăinările de bunuri au fost efectuate în perioada suspectă (februarie 2013-septembrie 2013) , chiar după deschiderea procedurii falimentului , fără a se ţine cont de ordinea de prioritate în achitarea creditorilor stipulată în Hotărârea nr. 86/26.04.2012 a Adunării Generale a Asociaţiilor SC Valcomars Oil SRL.

De altfel, prin ordonanţa emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 577/P/2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspecţii Opriş Marcel pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii şi Sanda Violeta Ana pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală şi complicitate la folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii, reţinându-li-se în sarcină, între altele, faptul că,, în perioada 28.02.2013-01.10.2013 aceştia au folosit bunurile SC Valcomars Oil SRL într-un scop contrar intereselor acesteia, vânzând bunuri în valoare de 337.581,15 lei la SC Vodiramforcerom SRL, administrată în fapt de Opriş Marcel , iar în drept de fiica sa Vodislav Marcela Cristina,,( filele 158-164 dosar). 

Totodată, înstrăinarea principalelor bunuri mobile şi imobile din patrimoniul debitorului , care contribuiau la realizarea obiectului principal de activitate, a fost de natură a diminua activul societăţii debitoare şi de a prejudicia drepturile creditorilor. Astfel, aşa după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, la data de 31.12.2011 cifra de afaceri a fost de 9.027.466 lei , cu un profit de 17.171 lei, la data de 30.06.2012 cifra de afaceri a fost de 3514053 lei , cu un profit de 10.257 lei , la data de 31.12.2012 , societatea a înregistrat profit în sumă de 3919 lei , iar la data de 30.06.2013( după vânzarea unei părţi importante a bunurilor) societatea debitoare realiza o cifră de afaceri de 1858.824 lei , 0 ( zero) profit şi 380.750,95 lei pierdere.

În altă ordine de idei, prin cererea de deschidere a procedurii falimentului , debitoarea a solicitat lichidarea patrimoniului întrucât are datorii către creditori în sumă de 3.446.676,00 lei, fără a lua în considerare şi creanţa suplimentară a DGFP Caraş-Severin de 424.031 lei solicitată în anul 2014.

Prin urmare, nu se confirmă apărarea pârâtei conform căreia , la momentul efectuării transferurilor , creditorii debitoarei puteau fi îndestulaţi din vânzarea celorlalte bunuri imobile aduse în garanţie şi din creanţele ce puteau fi recuperate ulterior de la clienţii neîncasaţi. În realitate, aşa după cum rezultă din situaţia prezentată mai sus, creanţele creditorilor bugetari şi ale celor chirografari nu pot fi acoperite decât în mică măsură.

Or, raţiunea instituirii de legiuitor a dispoziţiilor art. 79, art. 80 din Legea nr. 85/2006  a constat în ideea de a pune la dispoziţia participanţilor la procedură pârghiile menite să asigure şi să dea eficienţă principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului şi a egalităţii de şanse a creditorilor în privinţa recuperării creanţelor invocate asupra masei credale.

În ceea ce priveşte înstrăinările de bunuri efectuate de către debitoare către pârâta Vodiramforcerom SRL prin facturile fiscale nr. facturii fiscale nr. 2013096/28.06.2013 , nr. 2013091/20.06.2013 nr. 2013098/28.06.2013 , nr. 2917/25.04.2013 , nr.2918/25.04.2013 şi nr. 2928/30.04.2013 , instanţa constată că pârâta a revândut aceste bunuri societăţii Artriplex Company SRL , aşa după cum rezultă din anexa nr. 2 la raportul de expertiză contabilă (fila 142 dosar, vol II).

Conform dispoziţiilor art.  84 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. (2) În cazul în care subdobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ că acesta a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. (1).

Întrucât , în privinţa subdobânditorului, din probele administrate în cauză nu rezultă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege , instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Asupra situaţiei bunurilor care au făcut obiectul vânzării către pârâta SC Artriplex Company SRL prin facturile fiscale nr. 2013108/06.08.2013, nr. 2013111/26.08.2013, nr. 2013096/28.06.2013, nr. 2013091/20.06.2013, nr. 2013098/28.06.2013, nr. 2917/25.04.2013, nr. 2918/25.04.2013 şi nr. 2928/30.04.2013, instanţa reţine că , potrivit raportului de expertiză contabilă, mijloacele fixe sunt parţial amortizate. Prin reevaluarea efectuată şi vânzarea bunurilor către Artriplex Company SRL , debitoarea a înregistrat venituri impozabile de 99.979,48 lei şi cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital în sumă de 108.601,78 lei , rezultând o diferenţă nefavorabilă de 8.622,30 lei. Reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe care să conducă la concluzia valorificării bunurilor în litigiu la o valoare inferioară celei reale de piaţă.

În consecinţă, reţinând că nu a fost probată intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor şi frauda terţului dobânditor , instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Artriplex Company SRL.

În ceea ce priveşte bunurile facturate către pârâta Masters Computers SRL în sumă totală de 5525,47 lei (imprimata Epson şi Display client) , din raportul de expertiză contabilă rezultă că aceste bunuri au fost cumpărare de către debitoare de la pârâtă cu acelaşi preţ , dar , neputând fi achitate , au fost restituite , între cele două societăţi întocmindu-se Ordinul de compensare nr. 532277/14.09.2013. Se constată că nici în privinţa acestor transferuri nu sunt îndeplinite cerinţele art. 83 alin. 2 teza finală din Legea nr. 85/2006, care dispune că reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită.

Pentru toate aceste considerente, judecătorul sindic va admite în parte acţiunea formulată de practicianul în insolvenţă SCP MAGISTER SPRL, în calitate de lichidator al debitorului SC Valcomars Oil SRL, şi va dispune anularea transferurilor frauduloase încheiate de debitoare cu pârâta SC Vodiramforcerom SRL şi reîntoarcerea în patrimoniul debitoarei a bunurilor ce au făcut obiectul facturilor fiscale nr. 2013043/28.02.2013 şi nr. 2013050/31.03.2013 sau valoarea acestora în sumă de 139.471,90 lei , dacă bunurile nu mai există.Va respinge în rest pretenţiile reclamantei faţă de pârâta SC Vodiramforcerom SRL.

Va respinge acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele SC Atriplex SRL şi SC Master Computers SRL ca neîntemeiată.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ. va obliga pârâta SC Vodiramforcerom SRL să plătească reclamantei suma de 1487,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expertiză.

Domenii speta

Spete similare