Inculpatul a folosit înscrisul sub semnătură privată pentru a înceta contractul de muncă al persoanei vătămate

 ROMÂNIA cod operator 2881

JUDECĂTORIA  TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. xxxxx/ 325/2017

SENTINȚA PENALĂ NR. 6308

Ședința publică din data de 17.12.2018

Instanța constituită din:

P_________ : A_____ S_____ M____

GREFIER: H___ G_______

Ministerul Public este reprezentat de procuror S____ M_______ din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind inculpatul C_______ E___ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prev. de art. 323 C .pen.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2048, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2018

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1990/13.04.2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată, a desființat ordonanța de clasare dată la data de 28.03.2017 în dosarul nr. 2608/P/2012 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani vizând infracțiunea de fals, prev. de art. 323 C .pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C .pen., față de inculpatul C_______ E___, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale în dosarul nr. 2608/P/2012 și s-a dispus începerea judecății față de inculpatul C_______ E___ pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 C .pen.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare al instanței că la data de 31.03.2012, în timp ce se afla la punctul de lucru din Franța, Route D’illiers xxxxx, persoana vătămată H_____ V_______ C_______, având calitate de angajată a S.C. E____ I______ B_______ S.R.L., a suferit un accident de muncă, astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate (f. 33-35 vol. I) precum și din atestarea din 22.05.2012 (f. 16 vol. I), fiind transportată de urgență la spital. Existența acestui incident este confirmată chiar și de inculpat, care în declarațiile sale (f. 120-121, 174-177 vol. I) a arătat că persoana vătămată a luat legătura cu acesta după producerea accidentului.

Din contractul de muncă (f. 93 vol. I) coroborat cu actul adițional (f. 125 vol. I) rezultă că persoana vătămată a fost angajata societății E____ S______ I______ B_______ S.R.L. Timișoara pentru o perioadă determinată, respectiv din data de 28.02.2012 până la data de 26.05.2012. Această perioadă a fost însă modificată prin înscrisul fals aflat la fila 102, prin care persoana vătămată ar fi solicitat încetarea contractului de muncă începând cu data de 31.03.2012. Din raportul de constatare criminalistică (f. 186-192 vol. I) rezultă că cele două date înscrise pe cererea de încetare a contractului de muncă, nu au fost executate de persoana vătămată sau de inculpat. Totodată, este evident faptul că cererea nu putea fi efectuată la data de 30.03.2012, astfel cum este înscris pe aceasta, fiind antedatată, având în vedere faptul că din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor Vladislav C_______ M____ (f. 98-99 vol. I) și D_____ V_______ E____ (f. 147-148 vol. I) rezultă că acest înscris a fost întocmit după ce a avut loc accidentul de muncă, anume după data de 31.03.2012.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere persoană vătămată (filele 6-7 d.u.p. vol 1), declarație parte vătămată (filele 33-35 d.u.p. vol 1), declarație martor Vladislav C_______ M____ (filele 98-99 d.u.p. vol 1), proces verbal de control (filele 104-106 d.u.p., vol 1); declarație S_______ R____ (fila 114 d.u.p. vol..1), proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (filele 116-117 d.u.p. vol. 1), înștiințare de plată (fila 118), declarații inculpat (filele 120-121, 174-179), declarație martor D_____ V_______ E____ (filele 147-148), referat cu propunere de terminare a urmăriri penale (filele 153-154), proces verbal de confruntare (filele 178-180, 181-182, 183-184), și alte înscrisuri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 20.04.2018 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La  termenul din 18.09.2018, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului prin care s-a dispus începerea judecății , instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C .proc.pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului.

La dosarul cauzei a fost atașata și fișa de cazier judiciar al inculpatului. 

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 19.04.2012, persoana vătămată H_____ V_______ C_______ a depus plângere penală la Poliția Municipiului V_____, județul Hunedoara, împotriva numitului C_______ E___ arătând faptul că în data de 31.03.2012, fiind angajată cu contract de muncă la S.C. E____ I______ B_______ S.R.L. Timișoara și lucrând în Franța, a suferit un accident de muncă, iar la întoarcerea în țară a aflat că i-a fost desfăcut contractul de muncă „la cererea sa” începând cu data de 31.03.2012.

Prin rezoluția din data de 22.10.2013 (f. 133 vol. I ) s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul C_______ E___ pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal din 1969 constând în aceea că C_______ E___ a completat în fals data încheierii cererii de încetare a contractului de muncă al petentei H_____ V_______ și data încetării contractului.

Prin ordonanța organului de cercetare penală din data de 08.04.2014 (f. 193 vol. I) s-a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală față de suspectul C_______ E___ din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal din 1969 în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 323 C .pen.

Prin ordonanța din data de 08.04.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani (f. 196 vol. I) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui C_______ E___ pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art. 323 C .pen.

În urma cercetărilor efectuate și având în vedere referatul organelor de cercetare penală, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 15.01.2016 dată în dosarul de urmărire penală nr. 2608/P/2012 s-a dispus clasarea cauzei privind pe inculpatul C_______ E___ pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C .pen. și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C .pen., disjungerea cauzei și trimiterea la Poliția municipiului V_____ pentru continuarea cercetărilor în vederea identificării autorilor infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se că din materialul probator administrat în cauză ulterior reluării cercetărilor în sensul dispus de judecătorul de cameră preliminară nu au rezultat elemente care să conducă la schimbarea situației de fapt.

Împotriva ordonanței de clasare din data de 15.01.2016 numita H_____ V_______ C_______ a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, plângere respinsă ca neîntemeiată prin Ordonanța de respingere a plângerii din data de 28.03.2016 dată în dosarul nr. 27/II/2/2016.

Prin încheierea penală nr. 65/CC/16.05.2016 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul XXXXXXXXXXXXX s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Petroșani și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Timișoara.

La data de 24.11.2016 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, iar prin încheierea penală nr. 3117/11.10.2016 a Judecătoriei Timișoara s-a constatat, în temeiul art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. b C.proc.pen., legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată H_____ V_______ C_______, fiind desființată ordonanța de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 15.01.2016 din dosarul nr. 2608/P/2012.

De asemenea s-a dispus trimiterea cauzei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, în vederea completării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 C .pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C .pen.

La data de 20.07.2017 a fost înregistrată, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX plângerea formulată de persoana vătămată H_____ V_______ C_______ împotriva ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nr. 43/II/2/2017 din data de 15.06.2017 de respingere a plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare din 28.03.2017 cu nr. 2608/P/2012.

Prin încheierea nr. 1990/13.04.2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată, a desființat ordonanța de clasare dată la data de 28.03.2017 în dosarul nr. 2608/P/2012 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani vizând infracțiunea de fals, prev. de art. 323 C .pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C .pen., față de inculpatul C_______ E___, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale în dosarul nr. 2608/P/2012 și s-a dispus începerea judecății față de inculpatul C_______ E___ pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 C .pen.

În fapt, la data de 31.03.2012, în timp ce se afla la punctul de lucru din Franța, Route D’illiers xxxxx, persoana vătămată H_____ V_______ C_______, având calitate de angajată a S.C. E____ I______ B_______ S.R.L., a suferit un accident de muncă, astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate (f. 33-35 vol. I) precum și din atestarea din 22.05.2012 (f. 16 vol. I), fiind transportată de urgență la spital. Existența acestui incident este confirmată chiar și de inculpat, care în declarațiile sale (f. 120-121, 174-177 vol. I) a arătat că persoana vătămată a luat legătura cu acesta după producerea accidentului.

Din contractul de muncă (f. 93 vol. I) coroborat cu actul adițional (f. 125 vol. I) rezultă că persoana vătămată a fost angajata societății E____ S______ I______ B_______ S.R.L. Timișoara pentru o perioadă determinată, respectiv din data de 28.02.2012 până la data de 26.05.2012. Această perioadă a fost însă modificată prin înscrisul fals aflat la fila 102, prin care persoana vătămată ar fi solicitat încetarea contractului de muncă începând cu data de 31.03.2012. Din raportul de constatare criminalistică (f. 186-192 vol. I) rezultă că cele două date înscrise pe cererea de încetare a contractului de muncă, nu au fost executate de persoana vătămată sau de inculpat. Totodată, este evident faptul că cererea nu putea fi efectuată la data de 30.03.2012, astfel cum este înscris pe aceasta, fiind antedatată, având în vedere faptul că din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor Vladislav C_______ M____ (f. 98-99 vol. I) și D_____ V_______ E____ (f. 147-148 vol. I) rezultă că acest înscris a fost întocmit după ce a avut loc accidentul de muncă, anume după data de 31.03.2012.

Ca urmare a activității infracționale săvârșite de către inculpat, astfel cum aceasta a fost reținută anterior, contractul de muncă al persoanei vătămate a fost considerat ca fiind încetat la data de 31.03.2012 ca urmare a aplicabilității prev. art. 55 lit. b) din Legea 53/2003 în conformitate cu care Contractul de individual de muncă poate înceta:...b) ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea , aspect ce rezultă din adresa nr. 7675/18.05.2012 a I.T.M. (f. 39 vol. I.).

Instanța nu poate reține susținerile inculpatului arătate la termenul din data de 18.09.2018 întrucât acestea nu se coroborează cu probele aflate la dosarul cauzei, respectiv declarația martorei Vladislav C_______ M____ (f. 98-99 vol. I – prin care s-a arătat că martora împreună cu inculpatul au ajuns la locul de cazare al persoanei vătămate după producerea accidentului de muncă, cererea de demisie fiind primită de inculpat pe e-mail). De altfel, chiar inculpatul a declarat în fața organelor de cercetare penală în data de 13.12.2012, că după ce a avut loc accidentul de muncă s-a deplasat la locul de cazare al persoanei vătămate cu un formular de încetare a contractului de muncă cu acordul părților, formular care fusese scris la calculator de inculpat, lăsând spațiu pentru completarea datei.

În dr ept , fapta inculpatului C_______ E___ care, cu intenție, a folosit înscrisul sub semnătură privată, constând în cerere de încetare a contractului de muncă al persoanei vătămate H_____ V_______, în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a emite decizia de încetare a contractului temporar de muncă al persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C .pen.

Potrivit art. 323 C .pen. infracțiunea de uz de fals presupune folosirea unui în scris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice .

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este realizat de către inculpat prin folosirea înscrisului sub semnătură privată, anume cererea de încetare a raporturilor de muncă ce a fost semnată de către persoana vătămată, acest înscris reprezentând un fals, deoarece este antedatat raportat la situația de fapt anterior expusă. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură un înscris sub semnătură privată, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective , infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă premeditată a inculpatului, care în calitate de administrator a folosit acest înscris pentru a înceta în mod fraudulos raportul de muncă cu persoana vătămată anterior accidentului de muncă, pentru a evita răspunderea patrimonială în acord cu reglementările dreptului muncii.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 53 C .pen. la alegerea și individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare, prev. în cuprinsul art. 74 C .pen., raportate în prezenta cauză, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Potrivit art. 74 alin. 2 C .pen., când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. 1 și pentru alegerea uneia dintre acestea.

Instanța apreciază că aplicarea față de inculpat, a unei amenzi penale, nu este în măsură a asigura scopul pedepsei, atitudinea inculpatului față de faptă urmând a fi avută în vedere la individualizarea pedepsei, precum și fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 5 dosar instanță).

În concret, instanța reține, pe de o parte, gravitatea infracțiunii comise, respectiv inculpatul C_______ E___ cu intenție a folosit înscrisul sub semnătură privată, constând în cerere de încetare a contractului de muncă al persoanei vătămate H_____ V_______, în vederea producerii de consecințe juridice, iar pe de altă parte faptul că inculpatul avea la data săvârșirii faptei vârsta de 42 de ani, dar și conduita sa în cursul procesului penal, acesta nu a fost sincer și nu a recunoscut săvârșirea faptei, prezentând declarații contradictorii organelor de cercetare penală și instanței.

Pentru aceste motive , constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către acesta, instanța în temeiul art. 323 C .pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C .proc.pen., va stabili în sarcina inculpatului C_______ E___ pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

Analizând modalitățile de executare fără detenție prevăzute de codul penal, respectiv amânarea aplicării pedepsei, renunțarea la aplicarea pedepsei și suspendarea sub supraveghere, instanța constată că , în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C .pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată , aspect pozitiv, având în vedere vârsta inculpatului și posibilitățile sale de îndreptare ca urmare a supravegherii comportamentului său.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 2 ani închisoare, mai mic decât limita de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. 2 C .pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, prezentându-se în fața organelor judiciare.

Instanța va avea în vedere și faptul că o pedeapsă a cărei executare a fost amânată nu reprezintă antecedent penal, iar în cazul revocării amânării aplicării pedepsei, pedeapsa pentru infracțiunea nou săvârșită nu se va cumula aritmetic cu cea a cărei executare a fost amânată, tratamentul sancționator aplicabil pluralității de infracțiuni astfel născute fiind supus regulilor de la concursul de infracțiuni.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 și alin. 3 C .pen. va amâna aplicarea pedepsei de 5 ( cinci ) luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C .pen.

În baza art. 85 alin. 1 C .pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere :

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C .pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) – e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Hunedoara.

În baza art. 404 alin. 3 C .proc.pen., rap. la art. 88 C .pen. va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere  sau nu execută obligațiile impuse  ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată inst anța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.

Având în vedere că prin încheierea nr. 1990/13.04.2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată, a desființat ordonanța de clasare dată la data de 28.03.2017 în dosarul nr. 2608/P/2012 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani vizând infracțiunea de fals, prev. de art. 323 C .pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C .pen., față de inculpatul C_______ E___, și s-a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. 1 C .pen., instanța nu va face aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. 3 C .proc.pen. și nu se va pronunța cu privire la desființarea înscrisului fals utilizat.

În ceea ce privește latura civilă , instanța constată că în faza de urmărire penală, persoana vătămată H_____ V_______ a arătat că se constituie parte civilă pentru suma 4300 euro și 1280 lei cu titlu de daune materiale la care se adaugă cheltuielile de transport și onorariu de avocat, și suma de xxxxx euro cu titlu de daune morale.

Conform art. 19 C .proc.pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Conform a rt. 1.349 alin. 1 și 2 C .civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (...)

Potrivit art. 1.357 C .civ., c el care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, iar în conformitate cu art. 1381 din aceeași lege organică, o rice prejudiciu dă dreptul la reparație; dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat; dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.

Art. 1.386 C .civ. prevede că r epararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Referitor la vinovăție, instanța reține dispozițiile art. 16 C .civ. care prevăd că prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă. (...); fapta este săvârșită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia să îl prevadă. Culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese.

Analizând dispozițiile legale enunțate mai sus, instanța constată că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea următoarelor condiții: a) prejudiciul; b) fapta ilicită; c) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește condiția prejudiciului, instanța reține că în doctrina juridică prejudiciul patrimonial a fost definit ca fiind o consecință dăunătoare care are valoare economică, putând fi evaluat pecuniar. În schimb, prejudiciul nepatrimonial este o consecință dăunătoare fără valoarea economică și care nu poate fi evaluată pecuniar.

În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că există aparența unui prejudiciu produs persoanei vătămate, astfel că va considera îndeplinită prima condiție a răspunderii civile delictuale cu privire la prejudiciul nepatrimonial.

Referitor la cea de a doua condiție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, instanța reține că fapta ilicită este acțiunea sau inacțiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

În speță, se constată că este întrunită această condiție având în vedere, astfel cum s-a arătat mai sus, că fapta inculpatului C_______ E___ care a acționat contrar prevederilor legale, respectiv a folosit înscrisul sub semnătură privată, constând în cerere de încetare a contractului de muncă al persoanei vătămate H_____ V_______, în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a emite decizia de încetare a contractului temporar de muncă al persoanei vătămate, constituie o faptă ilicită potrivit prev. art. 1349 și urm. C.civ.

Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, instanța reține că această condiție este întrunită. Prin utilizarea de către inculpat a cererii de încetare a contractului de muncă în vederea emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă și înregistrarea acesteia la Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv încetarea raporturilor contractuale de muncă anterior producerii accidentului de muncă a persoanei vătămate, astfel încât acesteia să nu-i fie achitate prestațiile sociale la care avea dreptul, a avut consecința directă de producere a unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate.

În cauză, instanța constată că este îndeplinită și ultima condiție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, și anume existența vinovăției inculpatului, față de cele expuse mai sus.

În ceea ce privește prejudiciul material , instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 346/2002 (în vigoare la data accidentului de muncă al persoanei vătămate) care prevăd că asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă și decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 346/2002 (în vigoare la data accidentului de muncă al persoanei vătămate), s unt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi: persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum și funcționarii publici, iar în conformitate cu prev. art. 7 alin. 1 din aceeași lege, p revederile art. 5 sunt aplicabile și angajaților români care prestează muncă în străinătate din dispoziția angajatorilor români, în condițiile legii.

Conform art. 18 lit. c din Legea nr. 346/2002 (în vigoare la data accidentului de muncă al persoanei vătămate), asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale au dreptul la următoarele prestații și servicii: indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă , iar conform art. 32 din același act normativ, asigurații beneficiază de o indemnizație pe perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale; în cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă, certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, respectiv de casa teritorială de pensii în a cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.

Art. 33 din Legea nr. 346/2002 (în vigoare la data accidentului de muncă al persoanei vătămate) prevede că cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului; în cazul asiguraților prevăzuți la art. 6, cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului; cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă în cazul urgențelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

În cauză, instanța reține că potrivit certificatului medico-legal nr. 381/C din data de 19.04.2012 (fila 49 dosar u.p. vol. I) persoana vătămată, la momentul examinării, prezenta leziuni traumatice ce pot data din data de 31.03.2012, fiind necesare 25-27 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor.

Se constată că potrivit listei cuprinzând urgențele medico-chirurgicale conform Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 631/05.12.2000, leziunile traumatice suferite de persoana vătămată nu se încadrează printre cazurile prev. de art. 33 alin. 3 din Legea nr. 346/2002, motiv pentru care instanța va analiza în continuare temeinicia sumelor solicitate de persoana vătămată cu titlu de indemnizație convenită conform contractului de muncă. Astfel, instanța constată că raportând suma de 9,22 euro/oră conform contractului de muncă temporară la o durată de lucru de 8 ore pe zi cu referire la cele 27 zile de îngrijiri medicale necesare conform certificatului medico-legal, persoana vătămată este îndreptățită la o indemnizație în cuantum de 80% din 1991,52 euro (9,22*8*27), și anume la suma de 1593,21 euro (echivalent în lei la data plății).

În ceea ce privește cheltuielile de corespondență, traduceri și transport, instanța constată că este întemeiată suma totală de 1560,77 lei (438,15 lei reprezentând cheltuieli de corespondență și traduceri, iar suma de 1122,62 lei reprezentând cheltuieli de transport), urmând a se dispune obligarea inculpatului la plata către persoana vătămată a acestei sume. Sub acest aspect s-au avut în vedere bonurile originale aflate la dosarul cauzei care atestă cheltuielile efectuate de persoana vătămată, fiind înlăturate chitanțele care nu sunt lizibile, chitanța nr. xxxxxx/19.03.2011 întrucât aceasta nu are legătură cu cauza de față, atestând o plată anterioară împrejurărilor cauzei, precum și bonurile de transport din data de 09.09.2016 din Lupeni, respectiv din data de 16.03.2016 din Lugoj întrucât, analizând actele aflate la dosarul cauzei și termenele de judecată în speță, inclusiv cu ocazia judecării plângerilor la soluțiile de netrimitere în judecată, nu s-a putut identifica cauza acestor cheltuieli și legătura acestora cu prezentul demers judiciar.

Referitor la daunele morale, instanța reține că efectul principal al răspunderii civile delictuale este nașterea unui raport juridic de obligații între autorul prejudiciului și persoana prejudiciată. Autorul prejudiciului are obligația de a repara prejudiciul, victima având dreptul corelativ la obținerea reparației.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, neexistând criterii legale prestabilite, revine instanței sarcina să examineze în concret, de la caz la caz, care ar fi întinderea acestor prejudicii. Cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o baza echitabilă.

De asemenea, instanța reține că daunele morale se disting de cele materiale prin faptul că nu se probează în mod direct, ci se stabilesc de instanța de judecată printr-o evaluare efectuată în temeiul unor prezumții judiciare simple. În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă, precum și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Principiul aplicabil este cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită, astfel încât despăgubirile să nu fie derizorii.

Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere părții civile o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, în speța de față pentru suferințele prilejuite în momentul accidentului rutier pricinuit  de către inculpat, durerea suferită, deplasările repetate pentru controale și intervenții medicale.

Referitor la acordarea daunelor morale atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit. Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv suferit de partea civilă, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Repercusiunile de ordin moral asupra părții civile sunt confirmate de probele administrate în cauză, disconfortul produs acesteia continuând și în prezent.

Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, pentru că deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, acordarea daunelor morale poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate. Această satisfacție sau ușurare nu este neapărat un efect al cuantumului sumei acordate, deși nici acest aspect nu este de neglijat, cât mai ales un efect al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată părții civile .

Având în vedere toate aceste elemente, instanța apreciază că un cuantum rezonabil al compensației morale este de 1500 euro, suma de 10.000 euro nefiind justificată prin raportare la prejudiciul produs efectiv părții civile. Astfel, instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă H_____ V_______ C_______ și va obliga inculpatul să plătească acesteia suma de 1500 euro reprezentând compensații bănești pentru prejudiciu nepatrimonial (daune morale).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 397 alin. 1 C .proc.pen. coroborat cu art. 19 cu apl. art. 25 C .proc.pen. cu referire la art. 1349 și urm. C.civ., coroborate cu art. 32 și art. 33 din Legea nr. 346/2002, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H_____ V_______ C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în loc. V_____, ______________________, jud. Hunedoara, și va obliga inculpatul la plata sumei de 1560,77 lei cu titlu de cheltuieli de corespondență, transport și traduceri, a sumei de 1593,21 euro (echivalent în lei la data plății) reprezentând contravaloarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și a sumei de 1500 euro (echivalent în lei la data plății) reprezentând daune morale. Va respinge în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.

În temeiul art. 276 alin. 1, 2 și 4 C .proc.pen., având în vedere și soluția ce urmează a se pronunța în cauză, instanța va obliga inculpatul C_______ E___ la plata sumei de 2200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă H_____ V_______, reprezentând onorariu avocat.

În temeiul art. 274 alin. 1 C .proc.pen. va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art. 323 C .pen. cu aplicarea art. 396 alin. 1 și 2 C .proc.pen., stabilește în sarcina inculpatului C_______ E___, CNP xxxxxxxxxxxxx, născut în data de 05.08.1970 în comuna P__, _________________________, fiul lui E___ și L_______, cu domiciliul în comuna P__, _________________, jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 83 alin. 1 și alin. 3 C .pen. amână aplicarea pedepsei de 5 ( cinci ) luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C .pen.

În baza art. 85 alin. 1 C .pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere :

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C .pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune Hunedoara.

În baza art. 404 alin. 3 C .proc.pen., rap. la art. 88 C .pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.

În temeiul art. 397 alin. 1 C .proc.pen. coroborat cu art. 19 cu aplic. art. 25 C .proc.pen. cu referire la art. 1349 și urm. C.civ., coroborate cu art. 32 și art. 33 din Legea nr. 346/2002, instanța admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H_____ V_______ C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în loc. V_____, ______________________, jud. Hunedoara, și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1560,77 lei cu titlu de cheltuieli de corespondență, transport și traduceri, a sumei de 199,15 euro (echivalent în lei la data plății) reprezentând contravaloarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și a sumei de 1500 euro (echivalent în lei la data plății) reprezentând daune morale.

Respinge în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.

În temeiul art. 276 alin. 1, 2 și 4 C .proc.pen., obligă inculpatul C_______ E___ la plata sumei de 2200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă H_____ V_______, reprezentând onorariu avocat.

În temeiul art. 274 alin. 1 C .proc.pen. dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2018

Domenii speta

Spete similare