Plangere contraventională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. …../305/2016

DECIZIA CIVILĂ NR. 456/A

Şedinţa publică din data de 11 iulie 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …………….

JUDECĂTOR: …………………

GREFIER: ……………………….

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. pentru subunitatea sa Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN în contradictoriu cu intimatul C.I., împotriva sentinţei civile nr. 347/23.02.2017, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ……/305/2016,  având ca obiect plângere contravenţională.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 20 iunie 2017, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată,  parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 4 iulie, respectiv pentru data de astăzi.

TRIBUNALUL

Sentinţa pronunţată de judecătorie.

Prin sentinţa civilă cu nr 347/23.02.2017 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe s-au dispus următoarele:

- admiterea plângerii formulată de petentul C.I. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. 0425807/06.09.2016 încheiat de intimata CNADNR SA – CESTRIN şi în consecinţă, anularea acestuia, cu  exonerarea  petentului de la plata amenzii contravenţionale aplicate.

Motivele pe care se întemeiază sentinţa judecătoriei.

În considerentele hotărârii pronunţate instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei contestat petentul a fost sancţionat cu amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 15.03.2016 ora 19.25, locul DN 13 Km 16 +650 m, Feldioara, judeţ. Braşov, autovehiculul ......... a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.

Din înscrisurile depuse la dosar de petent a rezultat că, la data de 16.08.2010 a vândut auto ......... numitului C. D., încheind contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, auto fiind radiat din evidenţele fiscale la aceeaşi dată, transferul proprietăţii făcându-se la predarea bunului mobil, astfel că, în fapt, cumpărătorul a devenit şi deţinătorul autovehiculului, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta, principala obligaţie fiind aceea de înmatriculare a auto pe numele său şi de aici şi plata tarifului de drum (rovinietă), obligaţie pe care evident nu şi-a îndeplinit-o.

Potrivit art. 7 OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului, ca deţinător sau utilizator al autoturismului; deţinător al vehiculului, din punct de vedere juridic, este orice persoană care se comportă ca proprietar, de altfel transferul proprietăţii unui bun mobil se realizează odată cu plata preţului și predarea bunului, fără a necesita îndeplinirea vreunei alte condiţii de valabilitate.

Potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001 - constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, prevăzută de lege; răspunderea contravenţională fiind o formă de răspundere personală.

Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat dreptul de proprietate s-a transferat de la petent, neputând fi angajată răspunderea sa contravenţională pentru neplata tarifului de utilizare a drumului, obligaţie ce s-a născut în persoana deţinătorului autovehiculului vândut, petentul neavând calitatea de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa.

Astfel că, instanţa a constatat că, deşi fapta contravenţională există, aceasta nu a fost săvârşită de petent, angajarea răspunderii sale contravenţionale prin procesul verbal încheiat de intimată fiind nelegală, motive pentru care, instanţa a admis plângerea petentului şi a dispus anularea procesului verbal şi exonerarea lui de la plata amenzii.

Calea de atac declarată împotriva sentinţei.

Sentinţa a fost atacată  cu apel de către intimata-apelantă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, solicitându-se schimbarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond, în sensul respingerii plângerii contravenţionale.

În motivarea apelului se invocă următoarele critici:

-greşita reţinere de către instanţa de fond a lipsei de vinovăţie a petentului în săvârşirea contravenţiei descrisă în procesul-verbal atacat.

Din analiza art. 7 şi 8 , coroborate cu cele cuprinse în art 1 alin 1 pct B din OG nr 15/2002 rezultă cu claritate că responsabilitatea achitării rovignetei revine persoanei înscrisă în cartea de identitate a autoturismului ca deţinător sau utilizator, indiferent de persoana care conduce maşina. Chiar dacă în speţă maşina a fost vândută anterior constatării contravenţiei, dacă vechiul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN. Atâta timp cât petentul figurează ca şi proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare şi în evidenţele Serviciului Public Regim permise de Conducere, iar nici o altă persoană nu este menţionată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din OG nr 15/2002, susţine apelanta. Un vânzător diligent are la dispoziţie suficiente mijloace juridice pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, chiar şi în situaţia unui cumpărător de rea-credinţă (de exemplu acţiunea în constatare urmată de demersuri către instituţiile abilitate, acţiunea în regres împotriva cumpărătorului). Au fost invocate şi cele statuate de ÎCCJ prin decizia nr 43/2016, precum şi deciziile Curţii Constituţionale cu nr 623/2012, 217/2013, 459/2015.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 Cod procedură civilă.

Apărările formulate faţă de cererea de apel.

Prin întâmpinarea depusă la fila 13 din dosar, intimatul  a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

 În cuprinsul acestei întâmpinări se arată că subiect active al contravenţiei reţinută în procesul-verbal ce face obiectul litigiului poate fi numai persoana care utilizează efectiv autovehiculul, deci şoferul surprins în trafic fără plata rovinietei. În aceste condiţii, în care a fost vândută maşina anterior constatării faptei contravenţionale, nu îi poate fi imputată petentului neplata taxei de drum.

Probe administrate în apel.

În apel, nu s-au administrat noi probe.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei  de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, conform considerentelor ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Tribunalul reţine, în primul rând că, potrivit art. 1 din OG nr 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin Hotărâre a Guvernului.

În speţă, fapta imputată petentului este cea prevăzută de art.8 alin. 1 din OG 15/2002 şi constă în aceea că vehiculul cu nr. de înmatriculare …………… aparţinând petentului a fost identificat în trafic circulând , la data de 15.03.2016, fără plata rovignetei.

Analizând cerinţele textului legal în baza căruia a fost sancţionată  petentul, tribunalul apreciază că potrivit prevederilor art.1 din O.G nr.15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de trecere  revine utilizatorului, definit de art.2 lit. b din acelaşi act normativ drept persoana care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

 Pentru a putea avea calitatea de subiect activ al contravenţiei ce face obiectul cauzei, legiuitorul a stipulat două condiţii cumulative: aceea de a fi înscris în certificatul de înmatriculare al autovehiculului şi cea de a avea în proprietate maşina.

Raportând aceste prevederi legale la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, se constată că cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită, deoarece  petentul odată cu vânzarea autovehiculului  la  data de 16.08.2010 şi-a pierdut calitatea de proprietar al autovehiculului, proprietatea fiind transmisă  cumpărătorului C. D.

Aprecierile judecătoriei constând în aceea că obligaţia de achitare a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale nu era în sarcina petentului, sunt legale şi temeinice.

Susţinerile apelantei referitoare la lipsa de diligenţă a petentului, în sensul că aceasta nu a întreprins demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, sunt lipsite de relevanţă faţă de cele rezultate din norma legală mai sus analizată.

De asemenea sunt nefondate şi argumentele referitoare la existenţa unor considerente sau dispoziţii obligatorii ale Curţii Constituţionale sau ale ÎCCJ prin deciziile invocate, cu privire la răspunderea proprietarului maşinii în cazul constatării unei contravenţii de felul celei ce face obiectul prezentei cauze. Contrar celor susţinute de apelantă, prin decizia nr 459/2015, Curtea Constituţională a statuat că:“prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancţionată contravenţional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârşirii contravenţiei, nu întrunea condiţiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi a fi sancţionată în consecinţă”.

În prezenta speţă, astfel cum s-a arătat anterior, prezumţia legală că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare era şi utilizatorul maşinii a fost răsturnată prin probele administrate de petent.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază criticile invocate de apelantă ca fiind nefondate, apelul urmând a fi respins în temeiul art. 480 alin 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta  Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică, ORC ……….., CUI …………., cu sediul în …………………………, în contradictoriu cu intimatul C.I., CNP ……………., domiciliat în …………………, împotriva sentinţei civile nr 347/23.02.2017  pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, sentinţă pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunţată azi, 11.07.2017, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

pentru PREŞEDINTE pentru  JUDECĂTOR  pentru GREFIER

Domenii speta

Spete similare