Raporturi de muncă

-Acţiune în răspundere patrimonială formulată împotriva unui salariat angajat în baza unui contract de muncă temporară; lipsa dovezii din care să reiese că în patrimoniul reclamantei, în calitate de agent de muncă temporară s-a creat un prejudiciu, urmare a faptei salariatei de a nu se conforma obligaţiei de a anunţa intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile mai înainte; din interpretarea dispoziţiilor art.254 alin.1 Codul muncii rezultă că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia salariatului, condiţii care trebuie dovedite de către angajator; incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.91 alin.1 şi alin.2 lit. f Codul muncii potrivit căruia „Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă; contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul”, precum şi a art. 88 pct.1 Codul muncii, republicat care prevede că „Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă”;  având în vedere că în contractul de punere la dispoziţie de personal nr.107/01.08.2017 nu s-a menţionat nicio sumă care să reprezinte valoarea contractului, deci a comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, iar reclamanta, care are calitatea de agent de muncă temporară nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu, urmare a faptei pârâtei de a părăsi locul de muncă şi de a abandona persoana care avea nevoie de ajutor, fără să anunţe intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile mai înainte, se apreciază că în cauză nu este îndeplinită una dintre condiţiile necesare pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a pârâtei, respectiv aceea a prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului, prejudiciu care trebuie să fie cert, determinat şi determinabil pentru a fi apt să atragă răspunderea patrimonială a salariatului.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 22.06.2018

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 08.01.2018 reclamanta SC A E J SRL a chemat în judecată pârâta A M, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1300 euro.

În fapt, reclamanta a arătat că SC AEJ SRL este agent de muncă temporară şi are ca obiect de activitate punerea la dispoziţie de personal utilizatorului din I, VASC, în baza contractului de punere la dispoziţie de personal nr.107/01.08.2017.

Pârâta a semnat contractul de muncă temporară nr. 286/01.08.2017, cu angajatorul din R, pentru a presta activitatea de îngrijitor la domiciliu, la semnarea unui astfel de contract angajații semnând şi fișa postului întocmită de angajator, precum şi fişa postului - modelul ITM M.

În data de 17.12.2017 pârâta a părăsit locul de muncă abandonând persoana care avea nevoie de ajutor şi sustrăgând din casă mai multe obiecte de valoare.

Reclamanta a susţinut că pârâta nu s-a conformat obligaţiei de a anunţa intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile înainte, menţionând că au fost situaţii când a fost anunţată despre această intenţie cu mai puţin de 20 de zile, însă cunoscând în timp util, a rezolvat problemele şi nu a avut pretenţii de la persoanele vinovate de nerespectarea acestui termen.

De asemenea, a susţinut că prejudiciul adus angajatorului constă în publicitatea negativă adusă utilizatorului care a condus la situaţia de a nu mai putea angaja alte persoane la familia unde activase pârâta, la locul de muncă contractul utilizatorului cu beneficiarului fiind de 1300 euro/lună, prejudiciu care se încadrează în categoria câştigului nerealizat.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii.

În procedura regularizării s-a solicitat reclamantei să indice obiectul cererii de chemare în judecată în sensul de a se arăta dacă aceasta este o acţiune în răspundere patrimonială ori o acţiune în constatare, dacă se solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, în caz afirmativ să se precizeze ce reprezintă suma respectivă şi să se indice valoarea ei în lei, ori dacă obiectul acţiunii constă în aceea de a se constata că pârâta nu s-a conformat unei anumite obligaţii stabilite de reclamantă. 

Ca urmare, reclamanta a depus la dosar un răspuns prin care a arătat că prin prezenta acţiune solicită obligarea pârâtei la plata prejudiciului creat ca urmare a faptului că nu s-a conformat obligaţiei de a anunţa intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile mai înainte, evaluat la suma de 1300 euro, menţionând că prejudiciul constă, în principal, în pierderea unui loc de muncă prin încetarea unui contract al firmei încheiat între utilizator şi beneficiar, care era de 1300 euro/lună.

Conform art.201 alin.1 Cod procedură civilă, acţiunea, precizarea de acţiune şi înscrisurile anexate au fost comunicate în copie pârâtei, care nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 13.03.2018 instanţa a pus în vedere apărătorului reclamantei să dezvolte motivele de fapt ale acţiunii, în sensul de a arăta care este modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, având în vedere că din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu reiese ce reprezintă în concret suma de 1300 euro pretinsă de reclamantă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2018 s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform dispoziţiilor art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reţinându-se că nici una dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 11.04.2018 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la care a anexat precizare de acţiune şi un contract de serviciu la domiciliu pentru persoana cu calitate de asociat al cooperativei, cererea de repunere pe rol fiind admisă prin încheierea de şedinţă din data de 08.05.2018.

 Prin precizarea de acţiune reclamanta şi-a majorat cuantumul pretenţiilor, arătând că modifică valoarea pretinsă a prejudiciului de la suma de 1300 euro la 1400 euro.

Totodată, a răspuns solicitărilor instanţei referitor la dezvoltarea motivelor de fapt ale acţiunii şi a mai arătat că, în drept, îşi întemeiază pretenţiile pe prevederile art.254 alin1 Codul muncii, precum şi pe cele ale contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, lit.L - alte clauze lit.e.

La solicitarea apărătorului reclamantului a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei, dispunându-se citarea acesteia cu menţiunea de a se prezenta la interogatoriu, însă pârâta nu s-a prezentat.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile  legale incidente în materie, Tribunalul  constată şi reţine următoarele:

Pârâta A M a fost angajata societăţii reclamante SC A E J SRL, având meseria de îngrijitor la domiciliu, în baza contractului de muncă temporară nr. 286/01.08.2017 (fila 5 dosar), începând cu data de 03.08.2017 şi până la data de 18.12.2017, când s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în temeiul art.61 lit.a Codul muncii, conform deciziei nr.105/18.12.2017 emisă de societatea reclamantă (fila 50 dosar).

Prin acţiunea dedusă judecăţii, aşa cum a fost precizată, se solicită obligarea pârâtei AM la plata sumei de 1400 euro reprezentând prejudiciul creat ca urmare a faptului că nu s-a conformat obligaţiei de a anunţa intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile mai înainte, susţinând că prejudiciul constă, în principal, în pierderea unui loc de muncă prin încetarea unui contract al firmei încheiat între utilizator şi beneficiar şi că temeiul de drept al acţiunii îl constituie prevederile art.254 alin1 Codul muncii, precum şi cele ale contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, lit.L - alte clauze lit.e.

Analizând solicitarea reclamantei în raport de probele administrate în cauză, instanţa  constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art.254 alin.1 Codul muncii republicat, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesar să  fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia salariatului.

Aceste condiţii trebuie dovedite de către angajator şi numai întrunirea lor cumulativă  atrage răspunderea  patrimonială a salariatului.

De asemenea, pentru a fi apt să atragă răspunderea salariatului, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele trăsături: să fie cert, determinat şi determinabil.

Raportând dispoziţiile legale susmenţionate care reglementează condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaţilor  la speţa dedusă judecăţii, se apreciază că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiţii.

În acest sens se reţine că în ceea ce priveşte prima condiţie necesară pentru a se angaja răspunderea patrimonială a unui salariat, este aceea a calităţii de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba.

În speţă, societatea reclamantă a făcut dovada că pârâta A M a fost angaja acesteia în baza contractului de muncă temporară nr. 286/01.08.2017, însă nu a făcut dovada faptului că în patrimoniul ei s-a creat un prejudiciu, urmare a faptei pârâtei de a nu se conforma obligaţiei de a anunţa intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile mai înainte.

Reclamanta a arătat în răspunsul de la fila 20 şi în precizarea de acţiune de la fila 36 că prejudiciul constă, în principal, în pierderea unui loc de muncă prin încetarea unui contract al firmei încheiat între utilizator şi beneficiar, care era în valoare de 1300 euro, ulterior menţionând că valoarea prejudiciului este de 1400 euro.

Prin urmare, reclamanta nu face referire la un prejudiciu creat în patrimoniul ei, ci la un prejudiciu care constă în pierderea unui loc de muncă prin încetarea unui contract al firmei încheiat între utilizator şi beneficiar.

Totodată, depune la dosar contractul încheiat între utilizator şi beneficiar intitulat  „contract de serviciu la domiciliu pentru persoana cu calitate de asociat al cooperativei”, tradus din limba italiană (fila 41 dosar), contract ce are ca obiect prestarea serviciului de asistenţă la domiciliu, din cuprinsul căruia reiese că pentru serviciul furnizat a fost stabilită de comun acord o compensaţie de 1400 euro.

 Aşa fiind, se reţine că suma  de 1400 euro reprezintă de fapt prejudiciul pe care l-a suferit utilizatorul prin aceea că beneficiarul nu i-a mai plătit compensaţia de 1400 euro prevăzută în contract, urmare a faptului că pârâta a părăsit locul de muncă, abandonând persoana care avea nevoie de ajutor, fără să anunţe intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile mai înainte, aşa cum susţine reclamanta în acţiune.

De asemenea, reclamanta a depus la dosar şi contractul de punere la dispoziţie de personal nr.107/01.08.2017 încheiat între reclamanta SC A E J SRL, în calitate de agent de muncă temporară şi VASC, în calitate de utilizator, iar la art.4 pct.1 din acest contract referitor la preţul contractului – valoarea contractului, nu este menţionată nici o sumă care să reprezinte valoarea contractului.

Or, art.91 alin.1 şi alin.2 lit. f Codul muncii prevede că „Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă; contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul”, iar potrivit art. 88 pct.1 Codul muncii, republicat „Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă”.

Având în vedere că în contractul de punere la dispoziţie de personal nr.107/01.08.2017 nu s-a menţionat nicio sumă care să reprezinte valoarea contractului, deci a comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, iar reclamanta, care are calitatea de agent de muncă temporară nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu, urmare a faptei pârâtei de a părăsi locul de muncă şi de a abandona persoana care avea nevoie de ajutor, fără să anunţe intenţia de a părăsi locul de muncă cu 20 de zile mai înainte, instanţa apreciază că în cauză nu este îndeplinită una dintre condiţiile necesare pentru a fi angajată  răspunderea patrimonială  a pârâtei, respectiv aceea a prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului, prejudiciu care trebuie să fie cert, determinat şi determinabil pentru a fi apt să atragă răspunderea patrimonială a salariatului.

Referitor la prevederea de la lit.L - alte clauze lit.e din contractul individual de muncă nr. 286/01.08.2017 invocată de reclamantă ca temei de drept al cererii de chemare în judecată, potrivit căreia „Salariatul temporar răspunde pecuniar pentru prejudiciile produse angajatorului temporar sau utilizatorului prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu ori prin părăsirea locului de muncă fără a anunţa cu 20 de zile înainte intenţia; situaţii care conduc la pierderea beneficiarilor de servicii, care ulterior renunţă la serviciile utilizatorului şi apelează la serviciile altor firme sau persoane”, instanţa constată că nu poate fi reţinută, atât timp cât, reclamanta nu a făcut dovada  producerii unui prejudiciu în patrimoniul ei, aşa cum cer de altfel şi dispoziţiile din contract enunţate anterior, prejudiciu care trebuie să fie cert, determinat şi determinabil pentru a fi apt să atragă răspunderea patrimonială a salariatului.

În ceea ce priveşte dovedirea celorlalte elemente necesare pentru a fi angajată răspunderea patrimonială  a pârâtei, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia salariatului, instanţa constată că apărătorul reclamantei a depus la dosar înscrisuri şi a mai solicitat proba cu martori şi interogatoriu, însă ulterior, faţă de faptul că pârâta a fost citată cu menţiunea de a se prezenta la interogatoriu şi nu s-a prezentat, a apreciat că nu se mai impune audierea martorului şi nu a mai formulat o cerere în acest sens.

Se reţine, însă că, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesar să  fie îndeplinite cumulativ toate condiţiile cerute de dispoziţiile art.254 Codul muncii, condiţii care trebuie dovedite de către angajator, numai întrunirea lor cumulativă  atrăgând răspunderea  patrimonială a salariatului.

Or, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a pârâtei, din probele administrate în cauză nereieşind că în evidenţele contabile ale acesteia s-ar fi înregistrat vreun prejudiciu.

 Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că acţiunea precizată, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.2457/02.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul  declarat de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare