Infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Lipsa plângerii prealabile (art. 157 cod penal)

Dacă, după intrarea în vigoare a noului cod de procedură penală, care prevede pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti  prevăzută de art. 287 alin.1 lit. g cod penal că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, organele de cercetare penală au chemat persoana vătămată pentru a preciza poziţia procesuală iar aceasta a arătat că nu doreşte să dea o nouă declaraţie în calitate de parte vătămată însă a precizat expres că îşi menţine toate declaraţiile date anterior care „corespund cu reclamaţia făcută”, menţionându-se în mod expres în acelaşi proces verbal intenţia persoanei vătămate de a da noi declaraţii la parchet, dacă se apreciază necesar de către procuror, dispoziţiile art. 297 alin.2 cod pr. penală au fost respectate.

Manifestarea de voinţă a persoanei vătămate în sensul continuării procesului penal implică faptul că îşi menţine plângerea penală formulată, instanţa de control judiciar reţinând că dispoziţiile art 297 alin 2 Cpp obligă organele de cercetare penală să verifice voinţa persoanei vătămate iar nu să întocmească o nouă plângere prealabilă în condiţiile art 295 rap la art 289 Cpp.

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 235 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria  Motru în dosarul nr. 396/263/ 2016*, în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A.D. ,  cetăţean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, domiciliat în Comuna .., Sat .., Judeţul G., fără antecedente penale, a infracţiunii de ,,nerespectarea  hotărârilor judecătoreşti”  prevăzute de art.287 alin.1 lit. g  C. pen., ca urmare a lipsei plângerii prealabile.

În baza art. 25 alin.5 C.proc.pen. a fost lăsată nesoluţionată  acţiunea civilă formulată de partea civilă P.S. -moştenitor.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din dosarul nr. 312/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.D.  pentru săvârşirii infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 287 alin.(1) lit. g) C.p., cu aplicarea art. 5 C.p.

În fapt, s-a arătat că, în perioada 2010-2015, inculpatul A.D. a împiedicat pe partea vătămată P.V. să folosească un teren agricol în suprafaţă de 9.280 m.p., situat pe raza Comunei B, Judeţul G, în punctul „Cazane II”, teren pe care persoana vătămată îl deţinea în baza unei hotărâri judecătoreşti puse în executare.

Persoana vătămată P.V.  a sesizat fapta prin două plângeri cu acelaşi conţinut, formulate în cursul lunii februarie 2012, înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru sub numerele unice 312/P/2012 din 05.03.2012 şi 384/P/2012 din 16.03.2012, cauze care au fost reunite ulterior pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei.

Persoana vătămată a menţionat că este proprietarul unei suprafeţe de 3 ha teren arabil în punctul „Cazane II”, dar familiile A.D.  şi E., L.E.  şi F. şi C.M.  şi L. i-au ocupat acest teren şi îl împiedică de mai mulţi ani să-l folosească.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 195/04.06.1997, inculpatul A.D.  a cumpărat de la numita S.M.  suprafaţa de 17.500 m.p. teren arabil situat în intravilanul Comunei B., Sat B., Judeţul G., cu vecini : E – moşt. P.I., V – L.E. , N – drumul judeţean şi S – Pârâul Jilţ.

Prin sentinţa nr. 137/24.01.2001, pronunţată de Judecătoria Motru a fost anulat parţial actul de proprietate al numitei S.M. întrucât s-a stabilit că sus numita a vândut către diverse persoane, inclusiv lui A.D. şi L.E. , mai mult teren decât era trecut în documente, această situaţie fiind cauzată şi de faptul că, în actele de vânzare-cumpărare întocmite în acest sens, terenurile vândute nu au fost individualizate prin tarla şi parcelă, ci doar prin vecini.

Urmare acestei sentinţe, persoana vătămată P.V. a obţinut titlul de proprietate nr. 13497258/16.06.2003 pentru suprafaţa de 0,9280 ha teren arabil situat în tarlaua 12, parcela 30 cu vecini : E – moşt. P.C. I., V – moşt. S.M., N – drumul judeţean şi S – Pârâul Jilţ.

Prin sentinţa civilă nr. 930/07.06.2005, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 2135/2004, definitivă prin decizia nr. 1617/23.11.2005 a Tribunalului Gorj s-a stabilit că terenul cuprins în titlul de proprietate emis pe numele lui P.V.  este terenul pentru care a fost anulat parţial titlul de proprietate al numitei S.M., teren cuprins şi în suprafaţa de 17.500 m.p. vândută în anul 1997 de S.M.  lui A.D. .

Sentinţa civilă nr. 930/07.06.2005 a fost pusă în executare, aşa cum reiese din procesul-verbal din data de 27.03.2007 întocmit de executorul judecătoresc Diaconiţa Constantin în dosarul nr. 50/E/2006, dar, în ciuda acestui fapt, inculpatul A.D.  nu a eliberat terenul continuând să-l muncească şi împiedicându-l astfel pe P.V.  să-l folosească.

Prin ordonanţa din data de 17.09.2009 adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în dosarul nr. 2321/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.D.  şi i-a fost aplicată acestuia o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de „nerespectare a hotărârilor judecătoreşti”, reţinându-se că A.D.  a ocupat o parte din terenul în suprafaţă de 9.280 m.p. al cărui proprietar era P.V. .

S-a mai arătat că, în ciuda deciziei luate de instanţă prin sentinţa civilă nr. 930/2005 şi sancţiunii aplicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul A.D.  a continuat să muncească terenul şi a recunoscut că l-a muncit până în primăvara anului 2015, când  l-a cultivat cu porumb.

S-a arătat că inculpatul a declarat că avea cunoştinţă de sentinţele judecătoreşti menţionate anterior, dar a apreciat în continuare că terenul îi aparţine, întrucât instanţa a anulat doar titlul de proprietate al numitei S.M. , nu şi contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia el a achiziţionat terenul de la aceasta.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert Carlaonţ Ion a rezultat că terenul în suprafaţă de 9.280 m.p. menţionat în titlul de proprietate, emis pe numele lui P.V. , şi în sentinţa civilă nr. 930/2005 este ocupat de inculpatul E.D. care a luat abia în primăvara anului 20015 decizia de a nu-l mai folosi, până nu se va clarifica situaţia juridică a acestui teren.

În ceea ce priveşte pe inculpatul L.E. , expertul tehnic a concluzionat că acesta nu ocupă teren ce aparţine lui P.V., concluzie la care s-a ajuns şi în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 2321/P/2007.

Din schiţa întocmită de expert s-a constatat că ordinea terenurilor de la S-E la N-V este : suprafaţa de 9280 m.p. în litigiu; suprafaţa cumpărată de A.D.  de la S.M.  în afară de cei 9.280m.p., şi suprafaţa de teren ce aparţine lui L.E., cumpărat tot de la S.M. , dar care nu a făcut obiectul vreunui litigiu.

În partea opusă, la S-E de terenul în litigiu, s-a constatat că este amplasată o suprafaţă de teren arabil de 5, 2732 ha ce aparţine moştenitorilor defunctului P.I. (între care se regăseşte şi persoana vătămată P.V.), conform titlului de proprietate nr. 13497260 din 17.03.2003, li pentru care nu a fost dezbătută succesiunea, terenul fiind declarat la registrul agricol sau la taxele şi impozitele locale.

Mai multe bucăţi din această suprafaţă de teren sunt folosite de diverse persoane, cu sau fără acordul lui P.V. , iar din schiţa detaliată cu situaţia folosinţei terenului înscris în titlul de proprietate pentru defunctul P.I., stabilind că inculpatul C.M.  foloseşte două bucăţi din acest teren, una fiind cultivată cu grâu iar alta a fost doar arată.

Situaţia de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei  a fost susţinută cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate P.V., raportul de expertiză tehnică judiciară, declaraţia expertului C.I., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, actele de proprietate, sentinţa civilă nr. 230/2005 şi adresa nr. 3577/26.08.2015 a Primăriei Comunei B.

În cursul cercetării judecătoreşti  persoana vătămată s-a  constituit parte civilă  cu echivalentul sumei de 5000 euro arătând că este singurul moştenitor sal tatălui său P.V.  la 16.02.2016.

În dovedirea sumei cu care s-a constituit parte civilă au fost depuse înscrisuri .

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat martorul Ţiu Ion Costin , martor propus de persoană vătămată constituită parte civilă.

Prin sentinţa  penală nr. 39 din 20.02.2017 , în baza art. 396 alin. 1 şi 2 C. proc. pen. raportat la art. 61 alin. 2,3 şi 4 lit. b. C.pen.  inculpatul A.D. ,  a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1200 lei amendă penală, corespunzătoare a 120 zile - amendă, cuantificată la câte 10 lei per zi – amendă, pentru infracţiunea prevăzută de art.287 alin. 1 lit g C.pen.

 În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen rap. la art. 1349 şi art. 1357 şi următoarele C. civ.  a fost respinsă  acţiunea civilă.

A fost obligat inculpatul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, inculpatul şi persoana vătămată, iar prin decizia penală nr. 1006 din 07.06.2017 a Curţii de Apel Craiova  au fost admise apelurile, casată sentinţa penală apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă. În motivarea deciziei s-a arătat că, potrivit art. 295 alin.1 Cod poc.pen. „punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere”.

Lipsa plângerii penale prealabile este o problemă de fond în condiţiile în care este prevăzută ca temei de încetare a procesului penal în condiţiile art. 17 alin.2 rap. la art. 16 lit. e Cod proc. pen.

 Astfel, Curtea  a constatat că instanţa de fond nu a motivat hotărârea de condamnare, limitându-se la a prelua istoricul situaţiei juridice dintre părţi descris în rechizitoriu şi ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, nu a stabilit care este fapta pentru care se dispune condamnarea, care sunt elementele constitutive ale infracţiunii, pe ce probe se întemeiază condamnarea cu referire la acestea şi care este data săvârşirii faptei pentru care  se dispune condamnarea, raportat la data plângerii persoanei vătămate, cu eventuala reţinere a dispoziţiilor art. 5 Cod penal.

De asemenea, a mai arătat  Curtea  că, instanţa  de fond nu  a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 285 şi următoarele Cod procedură penală, privind punerea în mişcare a acţiunii penale ulterior intrării în vigoare noului cod de procedură penală,  în condiţiile în care punerea în mişcare  a acţiunii penale se realizează în anul 2015 de către procuror iar pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, potrivit noului cod penal, acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea  penală prealabilă.

Cauza a fost  reînregistrată pe rolul acestei instanţe  la data de 12.09.2017  sub nr. dosar 396/263/2016*.

Instanţa a de rejudecare a dispus citarea moştenitorului persoanei vătămate  cu menţiunea dacă se constituie parte civilă în procesul penal şi aducerea cu mandat a inculpatului A.D. , precum şi actualizarea fişei de cazier judiciar a inculpatului.

Din dovada de îndeplinire a mandatului de aducere a inculpatului A.D.  a rezultat că acesta nu se află pe teritoriul României, fiind plecată la muncă în Franţa, fiica acestuia indicând organelor de poliţie că nu cunoaşte dacă tatăl ei se reîntoarce în ţară în cursul anului 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut în esenţă  următoarele :

Inculpatul A.D.  a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectare de hotărâri judecătoreşti  prevăzută de art. 287 alin.1 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 5 cod penal (f.20 d.u.p.).

S-a reţinut că infracţiunea de nerespectare de hotărâri judecătoreşti în varianta normativă prevăzută de art. 287 alin.1 lit. g Cod penal constă în împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea face parte din categoria infracţiunilor continuate.

Vechiul Cod penal stabilea  la art.41 alin.2 că este continuata când o persoana săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare in parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Conform art.35 alin.1 din Noul Cod penal Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Având în vedere că prin Decizia nr. 368/2017, publicată în M.Of. nr. 566 din 17 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor alin. (1) ale art.35 din Codul penal este neconstituţională , s-a constatat că definirea infracţiunii continuate de legislaţia penală în vigoare nu comportă diferenţieri faţă de vechiul Cod penal.

Stabilirea caracterului continuat al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.D. , infracţiune care s-a epuizat în anul 2015 , după intrarea în vigoare a noului Cod Penal  conduce la concluzia că legea penală aplicabilă este cea în vigoare la momentul epuizării , respectiv noul Cod penal.

S-a mai reţinut că odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti  prevăzută de art. 287 alin.1 lit. g cod penal acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. 2  Cod de procedură penală, în vigoare la 1 februarie 2014: „dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângere prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare”.

Potrivit art. 295 alin.1 Cod pr.penală „punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere”.

În speţă, s-a constatat că persoana vătămată P.I.S. a decedat în cursul procesului penal la 16 februarie 2016 (declaraţia fiului său f.30), iar anterior decesului a dat declaraţii (f.103-105 d.u.p.) în cursul anilor 2012 – 2013.

După intrarea în vigoare a noului Cod penal organele de urmărire penală au dispus citarea defunctului P.V. însă acesta, conform procesului-verbal din 15.06.2015, s-a prezentat la chemare şi a relatat că nu doreşte să dea declaraţii.

Aşa fiind,  instanţa  a constatat că sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală, respectiv lipseşte plângerea prealabilă care sub aspect penal este o condiţie de pedepsibilitate, iar sub raport procesual penal, o condiţie de  procedibilitate, iar lipsa acesteia înlătură răspunderea penală conform art.157 alin.1 din noul Cod penal.

Pentru considerentele  expuse în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a fost încetat  procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A.D. , a infracţiunii de „nerespectarea  hotărârilor judecătoreşti” prevăzute de art.287 alin.1 lit. g  C. pen., ca urmare a lipsei plângerii prealabile.

În raport de prevederile art. 25 alin.5 C.proc.pen  a fost lăsată  nesoluţionată  acţiunea civilă formulată de partea civilă P.V. -moştenitor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă P.V.  – moştenitor pentru persoana vătămată P.V.  – decedat, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice. În motivarea apelului, s-a susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile, în condiţiile în care la dosar există două plângeri formulate de defunctul P.I. S. în luna februarie 2012 şi în luna martie 2012, iar după intrarea în vigoare a noului cod de procedură penală organul de urmărire penală nu a explicat în mod clar necesitatea formulării unei noi plângeri penale.

Apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

În mod greşit a reţinut prima instanţă că lipseşte plângerea prealabilă, menţionând în acest sens procesul verbal din data de 15 06 2015.

Curtea constată că, după intrarea în vigoare a noului cod de procedură penală, care prevede pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti  prevăzută de art. 287 alin.1 lit. g cod penal că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, organele de cercetare penală au chemat persoana vătămată  pentru a preciza poziţia procesuală iar aceasta a arătat că nu doreşte să dea o nouă declaraţie în calitate de parte vătămată însă a precizat expres că îşi menţine toate declaraţiile date anterior care „corespund cu reclamaţia făcută” (proces verbal din data de 15 06 2015, fila 106 dos urm pen). Totodată se mai menţionează în mod expres în acelaşi proces verbal intenţia persoanei vătămate de a da noi declaraţii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, dacă se apreciază necesar de către procuror.

Curtea reţine astfel că organul de cercetare penală a îndeplinit dispoziţiile art. 297 alin 2 Cpp, a luat act de voinţa persoanei vătămate de continuare a procesului penal şi implicit de faptul că îşi menţine plângerea formulată, astfel încât a continuat cercetările în cauză şi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

 Dispoziţiile art. 297 alin 2 Cpp obligă organele de cercetare penală să verifice voinţa persoanei vătămate iar nu să întocmească o nouă plângere prealabilă în condiţiile art. 295 rap. la art. 289 Cpp.

Pentru cele expuse anterior, constatând că în mod greşit prima instanţă a apreciat că lipseşte plângerea prealabilă, urmează a se admite apelul, se va desfiinţa sentinţa penală şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond

Domenii speta

Spete similare