Evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 m şi spălare de bani, faptă prev. de art. 29, alin. 1 lit. a din Legea 656/2002, ambele cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. şi art. 38 alin. 1 C.p.

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul P C-G, , cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c  si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 M şi spălare de bani, faptă prev. de art. 29, alin. 1 lit. a  din Legea 656/2002, ambele  cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. şi art. 38 alin. 1 C.p. şi inculpata persoană juridică SC C SRL cu sediul social în com. B, sat. B, jud. P, cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c  si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 şi spălare de bani, faptă prev. de art. 29, alin. 1 lit. a  din Legea 656/2002 ambele cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. şi art. 38 alin. 1 C.p..

Cauză trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 123/02 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin Rechizitoriul nr. 188/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 21.03.2016  sub numărul 1859/105/2016 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de control judiciar pe cauţiune a inculpatului P C-G,  pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c  si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 menţionându-se definiţia: „Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:”, lit. c  „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive” si alin. 2 „dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani”- text de lege in vigoare pana la data de 21.03.2013, ultimul act material al infracţiunii de evaziune fiscală fiind săvârşit la data de 08.03.2013), cu aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea 241/2005 (alin. 1- În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate ….’’), întrucât prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala a fost achitat in totalitate, totodată menţionându-se şi spălare de bani, faptă prev. de art. 29, alin. 1 lit. a  din Legea 656/2002 precizându-se că infracţiunea de spălare a banilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani”, şi se referă la “schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei”, ambele cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal şi art. 38 alin. 1 Cod penal.

- cât şi a inculpatei S.C. CS.R.L., , pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c  si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 M ( „Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:”, lit.c  „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive” si alin. 2 „dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani”) - text de lege in vigoare pana la data de 21.03.2013, ultimul act material al infracţiunii de evaziune fiscala a fost săvârşit la data de 08.03.2013), cu aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea 241/2005 (‘’alin. 1- În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate ….’’), întrucât prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala a fost achitat in totalitate şi spălare de bani, faptă prev. de art. 29, alin. 1 lit. a  din Legea 656/2002 (“Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani”, lit. a  “schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei”), ambele cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal şi art. 38 alin. 1 Cod penal

Prin sentinţa penală nr. 276 din data de 09 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 1859/105/2016 s-au dispus următoarele:

În aplicarea dispoziţiilor art. 5 Cod penal, s-a constatat ca legi penale mai favorabile inculpatei SC C SRL Codul penal 1969 şi Legea 241/2005 în varianta anterioară modificării aduse prin Legea 50/2013 şi în consecinţă: 

În baza art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, rap la art. 10 din legea 241/2005 şi art. 711 Cod penal 1969 a fost condamnată inculpata persoană juridică SC C SRL la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 250.000 lei, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă din perioada 2009-08.03.2013 .

În baza art. 532 alin. 2 Cod penal 1969 rap. la art. 531 alin. 3 lit. e Cod penal 1969 a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a afişării hotărârii de condamnare la sediul Oficiului Registrului Comerţului  de pe lângă Tribunalul Tulcea şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru o perioadă de 3 luni.

În baza art. 29, alin. 1 lit. a  din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, rap. la art. 711 Cod penal 1969 şi art. 30 din Legea 656/2002 a fost condamnată inculpata persoană juridică SC C SRL la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 150.000 lei, pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, faptă din perioada 2009-08.03.2013 

În baza art. 532 alin. 2 Cod penal 1969 rap. la art. 531 alin. 3 lit. e Cod penal 1969 a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a afişării hotărârii de condamnare la sediul Oficiului Registrului Comerţului  de pe lângă Tribunalul Tulcea şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru o perioadă de 3 luni.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. c), art. 35 Cod penal 1969, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa amenzii penale în cuantum de 250.000 lei, şi pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a afişării hotărârii de condamnare la sediul Oficiului Registrului Comerţului  de pe lângă Tribunalul Tulcea şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru o perioadă de 3 luni.

Potrivit art. 495 alin.5 Cod procedura penală s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta încheiere Oficiului Registrului Comerţului  de pe lângă Tribunalul Tulcea şi oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, care au obligaţia ca în termen de 24 de ore de la  data înregistrării să comunice organelor judiciare orice menţiune înregistrată cu privire la  persoana juridică

În aplicarea dispoziţiilor art. 5 Cod penal, s-au constatat legi penale mai favorabile inculpatului P C- Codul penal 1969 şi Legea 241/2005 în varianta anterioară modificării aduse prin Legea 50/2013.

În baza art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 şi art. 10 din Legea 241/2005, cu aplic.art.396 alin.10 rap. la art.375 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă din perioada 2009-08.03.2013 

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal 1969 a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c (respectiv dreptul de a desfăşura activităţi de administrare în cadrul unei societăţi comerciale), pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. 1 lit. a  din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, rap. la art. 711 Cod penal 1969 şi art. 30 din Legea 656/2002 cu aplic.art.396 alin.10 rap. la art.375 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, faptă din perioada 2009-08.03.2013 

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. c, 35 Cod penal 1969, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care se va adăuga pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c (respectiv dreptul de a desfăşura activităţi de administrare în cadrul unei societăţi comerciale), pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 Cod penal 1969 interzice drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a, b,c (respectiv dreptul de a desfăşura activităţi de administrare în cadrul unei societăţi comerciale) Cod penal anterior, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 861 alin. 2 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, sub supraveghere, pe un termen de încercare compus potrivit art. 862 alin. 1 Cod penal 1969, din cuantumul pedepsei aplicate la care adaugă un interval stabilit de instanţă de 5 ani, fiind în final de  8 ani.

În baza art. 863 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

-  să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

-  să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracţiuni, a neîndeplinirii, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a neîndeplinirii obligaţiilor civile în cursul termenului de încercare.

Având în vedere soluţia dispusă, în baza art.399 alin.1 combinat cu art.242 alin.1 Cod penal s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul P C-G.

Executorie în ceea ce priveşte revocarea măsurii controlului judiciar.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta inculpatului PC G, Biroului Supravegheri Judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor  Prahova şi organelor de frontieră, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

S-a luat act că prejudiciul creat în urma săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală a fost achitat în totalitate.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – DGRF Ploieşti – Prahova cu sediul în mun. Ploieşti, str. Aurel Vlaicu, nr. 22, jud. Prahova.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 3.577,256 lei către partea civilă ANAF – DGRF Ploieşti – Prahova, reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 465/P/2013 din 30.10.2013conform procesului verbal din data de 30.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti asupra bunurilor imobile curţi construcţii, în suprafaţa de 59,574 m.p. situat în loc. 23 August, jud. C, nr. cadastral 13785, aparţinând SC C SRL până la concurenţa sumei de 3.577,256 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 274 Cod penal au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 2500 lei fiecare, cu menţiunea că sumele de câte 2000 lei pentru fiecare inculpat reprezintă cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Prin Decizia penală nr. 276/9 Iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, în baza art.421 pct.2 lit. b) Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi de inculpaţii P C G şi S.C. C SRL împotriva sentinţei penale nr. 276 din data de 09 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, care a fost desfiinţată cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa Decizia penală nr. 276/9 Iunie 2016 a Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele cu privire la primul ciclul procesual al fondului cauzei:

Împotriva sentinţei penale nr. 276 din data de 09 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii P C G şi S.C. C SRL care au criticat soluţia primei instanţe pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, depuse în scris la filele 4-6, 23-39 şi 47-57 d.a din dosarul 1859/105/2016*, şi care au fost susţinute cu ocazia dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2017, astfel cum sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată.

În motivarea căii de atac, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat soluţia sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, susţinând că în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă A.N.A.F.- D.G.R.F. Ploieşti şi a obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 3.577,256 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, întrucât infracţiunea este una de pericol.

De asemenea, sentinţa a fost criticată, susţinându-se că în mod greşit s-a dispus încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul P C G având în vedere dispoziţiile art.241 alin.1 lit.b) Cod procedură penală.

S-a mai susţinut că prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la cauţiunea fixată în sensul plăţii din aceasta a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului P C G.

Apelanta inculpata S.C. C S.R.L. a susţinut că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate în condiţiile art.280-281 Cod procedură penală întrucât la judecarea cauzei inculpata persoană juridică nu a fost citată prin reprezentant legal aşa cum prevăd dispoziţiile art.491 Cod procedură penală, solicitând desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art.421 alin.2 lit.b) Cod procedură penală.

De asemenea, sentinţa a fost criticată, susţinându-se că la judecarea cauzei au fost încălcate disp. art.19 alin.1 şi art.20 alin.4 Cod procedură penală întrucât, deşi nu există constituire de parte civilă pentru infracţiunea de spălare de bani, nici în fază de urmărire penală şi nici în fază de cercetare judecătorească, acţiunea civilă a părţii civile A.N.A.F.- D.G.R.F. Ploieşti Prahova a fost admisă dispunându-se obligarea celor doi inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 3577,256 lei către partea civilă.

S-a susţinut că un alt aspect de nelegalitate care impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, constă în omisiunea pronunţării asupra apărărilor formulate de persoana juridică, prin apărător ales, în sensul achitării acesteia pentru infracţiunile ce au format obiectul acuzării, instanţa fondului încălcând disp. art. 393 alin. 3 Cod proc. penală, potrivit cărora era obligată să se pronunţe asupra cererilor privind justa soluţionare cauzei.

Pe fond, s-a susţinut că se impune achitarea inculpatei persoană juridică, în temeiul disp. art. 396 alin. 5 Cod proc. penală rap. la art. 16 lit. b) şi d) Cod proc. penală pentru comiterea infracţiunilor ce formează obiectul inculpării întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, pe de o parte, pe de altă parte, în cauză există cauza de neimputabilitate prev. de art. 25 Cod penal.

Apelantul-inculpat P C G a criticat la rândul său soluţia primei instanţe susţinând că din maniera în care s-a motivat hotărârea, prima instanţă a încălcat principiul aflării adevărului, fiind preluate fidel acuzaţiile, interpretările şi afirmaţiile din actul de inculpare cu ignorarea în totalitate a apărărilor formulate de inculpaţi.

A susţinut, totodată, că deşi nu există o constituire de parte civilă din partea ANAF, prima instanţă a admis acţiunea civilă cu încălcarea disp. art. 19 alin. 1 şi 20 alin. 1-4 Cod proc. penală.

S-a învederat că ascultarea inculpatului nu a respectat exigenţele art. 375 alin. 1 Cod proc. penală, că prima instanţă a omis să dispună restituirea cauţiunii conform art. 217 alin. 6 Cod proc. penală; totodată, că Ministerul Public nu şi-a exprimat opinia în legătură cu solicitarea formulată de inculpaţi în sensul de a se dispune achitarea acestora.

Examinând hotărârea atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile invocate, precum şi din oficiu, conform disp. art. 417 alin.2 Cod proc. penală, Curtea a constatat că apelurile declarate în cauză sunt fondate pentru următoarele motive:

Potrivit actelor din dosar, prin Rechizitoriul nr. 188/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de control judiciar pe cauţiune a inculpatului P C-G şi a inculpatei persoană juridică S.C. C S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c)  şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a)  din Legea 656/2002, ambele cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal şi art. 38 alin. 1 Cod penal.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din 4 mai 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară s-a dispus începerea judecăţii, astfel cum rezultă din actele dosarului, primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 24 mai 2016, când inculpatului persoană fizică P C G i-a fost admisă cererea privind aplicarea procedurii simplificate, prev. de art.374 alin.4 Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte pe inculpata persoană juridică S.C. C S.R.L., se constată că la acest termen de judecată, când de altfel au avut loc dezbaterile, aceasta nu a fost citată prin reprezentantul său legal, astfel cum impun prevederile art.491 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora „persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de reprezentantul său legal”.

Curtea a constatat potrivit încheierii de şedinţă din data de 24 mai 2016, că în privinţa inculpatei persoană juridică, reprezentantul Ministerului Public, a invocat lipsa procedurii cu aceasta, solicitând acordarea unui nou termen de judecată în acest sens, însă prima instanţă prin încălcarea dispoziţiilor art.491 Cod procedură penală, a procedat la audierea inculpatului P C G care s-a prevalat de disp. art.374 alin.4 Cod procedură penală, fără a se pronunţa în vreun fel cu privire la lipsa de procedură cu inculpata persoană juridică.

Or, în condiţiile în care inculpata persoană juridică S.C. Ct S.R.L nu a fost legal citată, aceasta nu a avut posibilitatea de a-şi exprima prin reprezentantul său legal, poziţia procesuală în raport de învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare, pentru ca prima instanţă să procedeze în privinţa acesteia, fie la aplicarea procedurii simplificate, fie la judecarea cauzei în procedura de drept comun care presupune administrarea de probe.

Deşi la termenul de judecată din data de 24 mai 2016, inculpata persoană juridică S.C. C S.R.L. a fost reprezentată de avocat ales, în opinia instanţei de control judiciar, întrucât aceasta nu a fost citată pentru a fi audiată prin reprezentantul său legal şi pentru a se putea stabili cu certitudine poziţia sa procesuală în raport de acuzaţiile aduse prin rechizitoriu, persoana juridică nu a beneficiat de o procedură echitabilă, concluzie ce rezultă fără dubiu din faptul că prima instanţă nu a administrat în privinţa acesteia niciun mijloc de probă, iar în concluziile scrise inculpata persoana juridică a solicitat achitarea sub aspectul învinuirilor care i se aduc, apărările formulate nefiind analizate la primul grad de jurisdicţie.

Referitor la inculpatul persoană fizică P C G s-a constatat că, deşi i-a fost admisă cererea de a fi judecat conform procedurii simplificate, acesta a solicitat achitarea pe temeiul prev. de art.16 alin.1 lit.d) Cod procedură penală, susţinând că în cauză este incidentă cauza de neimputabilitate prev. de art.25 Cod penal, respectiv constrângerea morală, însă aceste apărări nu i-au fost verificate de către judecătorul fondului.

Totodată, s-a reţinut de Curte că în ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a pronunţat o soluţie fără ca în considerentele sentinţei să se regăsească argumentele care au stat la baza admiterii acţiunii civile şi să se indice în concret fapta ilicită care ar fi fost cauzatoare de prejudiciu, aceasta în condiţiile în care inculpaţii persoană fizică şi juridică au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, iar prima instanţa a constatat că prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală a fost integral acoperit.

Raportat la cele ce preced s-a constatat că procesul penal s-a desfăşurat în primul ciclu la primul grad de jurisdicţie cu încălcarea normelor privind legala citare a inculpatei persoană juridică; de asemenea, prima instanţă nu a analizat apărările şi susţinerile formulate în comun de inculpaţi în sensul existenţei cauzei de neimputabilitate prev. de art.25 Cod penal; în plus, nici în ceea ce priveşte acţiunea civilă judecătorul fondului nu şi-a motivat soluţia, iar aceste constatări echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei.

Curtea a reţinut că potrivit art.403 alin.1 lit.c) Cod procedură penală expunerea  (considerentele) hotărârii judecătoreşti trebuie să cuprindă motivarea soluţiei cu privire la latura penală (…) şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate s-a reţinut că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa, în fapt şi în drept, argumentele judecătorului cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 401-404 Cod procedură penală şi art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

S-a reţinut că în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 par. 1 din Convenţie, înglobează printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ ascultate” , adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art.6 implică, în special, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la analiza efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerile de probe ale părţilor ( cauza Perez împotriva Franţei, Van de Hark împotriva Olandei).

Pe de altă parte, s-a menţionat că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acestuia, de natură, prin urmare să justifice desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, o hotărâre nemotivată devenind arbitrară şi nu poate permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o desfiinţare cu trimitere.

Plecând de la aceste considerente de ordin teoretic, Curtea a constatat că judecătorul fondului a soluţionat cauza cu încălcarea obligaţiei de motivare, sentinţa atacată, obiect al prezentelor căi de atac, nerespectând cerinţele minimale prev. de art. 403 alin.1 lit. c) Cod procedură penală şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar prevăzut de lege în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, atât în funcţie de criticile invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit disp. art. 417 alin.2 Cod procedură penală.

Văzând, totodată, că procesul penal, în primul ciclu procesual, s-a desfăşurat la primul grad de jurisdicţie cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la legala citare a persoanei juridice prin reprezentant legal, potrivit disp. art.491 alin.1 Cod procedură penală, fiind incident cazul prev. de art.421 alin.2 lit.b)  Cod procedură penală care justifică trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât în această situaţie vătămarea drepturilor procesuale ale inculpatei persoane juridice se prezumă, Curtea a admis toate apelurile declarate în cauză, să desfiinţeze sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, potrivit considerentelor expuse.

Raportat la soluţia pronunţată, restul criticilor invocate prin căile de atac de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpaţii P C G şi S.C. C SRL nu au mai fost analizate, însă s-a arătat că instanţa,  cu ocazia rejudecării cauzei, urmează să pronunţe o soluţie legală şi temeinică prin analiza tuturor criticilor invocate în căile de atac.

La data de 02.03.2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova dosarul 1859/105/2016*.

În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

A. Activitatea infracţională rezultată ca urmare săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9, alin. 1, lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, desfăşurată de inculpatul P G C în numele, pe seama şi prin intermediul inc. SC C SRL, astfel:

În perioada 2009-2013, numitul P C G, , a desfăşurat şi înregistrat relaţii comerciale nereale şi fictive pe seama şi în numele acesteia cu mai multe societăţi comerciale cu comportament fiscal neadecvat şi de tip fantomă influenţând negativ rezultatul fiscal, în dauna bugetului consolidat al statului cu suma de  4.717.021 lei, din care 1.227.782 lei-impozit profit şi 3.489.239 lei- TVA, influenţă stabilită de organele fiscale prin Procesul Verbal nr. 57/10.02.2015 şi Raportul de inspecție iscală nr. F-PH 34 din data de 12.02.2015

La data de 12.11.2015, prin cererea înregistrată sub nr. 1743/VIII/1/2015 la Parchetul Curții de Apel Ploieşti, reprezentanţii S.C. C S.R.L. au solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile, iar prin Ordonanţa nr. 188/P/2014 din 25.11.2015 s-a dispus efectuarea unei expertize financiar – contabile, în urma acesteia stabilindu-se, prin Raportul de Expertiză Financiar-Contabilă Judiciară nr. 651/23.12.2015, următoarele sume de plată: Total-1.818.717 lei, din care 811.759 lei-impozit profit şi 1.006.958 lei –TVA.

Numitorul comun, în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală pentru inculpaţi, se motivează ca fiind reprezentat de relaţiile comerciale cu S.C. MCS.R.L. societate cu comportament fiscal inadecvat, care a făcut parte dintr-o vastă reţea de spălare a banilor existentă la nivelul judeţului Prahova.

Facturile au fost înregistrate în contabilitatea societăţii administrată în fapt de inc. P GC, inculpata SC C SRL.

Cunoscând că facturile atestau desfăşurarea unor operaţiuni comerciale fictive, inc. P G C, a dispus decontarea acestora ceea ce a permis diminuarea bazei impozabile, a profitului şi implicit a obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.

Transferul sumelor de bani de către inc. P G C, prin intermediul şi pe seama societăţii pe care o administra în fapt, sub paravanul acestor decontări se apreciază că, a reprezentat în realitate o modalitate de spălare a banilor plătiţi în mod aparent licit.

Analizând relaţiile comerciale ale inc. SC C SRL, se consemnează următoarele:

Referitor la relația inculpatei S.C. C S.R.L. (CUI 9093941) cu S.C. M C S.R.L. (CUI 2245232):

In perioada noiembrie 2011 – martie 2013, P G C, administrator de fapt al S.C. C S.R.L. a inregistrat un numar de 17 facturi in suma totala de 5.157.250 lei (4.159.073 lei baza plus 988.177 lei TVA), avand la rubrica furnizor inscrisa societatea M C S.R.L. (RO 2245232), iar ca explicatii „Prestari servicii conform contract”.  S.C. M C S.R.L. are un comportament fiscal inadecvat, nu funcţioneaza la sediul social declarat, nu a declarat şi nu a achitat impozite către bugetul de stat.

De asemenea, din analiza documentelor prezentate de inc. SC C SRL si potrivit informatiilor furnizate de baza de date gestionata de ANAF, nu s-a putut stabili realitatea prestarii serviciilor înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L., intrucat:

- în perioada derulării contractului, S.C. M C S.R.L. nu a avut salariaţi care să presteze orele de manopera inscrisa in situatiile de lucrari, fapt ce  justifica lipsa unor foi de prezenta cu personalul executantului angajat in realizarea lucrarilor contractate de inc. S.C. C S.R.L. cu diferiti beneficiari;

- S.C. M C S.R.L. nu detinea in perioada noiembrie 2011 – martie 2013 baza materială necesară prestarii orelor de functionare utilaje si de transport inscrise in situatiile de lucrari prezentate;

- din analiza efectuata asupra extraselor de cont bancar ale S.C. M C S.R.L., nu au fost identificate plaţi către alte firme ce ar fi putut executa aceste produse în regim de subantrepriză pentru S.C. M C S.R.L.;

Avand în vedere aspectele prezentate, se oncluzionează că, în ceea ce priveste serviciile in suma de 4.159.073 lei la care se adauga TVA in suma de 988.177 lei înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L., nu s-a putut stabili realitatea prestării de către această firmă.

16) Referitor la serviciile înscrise in facturile ce au menţionat la rubrica furnizor S.C. M C S.R.L.

In lunile noiembrie si decembrie 2011, în contabilitatea inc. S.C. C S.R.L. au fost înregistrate, un număr de 6 facturi in valoare totala de 1.558.804 lei, din care 1.257.100 lei contravaloare prestări servicii si 301.704 lei TVA, având înscris drept furnizor S.C. M C S.R.L. (CUI 2245232), societate cu un comportament fiscal inadecvat, care nu funcţionează la sediul social declarat, nu a declarat şi nu a achitat impozite către bugetul de stat.

Drept justificare a fost prezentat contractul de colaborare execuţie lucrări nr. 2476/15.10.2011 încheiat de inc. S.C. C S.R.L. în calitate de contractant cu S.C. M C S.R.L. în calitate de executant, având ca obiect participarea executantului cu forţa de muncă, utilaje si personal aferent, respectiv asigurarea de materiale necesare execuţiei lucrărilor contractate de unitatea verificata cu diferiţi beneficiari.

Cele 6 facturi în valoare totala de 1.558.804 lei, având înscris drept furnizor S.C. M C S.R.L., au fost înregistrate in evidenta  contabila de S.C. C S.R.L. astfel: 1.257.100 lei in rulajul contului contabil „Cheltuieli cu colaboratorii” si 301.704 lei TVA în rulajul contului contabil „TVA deductibila”, deşi, potrivit situaţiilor de lucrări anexate facturilor, cheltuielile directe cuprind manopera, utilaj si transport.

Au fost solicitate: situaţii de plată, fişa tehnică a utilajelor folosite, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie parţială/finală după caz, rapoarte de lucru, foi de prezenţă ale personalului salariat pus la dispoziţie de partener in baza contractului încheiat, vizate de seful de şantier, respectiv de persoana delegata din cadrul S.C. C S.R.L. sau orice alt document justificativ privind capabilitatea M C de a presta aceste servicii, iar din analiza documentelor prezentate de societate si potrivit informaţiilor furnizate de baza de date gestionata de ANAF, nu s-a putut stabili realitatea prestării serviciilor înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L. de către această firmă, întrucat:

- în perioada derulării contractului, S.C. M C S.R.L. nu a avut salariaţi care sa presteze orele de manopera înscrisă în situaţiile de lucrări, fapt ce  justifică lipsa unor foi de prezenta cu personalul executantului angajat in realizarea lucrărilor contractate de S.C. C S.R.L. cu diferiţi beneficiari;

- S.C. M C S.R.L. nu deţinea baza materială necesară prestării orelor de funcţionare utilaje si de transport înscrise in situaţiile de lucrări prezentate;

- conform extraselor de cont bancar ale S.C. M C S.R.L., nu au fost identificate plaţi către terțe firme ce ar fi putut executa aceste servicii în regim de subantrepriză pentru aceasta.

Se motivează că potrivit setului de documente anexate de inc. S.C. C S.R.L. la facturile având înscris drept furnizor S.C. M C S.R.L., serviciile in cauza au fost destinate realizării mai multor obiective,: modernizare drumuri de interes local, înfiinţare sistem de canalizare, renovare cămin cultural şi înfiinţare centru de asistenţă copii după programul şcolar în comuna V, judeţul D.ce face obiectul contractului de lucrări nr. 1325/20.05.2011, încheiat de unitatea verificata cu Primăria Comunei V, judeţul D.

Conform art. 22, punctul 22.5 referitor la Subcontractare, „nici un subcontractant nu va fi implicat in executarea contractului fără acordul achizitorului”, respectiv „orice schimbare a subcontractantului fără aprobarea in scris prealabila a achizitorului va fi considerată o încălcare a contractului” (art. 22, punct 6). Deşi potrivit art 22.2 din contractul nr. 1325/20.05.2011, lista cu subcontractanţii desemnaţi şi contractele încheiate cu aceştia, se constituie in anexa la contract, iar inc. S.C. C S.R.L. avea obligaţia de a prezenta achizitorului toate contractele, societatea nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că beneficiarul lucrării (Primăria Comunei V) a avut cunoştinţă, respectiv şi-a exprimat acordul, despre executarea lucrării de către S.C. M C S.R.L. ca subcontractant.

Au fost solicitate: foi de prezenta vizate de seful de şantier pentru personalul salariat pus la dispoziţie de partenerul subcontractor al S.C. C S.R.L., fişa tehnică a utilajelor folosite, procese-verbale de recepţie parţială/finală după caz, rapoarte de lucru, sau orice alt document justificativ privind capabilitatea M C de a presta serviciile înscrise in facturi, fără ca unitatea verificata sa prezinte aceste documente, rezultând că in ceea ce priveşte serviciile in suma de 4.159.073 lei înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L., nu s-a putut stabili realitatea prestării de către această firmă, astfel că, la calculul rezultatului fiscal nu sunt deductibile „cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii”, iar „înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ”

De asemenea, potrivit normelor metodologice „pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare, respectiv contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate”, rezultând astfel că, includerea pe costuri in perioada supusă inspecţiei de catre inc. S.C. C S.R.L. a sumei de 1.558.804 lei  înscrisă în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L. fără documente justificative doveditoare privind realitatea tranzacţiilor, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, consecinţa acestui fapt constând în diminuarea nejustificata a bazei de calcul a impozitului pe profit datorat bugetului general consolidat al statului.

Prin urmare, s-a procedat la stabilirea ca nedeductibila la calculul rezultatului fiscal a sumei de 1.558.804 lei reprezentând contravaloarea serviciilor înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L. pentru care nu a fost dovedita realitatea prestării.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, rezultă că cele 6 facturi având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L. înregistrate în evidenţa contabilă a inc. S.C. C S.R.L. în valoare totală de 1.558.804 lei din care 1.257.100 lei contravaloare prestări servicii şi 301.704 lei TVA, nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, in sensul ca denumirea produselor/serviciilor nu reflectă realitatea, deoarece inculpata nu a putut face dovada cu documente justificative a prestării efective de lucrări de către acest partener.

La determinarea nedeductibilităţii cheltuielilor cu materiale si servicii facturate de S.C. M C S.R.L. pentru care nu a fost dovedita realitatea operaţiunilor înscrise în facturi, au fost avute in vedere si prevederile, conform căruia: „organul fiscal este îndreptăţit sa aprecieze, in limitele atribuţiilor si competenţelor ce ii revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale si sa adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză”, respectiv avându-se in vedere „examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere”.

Conform Codul fiscal actualizat, ,,la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia in considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei”.

Pentru suma de 2.842.981 lei reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii înregistrate de inc. S.C. C S.R.L. pe costuri in anul 2012 în baza a 10 (zece) facturi in suma totala de 3.525.296 lei, având înscris drept furnizor S.C. M C S.R.L. (CUI 2245232), societate cu un comportament fiscal inadecvat, care nu funcţionează la sediul social declarat, nu a declarat şi nu a achitat impozite către bugetul de stat, în vederea justificării prestării efective a serviciilor în cauză, au fost solicitate: situaţii de plată, fişa tehnică a utilajelor folosite, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie parţială/finală după caz, rapoarte de lucru, foi de prezenta ale personalului salariat pus la dispoziţie de partener in baza contractului încheiat, vizate de seful de şantier, respectiv de persoana delegata din cadrul inc. S.C. C S.R.L. sau orice alt document justificativ privind capabilitatea M C de a presta aceste servicii.

Din analiza documentelor prezentate de societate si potrivit informaţiilor furnizate de baza de date gestionata de ANAF, ca și în situația anterioară, nu s-a putut stabili realitatea prestării serviciilor înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L. de către această firmă, întrucât:

- în perioada derulării contractului, S.C. M C S.R.L. nu a avut salariaţi care sa presteze orele de manopera înscrisă in situaţiile de lucrări, fapt ce  justifica lipsa unor foi de prezenta cu personalul executantului angajat in realizarea lucrărilor contractate de S.C. C S.R.L. cu diferiţi beneficiari;

- S.C. M C S.R.L. nu deţinea baza materială necesară prestării orelor de funcţionare utilaje si de transport înscrise în situaţiile de lucrări prezentate;

- conform extraselor de cont bancar ale S.C. M CS.R.L., nu au fost identificate plaţi către terțe firme ce ar fi putut executa aceste produse în regim de subantrepriză pentru aceasta.

Ca și în situația anului 2011 şi în anul 2012, s-a procedat la neacordarea dreptului de deducere asupra sumei 2.842.981 lei înregistrata de inculpată pe costuri fără a avea la baza documente justificative doveditoare privind realitatea prestării serviciilor.

La calculul impozitului pe profit, S.C. M C S.R.L. s-a constatat că are un comportament fiscal inadecvat, nu funcţioneaza la sediul social declarat, nu a declarat şi nu a achitat impozite către bugetul de stat, iar din analiza documentelor prezentate de inculpată si potrivit informatiilor furnizate de baza de date gestionata de ANAF, nu s-a putut stabili realitatea prestarii serviciilor înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. M C S.R.L., intrucat:

- în perioada derulării contractului, S.C. M C S.R.L. nu a avut salariaţi care sa presteze orele de manopera inscrisa in situatiile de lucrari, fapt ce  justifica lipsa unor foi de prezenta cu personalul executantului angajat in realizarea lucrarilor contractate de inc.S.C. C S.R.L. cu diferiti beneficiari;

- S.C. M C S.R.L. nu detinea in perioada noiembrie 2011 – martie 2013 baza materială necesară prestarii orelor de functionare utilaje si de transport inscrise in situatiile de lucrari prezentate;

- din analiza efectuata asupra extraselor de cont bancar ale S.C. MC S.R.L., nu au fost identificate plaţi către alte firme ce ar fi putut executa aceste produse în regim de subantrepriză pentru S.C. M C S.R.L.;

Se concluzionează că, în ceea ce priveste serviciile in suma de 4.159.073 lei la care se adauga TVA in suma de 988.177 lei înscrise în facturile având menţionat ca emitent S.C. Marconstruct Company S.R.L., nu s-a putut stabili realitatea prestării de către această firmă.

Prin exercitarea de către inc. S.C. C S.R.L. a dreptului de deducere asupra TVA in suma de 988.177 lei, au fost încălcate prevederile legale în materie fiscală dealtfel şi pentru suma 58.992 lei reprezentând contravaloarea serviciilor înscrise în factura PH MAR  nr. 64/08.03.2013 în suma totală de 73.150 lei, având la furnizor înscrisă S.C. MCS.R.L., înregistrată în contabilitatea inculpatei pe costuri, contrar prevederilor legale, aşa cum a fost detaliat anterior pentru anul 2011, respectiv 2012;

În urma dispunerii efectuării unei expertize financiar contabile, expertul desemnat, cu privire la relația comercială dintre inc. SC C SRL și furnizorul acesteia SC M C SRL, a stabilit următoarele:

Urmare reinterogarii, efectuate la data de 09.12.2015, in Registrul Contribuabililor inactivi sau reacţivati, SC M C SRL apare ca declarata inactiva conform deciziei nr. 15831/13.08.2014.

Ţinând cont de toate documentele puse la dispoziţie inclusiv Procesul Verbal de control din 16.10.2013 efectuat de M.F., Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, din care rezultă in mod clar prejudicierea bugetului consolidat al statului de către SC M C SRL, alte consemnări ale Oficiului National de Prevenire si Combatere a spălării banilor, expertiza contabila apreciază că, acestea sunt considerate evenimente importante in activitatea desfăşurata de societate.

Astfel organul fiscal in mod corect consemnează la pag. 32 din cadrul RIF F-PH34/12.02.2015 că SC M C SRL are un comportament fiscal inadecvat, nu funcţionează la sediul social declarat nu a declarat si nu a achitat impozite catre bugetul de stat.

Expertiza contabilă reţine constatarea organului de control din cadrul PV 5627/16.10.2013 referitor la SC M C SRL, la pag. 7, ca sumele declarate drept achiziţii de către aceasta nu sunt reale, întrucât provin de la societăţi cu un comportament fiscal inadecvat, si “pe cale de consecinţa ca si livrările declarate către parteneri nu sunt reale, acestea fiind efectuate numai pentru a susţine circuitul bancar.” 

La pct. 9 din cadrul aceluiaşi P.V. organul de control consemnează:

“Sumele încasate de la societăţile mai sus menţionate au fost transferate prin conturile mai multor societăţi comerciale controlate de cetăţeni sârbi si greci prin simularea unor operaţiuni economice între societăţile respective, tranzacţii ce nu aveau la baza operaţiuni economice reale, in final aceste sume fiind retrase in numerar de E V si folosite in scopuri  necunoscute.”

Revenind la RIF F-PH34/12.02.2015 la pag. 32 in justificarea neacordării deductibilităţii atât in cazul impozitului pe profit cât şi TVA la facturile emise de SC M C SRL organul de control consemnează:

“De asemenea, din analiza documentelor prezentate de societate si potrivit informaţiilor furnizate de baza de date gestionata de ANAF, nu s-a putut stabili realitatea prestării serviciilor înscrise in facturile având meanţionată ca emitent SC MC SRL întrucât:

-in perioada derularii contractului SC Mt C SRL nu a avut salariati care sa presteze orele de manopera inscrise in situatiile de lucrari, fapt ce justifica lipsa unor foi de prezenta cu personalul executantului angajat in realizarea lucrarilor contractate de SC Ct SRL cu diferiti beneficiari.

-SC M C SRL nu detinea in perioada noiembrie 2011 – martie 2013, baza materiala necesara prestarii orelor de functionare utilaje si de transport inscrise in situatiile de lucari prezentate;

-din analiza efectuata asupra extraselor de cont bancar ale SC M SRL nu au fost identificate plăţi către alte firme ce ar fi putut executa aceste produse in regim de subantepriză pentru SC M C SRL;

Având in vedere aspectele prezentate, rezulta ca in ceea ce priveşte serviciile in suma de 4.159.073 lei la care se adaugă TVA in suma de 988.177 lei, înscrise in facturile având menţionat ca emitent SC M C SRL, nu s-a putut stabili realitatea prestării de catre aceasta firma.”

Văzând  toate documentele puse la dispoziţia expertizei contabile: Rechizitoriu, sesizare Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spălării banilor, RIF F-PH34/12.02.2015 la S.C. C S.R.L., Proces Verbal de control 5627-16.10.2013 la SC M C SRL, anexe, acte adiţionale, extrase de cont, expertiza contabila retine ca, in mod corect organul de control a procedat la inacceptarea la deductibilitate atat a impozitului pe profit cat si a TVA-ului aferent facturilor emise catre  S.C. C S.R.L. de catre SC M C SRL.

In concluzie, expertiza financiar contabila judiciara constata ca, referitor la facturile emise de SC M C SRL, catre SC C SRL, următoarele:

-suma de 4.159.073 lei, cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

-suma de 998.177 lei, TVA nedeductibil.

Cu referire la SC M C SRL, având in vedere declaraţia data de reprezentantul legal al SC C SRL, si susţinerile reprezentantului economic, sumele înscrise in facturi de către SC M C SRL pot fi considerate ca fiind nedeductibile din punct de vedere al impozitului pe profit, deoarece ele reprezentau comisioane pentru încasarea facturilor  emise, in timp rezonabil, de SC C SRL, pentru asigurarea cash-flow-ului, nu pentru realizarea operaţiunilor economice înscrise în facturi, adică nu  constituie operaţiuni realizate in vederea realizării de venituri.

Având in vedere comportamentul fiscal inadecvat al SC M C SRL, expertiza financiar contabila apreciază că poate fi acceptat punctul de vedere al organelor de control, prin care nu s-a acceptat la plata TVA-ul înscris în facturile emise de SC M C SRL către SC C SRL.

Cu privire la relația comercială desfășurată de inc. P G C, în numele, pe seama și prin intermediul inc. SC C SRL, acesta a consemnat în declarația sa din data de 26.01.2016, următoarele:

Cu privire la faptele din cuprinsul dosarului penal nr. 188/P/2014 arat ca eu am fost contactat in vederea desfăşurării relaţiilor comerciale cu SC M C SRL, si am fost constrâns să adopt un mod de lucru care sa-mi permită să recuperez sumele de bani pentru mai multe lucrări deja executate de societate si neachitate  de beneficiari, la care erau întârzieri foarte mari la plata, min. 6 luni, lucrări executate  pe măsura 577 a Ministerului Dezvoltării.

Astfel sistemul de lucru a fost conceput de A R care a afirmat ca se va ocupa de urgentarea plăţilor sumelor de bani, prin intervenţii la factorii de decizie, activităţi pentru care mi-a cerut in schimb un comision de 10%, la care se adaugă valoarea TVA –ului. Am avut reprezentarea ca mi-a cerut TVA –ul dându-mi impresia că încasările de bani au caracter legal si că urmează să platească toate obligaţiile către bugetul de stat. Arat faptul ca, eu am cunoscut detaliile relatate, după care l-am informat si pe administratorul I M.

Comisionul de 10% plus TVA, mi-a fost cerut de RA si pentru lucrarile executate pentru Consiliul Judeţean Prahova

Precizez ca, toate documentele justificative care au stat la baza relatiei comerciale cu Sc M C SRL au fost transmise prin diversi intermediari la punctul de lucru al societăţii, compartimentul de contabilitate din mun. C de către A R.

Mentionez ca, SC M C SRL nu a executat nicio lucrare pentru SC Ct SRL, toate lucrarile trecute in documentele financiar contabile erau de fapt executate de SC C SRL, iar banii platiti conform facturilor si OP-urilor au reprezentat asa cum am mentionat comisionul de 10% si TVA - aferent.

Mai precizez ca, la data derularii relatiilor comerciale mi s-a comunicat de catre A R ca administratorul SC M C SRL este numitul P M, pe care l-am intalnit de cateva ori la biroul din com. B, sat T, unde isi desfasura activitatea AR, cladire care apartinea familiei C. Totodată arat că, P M  a adus de câteva ori documente financiar contabile la punctul de lucru al firmei.,,

Referitor la relația inculpatei SC C SRL (CUI 9093941) cu: K T S.R.L. (CUI 9886238), A T & E (CUI 12097170), B T (CUI 4621388), A F (CUI 5769596), P T ( CUI 14413414), A T & E (CUI 12097170), C B (CUI 26919971)  :

Suma de 28.546 lei reprezentand contravaloare bilet avion achizitionat de asociatul unic de la firma K T in vederea efectuarii unei deplasari in strainate si inregistrata de unitatea verificata in rulajul contului contabil „Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari”, fără a face dovada deplasării in scopul realizării de venituri, contrar prevederilor legale, conform cărora „profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”.

Suma de 68.868 lei reprezentând contravaloare bilete si cazări in tara si in strainate inregistrate de inc. SC C SRL, in anul 2011 in rulajul contului contabil „Cheltuieli cu deplasări, detaşări si transferări” in baza facturilor emise de diversi prestatori (anexa nr. 2), respectiv A T & E (CUI 12097170) / 6.196 lei, B T (CUI4621388) / 26.942 lei, A F (CUI 5769596) / 13.201 lei, etc.

Suma de 144.048 lei reprezentând contravaloare bilete si cazari in tara si în străinătate înregistrate de unitatea verificata in anul 2012 in rulajul contului contabil 625 „Cheltuieli cu deplasări, detaşări si transferări” in baza facturilor emise de diverşi prestatori (anexa nr. 2), respectiv B T (CUI 4621388) /113.912 lei, C B (CUI 26919971) /17.431 lei, etc.

Rezulta ca includerea pe costuri in anul 2012 de către S.C. C S.R.L. a tuturor facturilor menţionate anterior fără documente justificative doveditoare privind realitatea tranzacţiilor, a presupus încălcarea prevederilor pct. 48 si 44 din HG nr. 44/2004 actualizata, date in aplicarea art. 21, alin. (4), lit. m) si f) din Codul fiscal.

Suma de 11.628 lei reprezentand contravaloare bilete avion inregistrate de unitatea verificata in anul 2013 in rulajul contului contabil 625 „Cheltuieli cu deplăsări, detasari si transferari” in baza facturii emise de firma PT ( CUI 14413414) si pentru care, la control nu au fost prezentate documente justificative privind dovada deplasarii in scopul realizarii de venituri, contrar prevederilor art. 19, alin. (1) din Codul fiscal actualizat conform caruia „profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”.

Pentru toate aceste relații comerciale în numele și pe seama inc. SC C SRL, nu au fost prezentate documente justificative privind dovada deplasarii in scopul realizarii de venituri, contrar prevederilor legale conform carora „profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”.

La determinarea nedeductibilitătii cheltuielilor pentru care nu a fost dovedita realitatea operatiunilor înscrise în facturi au fost avute in vedere si prevederile  conform cărora: „organul fiscal este îndreptăţit sa aprecieze, in limitele atribuţiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte soluţia admisa de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare in cauza”, respectiv „examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere”. De asemenea ,,la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unui tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei”.

Astfel, în contabilitatea inculpatei SC C SRL, au fost  inregistrate facturi cu acești furnizori, operaţiuni care nu justifica în primul rândul necesitatea achizițiilor respective şi în al doilea rând nu explică prin documente care să ateste că acestă achiziți ar fi fost reală din punct de vedere al necesității și în scopul pentru care s-au făcut „realizarea de venituri”, cheltuiala cu acestea având un impact negativ asupra rezultatului fiscal în dauna bugetului consolidat.

B. Activitatea infracţională rezultată ca urmare săvârșirii infracțiunii prev. de art. 29, alin. 1, lit. a din Legea nr. 656/2002, desfăşurată de inc. P G C în numele, pe seama și prin intermediul inc. S.C. C SRL, astfel:

În perioada 2012-2013, inc. P G C, în calitate de administrator de fapt al SC C SRL, a desfăşurat şi înregistrat operaţiuni comerciale fictive, pe seama şi în numele societăţii,  pe care le-a decontat prin transfer bancar, sume ce totalizează 3.577.256,00 lei.

În ce privește transferul sumelor de bani ca urmare a relațiilor comerciale fictive a inc. SC C SRL, inc. P GC a dispus transferul sumei totale de 3.577.256,00 lei, în contul furnizorului SC M C SRL  după cum urmează: la data de 11.05.2012, suma de 100.000,00  lei cu  OPH/912; la data de 24.05.2012, suma de 270.000,00  lei cu OPH/1012; la data de 28.05.2012, suma de 288.000,00 lei cu OPH/1049; la data de 17.07.2012, suma de 400.000,00 lei cu OPH/1443; la data de 31.07.2012, suma de 700.000,00 lei cu OPH/1550; la data de 17.08.2012, suma de 200.000,00 lei cu OPH/1674; la data de 11.09.2012, suma de 206.708,00 lei cu OPH/1808; la data de 12.09.2012, suma de 412.548,00 lei cu OPH/1817; la data de 05.10.2012, suma de 100.000,00 lei cu OPH/1982; la data de 10.10.2012, suma de 300.000,00 lei cu  OPH/2007; la data de 16.10.2012, suma de 100.000,00 lei cu OPH/2062; la data de 23.10.2012, suma de 100.000,00 lei cu OPH/2112; la data de 20.11.2012, suma de 100.000,00 lei cu OPH/2311; la data de 20.12.2012, suma de 50.000,00 lei cu OPH/2596; la data de 15.03.2013, suma de 50.000,00 lei cu OPH/349; la data de 01.04.2013, suma de 100.000,00 lei cu OPH/485; la data de 08.04.2013, suma de 100.000,00 lei cu OPH/513.

Sintetizând, organul de urmărire penală reţine că au fost stabilite suplimentar obligaţii de plată în sumă totală de 1.818.717 lei, din care 811.759 lei-impozit profit și 1.006.958 lei –TVA, acestea fiind comise ca şi acte materiale repetate în executarea unei rezoluţii infracţionale unice şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin.1 lit.c şi alin.2 din Legea 241/2005, infracţiuni reţinute în sarcina inc. P GC dar şi a inc. persoană juridică S.C. C S.R.L.

Suma menţionată reprezintă obiectul material al infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit.c şi alin.2 din Legea 241/2005, fapte săvârşite de către persoană fizică inc. P G C dar şi a persoanei juridice inc. S.C. C S.R.L. în cadrul unei rezoluţii infracţionale unice dar în derularea mai multor acte materiale.

În ce priveşte plasarea sumei de 3.577.256,00 lei, prin intermediul unor fapte de comerţ și operaţiuni bancare în conturi ai căror beneficiari nu sunt reali dar sunt folosite doar în scopul ascunderii originii ilicite a unor fonduri obţinute în urma unor operaţiuni comerciale simulate ca fiind licite dar care sunt producătoare de venituri ilicite-bani negri, sub justificarea unor tranzacţii comerciale, constituie conţinutul constitutiv al infracţiunii de  spălare de bani prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea 656/2002, faptă reţinută în sarcina inc. P G C dar şi a persoanei juridice inc. S.C. C S.R.L.

În dovedirea situaţie de fapt expusă mai sus, prin actul de sesizare Ministerul Public înţelege să invoce următoarele mijloace de probă: proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect P G C ( filele nr. 47-48, VOL. I ); declaraţie suspect P G C ( filele nr. 49-50, VOL. I ); proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect S.C. C S.R.L. ( filele nr. 36-38, VOL. I ); declaraţie suspect S.C. C S.R.L. ( filele nr. 39, VOL. I ); proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat P G C ( filele nr. 61-62, VOL. I ); declaraţie inculpat P G C ( filele nr. 63, VOL. I ); proces-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat S.C. C S.R.L. ( filele nr. 55-56,  VOL.  I ); declaraţie inculpat S.C. C S.R.L. ( filele nr. 57, VOL.  I ); proces-verbal de control nr. 57/10.02.2015 cu anexe, încheiat de DGFP Prahova – A.J.F.P. Prahova – Activitatea de Inspecţie Fiscala la  S.C. C S.R.L. ( filele nr. 1 – 37, Vol. III ); raport de inspecţie fiscala nr. F-PH 34/12.02.2015 împreuna cu acte contabile, încheiat de DGFP Prahova – A.J.F.P. Prahova – Activitatea de Inspecţie Fiscala la  S.C. C S.R.L. ( filele nr. 38 – 185, Vol. III );  proces-verbal de control nr. 5627/16.10.2013 cu anexe, încheiat de DGFP Prahova – A.J.F.P. Prahova – Inspecţie Fiscala la  SC M C SRL ( filele nr.1-116, Vol. VI  ); raport de expertiza financiar-contabila judiciara înregistrat in cadrul Tribunalului Prahova – Biroul local de expertize judiciare tehnice si contabile sub nr. 651/23.12.2015; sesizarea Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor nr. C/XI/1446 înregistrată în cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti sub nr. 465/P/2013 din 10.10.2013. ( filele nr. 117-157, VOL. VI  ); adresa IGPF nr. 470865/30.09.2012 emisa in dosarul penal nr. 465/P/2013 privind intrările/iesirile din Romania ale administratorilor  SC KI SRL, N I SRL, RLL P SRL si SC A D SRL etc, toate societati de tip fantoma; ( filele nr. 158-161, VOL. VI ); denunţuri formulate si declaraţii consemnate de P G C si I M – fost administrator al SC C SRL, in dosarul penal nr. 270/P/2013 al DNA-Serviciul Teritorial Ploieşti. ( filele nr. 83 – 123, VOL. I În vederea garantării drepturilor procesuale ale inculpaţilor, având în vedere şi considerentele Deciziei penale nr. penală nr. 276/9 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalul a efectuat cercetarea judecătorească cu îndeplinirea prevederilor privind legala citare a participanţilor în procesul penal.

Astfel, inculpata SC C SRL a fost legal citată şi a fost reprezentată de administrator M E.

A fost citat Ministerului Finanţelor Publice -  Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Ploieşti, care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Tribunalul a examinat şi s-a pronunţat asupra tuturor cererilor de probatorii formulate de  inculpaţi prin raportare şi la decizia de casare pronunţată de instanţa de control judiciar.

Astfel, în cursul cercetării judecătoreşti au fost încuviinţate şi administrate următoarele probatorii: proba cu audierea martorilor propuşi de inculpatul P C G, supliment de expertiză financiar-contabilă, înscrisuri în circumstanţiere.

Cu privire la acuzaţiile în latură penală aduse inculpatei persoană juridică S.C. C S.R.L., aceasta şi-a exprimat în scris punctul de vedere prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, filele 69-85 d.f. susţinând în esenţă faptul că acuzaţiile nu au acoperire în drept şi în fapt în norma penală care reglementează condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice.

Apreciază că pretinsele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei persoană juridică, nu au legătură cu obiectul de activitate al societăţii comerciale fiind în realitate o formă mascată şi mijlocul de realizare a unor infracţiuni de corupţie iniţiate de reprezentanţii autorităţilor publice. Invocă în acest sens constrângerea morală prin ameninţările exercitate asupra inculpatei în sensul că dacă nu achită un comision de 10% prin intermediul SC. M SRL nu îi vor fi achitate contravaloarea lucrărilor publice deja executate. Susţine că înregistrarea în contabilitate a plăţilor către SC M SRL nu a fost un act liber consimţit ci un act impus prin constrângere, dar şi faptul că în numele persoanei juridice nu pot acţiona decât organele de conducere prin reprezentanţii săi legali sau contractuali care acţionează în baza şi în limitele puterilor conferite de persoana juridică, în cauză fiind vorba de comiterea faptei prin intermediul altei persoane.

Sub aspectul laturii subiective solicită a se avea în vedere că toate actele materiale ce fac obiectul inculpării au fost rezultatul constrângerii din partea reprezentanţilor autorităţii publice judeţene.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală inculpata societate juridică motivează că activitatea de evidenţiere în acte contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale nu a fost în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale ci a reprezentat o formă mascată a mitei pretinse de autorităţile locale prin constrângerea morală exercitată asupra SC C SRL. Cu toate acestea susţine că infracţiunea de evaziune fiscală obiect al prezentei cauze derivă din infracţiunile de corupţie care au făcut obiectul unei alte cauze şi că prin rechizitoriul din acea cauză s-a dispus clasarea faţă de inculpatul P C G  pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă reţinându-se că acesta a denunţat faptele de corupţie înainte de a fi sesizate organele judiciare.

Se mai susţine că sumele plătite către M SRL proveneau din surse licite, veniturile obţinute fiind legale şi declarate. Pe de altă parte aceste sume achitate către SC MRL, nu s-au reîntors sub vreo formă către C SRL  şi nu pot fi consideraţi ca fiind bani proveniţi din infracţiuni.

Audiată nemijlocit în faţa instanţei SC C, prin administrator M E, recunoaşte descrierea faptelor aşa cum este în actul de sesizare al instanţei dar solicită administrarea de probatorii pentru a dovedi constrângerea morală, a luat la cunoştinţă despre cum  s-au plătit cei 10% din valoarea contactului.

Şi inculpatul P C G adoptă aceeaşi poziţie procesuală de recunoaştere a faptelor aşa cum au fost descrise în actul de sesizare dar, doreşte să fie administrate probe sub aspectul vinovăţiei întrucât susţine că se ocupa de partea tehnică a contractului şi nu era în sarcina sa efectuarea plăţilor. filele 110-111d.f.

Pentru opozabilitatea hotărârii chiar dacă prejudiciul constatat în faza de urmărire penală a fost achitat, instanţa de fond a dispus citarea în cauză şi a ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova.

În cauză ca urmare a declaraţiilor formulate de inculpaţi s-au încuvinţat probele solicitate cu audierea martorilor, înscrisuri şi un supliment de expertiză financiar contabilă efectuat de acelaşi expert din faza de urmărire penală, expert ce a fost şi audiat pentru lămuriri suplimentare cu privire la unele aspecte menţionate în acest supliment de expertiză.

Analizând actele şi lucrările dosarului în urma analizării tuturor probatoriilor administrate atât cele din faza de urmărire penală dar şi cele din faza de judecată în actualul ciclu procesual, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt, situaţie juridică recunoscută şi necontestată  de inculpaţi.

În ceea ce priveşte apărările formulate pe baza cărora inculpaţii solicită pronunţarea unor soluţii de achitare se reţine următoarele:

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 aceasta constă în „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”.

Noţiunea de operaţiune fictivă este definită de art. 2 pct. f) din lege ca fiind disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există.

Astfel în cauza dedusă judecăţii operaţiunea fictivă o reprezintă simularea executării în antrepriză a unor lucrări de către o altă societate comercială care eliberează documente fiscale nelegale şi care nu reflectă operaţiuni reale, precum şi operaţiunea fictivă de diminuarea şi deducere a TVA.

Elementul material al acestei infracţiuni se poate comite doar printr-o acţiune, respectiv acţiunea de evidenţiere care presupune însă mai multe etape întocmirea unui document justificativ, contractul de subînchiriere a unor lucrări, evidenţierea operaţiunilor de efectuare a lucrărilor în registre, în jurnalul contabil în situaţii contabile recapitulative şi depunerea unei declaraţii fiscale nereale.

Rezultă aşadar că acţiunea de evidenţiere a unor operaţiuni fictive, în cauza dedusă judecăţii a constat în întocmirea iniţială a unui contract de colaborare execuţie lucrări, contract nr. 2476/15.10.2011, între societatea inculpată SC C SRL, în calitate de contractant şi S.C M C S.R.L., în calitate de executant, având ca obiect participarea executantului cu forţa de muncă, utilaje şi personal aferent, respectiv asigurarea de materiale necesare execuţiei lucrărilor.

Toate aceste operaţiuni menţionate în contractul sus menţionat au stat la baza emiterii facturilor ce au fost evidenţiate în registrele contabile la capitolul ,,cheltuieli cu colaboratorii,, şi în rulajul contului contabil la capitolul ,,TVA deductibilă,, deşi potrivit situaţiilor de lucrări, cheltuielile directe cuprind manopera, utilaj şi transport. În acest context pentru deducerea cheltuielilor efectuate cu prestările de servicii presupunea ca serviciile să fie efectiv prestate, justificarea fiind realizată prin situaţii de lucrări , procese verbale de recepţie şi să fie dovedită necesitatea efectuării oricăror cheltuieli prin specificul activităţii desfăşurate în caz contrar consecinţa unui astfel de comportament duce la diminuarea nejustificată a bazei de calcul a impozitului pe profit datorat bugetului consolidat al statului.

Legea 241/2005 asigură o definiţie a noţiunii de operaţiune fictivă prin dispoziţiile art. 1 lit. f – disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. Operaţiunea economico-financiară este reală atunci când corespunde unei relaţii sociale concrete stabilită de contribuabil şi nereală atunci când relaţia socială nu există în concret. Această noţiune de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, desemnează sfera obligaţiilor patrimoniale inexistente în realitatea juridică despre care se face vorbire în actele contabile, o acţiune inexistentă faptic dar transpusă scriptic.

Astfel, conform actelor dosarului în mod corect s-a procedat la stabilirea ca neductibilă la calculul rezultatului fiscal a sumei ce reprezintă contravaloarea serviciilor înscrise în facturile emise de SC M C SRL pentru care nu a fost dovedită realitatea prestării lucrărilor.

Inculpatul P C G a cunoscut şi acceptat în calitatea sa de director tehnic responsabil cu execuţia lucrărilor că nu există situaţii de plată, fişa tehnică a utilajelor folosite situaţii de lucrări, procese verbale de recepţie pe fiecare etapă realizată, pontajul personalului de execuţie pus la dispoziţie de partener în baza contractului încheiat, sau orice alt document justificativ privind capacitatea M SRL de a presta aceste servicii.

De asemenea prin exercitarea de către S.C. C S.R.L. a dreptului de deducere asupra TVA au fost încălcate prevederile legale în materie fiscală.

Un impact negativ asupra rezultatului fiscal în dauna bugetului consolidat al statului l-a reprezentat includerea pe costuri a contravalorii unor bilete de avion achiziţionate de la societăţi de profil, în vederea efectuării de deplasări în străinătate cheltuieli evidenţiate în rulajul contului contabil la capitolul ,, Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări,, fără a face dovada deplasării în scopul realizării de venituri, contrar prevederilor legale , conform cărora „profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”.

Aşa cum s-a consemnat inculpaţii recunosc aceste operaţiuni dar mai susţin pe lângă faptul că aceste activităţi nu au fost făcute în scopul sustragerii de la obligaţiile fiscale, aspect contrazis de actele dosarului care demonstrează fără echivoc impactul negativ asupra rezultatului fiscal în dauna bugetului consolidat al statului şi faptul că inculpatul P C G nu avea calitatea de administrator în drept al firmei SC C SRL susţinând că în acest mod nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Sub aspectul formei de vinovăţie, infracţiunea de evaziune fiscală se săvârşeşte numai cu intenţie la care se adaugă un element deosebit al laturii subiective, ce presupune existenţa unui anumit scop, fără de care infracţiunea de evaziune fiscală nu ar exista.  În cauză, chiar inculpatul P C G declară că ,,eu am fost contactat in vederea desfăşurării relaţiilor comerciale cu SC M C SRL, si am fost constrâns să adopt un mod de lucru care sa-mi permită să recuperez sumele de bani pentru mai multe lucrări deja executate de societate si neachitate  de beneficiari. Rezultă deci că inculpaţii au prevăzut prejudicierea bugetului de stat, prin acţiunile lor au urmărit acest aspect, au acţionat în acest scop pentru ca ulterior să se folosească de aceste sume de bani pentru a cumpăra influenţă sau a corupe persoane cu funcţii de decizie, aşa cum susţin.

Faptul că într-un alt dosar penal, pentru inculpatul P C G, având calitatea de denunţător, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292, rap la art.6 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu lucrările de execuţie construcţii din prezenta cauză, nu înseamnă că infracţiunea de evaziune fiscală nu mai subzistă sau nu mai poate fi sancţionată. Cele două infracţiuni pot coexista sub forma comiterii lor în concurs ideal, o singură acţiune poate întruni conţinutul mai multor infracţiuni, cele două infracțiuni în discuție au elemente esențiale diferite se disting în termeni de gravitate, consecințe şi valoarea socială protejată.

Tot cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală apărarea a mai susţinut că inculpatul P C G nu avea calitatea de subiect activ al infracţiunii, nefiind administratorul de drept al societăţii. Cu privire la această apărare, instanţa constată că la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2), legiuitorul nu arată cine ar trebui să fie autorul faptei.

În aceste condiţii, subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele său, în interesul contribuabilului, ori în realizarea obiectului de activitate. Prin urmare subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societăţii în măsura în care prin acţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.

În declaraţia formulată în calitate de suspect în faza de urmărire penală, declaraţie necontestată, inculpatul P C G menţionează…,, în ceea ce priveşte ceilalţi angajaţi din biroul contabilitate, arăt faptul că nu au avut cunoştinţă de mecanismul descris…iar plăţile au fost efectuate din dispoziţia mea.,,

Legea nu condiţionează această infracţiune de existenţa unei împuterniciri exprese a unei persoane, sau o obligaţie legală, dacă din probele administrate rezultă că în fapt inculpatul exercită conducerea activităţii contabile a societăţii.

În cauza deusă judecăţii, inculpaţii recunosc- aşa cum rezultă din declaraţiile date în faţa instanţei- săvârşirea faptei cu menţiunea că asupra lor s-a exercitat constrângere morală. Pe acest aspect a fost încuvinţată proba cu audierea martorilor P M şi C C.

Astfel martorul C C – fia 104-105Vol.II, în esenţă declară: ,,

Ştiu că aceste comisioane erau de fapt o mita mascata pentru Consiliu Judeţean Prahova, persoana intermediara fiind A R despre care, deşi nu l-am întâlnit personal, ştiam că intermediază aceasta relaţie.

Telefonic însa eram contactat de aceasta persoana care iniţial s-a prezentat ca u consilier judeţean si cel care se ocupa de toate lucrările contractate de Consiliul Judeţean Prahova. Mi-a mai spus ca el este persoana care hotărăşte si ca trebuie sa mă conformez celor spuse de el.

A R mă suna şi îmi spunea in ce localitate sa mă duc sa execut lucrări in cadrul contractului, daca acestea erau urgente.

Îmi aduc aminte ca aprecia totdeauna totul ca fiind foarte urgent si ca alte lucrări trebuiau abandonate pentru a se executa cepe in legătura cu care eram sunat.

Au fost momente când, dacă nu ne încadram exact in termenele fixate de el devenea agresiv, ameninţător cu privire la relaţiile comerciale sau că mă schimbă din funcţie pentru ca el este şeful acestor contracte.

Da, eu le aduceam la cunoştinţa tot timpul celor din societatea comercială despre aceste presiuni, dar pentru că aveam nevoie de o relaţie buna cu cei din Consiliul Judeţean, întrucât aveam lucrări efectuate şi neachitate si aveam nevoie de alte lucrări pentru supravieţuirea firmei, s-a acceptat.

Nu direct, dar bănuiam si am auzit că s-au făcut presiuni şi asupra altor persoane din conducerea firmei.

Aşa cum am menţionat, am perceput doar o stare generala care se simţea la nivelul societăţii si nu un moment concret in timp la care sa fi participat direct.,,

Martorul P M în acelaşi context declară:

Am lucrat la SC C în 2004-2016 am avut funcţia de director tehnic. Toate lucrările de execuţie erau in subordinea mea, nu întocmeam actele ci doar supravegheam efectuarea lucrarii din punct de vedere tehnic.

Cu privire la cele doua societăţi, în perioada 2012-2013, din iniţiativa lui A R am acceptat să ne întâlnim. Practic am fost contactat telefonic. Am fost la biroul lui din zona T….

În cadrul întâlnirii domnul A mi-a prezentat un tabel centralizator cu sume de bani şi nume de societăţi comerciale care a spus ca reprezintă datorii ale unor societăţi comerciale către el şi partid.

In dreptul societăţii C era trecută suma de 700 000 Ron, aceasta suma era in viziunea lui datoria lui SC C către el şi partid.

Mi s-a părut că, pe un ton ameninţător, m-a informat că dacă nu vom plăti această datorie nu vom încasa contravaloarea lucrărilor de la Consiliul Judeţean şi nu vom mai câştiga nicio  licitaţie.

Eu cunoşteam că A este un om cu relaţii la nivel de județ şi nu am avut o reacţie decât de teama că aşa se va întâmpla dacă nu plătim suma.

M-am întors la conducerea colectivă a firmei, am explicat discuţia şi conducerea firmei a decis să acceptăm această propunere întrucât ar fi fost consecinţe mai grave: faliment, concediere personal, neplata furnizorilor.

In anul 2012-2013 a fost a doua întâlnire, executasem un pod în comuna C, cam 70 la suta. Am întocmit situaţii de lucrări şi documente de decont şi le-am depus la Consiliul Judeţean Prahova dirigintelui de şantier C L.

Acesta din urma m-a înştiinţat că nu se vor semna devizele de lucrări până când nu  il contactez pe A R. …

Am vorbit personal cu A in aceeaşi locaţie şi acesta s-a manifestat de această dată mai ameninţător tot pe tema plăţii datoriilor către el şi partid. Nu am mai cerut nicio explicaţie.

După această întâlnire am mers din nou la conducerea colectiva a societăţii,  i-am informat şi am ajuns la concluzia că trebuie să dam aceşti bani ca să evitam falimentul şi disponibilizarea personalului.

 In aceste condiţii a apărut contractul de antrepriză, pentru a se da o forma legală virării sumelor de bani. În realitate lucrările din contractul de antrepriză erau realizate de SC C şi devizul de lucrări era întocmit de M.

Toata conducerea firmei SC C cunoştea despre faptul că lucrările din contratul de Antrepriza nu sunt efectuate de M ci de către SC C.

Devizul de lucrări era întocmit în exclusivitate de SC M fără a fi coordonat de cineva din cadrul SC C.

El se ghida după devizul nostru de ofertă.

Nu stiu exact toata suma care s-a plătit pe acest contract de antrepriza.

Mai cunosc o altă  situaţie in care SC C a lucrat pentru firma lui R A, in sensul ca la M unde firma W avea de efectuat o lucrare finanţată din fonduri europene, lucrare care integral a fost realizată de SC C. Si aceasta stare de fapt a fost agreata de intreaga conducere a SC C nu a încasat nici un ban pentru prestarea acestei lucrări. Nu ştiu cum au fost întocmite lucrările in contabilitate pentru acoperirea acestei nereguli. Compartimentul contabilitate avea mai mulţi angajaţi.

La întâlnirile respective A R nu si-a declinat nicio calitate dar cunoşteam cine era si cunoşteam influenţa pe care o avea la nivelul judeţului.

Atitudinea de ameninţare a constat în  reafirmarea consecventă a expresiei ,, nu stiti cine sunt eu in acest judeţ?,,.

În raport de declaraţiile martorilor prin care s-a înţeles dovedirea existenţei constrângerii morale în comiterea faptei de evaziune fiscală, tribunalul reţine următoarele:

Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Pentru a fi in prezenţa constrângerii psihice, este necesar ca pericolul cu care este ameninţată persoana sa fie grav (gravitatea se analizează in raport cu valoarea sociala ameninţată de pericol), iminent (declanşarea într-un interval de timp relativ scurt), inevitabil (inexistenta unei alte soluţii de înlăturare a pericolului in mod eficient, apreciată în concret) şi injust ce are drept urmare lipsirea acestuia de posibilitatea de a avea control asupra voinţei sale.

Din depoziţiile celor doi martori care descriu împrejurarea în care de fapt s-a acceptat această solicitare din partea altei persoane, chiar notoriu cunoscută în relaţii apropiate cu persoane din conducerea judeţului, nu rezultă că pericolul cu care se ameninţă trebuie să fie de aşa natură încât să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei de evaziune fiscală. Se putea recurge la alte mijloace, chiar de denunţare aşa cum s-a procedat într-un târziu, de recuperare a sumelor datorate pe căi legale, de renunţare la efectuarea de lucrări cu finanţare de la bugetul de stat, însă inculpaţii au acceptat situaţia propusă, au continuat în timp şi au căutat căi ilicite de acoperire a acestor sume remise în contul unei firme despre care cunoşteau că nu va realiza niciuna din lucrările stabilite în contractul de antrepriză.

Simpla invocare a relaţiilor de care dispune persoana care a solicitat sumele de bani contrazice categoric apărarea inculpaţilor potrivit căreia ar fi săvârşit fapta pe fondul constrângerii morale.

Pe de o parte, inculpatul P C G avea un nivel intelectual, educaţional şi cultural de natură să îl facă să înţeleagă contextul juridic şi cadrul legal al acţiunilor sale iar pretinsul rău chiar dacă s-ar fi finalizat cu întârzieri la plata unor furnizori de materii prime, concedierea unor persoane sau pierderea unor licitaţii finanţate din bugetul statului, nu se crea un pericol grav pentru persoana sa în situaţia în care nu s-ar fi cedat pretinsei constrângeri şi nu s-ar fi săvârşit fapta prevăzută de legea penală. (darea de bani). [ICCJ, Secţia penala.

Aşadar în cauză se probează fără echivoc faptul că inculpaţii aveau cunoştinţă că documentele justificative, inclusiv contractul încheiat între părţi, sunt opera unei mistificări, a unei disimulări a realității, astfel că elementul decisiv al infracţiunii de evaziune fiscală este dovedit, apărările invocate fiind netemeinice şi neprobate.

Pe cale de consecinţă cu privire la încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală, instanţa apreciază că aceasta este corectă, a fost comisă de cei doi inculpaţi, persoană fizică şi juridică în forma continuată pe durata la care s-a făcut referire în actul de sesizare.

Materialul probator administrat în cauză confirmă acuzaţiile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, starea de fapt fiind recunoscută de aceştia care în faza de urmărire penală au achitat integral prejudiciul constatat ca urmare a comiterii infracţiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte acuzaţia de spălare de bani, organul de urmărire penală susţine în actul de sesizare că plasarea sumei de 3.577.256,00 lei, prin intermediul unor fapte de comerţ și operaţiuni bancare în conturi ai căror beneficiari nu sunt reali dar sunt folosite doar în scopul ascunderii originii ilicite a unor fonduri obţinute în urma unor operaţiuni comerciale simulate ca fiind licite dar care sunt producătoare de venituri ilicite-bani negri, sub justificarea unor tranzacţii comerciale, constituie conţinutul constitutiv al infracţiunii de  spălare de bani prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea 656/2002, faptă reţinută în sarcina inc. P G.Cdar şi a persoanei juridice inc. S.C. C S.R.L.

Apreciază că elementul material al acestei infracţiuni este reprezentat de transferurile de bani realizate prin sistemul bancar, cunoscând că aceştia sunt viraţi către conturi bancare a le unor societăţi comerciale, în scopul scoaterii lor în numerar şi cunoscând că aceştia provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În susţinerea acestei acuzaţii s-au ataşat la dosarul cauzei copia celor 17 facturi fiscale în baza cărora s-au efectuat transferurile bancare.

Întradevăr infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare de bani pot coexista, ele au însă natură juridică, temei de drept şi scop diferit.

Transferul sumelor de bani de către o societate comercială  către altă societate comercială prin folosirea ca justificare de documente ce nu au la bază operaţiuni comerciale reale, trebuie să fie urmată de scoaterea aceloraşi sume de bani din conturi prin folosirea de documente bancare ce conţin explicaţii fără suport real.

Pentru reţinerea acestei infracţiuni, condiţia cerută de lege este originea ilicită a bunurilor care au format obiectul transferului ulterior, legea definind caracterul ilicit al provenienţei bunurilor numai identificându-le drept bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni.

Activitatea de spălare a banilor este definită ca un complex de acţiuni de schimbare sau transfer al unor bunuri cu scopul de a ascunde sau de a disimula originea lor licită şi integrarea acestora în circuitul economic şi financiar legal.

Se cere aşadar existenţa unor acţiuni cu caracter cert inechivoc, care să justifice intenţia de a ascunde sau disimula originea ilicită a banilor.

Ori probele administrate în prezenta cauză dovedesc cert că cei doi inculpaţi persoană fizică şi persoană juridică, sub motivaţia reală ,,de răsplată,, au transferat în contul altei firme sume de bani.

Asa cum rezulta din textul art. 6 pct.2 lit. f din Convenţia Naţiunilor Unite, fapta de spălare a banilor are ca element subiectiv numai intenţia.

Analizând situația de fapt dovedită în prezenta cauză în raport de prevederile normei speciale din Lg. 656/2002, s-a constatat că activitatea infracțională dedusă judecății nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, pentru următoarele argumente:

Inculpații din cauză au înregistrat în acte contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni legale, consecinţa fiind diminuarea obligaţiilor fiscale către stat.

Transferul unor sume de bani de către cei doi inculpaţi nu este dovedit a fi făcut în scopul ascunderii sau disimulării ilicite a acesteia pentru a putea produce efecte juridice în infracţiunea de spălare de bani.

Latura subiectivă a acestei infracţiuni o constituie intenţia directă calificată prin scop care presupune întrunirea cumulativă a următoarelor elemente:

cunoaşterea că obiectul „spălării”, este produs al infracţiunii principale;

motivul, imboldul rezultat din dorinţa de a folosi bunul produs al infracţiunii, direct sau indirect, fără riscul de a fi descoperit;

scopul, să fie ascunderea sau disimularea originii sau naturii ilicite a produsului infracţiunii principale, precum şi de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea principală să se sustragă de la urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.

Rezultă aşadar că infracțiunea de spălare de bani nu trebuie reținută automat în sarcina autorilor infracțiunii de evaziune fiscală, pentru simplul fapt că în activitatea lor infracțională s-a realizat și una dintre acțiunile proprii elementului material al infracțiunii de spălare de bani –transferul- numai dacă inculpaţii săvârșesc ulterior o acțiune specifică de ,,spălare,, - ascunderea naturii a provenienței sumelor de bani, abia atunci se poate reține și infracțiunea de spălare de bani.

Pe cale de consecinţă în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. va achita pe inculpaţii P C-G şi persoană juridică SC C SRL, sub aspectul comiterii infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal anterior.

În ceea ce priveşte condamnarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, tribunalul apreciază codul penal anterior ca fiind lege penală mai favorabilă.

Astfel, de la data comiterii faptei şi până la pronunţarea soluţiei, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a suferit modificări prin Legea 50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 146/19.03.2013, iar în plus, la 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operaţiune, trebuie să fie examinate şi comparate între ele legile succesive sub aspectul condiţiilor de încriminare a faptei, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare. Astfel, trebuie să se ţină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită, dar şi de toate normele şi instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală (cauze de agravare şi atenuare a pedepsei, pedepse complementare şi accesorii, dispoziţii privitoare la tentativă, la participaţie, la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, modalităţi de executare a pedepsei, etc.).

Astfel, se constată că în cauză au fost reţinute reţinute dispoziţiile ce reglementează infracţiunea continuată.

Sub acest aspect, art. 42  C.penal anterior stabilea că infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 (de până la 5 ani), pe când art. 36 alin. 1 noul cod penal prevede că infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult  3 ani.

Prin urmare, aparent, legea penală în vigoare ar fi mai favorabilă inculpatului.

Instanţa va analiza apoi modalităţile de executare a pedepsei, pentru situaţia în care s-ar orienta la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată, potrivit disp. art 81 C.p.anterior. în cazul inculpatului P C G.

Instanţa apreciază că în raport de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are o bună reputaţie în societate, a achitat prejudiciul încă din faza de urmărire penală ceea ce conduce la reducerea limitelor de pedeapsă, nu este necesar a se institui obligaţii suplimentare care ar încărca inutil activitatea serviciilor de probaţiune

Nu este de neglijat în aprecierea legii penale mai favorabile inculpaţilor, nici prevederile instituţiei reabilitării de drept la împlinirea termenului de încercare.

Din ansamblul dispoziţiilor care reglementează această modalitate de executare a pedepsei, instanţa concluzionează că legislaţia anterioară este mai favorabilă, impunând mai puţine obligaţii celui condamnat şi prevăzând efectul reabilitării de drept a acestuia la expirarea termenului de încercare.

Analizând global toate instituţiile incidente în cauză, instanţa constată că este mai favorabil Codul Penal anterior.

În consecinţă, instanţa îi va aplica inculpatului P C G o pedeapsă orientată spre limita minimă, luând în considerare acoperirea prejudiciului produs prin infracţiunea de evaziune fiscală, aspect ce conduce la reducerea limitelor de pedeapsă.

Inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c (respectiv dreptul de a desfăşura activităţi de administrare în cadrul unei societăţi comerciale), pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale şi în lumina jurisprudenţei Curţii CEDO în aplicarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenţie, în principal prin hotărârile pronunţate în cauzele Hirst v. Marea Britanie şi Sabou şi Pârcălab v. România, jurisprudenţă cu caracter general-obligatoriu, potrivit art. 20 din Constituţie.

În raport de considerentele expuse mai sus, ţinând cont de funcţia de reeducare pe care o îndeplineşte pedeapsa, dar şi de cea de constrângere, instanţa apreciază că o pedeapsă de doi ani închisoare constituie o sancţiune corespunzătoare pentru inculpat în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că scopurile prevăzute de lege pentru pedeapsa aplicată pot fi atinse prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, numai în acest fel putându-se ajunge la obţinerea constrângerii şi reeducării inculpatului, în raport de argumentele de mai sus.

Aşadar, concluzionând, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, inexistenţa antecedentelor penale şi mai ales atitudinea sa procesuală, că suspendarea condiţionată a executării pedepsei este singura măsură adecvată care va duce la îndreptarea inculpatului, instanţa apreciază că rolul de constrângere şi scopul pedepsei pot să fie realizate numai în această modalitate, ceea ce implică atenţionarea inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unor noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Va atrage atenţia inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal anterior, privind efectele revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul  săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în cursul termenului de încercare.

Conform art. 71 alin.5  Cod penal  va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În ceea ce priveşte inculpata persoană juridică SC C SRL în baza art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal 1969, rap la art. 10 din legea 241/2005 şi art. 711 C.penal 1969 va dispune condamnarea acesteia  la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 15.000 lei, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă din perioada 2009-08.03.2013, prejudiciu 1.818.717 lei, potrivit raportului de expertiză financiar- contabilă nr. 651/23.12.2015-se are în vedere împrejurarea că prejudiciul produs a fost acoperit.

În baza art. 532 alin. 2 C.penal 1969 rap. la art. 531 alin. 3 lit. e C.penal 1969 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a afişării hotărârii de condamnare.

 Un extras al hotărârii de condamnare, rămasă definitivă, mai precis dispozitivul acestei hotărâri se va afişa de către inculpata persoană juridică, prin mandatar, la uşa Consiliului local în a cărei rază îşi are sediul societatea comercială pentru o perioadă de 30 zile, urmând a se face dovada în acest sens.

Potrivit art. 495 alin.6 Cod procedura penală, va dispune comunicarea unei copii de pe prezenta încheiere Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În temeiul art. 503 alin. 1 C.pr.penală,  rap. la art. 713ainl. 2 C.penal din 1969, va atrage atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 531 alin. 3 lit. e C.penal din 1969, ce are drept consecință suspendarea activității sau a uneia din activitățile societății.

Potrivit art. 502 al. 1 C.pr.penală, va dispune comunicarea la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri persoanei juridice în vederea afișării hotărârii de condamnare.

Totodată va dispune anularea facturilor fiscale şi a chitanţelor aferente, prin care inculpaţii au justificat în contabilitate cheltuieli nereale.

Potrivit art. 495 alin.6 Cod procedura penală, va dispune comunicarea unei copii de pe prezenta încheiere Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În temeiul art. 503 alin. 1 C.pr.penală,  rap. la art. 713ainl. 2 C.penal din 1969, va atrage atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 531 alin. 3 lit. e C.penal din 1969, ce are drept consecință suspendarea activității sau a uneia din activitățile societății.

Potrivit art. 502 al. 1 C.pr.penală, va dispune comunicarea la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri persoanei juridice în vederea afișării hotărârii de condamnare.

În privinţa laturii civile, în faza de urmărire penală, s-a  efectuat expertiză financiar contabilă, la care a participat şi consilierul expert desemnat de inculpaţi. Concluziile expertizei cu privire la prejudiciul creat au fost însuşite de inculpaţi care au procedat la acoperirea acestuia, depunând la dosarul cauzei dovada achitării sumelor stabilite ca prejudiciu cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală.

În faza de judecată s-a solicitat ca acelaşi expert să stabilească corelaţia dintre sumele încasate de la Consiliul Judeţean, ca urmare a plăţii lucrărilor efectuate şi sumele virate către SC M, considerate de inculpaţi ca fiind de fapt comisioane pentru intervenţiile făcute de reprezentaţii acestei firme la conducerea Administraţiei Locale. Expertul ajunge la aceeaşi concluzie ca cea din faza de urmărire penală, venind şi cu o altă variantă în cazul în care actul încheiat între părţi ar fi un contract de comision care ar avea altă consecinţă fiscală decât un contract de prestări servicii.

Instanţa va menţine însă în raport de conţinutul documentului încheiat între părţi că acesta a fost un contract de prestări servicii şi pe cale de consecinţă va constata ca real prejudiciul stabilit şi achitat de inculpaţi.

Pe cale de consecinţă se va lua act că prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală a fost achitat integral prin O.P.nr. 95 şi 96/03.02.2016.

Având în vedere soluţia dispusă cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, va dispune ridicarea sechestrului  asigurător  instituit prin  Ordonanţa nr. 465/P/2013 din  30.10.2013 a Parchetului de  pe lângă  Tribunalul Prahova cu privire la terenul intravilan, curţi construcţii, în suprafaţă de 59,574m.p. situat în localitatea A., Jud. C., nr. cadastral, conform cărţii funciare a OCPI Constanţa, provenit din alipirile cadastrale  aparţinând inculpatei S.C.C S.R.L.

Va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune dispusă faţă de inculpatul P C G şi va dispune restituirea cauţiunii de 100.000 euro, consemnată la CEC BANK-Sucursala Ploieşti prin O.P. 77/28.01.2016, conform recipisei de consemnare 1245945/1, din care se va reţine cheltuielile judiciare generate de prezenta cauză.

În baza art.13 din legea 241/2005, o copie a dispozitivului hotărârii se va comunica, la rămânerea definitivă a acesteia, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului..

În baza art. 274 C.p.p. va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de câte 3000 lei fiecare.

Va lua act că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.

Domenii speta

Spete similare