Ordonanta presedintiala. Stabilire program vizitare minor. Interesul superior al minorului

^Contrar susţinerilor apelantei, condiţia urgenţei este îndeplinită în cauză, însă tribunalul apreciază că nu starea conflictuală a părţilor justifică luarea unor măsuri grabnice în ceea ce o priveşte pe minoră, ci faptul că trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copil şi părintele care nu locuieşte cu e^l.

Constată că prin  sentinţa civilă nr. 551 din 23 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş s-a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială, astfel cum a fost precizată oral la termenul din 23.04.2019 de către reclamantul C. I.M. în contradictoriu cu pârâta P. G. Sînziana şi s-a stabilit, în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cererii de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu Lăpuş sub dosar nr.785/319/2018, următorul program de legături personale ale reclamantului cu minora P.S.A., născută la data de 11.01.2017: în fiecare săptămână, în ziua de duminică, între orele 14,00 şi 18,00, cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minora la domiciliul său, reclamantul având obligaţia de a lua minora de la locuinţa pârâtei şi de a o aduce înapoi la locuinţa acesteia la sfârşitul programului.

S-a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată din data de 15.04.2019, reclamantul C. I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P.S.A. pe cale de ordonanţă preşedinţială, fără citarea părţilor, a cărei executare să se facă fără somaţie sau trecerea vreunui termen, să se dispună stabilirea unui program de vizită în favoarea reclamantului şi al minorei P.S.A., născută la data de 11 ianuarie 2017 , învederând că încearcă să aibă legături normale cât de des este posibil cu fiica sa, dar pârâta îi interzice să aibă legături cu minora de 1 an de zile.

Prin modul cum procedează pârâta acţionează în detrimentul minorei, iar prin încercarea de a nu-i permite contactul cu aceasta îi face rău minorei sub aspect psiho-emoţional.

Pârâta, în loc să aibă în vedere că reclamantul trebuie să aibă o legătură normală tată - fiică şi să îl lase să petreacă timp cu aceasta, îi interzice să facă parte din viaţa fiicei sale. Acest fapt nu este în primul rând legal şi nici normal faţă de reclamant şi nici faţă de minoră, care are nevoie de afecţiune atât din partea mamei cât şi din partea tatălui.

Legătura minorei cu părinţii reprezintă o prioritate pentru aceasta şi în interesul acesteia, din acest considerent solicită pronunţarea unei hotărâri fără citarea părţilor.

În consecinţă, solicită stabilirea unui program de vizită până la pronunţarea hotărârii ce formează obiectul Dosarului nr. 785/319/2018 al Judecătoriei Târgu Lăpuş.

La termenul din 23.04.2019, reclamantul personal şi-a precizat oral cererea de ordonanţă preşedinţială, formulând un petit subsidiar în sensul că ar dori un program de legături personale cu minora în următoarea modalitate: în fiecare săptămână, în ziua de duminică, timp de 4 ore, cu posibilitatea de a lua minora la domiciliul său şi cu obligaţia de a o aduce înapoi la locuinţa mamei la sfârşitul programului. În susţinerea acestui petit subsidiar reclamantul a arătat că în cursul săptămânii lucrează şi că este, de regulă, liber duminica. De asemenea a arătat că nu doreşte ca programul să se desfăşoare la domiciliul şi în prezenţa pârâtei pentru că doreşte să evite conflictele, situaţia dintre părţi fiind şi aşa tensionată.

Trecând la soluţionarea cererii, raportat la probatoriul administrat, prima instanţă a reţinut că din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minora P.S.A., născută la data de 11.01.2017  (vz. certificatul de naştere, f.6 dosar).

Reclamantul susţine că datorită neînţelegerilor existente între părţi înainte de naşterea minorei, pârâta nu a dorit ca la rubrica „tatăl” din certificatul de naştere eliberat minorei să fie trecut numele reclamantului.

De asemenea, reclamantul susţine că este tatăl minorei P.S.A., născută la data de 11.01.2017, iar pârâta personal fiind prezentă la termenul din 23.04.2019, în faţa instanţei nu a contestat faptul că reclamantul este tatăl minorei.

La data 03.07.2018, pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuş s-a înregistrat dosarul nr.785/319/2018 prin care reclamantul solicită instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa în cauză să fie înscris numele reclamantului la rubrica „tatăl” din registrele şi actele de stare civilă întocmite pe numele minorei P.S.A.; să se încuviinţeze ca minoră să poarte numele „C.” în loc de „P.”; să se stabilească o contribuţie de întreţinere în favoarea minorei şi să se stabilească un program de vizită al minorei în favoarea reclamantului.

Problema existenţei sau inexistenţei dreptului subiectiv al reclamantului urmează a fi tranşat definitiv pe dreptul comun, în cadrul dosarului nr.785/319/2018.

Prima instanţă a reţinut că în cererea de ordonanţă preşedinţială nu se poate face decât o analiză sumară a cauzei pentru a se vedea de partea cui este aparenţa dreptului, iar dezlegarea problemelor de drept de către judecător, cu ocazia motivării ordonanţei preşedinţiale, se va circumscrie aparenţei de drept invocate de către reclamant, fără a se tranşa definitiv disputa judiciară în favoarea uneia dintre părţi.

Referatul de anchetă psihosocială întocmit în prezenta cauză (fila 18 dosar) coroborat cu răspunsul părţilor la interogatoriul administrat din oficiu şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză confirmă susţinerile reclamantului şi ale pârâtei în sensul că reclamantul ar fi tatăl minorei P.S.A..

Tot din probele administrate în cauză se constată faptul că între părţi este o relaţie foarte tensionată şi că reclamantul nu a vizitat-o pe minoră de cca 1 an de zile.

Din referatul de anchetă psihosocială (fila 18 dosar) rezultă că părţile au în prezent domicilii separate, iar minora locuieşte de la naştere, la domiciliul pârâtei, constând într-un apartament compus din 2 camere şi dependinţe, situat în localitatea Târgu Lăpuş. În imobilul respectiv, care este mobilat şi utilat cu cele necesare unui „trai civilizat”, locuiesc minora, mama acesteia (adică pârâta), fratele şi sora minorei. Se mai reţine faptul că pârâta nu este încadrată în muncă, fiind casnică şi se ocupă de creşterea celor 3 copii minori, iar legat de veniturile familiei acestea se compun din pensia de urmaş a celor 2 copii pe care-i are pârâta dintr-o altă relaţie, precum şi din alocaţiile de stat ale minorilor.

Reclamantul locuieşte singur, într-un imobil proprietate personală situat în localitatea Boiereni nr.183, în suprafaţă de 42 mp, compus din două camere din care una oferă condiţii bune de locuit, iar cealaltă este momentan un spaţiu de depozitare a unor materiale de construcţii, intenţionând reclamantul ca în curând să demareze lucrări de amenajare a spaţiului de locuit şi a unei camere de baie. Bucătăria în suprafaţă de 12 mp este amenajată într-un imobil separat. Ambele clădiri sunt racordate la sistemul de electricitate naţional, beneficiază de aducţiune de apă în sistem propriu şi sunt încălzite cu combustibil solid. Reclamantul nu este angajat, dar prestează activităţi în sectorul construcţii, realizând venituri care îi asigură cele necesare traiului.

Din răspunsul la interogatoriu, prima instanţă a reţinut faptul că pârâta i-a fi permis reclamantului (dacă ar fi dorit) să-şi viziteze copilul, însă doar în prezenţa sa şi fără ca reclamantul să o poată lua pe minora la domiciliul acestuia. În plus, pârâta a susţinut că reclamantul nu a dorit să o viziteze pe minoră în maniera arătată.

A reţinut prima instanţă că, în speţă, raportat la obiectul concret al litigiului, sunt incidente şi dispoziţiile Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare, iar în temeiul art. 31 al Legii nr. 272/2004, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copilului lor. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a sa, acesta având dreptul să fie crescut în condiţii care să-i permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În cazul unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

În plus, prima instanţă a reţinut că dreptul la respectarea vieţii de familie este garantat, în principal, de art. 8 din Convenţie. Curtea a apreciat, în ce priveşte noţiunea de viaţă de familie ca instituţia familiei nu este un element fix nici pe plan istoric si nici pe plan sociologic şi a constatat că intră sub protecţia art. 8 atât relaţiile tradiţionale de familie adică cele dintre soţi dintr-o căsătorie încheiată conform legii naţionale, relaţia de filiaţie naturală sau din adoptie, raporturile de afinitate, concubinajul heterosexual mai ales când se naste un copil, dar şi relaţiile de familie de facto între persoane care nu au oficializat relaţia.

Prima instanţă a apreciat că aparenţă  de drept este în favoarea reclamantului întrucât acesta susţine că este tatăl minorei P.S.A., născută la data de 11.01.2017, iar pârâta nu contestă acest fapt, chiar dacă reclamantul nu este menţionat la rubrica „tatăl” din certificatul de naştere eliberat minorei.

În ceea ce priveşte urgenţa, prima instanţă a reţinut că situaţia conflictuală a părţilor impunând luarea unor măsuri grabnice în ceea ce o priveşte pe minoră.

Vremelnicia si neprejudecarea fondului sunt, de asemenea, îndeplinite, măsurile pe care instanţa le va dispune cu privire la minoră având caracter provizoriu, respectiv producând efecte numai pe o perioadă scurtă de timp şi neaducând atingere fondului raporturilor litigioase dintre părţi, ce vor fi tranşate pe calea dreptului comun, respectiv odată cu soluţionarea definitivă a dosarului Judecătoriei Târgu Lăpuş nr.785/319/2018.

S-a mai reţinut, de către prima instanţă, faptul că între părţi există o dispută permanentă cu privire la materializarea dreptului reclamantului de a păstra legături personale cu minora, pârâta, fără a avea o explicaţie concretă şi verosimilă (susţinând doar că „nu are încredere în reclamant”), refuză să-i permită reclamantului să o ia pe minoră de la domiciliul pârâtei şi să-şi petreacă câteva ore în compania minorei.

Din acelaşi probatoriu prima instanţă a reţinut şi faptul că minora este supravegheată şi îngrijită de către mama sa, pârâta, care, probabil, reprezintă principala figură de ataşament a copilului, asigurându-i un echilibru emoţional  şi un mediu propice unei optime dezvoltări fizice şi mentale.

În raport de cele arătate anterior, instanţa consideră că nu există nici un motiv ca reclamantul, care este, totuşi, o persoană matură şi responsabilă, să fie îngrădit excesiv în exercitarea dreptului său la relaţii personale cu minora, din contră interesul superior al copilului impunând, pentru împiedicarea apariţiei unui dezechilibru emoţional al acestuia şi pentru asigurarea stabilităţii atât de necesară dezvoltării lui fireşti pe toate planurile, prezenţa conS.tă şi a reclamantului care se pretinde tatăl minorei în viaţa copilului.

În acest sens, instanţa reţine declaraţiile martorelor C. A. şi J. L., B. E. şi M.R., toate au confirmat că reclamantul are un comportament corespunzător faţă de minoră şi chiar faţă de ceilalţi doi copii ai pârâtei dintr-o altă relaţie. Mai mult decât atât, martora J. L. (fila 26 din dosar) a arătat că reclamantul are experienţă în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copiilor deoarece înainte să o cunoască reclamantul pe pârâtă, acesta a convieţuit cu fiica martorei care avea 4 copii dintr-o altă relaţie, iar  reclamantul a ajutat-o să-i crească pe cei 4 copii, precizând că şi în prezent fiica sa ţine legătura cu reclamantul.

Prima instanţă a ţinut seama de răspunsul pârâtei la interogatoriu, coroborat cu declaraţia martorei M.Ş.R. (f. 29 dosar), din care rezultă faptul că minora este şi în prezent alăptată de către mamă şi a apreciat că, datorită vârstei minorei, de 2 ani şi 3 luni de zile, are nevoie de program de hrană şi somn riguros, program care evident nu este cunoscut de către reclamant, că minora este dependentă de mamă, probabil pentru prepararea hranei speciale de care are nevoie, precum şi din punct de vedere emoţional.

Totuşi, în opinia instanţei trebuie stabilit şi respectat un program de legături personale întrucât minora are nevoie de timp şi de afecţiune din partea reclamantului care se declară tatăl minorei pentru a putea construi o relaţie bazată pe propriile percepţii.

Existenţa unei situaţii conflictuale între părţi nu trebuie să afecteze relaţia fiecăruia cu copilul. Nu copilul trebuie să poarte povara disputelor dintre părţi, nu asupra lui trebuie să se transpună tensiunile dintre părinţi, copilul trebuie protejat de astfel de atitudini, părinţii având obligaţia morală faţă de copil de a se abţine de la manifestări, inclusiv imputaţii, reproşuri aduse celuilalt părinte, care ar putea afecta echilibrul copilului.

Respectarea interesului superior al copilului trebuie să fie preocuparea de bază a ambilor părţi, iar trecutul comun al acestora nu trebuie să estompeze priorităţile minorei şi drepturile sale, căci mai întâi de toate copilului îi aparţine dreptul de a avea legături personale cu fiecare părinte, iar negarea acestui drept poate produce traume profunde minorei în plan emoţional şi psihic.

În raport cu cele reţinute, prima instanţă a apreciat că se impune ca programul de legături personale ale reclamatului cu minora să se desfăşoare în fiecare săptămână, în ziua de duminică, între orele 14,00 şi 18,00 (programul de vizitare stabilit între aceste ore fiind în măsură să satisfacă atât nevoia reclamantului care se declară tatăl minorei de a contribui la creşterea şi educarea copilului, cât şi nevoia minorei de a-i fi respectat programul de masă şi somn, de a se dezvolta şi de a păstra o legătură firească şi stabilă cu reclamantul), cu posibilitatea pentru reclamant de a lua minora la domiciliul său, reclamantul având obligaţia de a lua minora de la locuinţa pârâtei şi de a o aduce înapoi la locuinţa acesteia la sfârşitul programului.

Stabilirea legăturilor personale în acest mod asigură minorei timpul necesar pentru a-l cunoaşte mai bine pe reclamant şi pentru a-şi îmbunătăţi relaţia personală cu acesta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta P.S.A. solicitând instanţei anularea în total hotărârii atacate şi respingerea cererii reclamantului C. I. Marin,  cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că nu a fost redactată hotărârea, deci nu poate face referire la considerentele acesteia pentru care instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a respins cererea reconvenţională, însă solicită instanţei de apel, în temeiul art.476 Cod procedură civilă, o nouă judecată asupra fondului; să reevalueze probele administrate, cererea reconvenţională pe care o consideră întemeiată, precum şi cererea reclamantului despre care apreciază că se impune a fi respinsă.

Apelanta a arătat că reclamantul şi-a abandonat, cu două luni înainte să se nască, fiica P.S.A.; a fost nevoită să treacă singură prin toate riscurile şi să suporte toate cheltuielile de la naştere.

Mai mult, pentru binele minorei reclamantul a fost reprimit la locuinţa ei, unde locuieşte cu minorii P.D.V. şi P. I.M. avuţi dintr-o căsnicie anterioară, dar acesta a continuat cu geloziile şi cu certurile care nu favorizat dezvoltarea emoţională a minorilor.

Reclamantul nu a vizitat-o pe minoră mai mult de un an de zile, din aprilie 2018, nici măcar de ziua de naştere; nu şi-a dovedit interesul faţă de minoră şi, de aceea, nu justifică urgenţa cu care reclamantul doreşte să ducă minora la locuinţa lui.

Apelanta a arătat că, şi în timpul relaţiei sale cu reclamantul, acesta nu venea zilnic la locuinţa sa, treceau şi două trei zile fără să le viziteze pe ea şi pe minoră.

Pe de altă parte, reclamantului nu i-a fost interzis să o viziteze pe minoră sau să petreacă timp împreună cu ea. Datorită faptului că reclamantul nu a vizitat-o pe minoră, ea nu este de acord ca aceasta să fie despărţită de mamă; minora nu îl cunoaşte pe reclamant, nu poate rămâne cu el, pentru că minora nu rămâne cu nimeni fără fraţii ei sau fără mamă.

Apelanta a mai arătat că pe timpul concubinajului reclamantul nu a ajutat cu nimic,  fiind singura care a realizat venituri în mod conS.t şi care a achitat cheltuielile gospodăreşti şi cheltuieli cu creşterea şi educarea copiilor pentru toate aceste motive apreciază că apelul este admisibil aşa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului şi păstrarea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul a arătat că nu sunt reale susţinerile apelantei din motivele indicate în apel conform cărora i-ar fi permis să o viziteze pe minoră. Chiar după pronunţarea ordonanţei preşedinţiale de către prima instanţă, a fost nevoit să apeleze la executorul judecătoresc pentru a pune în aplicare dispoziţiile sentinţei.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data 03.06.2019, apelanta P.S.A. a învederat instanţei că prin încheierea pronunţată în dosarul de fond la data de 30.05.2019 instanţa de fond, existând suspiciuni asupra paternităţii lui C. I.M., a dispus efectuarea expertizei ADN.

Având în vedere că nu este sigur până la finalizarea testului că intimatul este tatăl minorei, solicită să se admită apelul.

A mai învederat instanţei că duminică, 26.05.2019, s-a prezentat intimatul să ia fetiţa la el,  fetiţa a plâns şi nu a vrut să se despartă de mama şi a luat-o cu forţa, provocând fetiţei un şoc din care nu şi-a mai revenit până a doua zi, în sensul că a plâns întruna, mai ales noaptea. Apelanta a mai arătat că intimatul a şi insultat-o de faţă cu copiii, pe care i-a speriat.

În concluzie, apelanta a solicitat respingerea susţinerilor din întâmpinare, întrucât nu este sigur că intimatul este tatăl minorei P.S.A. şi datorită agresivităţii acestuia.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Din cuprinsul cererii de apel rezultă că apelanta a criticat hotărârea primei instanţe apreciind că cererea reclamantului de ordonanţă preşedinţială nu întruneşte cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă şi măsura stabilită de prima instanţă nu corespunde interesului superior al minorei P.S.A..

 Conform art.997 al. 1 cod procedură civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Aparenţa dreptului a fost corect stabilită de prima instanţă ca fiind în favoarea reclamantului intimat, care a recunoscut paternitatea minorei P.S.A., născute la data de 11.01.2017, apelanta necontestând această recunoaştere. Dimpotrivă, prin cererea reconvenţională formulată şi precizată în dosarul de fond nr. 785/319/2018 (iar nu în prezentul dosar, cum s-a menţionat în cererea de apel), apelanta a solicitat obligarea intimatului, în calitate de tată al minorei, la plata pensiei de întreţinere în favoarea acesteia.

Contrar susţinerilor apelantei, condiţia urgenţei este îndeplinită în cauză, însă tribunalul apreciază că nu starea conflictuală a părţilor justifică luarea unor măsuri grabnice în ceea ce o priveşte pe minoră, ci faptul că trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copil şi părintele care nu locuieşte cu el.

Vremelnicia si neprejudecarea fondului sunt, de asemenea, îndeplinite, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, măsurile dispuse cu privire la minoră producând efecte numai până la soluţionarea în primă instanţă a dosarului Judecătoriei Târgu Lăpuş nr.785/319/2018, căci potrivit art. 448 al.1 pct. 1 Cod procedură civilă hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului, precum şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.

Ca urmare, condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 997 al. 1 Cod procedură civilă sunt întrunite.

Însă, în opinia tribunalului, modul de exercitare a programului de vizitarea a minorei P.S.A. stabilit de prima instanţă, care permite intimatului reclamant preluarea copilului de la locuinţa mamei şi readucerea la sfârşitul programului, nu se circumscrie interesului superior al copilului, raportat la vârsta fetiţei, de 2 ani şi 5 luni, şi la împrejurarea necontestată de niciuna din părţi, că minora şi reclamantul intimat nu au dezvoltat relaţii de familie sau de ataşament, nemaiavând contacte directe de peste un an.

Conform art. 17 al. 4 din Legea 272/2004, modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul trebuie stabilită în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

Or, preluarea minorei P.S.A. din mediul ei stabil şi securizant, de intimatul reclamant, persoană cu care nu este familiarizată, chiar pentru un interval de timp de 4 ore, poate fi traumatizantă, fără o pregătire prealabilă adecvată a copilului.

Potrivit art.2 din Legea nr.272/2004, orice act juridic emis sau încheiat în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate deciziile şi demersurile care privesc copilul.

Conform art. 18 din Legea 272/2004 relaţiile personale dintre părinţi şi copii se pot realiza prin:  a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către o altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; d) corespondenţa ori altă formă de comunicare cu copilul;  e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.

În speţă, având în vedere vârsta minorei P.S.A., istoricul de neimplicare al intimatului în îngrijirea acesteia şi necesitatea ca stabilirea unei legături de ataşament între cei doi să se realizeze în mod firesc şi gradual şi ţinând seama de disponibilitatea mamei de a permite intimatului iniţierea şi menţinerea relaţiilor personale dintre cei doi, tribunalul apreciază că, la acest moment, în interesul superior al minorei Sofia Andreea este ca programul de legături personale ale intimatului  C.I.M. cu aceasta să se realizeze în fiecare săptămână, în ziua de duminică, între orele 14,00 şi 18,00, dar la domiciliul minorei, pentru a elimina riscul apariţiei unei reacţii anxioase semnificative din partea copilului.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art.480 al.2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul formulat de apelanta P. G. S. împotriva sentinţei civile nr. 551 din 23 aprilie 2019 pronunţate de Judecătoria Târgu Lăpuş pe care o va schimba în parte în sensul celor de mai sus.

În temeiul art. 453 al. 2 Cod procedură civilă, tribunalul o va obliga pe apelantă să-i plătească intimatului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cu apărările formulate de acesta faţă de cererea de apel pe care tribunalul le-a găsit întemeiate, cu consecinţa admiterii doar în parte a apelului.

Domenii speta

Spete similare