Despăgubiri

- Potrivit art. 254 al.1 Codul muncii rezultă că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia (culpa) salariatului.

În speţă, se apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art.254 al.1 Codul muncii, întrucât nu se regăsesc condiţiile referitoare la existenţa unei fapte ilicite,  a producerii unui prejudiciu  şi nici vinovăţia fostei salariate.

În perioada iulie 2013- iunie 2016 pârâta, în calitate de administrator financiar patrimoniu la ŞGE, a îndeplinit atribuţiile specifice postului, fiind remunerată corespunzător activităţii prestate, însă avea şi calitatea de funcționar public în cadrul UATC E la care desfășura activitate financiar contabilă, având şi viză de control financiar preventiv, iar activitatea desfăşurată în cadrul unităţii şcolare era în legătură directă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

Starea de incompatibilitate între funcţia publică şi funcţia contractuală, ambele deţinute în aceeaşi perioadă de pârâta BA, nu este de natură să afecteze calitatea muncii prestate la fostul angajator, cu consecinţa încadrării, ca prejudiciu, a drepturilor salariale plătite pentru activitatea desfăşurată.

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 29.11.2018

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.02.2018, reclamanta ŞGE a chemat în judecată pe pârâta BA, în considerarea calităţii de administrator financiar (personal contractual) la unitatea şcolară, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 62.311 lei, din care suma brută de 50.866 lei-drepturi salariale primite necuvenit în perioada iulie 2013-iunie 2016 şi suma de 11.445 lei contribuţii calculate şi virate la bugetele publice, precum şi plata majorărilor de întârziere calculate la data plăţii.

În fapt, s-a arătat că prin procesul verbal de constatare şi prin raportul de audit  din data de  09.08.2016 ale CC M s-au constatat abateri la nivelul ŞGE, abateri consemnate şi în Nota de constatare nr. 5115/08.08.2016.

Prin decizia nr. 139/07.09.2016 pct.25  a CCM  s-a reţinut că din verificarea plăţilor efectuate cu drepturile salariale în anul 2015, s-a constatat că ordonatorul terţiar de credite al SGE a menţinut în funcţia de contabil, denumită în statul de plată „administrator financiar”, având atribuţii financiar-contabile, pe BA, deşi aceasta este funcţionar public în cadrul UATC E, desfăşurând activitate financiar contabilă, fiind împuternicită şi cu acordarea vizei de control financiar preventiv,  activitatea desfăşurată în cadrul ŞE având legătură directă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut că prin nerespectarea prevederilor art.94 alin.1, 2, Secţiunea a 5-a din Legea nr.161/2003, actualizată, s-a constatat că în perioada iulie 2013-iunie 2016, ordonatorul terţiar de credite a plătit în mod necuvenit drepturi salariale în sumă brută de 50.866 lei, pentru care au fost calculate şi virate în plus la bugetele publice, contribuţii angajator în sumă de 11.345 lei.

Reclamanta a mai arătat că această decizie este definitivă, deoarece prin sentinţa nr. 569/20.03.2017 pronunţată de TM a fost respinsă contestaţia, reţinându-se că  potrivit art. 94 alin. 1 Legea nr.161/2003, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice alta funcţie publică. Împrejurarea că postul de contabil a fost scos la concurs, dar nu s-a prezentat niciun candidat şi pentru bunul mers al activităţii şcolare s-a apelat la BA care îndeplineşte funcţia de inspector cu activitatea financiar-economica în cadrul PE şi care a ţinut evidenţa contabilă, nu este de natură a face inaplicabilă dispoziţia imperativă din lege.

Aşa fiind, reclamanta a arătat că are obligaţia de a pune în executare decizia, atribuţiile financiar contabile executate de pârâtă în cadrul unităţii şcolare fiind aferente unei funcţii contractuale.

Faţă de disp. art.254 alin.1 Codul muncii, s-a învederat că pârâta trebuia să aibă cunoştinţă despre incompatibilitatea funcţiei publice pe care o ocupa în cadrul PE şi nu trebuia să accepte încheierea unui contract de muncă şi să exercite concomitent cele două funcţii, în cadrul celor două entităţi bugetare.

Reclamanta a mai arătat că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatului este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii de fond care, în speţă, sunt îndeplinite, răspunderea salariaților fiind o răspundere integrală, în sensul că acoperă paguba efectivă, beneficiul nerealizat, precum şi paguba viitoare, fiind datorate şi majorările de întârziere cum vor fi calculate la data plăţii efective a prejudiciului.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.215/2001, modificată, Legea nr.500/2002, Legea nr.273/2006, OG nr.119/1999, Ordinul MFP nr.923/2014, Ordinul MFP nr. 1792/2002, Codul muncii,  art. 1349, art.1350, art.1381  Cod civil.

Pârâta BA a formulat întâmpinare prin care a arătat că acţiunea este inadmisibilă, deoarece ulterior respingerii contestaţiei formulate de PE împotriva deciziei nr. 139/2016 emisă de CC, ordonatorul principal de credite - PE a emis decizia nr. 75/27.03.2017 prin care a dispus reţinerea sumei de 62.311 lei, decizie împotriva căreia a formulat contestaţie înregistrată în dosarul nr. 2.../101/2017 al TM.

Aşa fiind, pârâta  a susţinut că nu poate fi chemată în judecată pentru aceeaşi sumă de către ordonatorul terţiar de credite, în condiţiile în care ordonatorul principal de credite a emis decizie de reţinere a aceleiaşi sume.

Pe fondul cauzei  pârâta a arătat că a prestat munca pentru care a fost remunerată şi conform art.57 alin.5 Codul muncii, persoanele care au prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul au dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, chiar dacă s-au aflat în stare de incompatibilitate, iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, nulitatea produce efecte pentru viitor.

Pârâta a mai învederat că prin nota de constatare întocmită de CC M s-a reţinut că  activitatea pe care a prestat-o privind evidenţa contabilă  în cadrul şcolii gimnaziale a fost ţinută corespunzător cu atribuţiile de serviciu, nefiind constatate deficienţe, respectându-se prevederile  legale cu privire la  angajare, lichidare, ordonanţare şi plată.

Prin întâmpinare s-a mai arătat că art.94 alin.1 din Legea nr.161/2003 instituie pentru funcţionarii  publici anumite incompatibilităţi, iar art. 77 din  Legea nr.188/1999 arată care fapte constituie abateri disciplinare, însă încălcarea dispozițiilor legale privind incompatibilitățile şi interdicţiile angajează răspunderea disciplinară, fără a se putea dispune recuperarea sumelor plătite cu titlu de drepturi salariale pentru munca prestată de funcţionarul public aflat în stare de incompatibilitate.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi a apărărilor formulate de pârâtă pe fondul cauzei, învederând că drepturile salariale au fost plătite acesteia din fondul de salarii al unităţii şcolare, încercându-se inducerea în  eroare cu privire la ordonatorul de credite.

Prin încheierea din data de 05.04.2018,  în baza art. 413 alin.1 pct.1 Cod proc.civ., din oficiu, s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului 2.../101/2017 al T M, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect recuperarea aceleiaşi sume de la pârâtă, apreciindu-se că faţă de faptul că se solicită recuperarea aceluiași debit de la pârâta BA, soluţia ce se va pronunța în dosarul menţionat are înrâurire asupra soluţiei din prezenta cauză.

Urmare a rămânerii definitive a sentinţei nr.195/12.03.2018 pronunţată în dosarul  nr. 2.../101/2017, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol.

În  baza art.22 alin.2 Cod procedură civilă s-a întocmit adresă la reclamantă pentru a comunica  dacă în perioada iulie 2013-iunie 2016 pârâta a prestat activitate la unitatea şcolară, să se precizeze dacă i s-a încheiat contract individual de muncă, în caz afirmativ să se înainteze acest contract şi fişa postului.

La dosar s-a înaintat de către reclamantă adresa nr.1738/26.11.2018 cu care s-au comunicat contractul individual de muncă nr. 33/26.09.2011, fişa postului pârâtei şi extras Revisal.

Analizând acţiunea în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată următoarele: 

Pârâta BA a fost angajata reclamantei ŞGE, fiind încadrată ca administrator - financiar patrimoniu, începând cu data de 26.09.2011, pentru o fracţiune de normă de 4 ore/zi, 20 ore/săptămână, fiindu-i încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată,  înregistrat sub nr.33/26.09.2011.

Prin hotărârea nr. 88/24.10.2016 emisă de ŞGE, s-a dispus, începând cu data de 21.11.2016, încetarea contractului individual de muncă al pârâtei, urmare a demisiei acesteia.

Se mai constată că la UAT E, s-a efectuat de către CC M  o acţiune de audit financiar asupra situațiilor financiare pe anul 2016 şi cu această ocazie s-a constatat că la ordonatorul terţiar de credite ŞGE, subordonată UATC E, s-au constatat abateri cu privire la angajarea, lichidarea, ordonanțarea, plata cheltuielilor  bugetare.

Cu ocazia controlului s-au încheiat nota de constatare din 08.08.2016, raportul de audit financiar din 09.08.2016 şi decizia nr.139/07.09.2016  întocmite de CC M.

Urmare a controlului efectuat, CC M a reţinut că abaterile în materia cheltuielilor bugetare s-au datorat faptului că ordonatorul terţiar de credite ŞGE a menţinut în funcţia de administrator-financiar cu atribuţii financiar contabile pe pârâta BA, care era şi funcţionar public în cadrul UATC E şi desfășura activitate financiar contabilă, fiind împuternicită şi cu acordarea vizei  de control financiar preventiv.

Ca urmare, CC a reţinut că nu au fost respectate art.94 alin.1,2 din Legea nr.161/2003, art. 22 alin.3, art.23 alin.1 din Legea nr. 273/2006, constatând că în perioada iulie 2013- iunie 2016 ordonatorul terţiar de credite ŞGE a plătit în mod necuvenit drepturi salariale în sumă brută totală de 50.866 lei, pentru care au fost calculate şi virate contribuţii angajator în sumă de 11.445 lei, dispunându-se în sarcina ordonatorului terţiar de credite recuperarea acestui prejudiciu.

Împotriva măsurilor dispuse prin decizia nr.139/07.09.2016 emisă de CC M cu privire la măsurile dispuse la nivelul ŞGE referitor la recuperarea sumelor de 50.866 lei şi de 11.445 lei, s-a formulat contestaţie de către UATC E, iar prin sentinţa nr.569/20.03.2017 pronunțată de T M, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă contestația, sentinţa rămânând definitivă prin nerecurare.

Pentru recuperarea aceloraşi sume, Primarul comunei E a emis dispoziţia nr. 75/27.03.2017 prin care s-a dispus reţinerea sumei totale de 62.311 lei de la pârâta BA

Dispoziţia nr.75/2017 a fost contestată de către pârâta BA, iar prin sentinţa nr.195/2018 pronunțată de TM, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia nr.2628/2018 pronunţată de CA C, a fost anulată dispoziţia.

Prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită să fie obligată pârâta la plata sumei de 62.311 lei, reprezentând drepturi salariale primite necuvenit în perioada iulie 2013-iunie 2016 şi contribuţii calculate şi virate la bugetele publice.

Examinând solicitarea reclamantei, Tribunalul constată că este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 254 al.1 Codul muncii republicat, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Din interpretarea art. 254 al.1 Codul muncii rezultă că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia (culpa) salariatului.

În speţă, se apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art.254 al.1 Codul muncii, întrucât nu se regăsesc condiţiile referitoare la existenţa unei fapte ilicite,  a producerii unui prejudiciu  şi nici vinovăţia fostei salariate.

În raport de dispoziţiile art.254 alin.1 Codul muncii, invocate prin acţiunea dedusă judecăţii, se constată că pârâta, în calitate de administrator financiar patrimoniu la ŞGE, în perioada iulie 2013- iunie 2016 a îndeplinit atribuţiile specifice postului, fiind remunerată corespunzător activităţii prestate.

Potrivit art.10  Codul muncii  „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.”

De asemenea, art.40  alin.1 lit b) Codul muncii  dispune că „Angajatorul are dreptul … să stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii”, iar potrivit art.40 alin.2 lit c) Codul muncii, angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă.

Se mai constată că potrivit art.39 alin.1 lit. a), al.2 lit. a)  Codul muncii, salariatul are dreptul  la salarizare pentru munca depusă, având şi obligaţia corelativă de a îndeplini norma de muncă şi obligaţiile conform fişei postului.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că salariatul are obligaţia de a presta activitate, conform contractului  individual  de muncă, angajatorului revenind-i obligaţia corelativă de a-i achita drepturile salariale corespunzător muncii prestate.

În cauză, pârâta BA şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile specifice postului de administrator financiar patrimoniu, fiind remunerată  pentru munca prestată.

  De altfel, cu ocazia controlului efectuat de CC M la ŞGE nu s-au reţinut în sarcina pârâtei abateri sau nereguli cu privire la activitatea de administrator financiar, ci organul de control a constatat că în perioada iulie 2013- iunie 2016  salariata BA avea şi calitatea de funcționar public în cadrul UATC E la care desfășura activitate financiar contabilă, având şi viză de control financiar preventiv, iar activitatea desfăşurată în cadrul unităţii şcolare era în legătură directă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

Prin urmare, CC M a reţinut o stare de incompatibilitate între funcţia publică şi funcţia contractuală, ambele deţinute în aceeaşi perioadă de pârâta BA, însă această situaţie nu este de natură să afecteze calitatea muncii prestate la fostul angajator, cu consecinţa încadrării ca prejudiciu a drepturilor salariale plătite pentru activitatea desfăşurată.

Aşa fiind, suma de 50.866 lei plătită pârâtei cu titlu de drepturi salariale, respectiv  suma de 11.445 lei reprezentând contribuţii la bugetul de stat, aferente acestor drepturi, nu constituie drepturi acordate necuvenit, prin care să se fi cauzat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei ŞGE, întrucât pârâta a prestat activitate în beneficiul unităţii şcolare angajatoare în baza contractului  individual  de muncă  legal încheiat, urmare a  acordului de voinţă al ambelor părţi.

Acest contract şi-a produs efectele, ambele părţi - angajatul şi angajatorul - îndeplinindu-și obligaţiile şi beneficiind de drepturile corelative corespunzătoare, motive pentru care nu se poate reţine incidenţa art.254 Codului muncii, întrucât nu se poate identifica în sarcina pârâtei nicio faptă ilicită prin care să se fi cauzat un prejudiciu fostului angajator.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea este  neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Urmează să se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare