Anulare amânare aplicare pedeapsă(art. 89 cod penal);Consecinţe.

Potrivit acestui articol, operaţiunea subsecventă anulării amânării pedepsei este aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară iar nu pronunţarea unei noi  soluţii cu privire la acţiunea penală definitiv rezolvată în momentul în care o instanţă de judecată a dispus amânarea aplicării pedepsei.

Soluţia legislativă adoptată este justificată prin aceea că art. 89 C.pen. reglementează o cauză de înlăturare a uneia dintre modalităţile în care persoana care a săvârşit o infracţiune suportă consecinţele acesteia. În cadrul acestei proceduri nu se rejudecă cauza în  care a fost rezolvată acţiunea penală prin pronunţarea soluţiei de amânare a aplicării pedepsei şi, deci, instanţa nu poate da o nouă rezolvare acţiunii penale, conform art. 396 C.pr.pen. întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare în privinţa acestui aspect.

Obligativitatea soluţiei de condamnare conduce la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 89 alin.  2 C.pen. care permit instanţei ca, după ce dispune anularea amânării aplicării pedepsei, în caz de concurs de infracţiuni să dispună „amânarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt îndeplinite condiţiile prev. în art. 83 C.pen.”. Or, din moment ce una dintre condiţiile prev. de art. 83 C.pen. este aceea de a exista „o pedeapsă stabilită” iar nu o pedeapsă la care s-a dispus condamnarea, aceste dispoziţii ar deveni inaplicabile în condiţiile în care legiuitorul a stabilit pentru o astfel de situaţie inclusiv data de la care va curge termenul de  supraveghere – potrivit art. 89 alin. 2 teză finală C.pen. „Dacă se dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior amânarea aplicării pedepsei.”

Asupra apelului de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 19 din 08.02.2017, pronunţată de Judecătoria Balş, în dosarul nr. ...., în baza art. 334 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul Ş.C.A., născut la data de 13.03.1994 în B., jud. V., domiciliat …, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 334 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul Ş.C.A., la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul Ş.C.A., la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu fapta pentru care a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei pentru inculpatul Ş.C.A. prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosarul nr. 1675/185/2016, definitivă la data de 11.04.2017 prin neapelare.

În baza art. 89 alin. 1 C.pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei privind pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosarul nr. .., definitivă la data de 11.04.2017 prin neapelare.

În baza art. 109 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a şi art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul Ş.C.A., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori sau a oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional.

În baza art. 40 alin. 1 C.pen. rap. la 38 alin. 1 şi 39 alin. 1 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele determinate anterior, respectiv aplică pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse stabilită (9 luni închisoare, 9 luni închisoare şi 6 luni închisoare), respectiv 8 luni, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 1 an şi 5 luni închisoare.

În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. 1 C.pen, calculat de la data rămânerii definitive S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosarul nr. 1675/185/2016, respectiv de la data de 11.04.2017.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului următoarea obligaţie:- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Vâlcea;

În temeiul art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei comunei Laloşu, jud. Vâlcea, pe o perioadă de 60 de zile.

S-a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. b) şi alin. 3 C.pen. se va face de către Serviciul de Probaţiune Vâlcea.

În baza art. 404 alin. 2 rap. la art.  96 alin. 1 C.pen., se pus în vedere inculpatului că, nerespectarea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, atrage revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei (din care suma de 200 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmării penale).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul din data de 24.10.2017 întocmit în dosarul nr. 1072/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Balş a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Ş.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 334 alin. 1 C.pen., prev. de art. 334 alin. 2 şi prev. de art. 335 alin. 1 C.pen. constând în esenţă în aceea că, în data de 25.09.2016 a condus pe drumurile publice, fără să posede permis de conducere, un moped, care nu era înmatriculat şi avea număr fals de înmatriculare.

S-a mai arătat că, prin încheierea nr. 239/2017 din data de 24.11.2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a administrării probatoriului în cauză şi a dispus începerea judecăţii privindu-l pe inculpat.

Cu privire la procedura de judecată s-a precizat că, dat fiind declaraţia inculpatului, de recunoaştere a învinuirii, în faţa instanţei a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere, depuse de inculpat, judecarea cauzei făcându-se în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale şi care se regăsesc în dosarul de urmărire penală ataşat, precum şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a constatat că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În fapt, a reţinut că la data de 25.09.2016, în jurul orei 09,30, pe strada Tîrgului din comuna …, inculpatul a condus un moped de culoare roşu cu verde, cu numărul …, fără a poseda permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa Instituţiei Prefectului judeţului Vîlcea - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Vîlcea rezultă că numitul Ş.C.A. nu figurează cu permis de conducere.

 De asemenea, instanţa a reţinut că la aceeaşi dată, inculpatul a condus un moped de culoare roşu cu verde, cu numărul 3 JZ 4 M, fără ca acesta să fie înmatriculat şi având un număr de înmatriculare fals, astfel cum rezultă din adresa Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Punctul de contact Oradea în care se reţine că numărul de înmatriculare al mopedului şi seria şasiu nu figurează în bazele de date.

În drept, a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 25.09.2016, a condus pe drumurile publice un vehicul neînmatriculat (un moped), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 C.pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, la aceeaşi dată, a condus pe drumurile publice un autovehicul (un moped) cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului care, la aceeaşi dată, a condus pe drumurile publice un vehicul (un moped), fără a avea permis de conducere, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen.

La alegerea şi individualizarea pedepsei instanţa a făcut mai întâi aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată şi a dorit ca judecata să aibă loc în baza probelor de la urmărirea penală pe care şi le-a însuşit, astfel încât a redus limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege cu o treime.

De asemenea, a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C.pen., şi a ţinut cont, pentru  individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare, pe de o parte de atitudinea inculpatului pe durata procedurilor judiciare, acesta având o atitudine cooperantă şi recunoscând în totalitate fapta săvârşită, de vârsta inculpatului (23 de ani),  caracterizarea pozitivă a acestuia de către cetăţenii din localitatea în care acesta domiciliază (fila 14), iar pe de altă parte, de existenţa antecedentelor penale ale inculpatului, împotriva acestuia fiind dispusă amânarea aplicării pedepsei prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosarul nr. ..., definitivă la data de 11.04.2017 prin neapelare aspect în raport de care a apreciat că este necesară aplicarea unei pedepse a cărei exercitare să fie suspendată sub supraveghere.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa a constatat totdată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C.pen., fiecare din pedeapsele aplicate fiind mai mică de 3 ani, infractorul nemaifiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii, manifestându-şi acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar şi fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, considerând că este necesară supravegherea acestuia pentru o perioadă determinată.

De asemenea, instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. 3 C.p., pedeapsa aplicată iniţial prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosarul nr. 1675/185/2016, definitivă la data de 11.04.2017 prin neapelare, nu a fost revocată, instanţa urmând a dispune anularea amânării aplicării pedepsei dispuse iniţial, faptele din prezentul dosar fiind săvârşite anterior rămânerii definitive a sentinţei penale pronunţate de Judecătoriei Bălceşti iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată.

În contextul împrejurărilor reţinute, instanţa a condamnat pe  inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 1 C.pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. 2 C.pen, la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen.

 Instanţa a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu fapta pentru care a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei pentru inculpatul Ş.C.A. prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosarul nr. 1675/185/2016, definitivă la data de 11.04.2017 prin neapelare.

A constatat totodată că pe parcursul termenului de supraveghere pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori sau a oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional, pentru care a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti pronunţată în dosarul nr. 1675/185/2016, definitivă la data de 11.04.2017 prin neapelare, s-a descoperit că inculpatul a săvârşit cele trei infracţiuni care formează obiectul prezentului dosar pentru care instanţa a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii. Faţă de această situaţie a anulat amânarea aplicării pedepsei dispusă prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti şi a dispus condamnarea inculpatului pentru acea faptă, reţinând că iniţial pedeapsa a fost stabilită, nefiind dispusă o condamnare. A reţinut totodată că dispoziţiile art. 89 alin. 1 C.pen. fac trimitere la regulile aplicabile concursului de infracţiuni iar art. 582 alin. 3 C.pr.pen. prevede că, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 C.p., anulând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului pentru pedeapsa stabilită prin hotărârea de amânare, urmând a aplica ulterior dispoziţiile cu privire la concursul de infracţiuni.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Balş.

Prin motivele de apel, formulate în scris, a fost criticată sentinţa penală ca fiind nelegală, întrucât s-a dat cu încălcarea art. 6 C.pen. potrivit cărora nicio persoană nu poate fi judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de aceasta s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă.

În susţinerea criticii de nelegalitate s-a arătat că instanţa de fond a anulat amânarea aplicării pedepsei stabilită prin sentinţa penală nr. 57 din 22.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti şi a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea silvică pentru care mai fusese condamnat o dată de Judecătoria Bălceşti, situaţie în care inculpatul apare ca fiind condamnat de două ori, pentru aceeaşi infracţiune.

Curtea, examinând apelul, prin prisma motivelor de apel dar şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.pr.pen., constată următoarele:

Prima instanţă a soluţionat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. 4, art. 375 C.pr.pen. cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

Se reţine în acest sens că intimatul inculpat a recunoscut săvârşirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanţei, recunoaşterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi sunt îndeplinite şi condiţiile prev.de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Şi sub aspectul individualizării pedepselor, constatării incidenţei art. 89 C.pen. şi stabilirii suspendării sub supraveghere ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, hotărârea apelată este legală şi temeinică, soluţia dispusă fiind aptă să conducă la prevenirea reiterării comportamentului infracţional al inculpatului.

Apelul declarat de parchet este însă întemeiat pentru motivul formulat cu ocazia redactării motivelor scrise de apel.

Astfel, Curtea constată că prima instanţă, în mod corect, în temeiul art. 89 alin. 1 C.pen. a dispus anularea amânării pedepsei de 6 luni închisoare, stabilită prin S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti, pronunţată în dosarul nr. 1675/185/2016, definitivă la data de 11.04.2017 prin neapelare.

În baza art. 109 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a şi art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul Ş.C.A., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori sau a oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional.

Operaţiunea efectuată în continuare de prima instanţă şi anume condamnarea inculpatului  la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea ce a format obiectul judecăţii în dosarul nr. 1675/185/2016 al Judecătoriei Bălceşti – infracţiunea prev. de art. 109 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a şi art. 396 alin. 10 C.p.p. - este însă greşită.

În acest sens Curtea constată că, potrivit art. 396 C.pr.pen. soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de judecată cu ocazia soluţionării acţiunii penale sunt condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Potrivit art. 396 alin. 2 C.pen. „Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.”

Art. 396 alin. 4 C.pr.pen. prevede că „Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 C.pen.”

Amânarea aplicării pedepsei, implică aşadar o soluţie de „condamnare” deoarece presupune după cum se poate observa, îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare pentru a se dispune o soluţie de condamnare şi anume instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, impunând însă şi o condiţie suplimentară şi anume aceea de fi îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 83-90 C.pen.

În ceea ce priveşte anularea amânării aplicării pedepsei, se constată că este reglementată prin dispoziţiile art. 89 alin. 1 C.pen. care au următorul conţinut: „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.”

Potrivit acestui articol, operaţiunea subsecventă anulării amânării pedepsei este aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară iar nu pronunţarea unei noi  soluţii cu privire la acţiunea penală definitiv rezolvată în momentul în care o instanţă de judecată a dispus amânarea aplicării pedepsei.

Soluţia legislativă adoptată este justificată prin aceea că art. 89 C.pen. reglementează o cauză de înlăturare a uneia dintre modalităţile în care persoana care a săvârşit o infracţiune suportă consecinţele acesteia. În cadrul acestei proceduri nu se rejudecă cauza în  care a fost rezolvată acţiunea penală prin pronuţarea soluţiei de amânare a aplicării pedepsei şi, deci, instanţa nu poate da o nouă rezolvare acţiunii penale, conform art. 396 C.pr.pen. întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare în privinţa acestui aspect.

În acelaşi sens este soluţia prevăzută de legiuitor în cazul anulării renunţării la aplicarea pedepsei, art. 82 alin. 3 C.pen. stipulând că, într-o astfel de situaţie „renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la aplicarea pedepsei aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitaore la concursul de infracţiuni, recividă sau pluralitate intermediară.” După cum se observă, nici în acest caz legiuitorul nu foloseşte termenul „condamnare” ci se referă la „stabilirea pedepsei”, motivaţia fiind reprezentată tocmai prin faptul că acţiunea penală a fost deja soluţionată.

Este adevărat că potrivit art. 582 alin. 3 C.pr.pen. „Dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 88 sau 89 din Codul penal, instanţa, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare, aplicând, apoi, după caz, dispoziţiile cu privire la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.”

Din interpretarea acestui articol reiese că se impune obligativitatea soluţiei de condamnare în cazul prev. de art. 89 C.pen. Or, dispunerea unei soluţii de condamnare într-o astfel de situaţie nu se poate realiza decât cu nesocotirea dispoziţiilor art. 396 C.pr.pen. ajungându-se la situaţia în care acţiunea penală este de două ori rezolvată - prima dată prin pronunţarea unei soluţii de amânare a aplicare pedepsei, pronunţată care urmare a faptului că o instanţă a constatat „dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 C.pen.” iar a doua oară prin pronunţarea unei soluţii de condamnare, ca urmare a faptului că o altă instanţă constată „dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat”.

Se reţine totodată că obligativitatea soluţiei de conmdamare conduce la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 89 alin.  2 C.pen. care permit instanţei ca, după ce dispune anularea amânării aplicării pedepsei, în caz de concurs de infracţiuni să dispună „amânarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt îndeplinite condiţiile prev. în art. 83 C.pen.”. Or, din moment ce una dintre condţiile prev. de art. 83 C.pen. este aceea de a exista „o pedeapsă stabilită” iar nu o pedeapsă la care s-a dispus condamnarea, aceste dispoziţii ar deveni inaplicabile în condiţiile în care legiuitorul a stabilit pentru o astfel de situaţie inclusiv data de la care va curge termenul de  supraveghere – potrivit art. 89 alin. 2 teză finală C.pen. „Dacă se dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior amânarea aplicării pedepsei.”

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat şi în doctrina penală de specialitate – Codul de procedură penală – Comentariu pe articole, M. Udroiu (coordonator), Editura C.H. Bech, Bucureştei 2015, pg. 1526 – „În ceea ce priveşte reglementarea obligativităţii soluţiei de condamnare în situaţia prevăzută de art. 89 NCP, dispoziţiile art. 582 alin. (3) NCPP pot genera o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin discriminare (art. 14 coroborat cu art. 6 CEDO), întrucât, în cazul anulării, fac imposibilă amânarea aplicări pedepei rezultante, chiar dacă ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 NCP, pentru persoanele pentru care se descoperă pluralitatea de infracţiuni după rămânerea definitivă a soluţiei de amânarea a aplicării pedepsei, în condiţiile în care această soluţie poate fi aplicată dacă infracţiunile concurente sunt judecate în acelaşi dosar”.

Pentru considerentele expuse, având în vedere în principal necesitatea ca instituţia amânării aplicării pedepsei să producă efectele specifice, Curtea constată că se impune aplicarea dispoziţiilor de drept penal substanţial în ceea ce priveşte soluţia subsecventă anulării amânării pedepsei.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.va fi admis apelul declarat de parchet, desfiinţată în parte sentinţa penală şi, urma rejudecării cauzei, vor fi repuse în individualitate pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 1 an şi 5 luni închisoare, va fi înlăturată menţiunea privind condamnarea inculpatului Ş.C.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 109 alin. 1 lit a din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. a şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. şi, în baza art. 40 alin. 1 C.pen. rap. la art. 38 alin. 1 lit. b C.pen. vor fi recontopite cele trei pedepse din cauză, de câte 9 luni închisoare şi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 57 din 23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti cu privire la care s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei, în temeiul art. 89 alin. 1 C.pen., în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare la care adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare.

Examinând în continuare motivul de apel invocat oral de reprezentantul parchetului, Curtea constată de asemenea că este întemeiat deoarece în cazul termenului de supraveghere, art. 92 alin. 2 C.pen. prevăd în mod expres că „Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executări pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.”

Or, în condiţiile în care dreptul penal substanţial nu cuprindă o dispoziţie care să prevadă o altă dată de la care curge termenul de supraveghere în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, aceasta nu poate fi decât data prevăzută de art. 92 alin. 2 C.pen. şi anume data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executări pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

Pentru considerentele expuse, se va menţine aplicarea art. 91 C.pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. 1 C.pen., va fi înlăturată dispoziţia privind calcularea termenului de 2 ani de la data rămânerii definitive a S.P. nr. 57/23.03.2017 a Judecătoriei Bălceşti, pronunţată în dosarul nr. 1675/185/2016, respectiv de la data de 11.04.2017 iar în baza art. 92 alin. 2 C.pen. termenul de 2 ani se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei apelate în prezenta cauză respectiv 12.04.2018.

Se va menţine aplicarea art. 93 alin. 1 C.pen., art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., art. 404 alin. 2 rap. la art. 96 alin. 1 C.pen. şi a celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare