Contestie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. ...../207/2018, contestatorul O.D., în contradictoriu cu intimatele BRD SA şi Kredyt Inkaso Portofolio Investments ( Luxembourg ) SA a formulat contestatie la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de credit  nr. 6667317 din data de 19.05.2011 al BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. - dosar de executare 493/E/2018 cat si a actelor de executare instrumentate ale Biroului Executorului Judecătoresc Z. I.-C. cu sediul in Mun. Craiova, cat si împotriva -Actelor de executare emise de BEJA si anume - Somaţie, înfiinţare poprire, încheiere stabilire cheltuieli suplimentare si ulterior a actelor ce se vor emite.

Contestatorul a solicitat pe aceste capete de cerere, lămurirea întinderii si aplicări titlului executoriu si anume, constatarea ca abuzive a următoarelor prevederi contractuale, in raport de Legea 193/2000 si prin urmare anularea din actele de executare a sumelor ce deriva din clauzele constatate ca fiind abuzive, dupa cum urmează:

a) Constatarea ca abuziva a clauzei contractuale regăsita la punctul 8 teza I Contract de credit nr, 6667317/19.05.2011 „ comision lunar de administrare a creditului, la data prezentei: 0,40 % din soldul creditului" astfel o data cu constatarea nulităţii absolute a clauzei respective, derivând si necesitatea restituirii de către Banca a sumelor percepute cu titlu abuziv, plus dobânda legala pana la moment restituire;

2. Anularea executării silite in întregul ei prin constatarea ca abuzive a clauzelor de mai sus sub admiterea excepţiei nulităţii absolute,

3.Anularea încheierii date in dosarul ...../207/2018 a Judecătoriei Caracal in raport de dispozitivul care incuviinteaza executarea silita fara a indica suma exacta in ipoteza constatării ca abuzive a unor clauze;

4.Suspendarea executării silite in dosarul executional contestat, având in vedere suma contestata.

Cu privire la taxa de timbru, învedereaza faptul ca prezentul litigiu este unul bazat pe dispoziţiile legislaţiei protecţiei consumatorilor, având in vedere faptul ca temeiul juridic aplicabil prezentei cauze, respectiv art. 712 alin. 2 CPC, permite in cadrul contestaţiei la executare invocarea tuturor apărărilor de fond impotriva titlului executoriu in baza căruia a fost demarata executarea silita, astfel.

Art. 29 din OUG 80/2013 alin (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la: f) protecţia drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor;

Cum prin prezenta contestaţie la executare, se solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze existente in titlul executoriu reprezentat de contractele de credit încheiate cu BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE SA intrucat incalca exact legislaţia protecţiei consumatorilor, rezulta in mod evident ca prevederile mai sus menţionate sunt incidente in prezenta cauza, contestatorul fiind scutit de la plata taxei de timbru.

Cu privire la calificarea contestaţiei la executare si specificul acţiunii, respectiv încadrarea acesteia in materia protecţiei consumatorului:

Având in vedere faptul ca executarea silita se face in temeiul unui contract de credit, titlul executoriu conform legii, invocam in temeiul art. 713 alin 2 Cpc apărări de fond împotriva acestuia.

In fapt, împrumutatul a luat cunostiinta prin intermediul unui plic primit la data de 10.08 2018 despre o Somaţie, Adresa de înfiinţare poprire redactata la data de 07.08.2018 si încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silita pornita de BEJ Z.I.C.. Astfel conform art. 715 alin. 1 pct.3, Noul Cod de procedura civila, se poate face contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă în termen de 15 zile de la data când: debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării si nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

 Prin urmare, contestatorul a luat cunostiinta la o data ulterioara datei redactării, 10.08,2018, despre aceasta înfiinţare poprire, pe care doreşte sa o conteste deoarece titlul executoriu in baza căruia este executat, nu este cert, prin instituirea unor clauze abuzive conform legii 193/2000. Drept pentru care este in termenul legal de contestare ale respectivei executări silite.

Astfel acţiunea se fundamentează pe o serie de prevederi legale edictate spre a reglementa raporturile juridice stabilite intre comercianţi si consumatori, in special Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii. Legea 296/2004 a Consumului O.G 21/1992 privind protecţia consumatorilor, toate desemnate prin sintagma legislaţia privind protecţia consumatorilor. Aplicarea legislaţiei privind protecţia consumatorilor asupra raporturilor juridice care fundamentează prezenta acţiune presupune stabilirea calităţii de consumator in persoanele reclamaţilor si aceea de comerciat in persoana paratei.

Desi pentru o parte din reclamanţi asistam deja la o tripla inferioritate atâta prin prisma declarării scadentei anticipate si deci, inceperea executării silite, va rugam sa aveţi in vedere faptul, ca leguitorul pentru a remedia acest echilibru vădit vătămat din raportul supus controlului instanţei, a reglementat norme clare de rebalansare a raportului de putere, re-instaurand un echilibru juridic si contractual, posibil si in situaţia descrisa mai sus.

Contestatorul  solicita anularea executării silite, dar si îndreptarea si lămurirea titlului, iar solicitările  sunt strâns legate de fondul executării si anume a titlului executoriu, nu putem sti exact ce sume trebuiesc anulate din actele de executare neavand in fapt o previzualizare in concret a intinderii sumelor pe care banca trebuie sa primească in calitate de creditor.

1. Lămurirea întinderii si aplicări titlului executoriu si anume, constatarea ca abuzive a următoarelor prevederi contractuale, in raport de Legea 193/2000 si prin urmare anularea din actele de executare a sumelor ce deriva din clauzele constatate ca fiind abuive, dupa cum urmează:

a) Constatarea ca abuziva a clauzei contractuale regăsita la punctul 8 teza I Contract de credit nr. 6667317/19.05.2011 „ comision lunar de administrare a creditului, la data prezentei: 0,40 % din soldul creditului" astfel o data cu constatarea nulităţii absolute a clauzei respective,  derivând si necesitatea restituirii de către Banca a sumelor percepute cu titlu abuziv, plus dobânda legala pana la moment restituire;

Conform clauzei contractuale criticate, subsemnatul am fost nevoit ca lunar, odată cu achitarea ratei de credit, sa plătesc si un comision de administrare a creditului, reprezentând un procent de 0,40 %/luna, aplicabil la sold. Aceasta clauza este cuprinsa intr-un contract preformulat, lipsindu-i caracterul negociat. Totodată, aceasta creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor, contrar cerinţelor bunei-credinte. Din aceste motive, precum si pentru argumentele care vor fi dezvoltate in cele ce urmează, aceasta clauza abuziva este nula absolut, urmând a fi eliminata din contract. Acest comision, calculat si perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobânda, mărind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creând Băncii un avantaj concurential contrar uzanţelor cinstite fata de celelalte banei. Acest comision nu reprezintă altceva decât o dobânda mascata care, pe langa faptul ca lezează interesele economice ale subsemnaţilor, aduce atingere si mediului concurential al Băncii, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un doi.

Disimularea unei parti a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada de netăgăduit a relei credinţe a băncii, intrucat, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere in eroare a clienţilor prin prezentarea de dobânzi avantajoase in raport cu ofertele altor banei care acţionau pe aceeaşi piaţa relevanta cu banca, dar care in realitate, datorita adăugării la DAE a comisionului de administrare a creditului, nu mai erau chiar atat de avantajoase, si, pe de alta parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzanţelor cinstite ale comercianţilor.

Contestatorul  solicita constatarea caracterului abuziv al clauzei care reglementează existenta unui comision de administrare a creditului din contractul de credit al subsemnatului conf. art.4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit.

 2.Anularea executării silite in întregul ei prin constatarea ca abuzive a clauzelor de mai sus sub admiterea excepţiei nulităţii absolute;

Art. 663, NCPC, prevede una dintre caracteristicile unui titlu executoriu si anume titlul trebuie sa fie cert. In ipoteza in care acesta nu este CERT, lipsindu-i o asemenea calitate, ne intrebam? Actele de executare sunt valabile in accepţiunea cartii executării silite? Apreciaza ca executarea silita, pentru a putea fi legal indeplinita, se impune o anulare totala a formelor de executare îndreptarea titlului executoriu si ulterior o reincepere a executării silite. Indiferent daca actele in sine de executare silita au fost efectuate fara incalcarea normei de drept, consideram ca aici se impune o constatare a nulităţii cel puţin, prejudiciul reiesind din insasi situaţia de fapt, nefiind necesara nicio alta formalitate de confirmare a prejudiciului si pe cale de consecinţa se impune anularea executării. In concluzie, daca sumele pentru care suntem executaţi nu sunt cele reale (existenta unei clauze pe care instanţa le poate constata ca fiind abuzive, denominarea creditului) si executarea capata o forma nelegala fapt ce trebuie sa duca la anularea de indata a intregii executări.

3.Anularea încheierii date in dosarul ..../207/2018 a Judecătoriei Caracal in raport de dispozitivul care încuviinţează executarea silita fara a indica suma exacta in ipoteza constatării ca abuzive a unor clauze;

Se arata ca menţine de asemenea concluziile depuse pentru susţinerea anularii actelor de executare silita si precizam faptul ca leguitorul a permis pornirea executării silite doar dupa îndeplinirea cumulativa a 3 elemente denumite si constitutive respectiv -eligibilitatea sumei, lichiditatea ei si certitudinea ei. Prin extrapolare la partea dreptului penal, cunoaştem din lege, ca fara indeplinirea uneia dintre elementele constitutive, o infracţiune nu poate sa existe. In cazul in care toate soluţiile date de procurori s-ar baza pe simpla „rutina"sau prin simpla practica si anume, „existenta unui contract de credit este echivalata automat cu LEGALITATEA ei" atunci sistemul juridic ar de control al incuviintarii executării silite ar fi desuet.

Contestatorul a solicitat suspendarea executării silite in dosarul executional contestat, având in vedere suma contestata si stabilirea cautiunii, conform dispoziţiilor art. 719 alin. 2  Cod Procedura civila.

În drept, a invocat art. 194 şi 712 Cpc, OUG 50/2008, 193/200, OG 21/1992, cod civil, practici abuzive, solicitand judecata cauzei in lipsă conform art. 411 alin. 2 Cpc.

În dovedirea actiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, jurisprudenţă.

La dosar s-au depus contract de credit nr. 6667317/19.05.2011, acte emise  de BEJ Z.I.C., respectiv somatie,  instiintare,  inchriere din 07.p8.2018,  incheierea nr. 1472/27.07.2018 a Judecatoriei Caracal,  act de identitate,  împuternicire avocatiala.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.10.2018, de catre intimatele BRD SA şi Kredyt Inkaso Portofolio Investments ( Luxembourg ) SA s-a solicitat respingerea actiunii, faţă de capetele de cerere privitoare la modalitatea de desfăşurare a procedurii de executare silită, ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuala pasivă; faţă de contestarea titlului executoriu: în principal, ca inadmisibilă, urmare a faptului că prin intermediul unei astfel de cereri nu poate fi cercetat caracterul abuziv al unor clauze referitoare la caracterul adecvat al preţului contractului; în subsidiar, urmare a faptului că cererea de chemare în judecată este  neîntemeiată.

În fapt, la data de 19. 05.2011, între BRD GSG SA, în calitate de împrumutător şi O.D., în calitate de împrumutat a fost încheiat contractul de credit nr. 6667317 prin care Banca a acordat contestatorului un credit în valoare de 44.000 RON, pentru nevoi personale nenominalizate-refinanţare.

Anterior încheierii contractului de credit, contestatorul a depus la sediul BRD o cerere pentru creditul bancar în valoare de 44 000 RON, pentru o durată de 120 de luni, cerere în urma căreia a primit o oferta de creditare, sub forma unei adrese de răspuns a Băncii, la care s-a ataşat formularul de informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori, în care au fost detaliate toate clauzele esenţiale ale contractului, costurile creditului, atât în cotă procentuală, cât şi în sumă finală de plată pentru toată perioada creditului.

In urma depunerii şi actualizării acestei cereri, contestatorul a primit oferta personalizată a Băncii, în care erau stipulate costurile aferente unui astfel de tip de credit, comisionul de administrare şi dobânda fiind exprimate atât în valoare procentuală, cât şi ca valoare concretă de plată pe întreaga perioadă de ereditare (totalul dobânzii in cuantum de 16.356,82 RON, totalul comisionului de gestionare credit in cuantum de 11.806,48 RON.) De asemenea, în ofertă erau menţionate şi costul total al creditului, dobânda anuală efectiva (13,01%, an), totalul asigurării facultative de deces etc

În  urma analizei cererii de credit, Banca a emis Fişa de decizie cu aviz favorabil privind acordarea creditului. La data de 19. 05. 2011, contestatorul a acceptat oferta de credit a Băncii, fară a mai fi propuse modificări şi fară a mai fi solicitate explicaţii sau lămuriri suplimentare, incheindu-se astfel contractul de credit nr 6607317. Contractul semnat de către părţi a fost însoţit şi de graficul de rambursare (însuşit de către contestator prin semnătură), înscris ce cuprindea, de asemenea, costurile creditului detaliate pe fiecare lună, astfel cum au fost precizate în oferta băncii.

Potrivit referirilor exprese din cuprinsul documentaţiei standard, contractul de credit astfel încheiat a cuprins conditiile particulare şi condiţiile generale , fiind stabilite de comun acord următoarele: valuta creditului: RON,  valoarea creditului de 44 000 RON, datata creditului  de 120 luni, rata dobânzii dobânda fixă de 6.65% pe an, valoarea dobânzii fiind una preferintiala, comisionul lunar de administrare a creditului de 0,40%  si comision de rambursare anticipată 1, 00%.

Prin OUG nr. 50/2010 a fost transpusă în legislaţia din România Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE. Directiva 2008/48/CEE a avut ca scop crearea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene in ceea ce priveşte creditele acordate consumatorilor şi asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în special prin transparenţă OUG nr 50/2010 reprezintă reglementarea legală specială aplicabilă contractelor de credit destinate consumatorilor.

Pentru a facilita înţelegerea de către consumatori a noţiunilor de creditare, legiuitorul român a impus prin OUG nr. 5072010 stabilirea clară şi unitară a modului în care sunt redactate clauzele contractuale, definirea unitară a unor termeni utilizaţi în contractele de credit, condiţiile de rambursare anticipată, precum şi procedura de modificare a contractelor - atât pentru creditele aflate în sold, cât şi pentru cele viitoare.

 Dată fiind încheierea contractului ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, acesta respectă în întregime impunerile legale; de altfel, cu ocazia verificărilor efectuate de ANPC la sediile BRD, acesta a constatat ca modelele de contract utilizate de bancă respectă prevederile privind protecţia consumatorilor.

La numai câteva luni după încheirea contractului, din cauza unor probleme financiare ale reclamantului, acesta s-a aflat în imposibilitate de plată a ratelor, motiv pentru care, în, urma unei noi negocieri cu banca, în data de 07.12.2011 s-a încheiat Actul adiţional nr 1 prin care i se reesalonează întreaga datorie, părţile stabilind şi o perioadă de graţie de 1 an. De asemenea, a scăzut şi nivelul dobânzii anuale efective.

Având în vedere că reclamantul a continuat să înregistreze restante, a căror întârziere a depăşit, 90 de zile, la data de 16.12.2013, Banca a declarat creditul scadent anticipat şi ulterior a cesionat creanţa sa, contestatorul fiind notificat de către cesionar cu privire la suma restantă, cât şi cu privire la cesionarea creanţei, pentru ca orice plată să fia efectuată noului creditor

Faţă de susţinerile contestatorului referitoare la cesionarea creanţei, se arătă faptul că se impune respingerea acestora şi constatarea legalităţii operaţiunii de cesiune a creanţei, fapt care va rezulta în necesitatea admiterii excepţiei pe care Banca o invocă în ceea ce priveşte procedura executării silite.

Astfel fiind, faţă de faptul că se invocă faptul că debitorului nu i-ar fi fost „comunicat"" contractul de cesiune, arătă că sub nicio formă nu poate fi admis faptul că în speţă ar fi fost necesar consimţământul debitorului pentru ca operaţiunea să poată avea loc în mod legal. Aşadar, cesiunea de creanţă (nu de contract) a fost legal încheiată (legea permiţând cesionarea creanţelor de către Bancă) şi valabil adusă la cunoştinţa contestatorului, devenind opozabilă acestuia.

Or, în prezenta speţă, cesiunea a fost notificată contestatorului. Astfel fiind, luând în considerare toate aceste aspecte, devine evident faptul că nu se pot nega în speţă efectele cesiunii de creanţă ce a avut loc între părţi, acest fapt concretizându-se în prezenta speţă prin lipsa calităţii procesuale pasive a subscrisei faţă de capetele de cerere privind executarea silită (aceasta fiind demarată şi desfăşurată de un cesionar al creanţei, iar nu de către subscrisa).

Intimatele au solicitat admiterea excepţiei lipsei de timbraj, cu consecinţa anulării ca netimbrată atât a contestaţiei la executare propriu-zise, cât şi a contestaţiei prin care se invocă motive de fapt şi de drept referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu

 Contestaţia la executarea silită, solicitarea de anulare a titlului executoriu, precum şi solicitarea de restituire a unor prestaţii, nu au legătură cu protecţia consumatorului, sunt acţiuni supuse prevederilor exprese privind timbrarea, motiv pentru care consideră că acestea trebuie să fie timbrate la valoare.

Intimatele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BRD faţă de capetele de cerere privind strict procedura executării silite

Din cererea formulată de contestator, rezultă că acesta a încheiat cu BRD în calitate de împrumutat, Contractul de credit nr. 66673 I 7/19.05.201 1 având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale nenominalizate în valoare de 44.000 lei, modificat prin Actul adiţional nr 1/07.12.2011.

Având în vedere faptul că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul sus menţionat, banca a cesionat creanţa, încheind un Contract de cesiune de creanţă prin care a fost transmisă creanţa Băncii.

In ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a BRD Groupe Société Générale SA. intimata doreşte să pună în vedere instanţei faptul că la data vânzării creanţei au încetat raporturile juridice existente între Bancă şi contestator.

Astfel, deşi BRD a procedat la demararea executării silite asupra debitorului înainte de cesiunea creanţei, executarea contestată prin acţiunea de faţă este cea iniţiată de un prepus/mandatar al cesionarului creanţei, Kredyt Inkaso Portfolio Investments (Luxembourg) S.A., Banca nemaiavând la acest moment vreo legătură cu procedura executării silite.

Având în vedere faptul că executarea silită nu este efectuată de către Bancă, aceasta nu poate sta în proces în calitate de pârâtă faţă de capetele de cerere privitoare la modalitatea de desfăşurare a executării silite, cu atât mai mult cu cât în speţă a avut loc şi o cesiune de creanţă, care face ca relaţiile contractuale să se desfăşoare exclusiv între cesionar şi debitorul cedat, respectiv contestatorul din cauza de faţă.

După îndeplinirea cerinţelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului şi nu mai poate face plata în mâna cedentului. Faptul că notificarea are ca efect opozabilitatea cesiunii faţă de debitorul cedat este susţinută şi de doctrină, care explică ceea ce se înţelege printr-o astfel de notificare: „Comunicarea şi acceptarea din noul Cod civil au înlocuit notificarea şi acceptarea cesiunii de creanţă din vechiul Cod civil (art. 1393 CCiv.), fără ca intre cele două reglementări să existe deosebiri de esenţă. Comunicarea este o înştiinţare realizată în scris, care indic creanţa cedată şi identifică cesionarul, precum şi invitaţia ca creanţa să fie plătită acestuia, iar nu cedentului. Formal, comunicarea e un înscris ce parvine debitorului cedent.

Din momentul cesiunii, cesionarul era în drept să transmită către contestator notificarea de cesiune a creanţei, BRD, în calitate de cedent, predând cesionarului atât documentele ce atestă creanţa, în original, cât şi o notificare a cesiunii.

Aşadar, opozabilitatea cesiunii operează de la data comunicării acesteia pe suport hârtie, cu identificarea rezonabilă a creanţei cedate şi indicarea cesionarului.

Contestatorul a fost notificat cu privire la cesiunea intervenită între Bancă şi cesionarul creanţei, astfel încât această cesiune i-a devenit opozabilă, neputând fi admis ca Banca să stea în judecată în calitate de pârât în ceea ce priveşte capetele de cerere privitoare la executarea silită (respectiv capătul de cerere privitor la anularea încheierii de încuviinţare a executării, cel privitor la suspendarea executării silite etc).

Ulterior cesiunii, deţinătorul creanţei a decis să iniţieze executarea silită asupra contestatorului, faţă de lipsa plăţilor sumelor datorate din partea debitorului.

 Deci, creditorul din cadrul acţiunii de executare silită - singurul care poate deţine calitatea de pârât faţă de capetele de cerere privind contestaţia la executare propriu-zisă -este cesionarul

Intimatele au invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare sub aspectul tuturor capetelor de cerere si în ipoteza în care, potrivit actelor de la dosar, se va dovedi împrejurarea că actele emise de executorul judecătoresc (încă din data de 07.08.2018 ) au fost contestate cu depăşirea termenului 15 zile impus de lege, de la data luării la cunoştinţă asupra executării silite astfel demarate.

În conformitate cu prevederile art. 715 alin. (1) pct. 1 din Cod proc. civ., contestaţia se poate introduce în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă sau de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare Termenul de 15 zile s-a împlinit în prezenta speţă înainte de introducerea contestaţiei, aceasta fiind înregistrată la data de 27.08.2018, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada faptului că i-a fost comunicat vreun act de executare în cele 15 zile anterioare momentului introducerii contestaţiei la executare.

Se arata ca  clauza contestată este exceptată de la controlul caracterului abuziv - aplicarea art. 3 alin. 92) din legea nr. 193/2000

Astfel,  prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr 193/2000, care, coroborat fiind cu prevederile art. 36 din OUG nr. 50/2010, ambele acte în forma în vigoare la data încheierii contractului de credit, relevă inadmisibilitatea unei cereri precum cea formulată de către reclamant.

Se arata ca disp. art. 3 alin. (2) din Lege prevede următoarele: „(2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu suni supuse dispoziţiilor prezentei legi.'', iar art. 36 din OUG nr. 50/2010 prevede la rândul său următoarele: 1) pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar\ comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. (...) (3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea, inregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În  cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat Ia soldul curent al creditului.

Astfel fiind, atât timp cât clauzele contractuale contestate sunt incluse în contractul de credit în temeiul dispoziţiilor legale exprese care permit acest luciu, respectiv în temeiul OUG nr. 50/2010, consideră că instanţa nu poate proceda, în mod legal, la analizarea caracterului abuziv al clauzelor atacate, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 193/2000,

In consecinţă, solicită instanţei să constate faptul că prevederile Legii nr. 193/2000 exceptează de la controlul caracterului abuziv clauza contestată, faţă de dispoziţiile sus-citate.

De asemenea, se arata ca clauzele privind comisioanele creditului sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv - aplicarea art. 4 alin. (6) din legea nr. 193/2000.

In prezenta cauză, dispoziţiile contractuale contestate de către reclamant cu privire la comisionul de administrare nu pot face obiectul controlului caracterului abuziv având în vedere că (i) fac parte din obiectul principal al contractului, (ii) sunt clare şi inteligibile şi (iii) nu pot fi criticate din perspectiva caracterului adecvat al contraprestaţiei Băncii faţă de cuantumul plătit de contestator în temeiul lor

a) Clauza contestată face parte din obiectul principal al contractului, insa în ceea ce priveşte prima condiţie impusă de art. 4 alin. (6) din Lege, potrivit reţinerilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din cauza Kasler C-23/13, par 49 şi 50, clauzele contractuale care se circumscriu noţiunii „obiectul principal al contractului", în sensul acestei dispoziţii, „(...) trebuie înţelese ca fiind cele care stabilesc prestaţiile esenţiale ale acestui contract şi care, ca atare il caracterizează"

Este incontestabil faptul că aceste tipuri de clauze privind comisioanele creditului reprezintă prestaţii esenţiale în cadrul contractului de credit, câtă vreme comisionul de administrare reprezintă contravaloarea unor servicii prestate de către Bancă, cu caracter repetitiv, pe intreaga durată a creditului, pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor in scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului - servicii esenţiale pentru executarea contractului,

Caracterul de prestaţie esenţiala în economia contractului rezultă si din voinţa părţilor, care au privit aceste clauze privind comisioanele creditului, încă de dinaintea acordării creditului, ca fiind costuri principale ce au determinat semnarea contractului, reprezentând astfel esenţa însăşi a raportului contractual.

 In acest sens, se poate observa că aceste costuri se regăsesc atât în cuprinsul documentelor premergătoare încheierii contractului supus analizei - precum hotărârea de acordare a creditului, ofertă de credit personalizată înmânată contestatorului, dar şi în contract (pe a doua pagină), fiind evident că sunt printre singurele elemente de cost considerate de părţi drept esenţiale pentru încheierea contractului.

Arătă că inclusiv Curtea de Justiţie a Uniunii Europene precizează că în măsura în care statul membru în cauză decide să confere consumatorilor un nivel de protecţie mai ridicat decât cel prevăzut de Directivă, instanţa naţională ar putea proceda la analizarea caracterului abuziv chiar şi unor clauze care privesc obiectul principal al contractului şi chiar dacă acestea sunt redactate în mod clar şi inteligibil.

Totuşi, concluzia CJUE, în sensul că, „rezultă că, astfel cum a subliniat Tribunal Suprema, în ordinea juridică spaniolă, o instanţă naţională poate în orice situaţie să aprecieze, în cadrul unui litigiu referitor la un contract încheiat între un vânzător sau furnizor şi un consumator, caracterul abuziv al unei clauze care nu a fost negociată individual, care priveşte în special obiectul principal al contractului menţionat, chiar în ipotezele în care această clauză o fost redactată în mod prealabil de vânzător sau furnizor în mod clar şi inteligibil nu poate fi aplicată în prezenta cauză.

Aceasta se datorează faptului că respectiva interpretare, astfel cum este reţinut de chiar CJUE în paragraful mai sus citat, are în vedere legislaţia spaniolă, care, spre deosebire de cea română, nu a preluat, la momentul transpunerii directivei, prevederile art. 4 alin. (2) mai sus menţionate, ci în virtutea art 8 din Directiva 93/13/CE3, a ales să deroge de ia nivelul minim de protecţie impus de directivă şi să aplice dispoziţii mai stricte, pentru a asigura consumatorului un nivel sporit de protecţie.

Or, situaţia legislaţiei naţionale de transpunere a directivei este complet diferită, întrucât prin Legea nr. 193/2000 statul român a transpus art. 4 alin. (2) şi a ales să prevadă pentru consumator nivelul minim de protecţie instituit de directivă, neintervenind cu dispoziţii mai stricte, precum cele spaniole citate în cauză.

Aşadar, în transpunerea directivei, legislaţia naţională, spre deosebire de cea spaniolă, ce a făcut obiectul analizei în cauza C-484/08, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, păstrează în afara controlului caracterului abuziv clauzele din categoria celor contestate, cu îndeplinirea celor două condiţii anterior menţionate

b) Clauza contestată este clară şi inteligibilă

In ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, contrar celor susţinute, în mod generic, prin cererea de chemare în judecată, clauzele contestate au fost exprimate într-un limbaj uşor inteligibil, având în vedere următoarele:

-obligaţia de plată a comisionului a fost în mod clar şi transparent exprimată în contract (situaţiile în care se percep şi cuantumul lor fiind prevăzute în cadrul ofertei înmânate clientului, pe prima pagină în contractul de credit, precum şi în graficul de rambursare). Astfel, potrivit an. 8 din Condiţiile Particulare: „împrumutatul va plăti Băncii: comision lunar de administrare a Creditului, în valoare de: 0,40% din soldul Creditului". Acest articol se completează cu art. 4 din Condiţiile Generale unde sunt prevăzute frecvenţa şi modul de calcul a comisioanelor.

-în redactarea acestor clauze nu se pot identifica decât termeni comuni, cunoscuţi unui consumator mediu (ceea ce nu se poate reţine în cazul de faţă, contestatorul fiind un consumator avizat, deţinând mai multe credite, iar cuvintele folosite nu lasă loc la ambiguităţi, nici în ceea ce priveşte modul de calcul şi nici referitor Ia denumirile folosite în cadrul contractului

-modul de formulare al costurilor contestate permite evaluarea consecinţelor economice ale perceperii acestora, prin modul de calcul clar şi transparent, contractul propriu-zis cuprinzând toate elementele necesare de calcul, iar graficul de rambursare (de asemenea, parte integrantă a contractului) menţionând valorile efective atât lunare, cât şi totale ale comisioanelor - cu respectarea exigenţelor impuse de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, subliniază că o clauză privind un cost trebuie stipulată „astfel încât /consumatorul/ să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte".

-îndeplinirea condiţiei vizând exprimarea clauzelor într-un limbaj clar şi inteligibil trebuie să fie analizată şi prin prisma gradului de familiarizare pe care îl avea contestatorul cu astfel de termeni bancari şi tipuri de costuri, ca urmare a faptului că aceasta avea experienţă bogată în domeniul creditării.

c) neindeplinirea conditiilor din Legea nr. 193/2000 cu privire la clauza contestată se arata ca clauza privind comisionul lunar de administrare nu produce un dezechilibru semnificativ si a fost permis de legislatia in vigoare la data acordarii creditului.

Cu privire la conditia negocierii, se arata ca legiuitorul nu a considerat ca fiind abuziva orice clauza contractuala inserata intr-un contract preformulat, in fapt profesionistul oferind posibilitatea de a se negocia direct cu consumatorul prin timpul dat pentru a se putea depune documentele necesare contractării creditului.

De asemenea, se arata ca banca a demonstrat buna credinta atat la incheierea contractului cat si pe parcursul derularii acestuia.

In drept, prezenta cerere este fundamentată pe dispoziţiile art 205, art. 716 alin.3 şi urm Cod proc civ., jurisprudenţâ şi articolele la care am făcut trimitere în conţinutul prezentei întâmpinări.

Sub aspect probatoriu, înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, la care adăugă extrase de cont detaliate precum şi de interogatoriu şi orice alte mijloace de probă a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

La solicitarea instantei, a fost inaintat dosarul de executare silita nr. 493/E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc Z.I.C. cu sediul in Mun. Craiova.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele:

La data de 19. 05.2011, între BRD GSG SA, în calitate de împrumutător şi O.D., în calitate de împrumutat a fost încheiat contractul de credit nr. 6667317 prin care Banca a acordat contestatorului un credit în valoare de 44.000 RON, pentru nevoi personale nenominalizate-refinanţare.

Anterior încheierii contractului de credit, contestatorul a depus la sediul BRD o cerere pentru creditul bancar în valoare de 44 000 RON, pentru o durată de 120 de luni, cerere în urma căreia a primit o oferta de creditare, sub forma unei adrese de răspuns a Băncii, la care s-a ataşat formularul de informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori, în care au fost detaliate toate clauzele esenţiale ale contractului, costurile creditului, atât în cotă procentuală, cât şi în sumă finală de plată pentru toată perioada creditului.

In urma depunerii şi actualizării acestei cereri, contestatorul a primit oferta personalizată a Băncii, în care erau stipulate costurile aferente unui astfel de tip de credit, comisionul de administrare şi dobânda fiind exprimate atât în valoare procentuală, cât şi ca valoare concretă de plată pe întreaga perioadă de ereditare (totalul dobânzii in cuantum de 16.356,82 RON, totalul comisionului de gestionare credit in cuantum de 11.806,48 RON.) De asemenea, în ofertă erau menţionate şi costul total al creditului, dobânda anuală efectiva (13,01%, an), totalul asigurării facultative de deces etc

În  urma analizei cererii de credit, Banca a emis Fişa de decizie cu aviz favorabil privind acordarea creditului. La data de 19. 05. 2011, contestatorul a acceptat oferta de credit a Băncii, fară a mai fi propuse modificări şi fară a mai fi solicitate explicaţii sau lămuriri suplimentare, incheindu-se astfel contractul de credit nr 6607317. Contractul semnat de către părţi a fost însoţit şi de graficul de rambursare (însuşit de către contestator prin semnătură), înscris ce cuprindea, de asemenea, costurile creditului detaliate pe fiecare lună, astfel cum au fost precizate în oferta băncii.

Potrivit referirilor exprese din cuprinsul documentaţiei standard, contractul de credit astfel încheiat a cuprins conditiile particulare şi condiţiile generale , fiind stabilite de comun acord următoarele: valuta creditului: RON,  valoarea creditului de 44 000 RON, datata creditului  de 120 luni, rata dobânzii dobânda fixă de 6.65% pe an, valoarea dobânzii fiind una preferintiala, comisionul lunar de administrare a creditului de 0,40%  si comision de rambursare anticipată 1, 00%.

Retine instanţa ca prin OUG nr. 50/2010 a fost transpusă în legislaţia din România Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE. Directiva 2008/48/CEE a avut ca scop crearea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene in ceea ce priveşte creditele acordate consumatorilor şi asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în special prin transparenţă OUG nr 50/2010 reprezintă reglementarea legală specială aplicabilă contractelor de credit destinate consumatorilor.

Pentru a facilita înţelegerea de către consumatori a noţiunilor de creditare, legiuitorul român a impus prin OUG nr. 5072010 stabilirea clară şi unitară a modului în care sunt redactate clauzele contractuale, definirea unitară a unor termeni utilizaţi în contractele de credit, condiţiile de rambursare anticipată, precum şi procedura de modificare a contractelor - atât pentru creditele aflate în sold, cât şi pentru cele viitoare.

 Dată fiind încheierea contractului ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, acesta respectă în întregime impunerile legale; de altfel, cu ocazia verificărilor efectuate de ANPC la sediile BRD, acesta a constatat ca modelele de contract utilizate de bancă respectă prevederile privind protecţia consumatorilor.

La numai câteva luni după încheirea contractului, din cauza unor probleme financiare ale reclamantului, acesta s-a aflat în imposibilitate de plată a ratelor, motiv pentru care, în, urma unei noi negocieri cu banca, în data de 07.12.2011 s-a încheiat Actul adiţional nr 1 prin care i se reesalonează întreaga datorie, părţile stabilind şi o perioadă de graţie de 1 an. De asemenea, a scăzut şi nivelul dobânzii anuale efective.

Având în vedere că reclamantul a continuat să înregistreze restante, a căror întârziere a depăşit, 90 de zile, la data de 16.12.2013, Banca a declarat creditul scadent anticipat şi ulterior a cesionat creanţa sa, contestatorul fiind notificat de către cesionar cu privire la suma restantă, cât şi cu privire la cesionarea creanţei, pentru ca orice plată să fia efectuată noului creditor

Instanţa  constata legalitatea operaţiunii de cesiune a creanţei, în prezenta speţă, cesiunea a fost notificată contestatorului.

Ulterior cesiunii, deţinătorul creanţei a decis să iniţieze executarea silită asupra contestatorului, faţă de lipsa plăţilor sumelor datorate din partea debitorului.

Potrivit art. 4  alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

 De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din aceeaşi lege, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. Dispoziţiile art. 4 alin. 6 din lege au fost inspirate de dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE în varianta sa în limba franceză care a reprezentat punctul de plecare al transpunerii în limba română. Aşa cum se poate observa, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 reprezintă o traducere a dispoziţiilor 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE.

Cu privire la aceste dispoziţii, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (în continuare „Curtea”) a stabilit faptul că „trebuie să se constate că articolul 4 alineatul (2) din directivă prevede doar că „aprecierea caracterului abuziv” nu se referă la clauzele avute în vedere de această dispoziţie, în măsura în care aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil.” (Hotărârea din 3 iunie 2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C 484/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 31). Altfel spus, sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care instanţa naţională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de comerciant în mod clar şi inteligibil.

De asemenea, Curtea a stabilit faptul că „întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede astfel o excepţie de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecţie a consumatorilor pus în aplicare prin această directivă, dispoziţiei respective trebuie să i se dea o interpretare strictă. Aceasta vizează, în primul rând, clauzele care privesc „obiectul principal al contractului”, iar în al doilea rând, clauzele care privesc „caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” sau, potrivit celui de al nouăsprezecelea considerent al acestei directive, clauzele „care descriu […] raportul[…] calitate/preţ al bunurilor sau serviciilor furnizate” (Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kasler, C 26/13, nepublicată în Repertoriu, punctele 42-43, 52). În aceeaşi hotărâre, la punctul 58, Curtea arată că această excludere nu se aplică în cazul în care nu există un serviciu de schimb care să fie furnizat de împrumutător, şi care nu cuprinde, în consecinţă, nicio „remuneraţie” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestaţii efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

Având în vedere această jurisprudenţă a Curţii rezultă că nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive acele clauze care (i) sunt redactate în mod clar şi previzibil şi care (ii) reprezintă o contraprestaţie pentru un serviciu prestat de către comerciant. Aceste condiţii trebuie, însă, îndeplinite cumulativ.

În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv redactarea în mod clar şi previzibil a clauzelor, instanţa reţine că înţelesul acestei cerinţe a fost clarificat prin pct. 75 din Hotărârea Kasler, anterior citată. Potrivit Curţii, „având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce priveşte o clauză contractuală precum cea în discuţie în litigiul principal, cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi ca contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte.” Aşa cum rezultă din interpretarea dată de Curte, contractul trebuie să expună în mod clar şi să permită consumatorului să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din acesta în ceea ce îl priveşte.

De asemenea, instanţa reţine că standardul la care trebuie raportată capacitatea de analiză a reclamanţilor este aceea a unui consumator mediu, normal informat şi suficient de atent şi de avizat. Altfel spus, culpa consumatorului care constă în neacordarea unei atenţii suficiente şi a unei informări prealabile este imputabilă acestuia şi nu poate constitui motiv al invocării clauzelor abuzive.

Astfel, cu privire la clauza care stabileşte comisionul de administrare instanţa constată că, într-adevăr, din cuprinsul contractului rezultă că acest comision lunar de administrare este de 0,40% şi este plătibil încă de la inceputul soldului creditorului.

Din aceste considerente, instanţa apreciază că nu sunt incidente nici dispoziţiile Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii.

De asemenea, instanţa reţine că există o contraprestaţie din partea pârâtei, respectiv operaţiunile de administrare a contului de credit. Deşi OUG 50/2010 nu este incidentă contractului încheiat de părţi, întrucât contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare acestui act normativ, instanţa reţine, ca şi argument, faptul că acest act normativ prevede posibilitatea inserării comisionului de administrare (art. 36), ceea ce întăreşte concluzia instanţei că legiuitorul nu a avut în vedere, prin Legea 193/2000, şi această clauză printre cele care prezintă caracter abuziv. Această concluzie se impune şi în cazul legiuitorului european în ceea ce priveşte Directiva  93/13/CEE, deoarece OUG 50/2010 reprezintă tot o transpunere a Directivei 2008/48/CE. Altfel spus, comisionul de administrare a creditului este inclus în costurile pe care banca le are pentru a pune la dispoziţia clientului suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp, iar pentru această sumă există contraprestaţie din partea sa, care constă în operaţiunile de administrare a contului de credit. În acest sens, sunt explicitate la art. 36 alin. 3 din această ordonanţă serviciile prestate de către instituţia bancară cu acest titlu, respectiv monitorizarea, înregistrarea sau efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării sau rambursării creditului acordat consumatorului. În mod expres, în această dispoziţie legală se arată faptul că în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului, aspect respectat de către pârâtă aşa cum rezultă din planul de rambursare.

În plus, instanţa nu poate reţine susţinerea contestatorului în sensul că acest comision este interzis de art. 15 din Legea 190/1999, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului de către părţi. Art.15 din lege prevedea că „în sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit şi constituirii ipotecii şi altor garanţii, după caz”. Prin urmare, această dispoziţie se referă la costuri anterioare sau concomitente cu încheierea contractului, iar nu ulterioare acestor momente.

În aceste condiţii, instanţa constată că sunt îndeplinite în cazul comisionului de administrare,  criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii cu privire la clauzele ce nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive, deoarece aceste clauze sunt redactate în mod clar şi previzibil pentru un consumator mediu, normal informat şi suficient de atent şi de avizat şi reprezintă o contraprestaţie pentru un serviciu prestat de către pârâtă.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge capătul de cerere privind constatarea clauzelor abuzive inserate in contractul de credit nr. 6667317 din 19.05.2011, ca neîntemeiat.

Potrivit art. 712 Cpc, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

În speţă, instanţa constată că contestatorul  invoca ca motiv de nelegalitate clauzele abuzive, capat de cerere pe care instanţa l-a constata ca fiind neintemeiat.

Din notificarea din 20.12.2013 emisa de Kredyt Inkaso Portofolio Investments ( Luxembourg ) SA depusa la dosarul de executare silita rezultă că intimata si-a îndeplinit obligaţia privind înştiinţarea debitorului cu privire la cesiunea de creanţă si la debitul datorat, conform contractului de credit şi declararea ca scadentă anticipat a acestor sume, inclusiv toate dobânzile acumulate, comisioanelor şi toate celelalte sume datorate în baza acestuia.

Din notificarea înaintată rezulta ca banca intimata a notificat contestatorul in sensul că suma datorata este de 55138,52 lei.

Totodată prin notificarea trimisa debitorului, acesta a fost informat cu privire la iniţierea masurilor de executare silita a contractului de credit.

In ce priveşte plăţile efectuate de debitor, acesta nu a achitat sumele restante conform graficului de rambursare.

Pe cale de consecinţă, sumele ce fac obiectul executării silite sunt calculate conform prevederilor contractuale, extrasul de cont constituind dovada în acest sens iar cererea de executare silită precum şi cererile intimatei de continuare a executării silite în care este indicat cuantumul debitului  constată modalitatea de calcul a acestora, respectiv pe baza extrasului de cont.

Avand in vedere considerentele mentionate mai sus, instanţa urmează sa respingă contestaţia la executare formulată, ca neîntemeiată.

Postat 04.12.2018

Domenii speta

Spete similare