Cerere având ca obiect drepturi băneşti. Plata drepturilor salariale. Funcţie didactică auxiliară

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de XXXXX, sub nr. XXXXX, reclamantul Sindicatul „XXXXX”, în numele şi pentru membrul său de sindicat XXXXX, în contradictoriu cu pârâta XXXXX, judeţul XXXXX, a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit şi cel efectiv plătit începând cu data de XXXXX, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare corespunzătoare, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţa sumelor cuvenite, începând cu data depunerii cererii şi până la plata efectivă a sumei datorate.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că membrul de sindicat XXXXX ocupă funcţia de administrator financiar la XXXXX, funcţie didactică auxiliară prevăzută de art. 249 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi, deşi la data de XXXXX avea salariul brut de XXXXX lei, începând cu data de XXXXX i-a fost diminuat la XXXXX lei.

 Acesta a apreciat că diminuarea este nelegală, întrucât contravine  dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G nr. 43/2016, dar şi H.G. nr. 582/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 alin. (2), (3) şi (8), art. 33 şi 34 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, începând cu data de XXXXX, pentru personalul didactic auxiliar se păstrează salariile de bază aferente lunii XXXXX, în situaţia în care totalul drepturilor salariale determinate după abrogarea Legii nr. 63/2011 este mai mic sau egal cu salariile de bază aferente lunii iulie 2016.

 Mai mult decât atât, pe parcursul perioadei în discuţie, membrul de sindicat XXXXX şi-a desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii, aspect recunoscut de pârâtă, nefiindu-i modificate atribuţiile din fişa postului, astfel încât nu a existat niciun motiv legal pentru diminuarea salariului membrului său de sindicat.

Reclamantul a menţionat că măsura diminuării salariului a fost luată în mod unilateral de angajator, fără consimţământul membrului de sindicat reprezentat, cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie, respectiv art. 17 alin. (1), alin. (2), alin. (3) lit. k), alin. (5), art. 41 şi urm., art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în absenţa informării anterioare şi a încheierii unui act adiţional la contractul individual de muncă, situaţie în care este lovită de nulitate absolută.

Cu precizarea că la data de 16 decembrie 2016 a intrat în vigoare H.G. nr. 935/2016 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 582/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor art. 31 alin. (2), (3) şi (8), art. 33 şi 34 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede la art. II din Anexa: „Personalul didactic auxiliar din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, care în urma aplicării prevederilor din anexa nr. 4a a trecut de pe funcţiile de contabil-şef sau secretar-şef pe funcţiile de execuţie, beneficiază de drepturile salariale avute la funcţiile de conducere la data de 31 iulie 2016, în măsura în care acestea sunt mai favorabile.", reclamantul a arătat că se impune obligarea unităţii de învăţământ la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit şi cel efectiv plătit, începând cu data de XXXXX şi până la XXXXX, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective.

Reclamantul a mai arătat că, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, membrul său de sindicat este îndreptăţit la acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare.

În fine, reclamantul a arătat că, faţă de considerentele deciziilor nr. XXXXX, nr. XXXXX şi nr. XXXXX pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impune admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, ale art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1), (2), (3) şi (5), art. 41 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1) şi (2), art. 48 şi art. 268 alin. (1) din Codul muncii, ale art. 33 şi art. 34 din O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările operate prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, ale art. 10 alin. (6) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 582/2016, ale art. 28 şi art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 1530, art. 1531 şi art. 1535 din Noul Cod civil, iar în dovedirea acesteia, reclamantul a depus la dosarul cauzei, împuternicire din partea membrului de sindicat privind promovarea prezentei acţiuni, adeverinţa nr. XXXXX emisă de unitatea pârâtă, precum şi practică judiciară.

Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă spre a-şi face apărarea ori spre a opune eventuale excepţii.

Reclamantul a depus şi note scrise.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată că reclamantul membru de sindicat XXXXX ocupă funcţia de administrator financiar I la XXXXX, începând cu data de XXXXX, iar de la XXXXX i s-a diminuat salariul cu suma de XXXXX lei ( de la XXXXX lei, la XXXXX lei), deşi lucrează în aceleaşi condiţii şi nu i s-au modificat atribuţiile din fişa postului, astfel cum reiese din adeverinţa nr. XXXXX emisă de pârâtă (f. 13).

 Măsura diminuării a durat până la XXXXX, după cum recunoaşte însăşi pârâta prin adeverinţa nr. XXXXX (f. 32).

 Prin prezenta acţiune, reclamantul Sindicatul „XXXXX”, în numele şi pentru membrul său de sindicat XXXXX, în contradictoriu cu pârâta XXXXX, a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit şi cel efectiv plătit începând cu data de XXXXX şi până la XXXXX, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare corespunzătoare, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţa sumelor cuvenite, începând cu data de XXXXX şi până la plata efectivă a sumei datorate.

Din considerentele ce se vor expune, acţiunea este apreciată întemeiată.

Astfel, instanţa reţine că funcţia de administrator financiar ocupată de membrul de sindicat este funcţie didactică auxiliară prevăzută de art. 249 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ a fost reglementată de Legea nr. 63/2011, care a intrat în vigoare la data de 13.05.2011.

Cu toate că actul normativ trebuia să se aplice doar până la 31.12.2011, prin art. II din Legea nr. 283/2011 de modificare a art. l alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 80/2010 s-a stabilit că în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011.

 Art. l alin. (4) al art. II din O.U.G. nr. 80/2010 şi-a continuat aplicabilitatea, în mod corespunzător şi în anul 2013, astfel cum se stipulează la art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012.

În continuare, şi pentru anul 2014 se păstrează în plată cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare acordat pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, menţionându-se incidenţa în anul 2014 a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011, astfel cum reiese din art. l alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 103/2013.

Conform prevederilor art. l alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2014:

„În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”, soluţie valabilă inclusiv pentru anul 2016, aspect ce rezultă, fără putinţă de tăgadă, la simpla lecturare a art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare.

Acelaşi act normativ statuează la art. 2 alin. (2):

„Începând cu luna ianuarie 2016, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, cu modificările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 a abrogat Legea nr. 63/2011, iar la art. 33 alin. (1) stipula că, prin excepţie de la dispoziţiile art. 2 alin. (2), începând cu luna august 2016 salariile personalului prevăzut în Anexa nr. 2 („Familia ocupaţională învăţământ") se stabilesc după cum urmează:

„Salariile de bază prevăzute în anexa nr. 2 includ salariul de încadrare aferent tranşei de vechime în învăţământ şi gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă pentru funcţiile de execuţie, respectiv salariul de încadrare aferent tranşei de vechime în învăţământ, indemnizaţia de conducere şi gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă pentru funcţiile de conducere.”

De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol enumeră sporurile şi indemnizaţiile ce pot fi acordate la salariul de bază al personalului didactic auxiliar, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, iar alin. (6) şi (7) sunt pe deplin lămuritoare pentru cauza dedusă judecăţii, în sensul că, în situaţia în care salariile determinate potrivit alin. (1) şi alin. (5) sunt mai mici sau egale cu salariile de bază aferente lunii iulie 2016, se păstrează salariile de bază aferente lunii iulie 2016, iar cuantumul brut al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, altele decât cele prevăzute la 5, aferente personalului didactic auxiliar din învăţământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, se menţine la acelaşi nivel pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă şi gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă pentru personalul didactic auxiliar, cu cel ce se acordă pentru anul şcolar 2015 - 2016.

Totodată, conform art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin OUG nr. 20/2016, în situaţia în care totalul drepturilor salariale determinate potrivit art. 33 alin. (2) şi (5) este mai mic sau egal cu salariile de bază aferente lunii iulie 2016, se păstrează salariile de bază aferente lunii iulie 2016.

Mai reţine instanţa că prin H.G. nr. 582/2016 au fost aprobate Norme metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 31 alin. (2), (3) şi (8), art. 33 şi 34 din O.U.G. nr. 57/2015, care la art. 10 şi urm. au reglementat stabilirea drepturilor salariale, începând cu luna august 2016, pentru personalul didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, în sensul că, dacă salariile de bază prevăzute în anexa nr. 3 pct. 2 la Norme, la care se adaugă drepturile de la art. 10 alin. (2) lit. a) - e), sunt mai mici decât salariul de bază aferent lunii iulie 2016, se păstrează acesta din urmă, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Din economia textelor de lege mai sus enumerate, instanţa reţine, fără nici un fel de dubiu, că intenţia legiuitorului a fost ca, începând cu luna august 2016, stabilirea drepturilor salariale pentru personalul didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar să nu antreneze o diminuare a salariilor avute de persoanele ce ocupau astfel de funcţii la nivelul lunii iulie 2016, în măsura în care aceste persoane îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aşadar, începând cu luna august 2016, reclamantului membru de sindicat XXXXX i se cuvine salariu într-un cuantum cel puţin egal cu cel aferent lunii iulie 2016.

 Instanţa constată că pretenţia principală formulată de Sindicatul „XXXXX” este întemeiată, astfel că va dispune obligarea pârâtei XXXXX la plata către reclamantul - membru de sindicat XXXXX, a diferenţei dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite legal, începând cu data de XXXXX şi până la XXXXX.

În ceea ce priveşte problema actualizării unei sume de bani cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală corespunzătoare, având în vedere prevederile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, se apreciază că, în cauză, legislaţia civilă se aplică în toate cazurile în care legislaţia muncii nu conţine dispoziţii îndestulătoare, situaţie ce se regăseşte şi în cauză.

Astfel, potrivit art. 1516 din Codul civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar art. 1530 din acelaşi cod statuează: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.”

În fine, art. 1531 din Codul civil referitor la repararea integrală conţine prevederea potrivit căreia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul cuprinzând atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât şi beneficiul de care acesta a fost lipsit, iar în art. 1535 alin. (1) se prevede expres că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Totodată, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă, iar potrivit alin. (3) dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Daunele interese sunt reglementate şi prin dispoziţiile speciale ale art. 166 alin. (4) din Codul muncii, potrivit cărora: „Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”

Prin urmare, dobânda legală se cuvine personalului didactic auxiliar ca daună moratorie, ea având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, dreptul membrului de sindicat, în calitate de creditor, la obţinerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligaţiei la timp, referindu-se la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate iniţial.

În consecinţă, când se vorbeşte despre daunele interese moratorii, discuţia este plasată pe tărâmul unei reparaţii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală, aşa încât membrul de sindicat este îndreptăţit la plata daunelor moratorii determinate de neexecutarea la timp a obligaţiei, aceste daune îmbrăcând forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală, aşa cum, de altfel, s-a stabilit prin Recursul în interesul legii – Decizia nr. 2 în dosarul nr. 21/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la nivelul dobânzii legale este de observat că acesta a fost stabilit prin O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ale cărei prevederi întăresc distincţia dintre dobânda remuneratorie şi dobânda penalizatoare.

Interpretarea dispoziţiilor legale menţionate conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noţiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadenţă şi independent de existenţa sau inexistenţa culpei debitorului.

În plus, este de menţionat că acordarea dobânzii legale, până la data plăţii efective şi integrale a drepturilor salariale, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1531 din Codul civil din anul 2009.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior expuse, rezultă dreptul creditorului salariat de a i se plăti de către debitorul angajator atât suma de bani de care a fost lipsit în concret, cât şi actualizarea acestui debit cu indicele de inflaţie la data plăţii efective la care se adaugă dobânda legală aferentă.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 1531 şi art. 1535 din Noul Cod civil, republicat, Tribunalul apreciază că reclamantul – membru de sindicat este îndreptăţit la acordarea daunelor - interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, aşa încât se va admite acţiunea şi se va obliga pârâta să plătească acestuia, dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti cuvenite, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv XXXXX şi până la data plăţii efective a sumelor datorate.

 Faţă de elementele de fapt şi de drept ce preced, instanţa va obliga pârâta XXXXX să plătească reclamantului - membru de sindicat XXXXX, drepturile salariale neacordate reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit şi cel efectiv plătit pentru perioada de XXXXX, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv XXXXX şi până la data plăţii efective.

Domenii speta

Spete similare