Mandat european de arestare. Executarea pedepsei închisorii. Cetăţean străin, cu o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Informarea persoanei de data şi locul dezbaterii procesului, consemnată în conţinu

Mandat european de arestare. Executarea pedepsei închisorii. Cetăţean străin, cu o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Informarea persoanei de data şi locul dezbaterii procesului, consemnată în conţinutul mandatului. Principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce. Lipsa acordului persoanei solicitate de a executa pedeapsa în România. Inadmisibilitatea recunoaşterii, pe cale incidentală, a hotărârii penale. Consecinţe

-Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), art. 4a

-Decizia - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, considerentul (8)

-Legea nr. 302/2004, art. 98 alin. (2) lit. c) şi i) şi alin. (3), art. 155 alin. (1) lit. d) şi alin.(2)

1. Nu este incident motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr.302/2004, care transpune dispoziţiile art.4a din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), în cazul în care, potrivit conţinutului mandatului european de arestare (pct.3.2.), persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, dar a fost informată de data şi locul dezbaterii procesului, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie din oficiu, pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces.

Instanţa de executare a mandatului european de arestare nu poate cenzura modalitatea de completare a mandatului european de arestare de către autoritatea emitentă şi nu poate contesta cele consemnate de aceasta (întrucât nu este prevăzută de lege o asemenea posibilitate şi ar fi şi în contradicţie vădită cu principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce).

2. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr.302/2004, rezultă că în situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, posibilitatea refuzării executării mandatului european de arestare, cu recunoaşterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, este un beneficiu recunoscut de lege în favoarea persoanei solicitate, de natură a asigura un just echilibru între necesitatea executării pedepselor stabilite prin hotărâri penale definitive pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene şi sporirea șanselor de reabilitare socială ale persoanei condamnate, prin executarea pedepsei într-un stat față de care aceasta are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice sau de alt tip (v. considerentul (8) din Decizia - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, transpusă de România prin Titlul VI din Legea nr. 302/2004).

Prin urmare, pornind de la această interpretare, coroborând dispoziţiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu cele privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătorești străine din acelaşi act normativ [art. 155 alin. (1) lit. d) şi alin. (2)], nu poate fi refuzată executarea mandatului european de arestare şi nu se poate proceda, pe cale de consecință, la recunoaşterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, în absenţa consimţământului persoanei solicitate sub acest din urmă aspect, persoană care în cauză a refuzat expres recunoaşterea hotărârii şi executarea pedepsei în România.

(Secţia a II-a penală, sentinţa penală nr. 169/F din data de 07.08.2018,

 definitivă dec. pen. nr. 702 din 23 august 2018 a Î.C.C.J., s.pen., prin care s-a luat act de retragerea contestaţiei persoanei solicitate)

La data de 13.07.2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 5573/2/2018, sesizarea nr. 1670/II-5/2018 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind arestarea provizorie pe baza semnalării în Sistemul de Informații Schengen și în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 23.01.2018 de autorităţile din Italia, precum şi predarea persoanei solicitate G.S., cetăţean italian.

Persoana solicitată a fost prezentată în faţa procurorului la data de 12.07.2018, procurorul dispunând măsura reţinerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 12.07.2018 până la data de 13.07.2018, persoanei solicitate fiindu-i aduse la cunoştinţă existenţa mandatului şi infracţiunile care au determinat emiterea acestuia de către autorităţile din Italia, şi a fost prezentată instanţei de judecată la termenul din 13.07.2018.

Prin Încheierea din 13.07.2018, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 9 din Decizia cadru JAI/584/2002, instanţa a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate G.S., pentru o perioadă de 15 zile, respectiv de la data de 13.07.2018 până la data de 27.07.2018 inclusiv, fixând termen la data de 19.07.2018, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română a acestuia.

La termenul din 19.07.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr.302/2004 republicată, judecătorul a verificat identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege - italiană -, mandatul european de arestare.

Asistenţa juridică a persoanei solicitate a fost exercitată, în faţa Curţii, de către avocaţi aleşi de aceasta şi totodată, prin grija instanţei, a fost asigurată și prezenţa unui interpret de limbă italiană.

Prin încheierea de şedinţă din 19.07.2018, Curtea, în temeiul art.103 alin. (8) din Legea nr.302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate G.S. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 19.07.2018 şi până la data de 17.08.2018, inclusiv.

În şedinţa publică din data de 19.07.2018, după ce i-a fost înmânat mandatul european de arestare în limba italiană, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea şi a solicitat o copie certificată a hotărârii prin care s-a pronunţat pedeapsa ce face obiectul mandatului european de arestare, emisă de Curtea de Apel din Milano la 04.04.2017.

La acelaşi termen de judecată, Curtea a solicitat autorităţii emitente a mandatului european de arestare să înainteze o copie certificată a hotărârii prin care s-a pronunţat pedeapsa ce face obiectul mandatului european de arestare, emisă de Curtea de Apel din Milano la 04.04.2017, precum şi actul prin care s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 1.000 euro amendă, la data de 21.12.2017, şi să precizeze dacă pedeapsa pentru executarea căreia este solicitată predarea cetăţeanului italian G.S. este pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare sau pedeapsa de 12 ani închisoare şi dacă celelalte pedepse care aparent au fost cumulate prin actul din 21.12.2017 au făcut obiectul vreunui mandat european de arestare.

În consecinţă, autoritatea emitentă a comunicat Curţii înscrisurile solicitate (…), precizând totodată că pedeapsa pentru executarea căreia este solicitată predarea cetăţeanului italian G.S. este pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare (…).

La termenul din 7.08.2018, persoana solicitată G.S. a precizat că nu consimte la predarea către autorităţile judiciare italiene, situaţie în care Curtea a procedat la ascultarea acesteia, potrivit art.103 alin.7 din Legea nr.302/2004 republicată, declaraţia fiind ataşată la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Împotriva persoanei solicitate G.S. a fost emis un mandat european de arestare la data de 23.01.2018, de către Parchetul General al Republicii din Milano (Italia), reţinându-se săvârşirea a patru infracţiuni, prevăzute de art. 416 C.pen. italian; art. 110, art. 178 aliniatul 1 lit. b) şi c) şi aliniatul 2 din Decretul - Lege nr. 42/2004; art.110, 81 CPV, art. 640 C.pen. italian; art.110, art.112, 81 CPV, 178 alin. (1) literele b) şi c) şi aliniatul (2) din Decretul - Lege nr. 42/2004 (…).

Persoana solicitată G.S. a fost judecată în lipsă şi condamnată la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, prin „sentinţa nr. 2476/2017 RG 1085/2017 RGNR 41470/2009 emisă în data de 4/04/2017 de către Curtea de Apel din Milano, secţia a V-a, irevocabilă din data de 23.11.2017” (fiind informată de data şi locul dezbaterii procesului, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie din oficiu, pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces, potrivit conţinutului mandatului european de arestare – pct.3.2.).

În mandatul european de arestare, la rubrica b), este indicată ca decizie pe care se întemeiază mandatul european de arestare „ordonanţa de unificarea pedepselor concurente nr.1482/2017 emisă în data de 21-12-2017 de către Parchetul General al Republicii din Milano”, iar la pct.2 („Hotărârea judecătorească definitivă şi executorie”) - „sentinţa nr. 2476/2017 RG 1085/2017 RGNR 41470/2009 emisă în data de 4/04/2017 de către Curtea de Apel din Milano, secţia a V-a, irevocabilă din data de 23.11.2017”.

De asemenea, la rubrica c) – „Informaţii privind durata pedepsei”, după ce la pct.1 („Durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiune sau infracţiuni”) se menţionează „de la 3 la 7 ani”, iar la pct. 2 („Durata pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate| aplicate”) - „cinci ani şi şase luni închisoare”, la pct.3. – „Pedeapsa care a rămas de executat” se precizează: „cinci ani şi şase luni închisoare (sentinţa este cuprinsă în cumulul de pedepse emis în data de 21.12.2017 de către acest Oficiu, iar pedeapsa reziduală este aceea de 12 ani de închisoare şi una mie euro de amendă)”.

Potrivit informaţiilor comunicate la data de 24.07.2018 (…), pedeapsa pentru executarea căreia este solicitată predarea cetăţeanului italian G.S. este pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa nr. 2476/2017 RG 1085/2017 RGNR 41470/2009 emisă în data de 4/04/2017 de către Curtea de Apel din Milano, secţia a V-a, irevocabilă la data de 23.11.2017 (în traducerea în limba română de la fila 46 fiind transcris în mod evident greşit cifra „5” în loc de „6” din dreptul cuvântului „luni” – „M 6” în înscrisul în italiană).

Mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate G.S. îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, infracţiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată în Italia, sancţionate de legea statului respectiv cu pedeapsa închisorii de până la 7 ani, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 1 şi pct. 19 şi 20 din Legea nr. 302/2004 republicată, condiţie care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele prezentate sunt incriminate şi de legea penală română, ca infracţiuni de constituire a unui grup infracţional organizat (prevăzută de art. 367 C.pen.) şi, respectiv, de înşelăciune[prevăzută de art.244 alin. (1) şi (2) C.pen.].

Totodată, Curtea constată că în speţă, nu este incident niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 alin.(1) şi (2) din Legea nr.302/2004 republicată.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, invocat de persoana solicitată:

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, „Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (…): când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent: (…) (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv”.

Dispoziţiile legale menţionate le transpun pe cele ale art. 4a din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (…), de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces.

Potrivit conţinutului mandatului european de arestare (pct. 3.2.), persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, dar a fost informată de data şi locul dezbaterii procesului, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie din oficiu, pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces.

Prin urmare, autoritatea emitentă a indicat ca fiind incidentă una dintre dispoziţiile de excepţie de la motivul de refuz al executării prevăzut la art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr.302/2004. 

Pe lângă faptul că instanţa de executare a mandatului european de arestare nu poate cenzura modalitatea de completare a mandatului european de arestare de către autoritatea emitentă şi nu poate contesta cele consemnate de aceasta (întrucât nu este prevăzută de lege o asemenea posibilitate şi ar fi şi în contradicţie vădită cu principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce), chiar din declaraţia persoanei solicitate rezultă realitatea celor menţionate în conţinutul mandatului, aceasta arătând că a fost arestată la domiciliu în cauza finalizată cu hotărârea de condamnare pronunţată în lipsă, iar ulterior punerii în libertate a părăsit Italia, ţinând însă legătura cu avocatul său. Prin urmare, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, invocate de apărare. Susţinerile persoanei solicitate în sensul că avocatul său nu ar fi reprezentat-o în mod loial şi nu ar fi informat-o corect despre cursul procesului nici nu sunt dovedite, nici nu pot face obiectul vreunei verificări în prezenta procedură şi nici nu pot avea drept consecinţă reţinerea motivului de refuz al executării prevăzut la art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr.302/2004, invocat de asemenea de persoana solicitată:

La termenul din 19.07.2018 persoana solicitată, cetăţean italian, a arătat că trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, depunând la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens.

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, „Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (…): c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent”.

În continuare, art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevede că „În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. (…).”

Curtea consideră că, în situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, posibilitatea refuzării executării mandatului european de arestare, cu recunoaşterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, este un beneficiu recunoscut de lege în favoarea persoanei solicitate, de natură a asigura un just echilibru între necesitatea executării pedepselor stabilite prin hotărâri penale definitive pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene şi sporirea șanselor de reabilitare socială ale persoanei condamnate, prin executarea pedepsei într-un stat față de care aceasta are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice sau de alt tip (v. considerentul (8) din Decizia - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, transpusă de România prin Titlul VI din Legea nr. 302/2004).

Prin urmare, pornind de la această interpretare, coroborând dispoziţiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu cele privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătorești străine din acelaşi act normativ [art. 155 alin. (1) lit. d) şi alin. (2)], Curtea apreciază că nu poate refuza executarea mandatului european de arestare şi nu poate proceda, pe cale de consecință, la recunoaşterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, în absenţa consimţământului persoanei solicitate sub acest din urmă aspect, persoană care în cauză a refuzat expres recunoaşterea hotărârii şi executarea pedepsei în România.

În aceste condiţii, deşi persoana solicitată nu a consimţit la predarea către autorităţile judiciare italiene, Curtea constată că motivele invocate de acesta în justificarea acestei poziţii nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Curtea reamintește, în această privinţă, că în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european, instanţa de executare nu analizează în niciun mod fondul cauzei. Mandatul european de arestare reprezintă o decizie emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.

În ceea ce priveşte presupusul denunţ formulat de persoana solicitată și înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie (cu privire la care nu a depus nicio dovadă), acesta nu poate fi avut în vedere de Curte pentru pronunţarea unei soluţii de refuz al predării, chiar dacă acest lucru ar corespunde realităţii, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de lege; altfel, orice persoană solicitată ar putea iniţia, în acest mod, cercetări penale în statul solicitat în care se află, pentru a evita predarea.

Drept urmare, Curtea va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi va dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.01.2018, de către Parchetul General al Republicii din Milano - Italia, privind pe persoana solicitată G.S., cetăţean italian.

Va dispune arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 7.08.2018 până la data 5.09.2018 inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest, în vederea executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare ce face obiectul prezentului mandat, la care a fost condamnat prin sentinţa nr. 2476/2017 RG 1085/2017 RGNR 41470/2009 emisă în data de 4/04/2017 de către Curtea de Apel din Milano, secţia a V-a, irevocabilă la data de 23.11.2017, cu respectarea regulii specialităţii.

Va constata că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore, arestată provizoriu şi arestată în vederea predării în baza mandatului european de arestare de la data de 12.07.2018 la zi.

În baza art. 103 alin.(13) din Legea nr. 302/2004 republicată, va dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Va dispune comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R., în condiţiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 275 alin. (3) C.pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare