Daune morale si materiale

 Deliberând asupra apelului  constată următoarele:

Prin sentinţa civilă  nr.X din 10.05.2018 pronunţată de Judecătoria  Slatina în dosar nr. X/311/2017 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul S C în contradictoriu cu pârâtul C D.

A obligat pârâtul C D la plata în favoarea  reclamantului S C a sumei de 15.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

A obligat  pârâtul la plata cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de 855 lei către reclamantul S C.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a constat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.10.2017 sub nr. X/311/2017, reclamantul S C, în contradictoriu cu pârâtul C D, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună obligarea  pârâtului C D la plata  sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale si a sumei de 1000 lei daune materiale, produse ca urmare a agresiunii provocate de câinele pârâtului şi in urma căreia a suportat o intervenţie chirurgicală, iar pentru vindecare a necesitat 22-24 de zile de îngrijiri medicale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În  motivarea cererii,  s-a arătat  că în fapt, in data de 19.03.20/7, in timp ce se afla in curtea gospodăriei sale din sat M, a auzit câinii lătrând foarte tare, s-a deplasat in gradină, unde a constatat că in livada pe care o deţine in continuarea grădinii, se afla slobod câinele vecinului, care urina pe pomii fructiferi si râcâia cu ghearele scoarţa acestora. Reclamantul susţine că s-a îndreptat către acesta spre a-l îndepărta de pomi pentru a nu-i distruge, moment în care acesta s-a năpustit asupra sa, muşcându-l din mai multe părţi ale corpului. A învederat că în curtea casei sale se aflau atât fiica sa, cât si soţia care au fugit spre a-l salva din colţii animalului.

Reclamantul a mai arătat că a fost transportat de urgenţă la Spitalul Judeţean de Urgenta S, unde a fost internat in perioada 19.03.2017-24.03.2017 si supus unei intervenţii chirurgicale ca urmare a leziunilor produse, i s-a pus mana in ghips şi a fost tratat pentru celelalte leziuni. Aşa cum reiese si din certificatului medico-legal nr.X/A2  din  29.03.2017,  pentru  vindecarea leziunilor suferite au fost necesare 22-24 de zile de îngrijiri medicale si s-au constatat următoarele: plăgi contuze etajate delabrante sângerânde regiunea antebraţ stg. anteroextern cu decolare tegumentara, plăgi contuze multiple regiunea penisului si scrotului stg, H.T.A .tahicardie sinusală, hemoragie posttraumatica.

Reclamantul a arătat că nici in prezent nu s-a refăcut fizic in totalitate, deoarece merge greoi, la schimbarea de temperatura are dureri insuportabile la braţul stâng si, de asemenea, are un disconfort permanent in zonele de unde a fost muşcat.

Cu privire la daunele materiale, menţionează ca a cheltuit sume de bani pentru transportul la spital si, ulterior, la efectuarea vaccinurilor antirabice si controale periodice si pansamente (la doua zile), transportul si procurarea certificatului medico-legal, de asemenea, transportul familiei la spital pe perioada cat a fost internat, tratamentul si medicamentaţia ulterioara externării din spital, precum si zilele de munca in care nu a putut face treaba in gospodărie, deoarece avea atât dureri in zonele intime de unde a fost muşcat, cât si pentru faptul ca avea mâna in ghips, familia sa fiind nevoită să plătească oameni cu ziua pentru a face treburile bărbăteşti din gospodărie.

In ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale solicitate, apreciază ca suma solicitată nu este exagerată şi reprezintă o modestă compensare a suferinţei cauzate. Existenţa prejudiciului moral este certa, în opinia reclamantului. Ca urmare a muşcăturii câinelui, a aratat că a fost spitalizat 5 zile si a suportat o intervenţie chirurgicala, a avut mâna imobilizata 3 saptamani, a avut si are in continuare dureri la mana stânga la schimbarea de temperatura, a suportat administrarea a 4 doze de vaccin antirabic, necrozare, excizie.

A solicitat  să se aibă in vedere şi faptul ca a rămas cu cicatrice inestetice care, fără îndoială, creează un disconfort puternic oricărei persoane, ţinând seama, totodată, că pe parcursul spitalizării, al perioadei de recuperare, cât şi ulterior, a suferit o restrângere considerabilă a posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Apreciază ca suma solicitată constituie o reparaţie adecvata si echilibrată de natură a compensa într-o manieră rezonabilă durerile fizice şi psihice încercate.

A arătat  ca a formulat plângere penala împotriva pârâtului, deoarece acesta este direct răspunzător de faptele animalului ce se afla in paza juridica a acestuia (acesta a si recunoscut, de altfel, in faza de urmărire penala ca deţine animalul de care a fost muşcat), însă organele de urmărire penală au apreciat că este un delict de natură civilă, clasând astfel cauza pe motiv ca fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, a solicitat a se ataşa dosarul de urmărire penala nr. X/P/2017, înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Pentru  toate  considerentele expuse, acţiunea promovata  este  o  acţiune  în răspundere civilă delictuală pentru fapta animalului, astfel că a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale: există faptă şi aceasta a fost săvârşită de pârât, exista vinovăţia cerută de lege pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală, exista prejudiciu, există legătura de cauzalitate între fapta şi prejudiciu.

În drept, a invocat  dispoziţiile art.1149, art. 1357, art.l375,art. 1377, art. 1381 Noul Cod Civil.

In dovedirea celor susţinute, a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba cu martori şi orice altă proba a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.

La termenul din 03.05.2018, reclamantul şi-a precizat cererea sub aspectul temeiului de drept, în sensul fundamentării cererii sale pe dispoziţiile art. 1375 Cod civil.

La data de 08.05.2018, reclamantul a depus concluzii scrise.

Analizând acţiunea de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa de fond a reţinut  următoarele:

Potrivit certificatului medico-legal nr. X/A2/29.03.2017 (fila 9), reclamantul S C a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 19.03.2017 prin comprimare între două planuri dure cu muchii tăioase (posibil muşcătură animală). Reclamantul a susţinut că a fost muşcat de câinele pârâtului C D.

 La întrebarea nr. 1 din interogatoriu, pârâtul C D a arătat că nu ştie dacă reclamantul a fost muşcat de câinele său, iar la întrebare nr. 3, pârâtul nu a recunoscut că a lăsat câinele dezlegat, susţinând că era legat. Cu toate acestea, observând declaraţia dată de pârât în faţa organelor de cercetare penală la data de 14.04.2017 (fila 15 din dosarul penal X/P/2017), instanţa reţine că pârâtul a declarat că în data de 19.03.2017, în jurul orei 16, atunci când a revenit, a găsit câinele, pe care îl lăsase legat, slobod, în curte, motiv pentru care l-a legat.

Aşadar, este indubitabil, faptul că în ziua în care reclamantul a fost muşcat de un câine, a fost găsit şi câinele pârâtului dezlegat. Or, fiind vorba despre o zonă rurală, s-ar cunoaşte dacă un alt câine ar mai fi scăpat în ziua respectivă.  De altfel, instanţa a reţinut  că martorul N M R a relatat că a fost de faţă atunci când pârâtul a venit şi a legat câinele.

Totodată, reiese din referatul cu propunere de clasare din 28.04.2017 (fila 31 din dosarul penal X/P/2017) că la data de 27.04.2017, în urma cercetării la faţa locului, s-a stabilit că proprietăţile părţilor sunt delimitate de gard, iar în zona livezii, unde s-a întâmplat evenimentul, gardul din plasă de sârmă are o înălţime de cca 1 m, putând fi uşor escaladat de animalul reclamat. În acelaşi sens, instanţa a reţinut că la întrebarea nr. 2 din interogatoriu, pârâtul a arătat că este vorba despre un câine de talie mare. Din coroborarea celor ce preced, instanţa a reţinut  că în data de 19.03.2017, câinele pârâtului a scăpat, fiind găsit dezlegat de stăpân şi era foarte uşor să fi escaladat gardul care delimitează proprietăţile părţilor. În condiţiile în care nu a fost generată, în aceeaşi zi, o situaţie similară, de un alt câine din comunitate, instanţa a  reţinut că reclamantul a fost muşcat de câinele pârâtului C D.

Potrivit art. 1375 C.civ., proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.  Aşadar, pentru a se angaja răspunderea delictuală a pârâtului pentru fapta animalului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, prejudiciul respectiv să fi fost cauzat de animal, cel chemat în judecată să fi avut paza juridică a animalului, să existe legătură de cauzalitate între fapta animalului şi prejudiciu.

Cât priveşte condiţia existenţei prejudiciului, instanţa a reţinut că drept urmare a evenimentului din 19.03.2017, a fost emis certificatului medico-legal nr. X/A2/29.03.2017, din care reiese că, fiind muşcat, probabil de un câine, reclamantul a suferit leziunile traumatice descrise în cuprinsul aceluiaşi document.

Este îndeplinită şi condiţia cauzării prejudiciului de animal, de vreme ce, aşa cum s-a argumentat în cele ce preced, câinele pârâtului a fost cel care l-a muşcat pe reclamant.  Deşi pârâtul a declarat că a lăsat câinele legat, dar acesta a scăpat, instanţa reţine că, potrivit, art. 1375 C.civ., răspunderea sa priveşte şi împrejurarea în care animalul a scăpat de sub paza sa.

Instanţa a reţinut , totodată, că paza juridică a animalului o deţine tot pârâtul, întrucât pârâtul este proprietarul câinelui care a scăpat în data de 19.03.2017, a escaladat gardul către proprietatea vecină şi l-a muşcat pe reclamant. Aşadar, chiar dacă animalul a scăpat, pârâtul exercita în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului. În consecinţă, instanţa a reţinut că pârâtul era cel care supravegherea animalul şi de sub paza căruia a scăpat animalul.

Totodată, instanţa a reţinut că potrivit celor ce reies din certificatul medico-legal nr. X/A2/29.03.2017 coroborate cu declaraţia martorului N M R, traumatismele suferite de către reclamant sunt consecinţa muşcăturilor aplicate reclamantului de câinele pârâtului.

Instanţa a reţinut, deci, ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii pentru fapta animalului.

Sub aspectul evaluării prejudiciului suferit de către reclamant, instanţa a  reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de prejudiciu material. Or, instanţa  a reţinut că pentru a fi reparabil, orice prejudiciu trebuie să fie cert, direct, personal şi să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim. Instanţa reţine că pentru ca un prejudiciu să fie cert nu este suficient ca existenţa lui să fie sigură, ci trebuie să poată fi stabilită întinderea sa în prezent. Or, instanţa a reţinut că reclamantul nu a produs nicio probă privind stabilirea întinderii în prezent a prejudiciului patrimonial suferit. Astfel, acesta nu a dovedit sub nicio formă contravaloarea tratamentului medicamentos şi a deplasărilor la spital. Faptul că martorul N M R are cunoştinţă despre deplasările săptămânale ale reclamantului pentru vaccine, despre achiziţionarea medicamentelor, nu este relevant, de vreme ce martorul nu poate oferi o informaţie pertinentă privind cuantumul prejudiciului patrimonial suferit pe această cale de reclamant. Deşi martorul a relatat că el este cel care a asigurat zilnic transportul reclamantului pentru tratament, acesta nu a arătat şi ce sume i-a plătit reclamantul. Cât priveşte deplasarea timp de cinci zile la spital a soţiei şi fiicei reclamantului, asigurată de acelaşi martor, instanţa reţine că aceasta nu reflectă un prejudiciu personal pe care să îl fi suferit reclamantul şi este, de asemenea, incertă valoric.

 Acelaşi martor a relatat că înainte, reclamantul îl ajuta la muncile gospodăreşti, ajutor pentru care îl remunera pe reclamant, dar vreme de o lună, reclamantul nu a mai putut veni să îl ajute. Cu toate acestea, nu s-a făcut o dovadă a sumelor pe care reclamantul le câştiga pe această cale pentru a se reţine un prejudiciu cert. Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că martorul a relatat că reclamantul nu mai poate depune acelaşi efort, fără ca martorul să poată aprecia de ce nu mai poate şi dacă această dificultate este consecinţa evenimentului din martie 2017. Totodată, instanţa a reţinut  că o eventuală reducere a capacităţii de muncă a reclamantului nu a fost dovedită.

În acelaşi sens, martorul a relatat că pentru aproximativ două săptămâni, reclamantul a fost nevoit să plătească alte persoane pentru desfăşurarea unor activităţi gospodăreşti pe care înainte le efectua singur, dar nu s-a probat care ar fi sumele plătite pe această cale, în câte zile şi faţă de câte persoane, pentru a se putea reţine un prejudiciu cert.

Este irelevantă aprecierea martorului privind costurile deplasărilor şi medicamentelor la suma de 1.500 lei, aceasta fiind o apreciere subiectivă, inaptă a conferi caracter cert prejudiciului ce se solicită a fi reţinut. Instanţa reţine că nu a reieşit că martorul ar cunoaşte ce medicamente au fost achiziţionate şi care a fost preţul acestora. Aşadar, aprecierea sa nu poate fi reţinută de către instanţă în lipsa oricărui suport probatoriu relevant asupra prejudiciului patrimonial suferit de reclamant.

Spre deosebire de prejudiciul nepatrimonial, în cazul căruia instanţa poate avea în vedere aprecieri de ordin subiectiv, putând fi reţinute suferinţe inerente unei fapte ilicite, în cazul prejudiciului patrimonial nu se poate reţine de plano că orice atingere adusă integrităţii corporale va necesita costuri  materiale în vedere restabilirii stării de sănătate, ci este necesar a se dovedi cuantumul sumelor plătite în acest sens. În consecinţă, instanţa, dată fiind lipsa caracterului cert al prejudiciului patrimonial invocat de către reclamant, nu  a reţinut  un astfel de prejudiciu în cauză.

Cât priveşte prejudicial nepatrimonial, instanţa a constatat  că potrivit 253 alin. 4 C.civ., persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate sau ameninţate  poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul chiar nepatrimonial ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Instanţa  a avut în vedere în primul rând modul de producere a prejudiciului, şi anume prin muşcarea reclamantului de un câine de talie mare, ceea ce are un efect traumatizant asupra persoanei care traversează un astfel de moment. De altfel, martorul a declarat că în perioada următoare evenimentului, reclamantul manifesta o anumită frică de câini şi era schimbat emoţional. Martorul a mai arătat că acum reclamantul este acelaşi de dinainte. Aşadar, instanţa  a reţinut un prejudiciu moral produs pe această cale, însă nu într-o măsură atât de mare pe cât cea pretinsă de reclamant, reieşind că a depăşit impactul emoţional provocat de acel moment.

Instanţa a reţinut, totodată, că reiese din certificatul medico-legal nr. X/A2/29.03.2017 că au fost necesare 22-24 de zile de îngrijiri medicale, muşcăturile aplicate fiind severe, ceea ce se coroborează cu depoziţia martorului în sensul că reclamantul a avut mâna în ghips trei săptămâni  şi câteodată se mai plânge de dureri. Aşadar, instanţa reţine că suferinţele fizice provocate reclamantului au generat şi un prejudiciu moral, determinat de durere, disconfort. În acest sens, astfel cum a declarat martorul, instanţa  a reţinut că în jur de o lună – o lună şi jumătate, reclamantul a avut nevoie de ajutor din partea familiei în desfăşurarea unor activităţi obişnuite, aspecte de natură a provoca o durere psihică persoanei care se vede în situaţia de a nu se descurca fără ajutorul celor din jur.

Instanţa a  reţinut că acordarea compensaţiei  materiale pentru daunele morale suferite de reclamant este justificată de criterii obiective rezultând din gRl de lezare suferit de reclamant raportat la afectarea dreptului la integritatea fizică şi psihică, urmând a stabili suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, apreciind că această sumă este suficientă pentru a înlătura consecinţele negative pe care le-a produs fapta animalului pârâtului, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, la suferinţele psihice inerente unei astfel de eveniment. Totodată, instanţa a reţinut  ca fiind disproporţionată suma de 25.000 lei pretinsă de reclamant. Astfel, a reieşit din depoziţia martorului că reclamantul a depăşit impactul emoţional suferit, fiind, în prezent, acelaşi de dinainte. De asemenea, instanţa a reţinut  că pretinsul prejudiciu de ordin estetic nu este unul însemnat, martorul relatând că reclamantul a rămas cu cicatrice la mână. Aşadar, faţă de prejudiciul moral suferit de reclamant ulterior evenimentului din 19.03.2017, instanţa  a reţinut că suma de 15.000 lei reprezintă o compensaţie bănească  echilibrată, urmând să admită în parte cererea şi să oblige pârâtul C D la plata în favoarea  reclamantului S C a sumei de 15.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., dată fiind soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, reţinând că reclamantul a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 1430 lei taxă judiciară de timbru, instanţa de fond  a acordat acestuia cheltuieli de judecată parţiale. Reţinând că a fost admisă în parte cererea, pentru suma totală de 15.000 lei, instanţa  a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de 855 lei către reclamantul S C.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Calin D la data de 10.08.2018, pe care o consideră  netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii.

Se motivează că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.10.2017 sub nr. X/311/2017, reclamantul S C, in contradictoriu cu paratul C D, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună obligarea paratului la plata sumei de 1000 lei daune material, produse ca urmare a agresiunii provocate de câinele paratului şi în urma căreia a suportat o intervenţie chirurgicală, iar pentru vindecare au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale, şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

In motivarea cererii formulate a precizat că în data de 19.03.2017 , în timp ce se afla in curtea gospodăriei sale din sat M, a auzit câinii lătrând foarte tare, s-a deplasat in gradină, unde a constatat că în livada pe care o deţine în continuarea grădinii, se afla slobod câinele vecinului, care urina pe pomii fructiferi si râcâia cu ghearele scoarţa acestora.

Reclamantul a susţinut ca s-a îndreptat către acesta spre a-l îndepărta de pomi pentru a nu-I distruge, moment in care acesta s-a năpustit asupra sa, muscandu-1 din mai multe părţi ale corpului.

In urma probelor administrate, instanţa de fond a dispus admiterea in parte a cererii, obligarea pârâtului C D la plata in favoarea reclamantului a sumei de 15 000 lei reprezentând daune morale si 855 lei cheltuieli de judecata parţiale.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a avut in vederea concluziile certificatului medico-legal precum si depoziţia martorului N M R.

Consideră că, aceasta soluţiei este nelegală, nedovedita cu privire la existenţa vinovăţiei, conform art. 1375C.civil, atât cu privire la daunele morale în cuantum de 25 000 lei, cât şi cu privire la daunele materiale.

Se arată că  la dosarul cauzei nu exista niciun act medical, bon de benzina cu privire la drumurile efectuate, doar declaraţia martorului care a efectuat „munca de şofer”.

Consideră ca depoziţia martorului este subiectivă, dat fiind relaţiile de subordonare dintre reclamant si martor (reclamantul a lucrat pentru martor o perioada lungă de timp, lucrând chiar si la data de 19.03.2017) , fiind remunerat în acest sens, solicitând înlăturarea acestuia.

De asemenea, solicită să se reanalizeze  depoziţia martorului care a relatat că ori de câte ori a fost prin zona casei de locuit a reclamantului, câinele pârâtului C D era legat.

A relatat martorul ca reclamantul a mers o perioada de 7 zile la Spitalul S in vederea administrării unui vaccin antirabic pentru care a cheltuit foarte mulţi bani. Este de notorietate faptul că administrarea acestui vaccin nu implică costuri, fiind gratuit.

Suma de 15.000 lei reprezentând daune morale este nedovedită, reclamantului nu i s-a creat o stare de temere faţă de câini, întrucât, aşa cum a relatat si martorul, avea şi înainte de acest incident temere vis - a vis de câini.

Instanţa de fond a avut in vedere modul de producere a prejudiciului, si anume prin muşcarea reclamantului de un câine de talie înaltă (fără să se ştie daca era sau nu un câine de talie înaltă) producându-i un efect traumatizant însă, nu a ţinut cont si de relatarea martorului care a precizat ca reclamantul este acelaşi de dinainte.

Deşi se reţine acest aspect, se consideră un prejudicial moral produs pe aceasta cale, însă nu într-o măsură atât de mare, decât cea pretinsă de reclamant, întrucât a depăşit impactul emoţional provocat de acel moment.

In măsura în care, după reanalizarea depoziţiei martorului, se consideră că reclamantul a făcut dovada existenţei unui prejudiciu cert, că suferinţele fizice provocate de muşcătura câinelui au generat şi un prejudiciu moral, determinat de durere si disconfort, se solicită  recalcularea  cuantumul acestei sume raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale.

 În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 alin. 2 CPC.

La data de 18.10.2018 intimatul reclamant a formulat întâmpinare  prin care solicită respingerea apelului declarat de apelantul pârât, menţinerea soluţiei instanţei de fond  ca temeinică şi legală.

In fapt,  se arată că prin sentinţa civila nr.X din data de  10.05.2018, pronunţată în dosarul civil nr.X/311/2017 ce a avut ca obiect pretenţii, s-a admis în parte acţiunea intimatului reclamant cu consecinţa obligării pârâtului C D la plata în favoarea  acestuia  a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale şi, de asemenea, la plata parţială a cheltuielilor de judecata in cuantum de 855 Iei.

Apreciază ca instanţa de fond în mod temeinic şi legal a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata daunelor morale. Cu privire la vinovăţia apelantului-pârât, consideră că în cauza dedusă judecaţii sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale:

- există prejudiciu cauzat de către animal, ca urmare a evenimentului din 19.03.2017, in urma căruia s-a eliberat certificatul medico-legal nr.X/A2/29.03.2017, care a constatat că  intimatul, fiind muşcat de un câine, a suferit leziunile traumatice descrise pe larg în cuprinsul documentului;

- este îndeplinită condiţia cauzării prejudiciului de către animal, atât timp cât câinele pârâtului este cel care l-a muşcat pe reclamant;

- este îndeplinită şi condiţia cu privire la răspunderea pârâtului pentru fapta animalului aflat în paza sa juridică, chiar daca animalul a scăpat de sub paza sa.

Se solicită să se înlăture afirmaţiile paratului-apelant cu privire cu critica referitoare la daunele materiale, având în vedere ca instanţa de fond, oricum nu le-a avut în vedere, şi a considerat că nu sunt dovedite.

Se solicită să fie înlăturate susţinerile contradictorii cu privire la depoziţia martorului.

Referitor la acest aspect, solicită a se observa ca instanţa de fond s-a raportat extrem de puţin la depoziţia martorului in motivarea hotărârii.

Ceea ce a contat foarte mult la luarea acestei hotărâri de către prima instanţa au fost de fapt înscrisurile oficiale, respectiv, certificatul medico-legal care atestă leziunile şi timpul necesar îngrijirilor medicale,referatul cu propunere de clasare din 28.04.2018 (fila 31 din dosarul penal nr.X/P/2017) care stabileşte situaţia de fapt şi împrejurarea în care s-a produs evenimentul din data de 19.03.2017.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale, apreciază  ca este unul justificat, deloc exagerat, reprezintă o modesta compensare a suferinţei cauzate. A trebuit sa suporte o intervenţie chirurgicală, a stat 5 zile internat în spital, a trebuit să suporte 5 doze de vaccin antirabic (gratuit dar, dureros).

Ca urmare a cusăturilor, a rămas cu cicatrici inestetice atât la mâna stânga cât şi în zonele intime de unde a fost muşcat. Aceste cicatrici creează o stare de frustrare oricărei persoane, indiferent de vârstă sau gen. Zonele afectate de muşcătura sunt zonele cele mai sensibile ale corpului uman.

Solicită să se aibă în vedere si situaţia delicată, deloc plăcută, chiar stânjenitoare în care s-a  aflat pe toată perioada internării cât şi ulterior, când mergea  la pansat. Mai mult decât atât, a rămas cu dureri la braţul stâng pe care le resimte la fiecare schimbare de temperatura, precum si un disconfort în zonele afectate.

Apreciază ca suma acordată de către prima instanţă constituie o reparaţie adecvată si echilibrată de natură a compensa într-o manieră rezonabilă durerile fizice şi psihice încercate de către reclamant în urma durerosului accident.

In drept,  a  invocat  prevederile art.205 Cod procedură civilă.

Analizând apelul prin prisma cererii de apel formulată de apelantul pârât, tribunalul reţine următoarele:

Motivul de apel referitor la daunele materiale, este nefondat.

Sub aspectul evaluării prejudiciului suferit de către intimatul reclamant, instanţa a  reţinut că a solicitat obligarea apelantului pârât la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de prejudiciu material.

 Instanţa a reţinut că reclamantul nu a produs nicio probă privind stabilirea întinderii în prezent a prejudiciului patrimonial suferit şi că nu a dovedit sub nicio formă contravaloarea tratamentului medicamentos şi a deplasărilor la spital.

S-a apreciat ca irevelantă aprecierea martorului N M R privind costurile deplasărilor şi medicamentelor la suma de 1.500 lei, aceasta fiind o apreciere subiectivă şi care nu a conferit caracter cert prejudiciului solicitat.

 De altfel, instanţa de fond a apreciat că intimatul reclamant nu a făcut dovada prejudiciului patrimonial suferit, fiind admisă în parte acţiunea şi obligat apelantul reclamant în favoarea apelantului intimat la plata sumei de 15.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

Motivul de apel referitor la înlăturarea  depoziţiei martorului audiat la instanţa de fond, deoarece este subiectivă, având în vedere că există relaţii de subordonare între intimatul reclamant şi martor, întrucât acesta a lucrat pentru martor o perioadă îndelungată de timp, este nefondat.

Tribunalul reţine că la termenul de judecată din data de 22.03.2018 s-au propus probele, intimatul reclamant a solicitat proba testimonială cu martorul N M. La acelaşi termen de judecată apelantul pârât a fost prezent şi asistat de apărător ales avocat O L-A. Ulterior, la termenul din data de 03.05.2018 martorul a fost audiat, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

De asemenea, apelantul pârât, a fost prezent, fiind asistat de apărătorul său, şi,  avea posibilitatea în conformitate cu dispoziţiile art. 315 Cod procedură civilă, să se opună la audierea martorului propus, dar nu a solicitat acest lucru.

Tribunalul reţine că din certificatul medico-legal nr. X/A2/29.03.2017 (fila 9), rezultă că intimatul reclamant S C a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 19.03.2017 prin comprimare între două planuri dure cu muchii tăioase (posibil muşcătură animală).

Această probă se coroborează cu declaraţia dată  de apelantul pârât C D în faţa organelor de cercetare penală la data de 14.04.2017 (fila 15 din dosarul penal X/P/2017), care a precizat că în data de 19.03.2017, în jurul orei 16, atunci când a revenit, a găsit câinele, pe care îl lăsase legat, slobod, în curte, motiv pentru care l-a legat.

Totodată, martorul N M R a relatat că a fost de faţă atunci când  apelantul pârât a venit şi a legat câinele (fila 39).

Din referatul cu propunere de clasare din data de  28.04.2017 (fila 31 din dosarul penal X/P/2017)  a rezultat că la data de 27.04.2017, în urma cercetării la faţa locului, s-a stabilit că proprietăţile părţilor sunt delimitate de gard, iar în zona livezii, unde s-a întâmplat evenimentul, gardul din plasă de sârmă are o înălţime de cca 1 m, putând fi uşor escaladat de animalul reclamat.

De asemenea, la întrebarea nr. 2 din interogatoriu (fila 38), apelantul pârât a precizat că este vorba despre un câine de talie mare.

Din probele administrate, instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că în data de 19.03.2017, câinele apelantului pârâtul a scăpat, fiind găsit dezlegat de stăpân şi era foarte uşor să fi escaladat gardul care delimitează proprietăţile părţilor şi l-a muşcat pe intimatul reclamant.

Potrivit art. 1375 Cod civil, proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa. 

Potrivit acestor prevederi se analizează îndeplinirea condiţiilor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, anume: existenţa unui prejudiciu, prejudiciul respectiv să fi fost cauzat de animal; existenţa pazei juridice a celui chemat în judecată pentru despăgubiri. Textul de lege evocă ideea de apropriere şi ideea posibilităţii de  exercitare a unui control şi a unei supravegheri efective, aşa că se poate angaja răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele domestice – situaţia din cauza de faţă. De asemenea, răspunderea revine persoanei care, la data cauzării prejudiciului deţinea paza juridică a animalului, care presupune dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi, în interes propriu, de animalul respectiv, ceea ce înseamnă prerogativa de control şi de supraveghere exercitată asupra animalului.

În ceea ce priveşte  condiţia existenţei prejudiciului, tribunalul reţine că drept urmare a evenimentului din 19.03.2017, a fost emis certificatului medico-legal nr. X/A2/29.03.2017, din care reiese că, fiind muşcat, probabil de un câine, intimatul reclamant a suferit leziunile traumatice descrise în cuprinsul aceluiaşi document.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia cauzării prejudiciului de animal, deoarece  câinele apelantului pârât l-a muşcat pe intimatul reclamant. 

Deşi apelantul pârât a declarat că a lăsat câinele legat, dar acesta a scăpat, tribunalul apreciază că, potrivit,  dispoziţiile art. 1375 Cod civil, răspunderea sa priveşte şi împrejurarea în care animalul a scăpat de sub paza sa.

 Totodată, se reţine că paza juridică a animalului o deţine apelantul pârât, care este proprietarul câinelui care a scăpat în data de 19.03.2017, a escaladat gardul către proprietatea vecină şi l-a muşcat pe intimatul reclamant.

 Chiar dacă câinele a scăpat, apelantul pârât exercita în mod independent controlul şi supravegherea asupra acestuia, care a scăpat de sub paza sa.

Instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că în cauză sunt  îndeplinite condiţiile răspunderii pentru fapta animalului.

Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. 4 Cod civil, persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate sau ameninţate  poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul chiar nepatrimonial ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Conform certificatului medico-legal nr. X/A2/29.03.2017  au fost necesare 22-24 de zile de îngrijiri medicale pentru intimatul reclamant de la data producerii leziunilor, fiind reţinute: plăgi contuze etajate delabrante sângerânde regiunea antebraţ stg. anteroextern cu decolare tegumentara, plăgi contuze multiple regiunea penisului si scrotului stg, H.T.A .tahicardie sinusală, hemoragie posttraumatică.

Totodată, se reţine că a fost imobilizat membrul superior stâng pe atelă gipsată posterioară  antebrahiopalmară.

Martorul audiat N M R a declarat. că intimatul  reclamantul a avut mâna în ghips trei săptămâni  şi câteodată se mai plânge de dureri.

Suferinţele fizice provocate intimatului reclamant au generat şi un prejudiciu moral, determinat de durere şi, în acelaşi timp nu a putut să îşi desfăşoare activităţile obişnuite, având nevoie de ajutor din partea familiei, fapt confirmat şi de martorul audiat în cauză.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că intimatul reclamant a fost muşcat de un câine de talie mare, ceea ce a avut un impact emoţional asupra lui.

Astfel, martorul N M R a menţionat că în perioada următoare evenimentului, intimatul reclamant a manifestat o anumită frică faţă de câini. Totodată, a precizat că înainte de acest eveniment, reclamantul nu se temea de câini.

Având în vedere leziunile suferite de către intimatul reclamant în urma faptului că a fost muşcat de câinele apelantului pârât în ziua de 19.03.2017, numărul  mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, respectiv 22-24 zile, suferinţele psihice produse în urma evenimentului, tribunalul apreciază că instanţa de fond, în mod corect a reţinut că suma de 15.000 lei reprezintă o compensaţie bănească echilibrată.

Instanţa de fond, la aprecierea cuantumului  daunelor morale a avut în vedere depoziţia martorului audiat care a declarat că intimatul reclamant este acelaşi de dinainte, instanţa reţinând un prejudiciu moral produs pe această cale, însă nu într-o măsură atât de mare pe cât cea pretinsă de reclamant, reieşind că a depăşit impactul emoţional provocat de acel moment.

Având în vedere considerentele expuse, tribunalul, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei intanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art.480 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va păstra in totalitate soluţia judecătoriei, respingând apelul, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art.453 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a apelantului şi la cererea intimatului, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial, potrivit chitanţei nr. X/10.11.2018).

Data publicarii pe portal: 05.04.2019

Domenii speta

Spete similare