Lucrările de închidere a terasei imobilului cu panouri de termopan nu se încadrează în lucrările de construcţii care sunt exceptate de obligaţia proprietarului de a obţine autorizaţie de construire.

Lucrările de închidere a terasei imobilului cu panouri de termopan nu se încadrează în lucrările de construcţii care sunt exceptate de obligaţia proprietarului de a obţine autorizaţie de construire.

Decizia nr. 800/17.09.2019

I.Prin Sentinţa civilă nr. 260/11.04.2019 a Tribunalului Galaţi Secția Contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 800/17.09.2018 a Curții de Apel Galați, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Primarului Municipiului G.

În motivarea sentinţei, Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:

Reclamanta M.S. este proprietara imobilului – spaţiu comercial situat în G, str. S., aferent bl. D2 conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 539/6.02.2006 autentificat de BNP. Începând cu data de 1.09.2014, acest spaţiu a fost închiriat cu titlu gratuit SC E.S.S. SRL (contract de comodat nr. 2/1.09.2014 f. 18 în ds 1916/121/2017), care îl foloseşte pentru activitatea de cafe bar.

Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a constatat că reclamanta a închis cu panouri de termopan terasa aflată în faţa cafe barului. Spaţiul astfel obţinut în supraf. de 150 m.p. a fost închiriat către SC E.S.S SRL (contract de închiriere nr. J 04/1.09.2014 f. 19, 20 în ds 1916/121/2017) pentru organizare jocuri mecanice de noroc Jackpot. Preţul chiriei este de 3.000 RON/lună.

Prin Dispoziţia nr. 1024/3.04.2017 emisă de Primarul Municipiului G. (f. 10, 11) s-a dispus:

„Art. 1 (1) Se desfiinţează pe cale administrativă și pe cheltuiala proprietarului construcţia (extindere spaţiu comercial) realizată fără autorizaţie de construire, pe terenul proprietatea municipiului de către M.S. la imobilul din str. S., aferent bl. D2.

(2) Cheltuiala privind desfiinţarea construcţiei va fi suportată de proprietar . . .”

Această dispoziţie a fost emisă în mod legal și temeinic.

Critica reclamantei referitoare la nemotivarea actului administrativ contestat este nefondată. Din cuprinsul dispoziţiei contestate reiese că reclamanta a construit o extindere spaţiu comercial fără autorizaţie de construire. Acest aspect de altfel nici nu este contestat de reclamantă. De asemenea, în drept, în cuprinsul dispoziţiei contestate sunt menţionate art. 28 al. 2, art. 33 din L. 50/1991.

Critica reclamantei referitoare la faptul că nu are calitatea de contravenient este nefondată. Reclamanta a fost sancţionată contravenţional prin procesul verbal seria DC nr. 000642/15.10.2014 al Poliţiei Locale – Serviciul Disciplina în construcţii. Acest proces verbal nu a fost contestat de reclamantă.

Art. 33 al. 1 din L. 50/1991 prevede:

„(1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.”

Prin concluziile la raportul de expertiză în construcţii efectuat în cauză s-a stabilit că :

- Lucrările de închidere ale terasei acoperite se încadrează în categoria lucrărilor nestructurale. Lucrările constau în pozarea și ancorarea panourilor de tâmplărie de elementele structurale ale acoperişului (stâlpi, pane, etc) și de pardoseala terasei direct sau prin realizarea unei centuri perimetrale.

- Prin includerea terasei acoperite în economia actualului spaţiu comercial/sala de jocuri s-a desfiinţat parţial peretele de faţada pe latura de vest a clădirii de bază. Această lucrare de amenajare (desfiinţare faţadă de vest) poate afecta structura de rezistenţă a construcţiei de bază.

- Pentru certificarea eventualelor efecte negative/pozitive induse asupra construcţiei de bază de lucrările de desfiinţare parţială a faţadei de vest, lucrări realizate fără proiect tehnic certificat este necesară realizarea unei expertize de rezistenţă întocmită de expert tehnic atestat MLPAT pentru domeniile A1 și A2 – siguranţa în exploatare, rezistenţa și stabilitate (expertul numit, întocmitor al prezentului raport nu este atestat MLPAT).

Prin lămuririle formulate de expert (f. 187) s-a concluzionat că:

Această categorie de lucrări nu se încadrează în lucrările de construcţii care sunt exceptate de obligaţia proprietarului de a obţine autorizaţie de construire (art.11 alin .1, pct. b) din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii republicată în 2018).

Art.11 (1). Se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor; b) reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie inferioară şi exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situaţia în care se schimbă materialele din care sunt realizate lucrările, cu excepţia clădirilor declarate monumente istorice în condiţiile legii.

Reţinem aşadar că reclamanta avea nevoie de autorizaţie de construire pentru împrejmuirea terasei.

Pe baza celor ce preced, Tribunalul reţine că acţiunea este nefondată, urmând a fi respinsă cu toate capetele de cerere.”

II. Împotriva sentinţei civile nr. 260/11.04.2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi a formulat recurs reclamanta M.S., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii.

În motivare a arătat că iniţial imobilul a fost deţinut de familia M.C. și V. prin actul de proprietate nr. 7961/1994, imobil ce era situat în intravilanul municipiului G., zona D2, str. S. Suprafaţa construită era de 133,24 mp, fiind desfăşurată astfel: 79,05 mp bar (delimitat în schiţă de punctele d-e-f) plus terasă acoperită în suprafaţă de 54,19 mp (delimitată de punctele g-h-a-b-c). Terenul pe care se află construcţia astfel dobândită aparţinea Municipiului G. În această formă a fost dobândită proprietatea, conform act vânzare-cumpărare nr. 539/2006.

A arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică deoarece se bazează pe un raport de expertiză ce reţine faptul că pentru lucrarea de aplicarea unei tâmplării de termopan pe bazele terasei este o lucrare ce necesită autorizaţie, concluzie total greşită.

A susținut că încă de la dobândire proprietatea cuprindea o terasă acoperită. Terasa acoperită existentă la momentul dobândirii proprietăţii este cuprinsă în actul de dobândire a proprietăţii, fapt ce duce la concluzia că expertul nu a studiat actele de proprietate și schiţele anexă ale acestuia.

A precizat că lucrarea nu e o extindere efectivă, ci aşa cum s-a văzut şi la cercetarea la faţa locului este o aplicare a unor geamuri termopan pe terasa acoperită.

A invocat că nu este corect raţionamentul instanţei de fond în a reţine faptul că este nevoie de o autorizaţie de construire, din moment ce lucrarea nu modifică structura de rezistenţă a construcţiei.

III. Primarul municipiului G.a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului întrucât nu se aduc dovezi care să răstoarne prezumția de legalitate care a fost pe deplin argumentată și reţinută de prima instanţă, criticile de nelegalitate dovedindu-se nefondate.

A motivat că Dispoziția Primarului Municipiului G. nr. 102/03.04.2017 privind desființarea pe cale administrativă a construcției neautorizate (extinde spațiu comercial) aflat pe terenul proprietatea municipiului şi amplasat pe str. S. aferent blocului D2 a fost emisă în mod legal și temeinic, critica reclamantei referitoare la pretinsa nemotivare a actului administrativ contestat fiind nefondată. Din cuprinsul dispoziţiei contestate reiese cu claritate că reclamanta a construit o extindere spaţiu comercial fără autorizaţie de construire. Acest aspect nu a fost contestat efectiv de reclamantă. De asemenea, în drept, în cuprinsul dispoziţiei contestate sunt menţionate art. 28 alin. 2, art. 33 din Legea nr. 50/1991.

A arătat că critica reclamantei referitoare la faptul că nu are calitatea de contravenient este nefondată. Reclamanta a fost sancţionată contravenţional prin procesul verbal seria DC nr. 000642/15.10.2014 al Poliţiei Locale - Serviciul Disciplina în construcţii şi afişaj stradal. Acest proces verbal nu a fost contestat de reclamantă.

A considerat că instanţa de fond a respins motivat cererea reclamantei reţinând faptul că susţinerile acesteia se întemeiază pe o fraudă adusă Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii care consacră principiul general că: - art. 1 - executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel; - art. 3 alin. 1 - Construcţiile civile, (...) de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcţiilor; - art. 26 alin. 1 - Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor ...; - art. 27 (1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale și judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz; - art. 28 (1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute (…) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. (2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă; - Art. 32 alin. 1: În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal; - Art. 33 alin. 4 : ,,Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.”

A susținut că în speţă s-a întocmit Procesul verbal de constatare şi sancționare a contravenției cu seria DC și nr. 000642/15.10.2014 al Poliție Locale Serviciul Disciplină în Construcții în care se consemnează abaterea reclamantei de la prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție. Datorită obiectului material în cauză - balconul amplasat în continuarea suprafeței ocupate de blocul de locuințe, pe spațiul verde aferent condominiului, aparținând domeniului public al UAT conform HG nr. 562/2002, Anexa cu parcuri și spații/zone verzi aferente microraioane locuinţe (poziţia nr. 6798), în prezenta cauza mai sunt aplicabile prevederile legale: art. 71 din OUG nr. 195/2005, privind protecţia mediului, actualizată: (1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. (2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

A motivat că prin HCL nr. 407/23.07.2009 privind aprobarea Regulamentului privind modul de închiriere a terenurilor proprietatea municipiului aferente unor construcţii şi măsuri de intrare în legalitate a unor construcţii edificate pe terenul proprietatea Municipiului G., modificată și completată prin HCL nr. 448/25.08.2009 - Cap. II, lit. B. - "Procedura de intrare în legalitate a unor construcţii edificate pe terenul proprietatea municipiului, pct. 4." Conform Legii nr. 50/1991 cu modificările și completările ulterioare - privind autorizarea executării lucrărilor construire - precum și din practică s-a constatat că intrarea în legalitate vizează în principal următoarele aspecte" ... 4.1. Construcţii realizate fără autorizaţie de construire - care nu au documente respectiv cereri de intrare în legalitate pe circuitul intern până la data apariţiei prezentului regulament"; PCT. 6 - ,, Termenul limită de depunere a documentaţiilor necesare intrării în legalitate și implicit de inventariere a construcţiilor edificate pe terenurile proprietatea municipiului a fost 31 decembrie 2009". Conform Ordinului nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, art. 61, alin. (2) pe terenurile aparţinând domeniului public sau al unităţilor administrativ-teritoriale: ,,În condiţiile legii, pe terenurile aparţinând domeniului public persoanele fizice sau juridice pot realiza, în interes privat, numai construcţii cu caracter provizoriu, autorizate în condiţiile Legii, pe amplasamente stabilite în baza reglementarilor documentaţiilor urbanistice aprobate."

A menţionat că prin lămuririle formulate de expert (f. 187) s-a concluzionat în mod clar că respectiva categorie de lucrări realizată de reclamantă nu se încadrează în lucrările de construcţii care sunt exceptate de obligaţia proprietarului de a obţine autorizaţie de construire (art. 11 alin. 1, pct. b din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii republicată în 2018). Instanţa de fond a ţinut cont de prevederile art. 861 Codul civil, respectiv Legea nr. 213/1998 potrivit cărora bunurile aparţinând domeniului public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, asupra cărora nu se poate constitui vreun drept al vreunui particular.

A precizat că conform PV de constatare și sancţionare a contravenţiei seria DC nr. 000642/15.10.2014 al Politiei Locale Serv. Disciplina în Construcţii, care a rămas necontestat, și Raportului de verifice nr. 642/11.05.2016 a executării masurilor dispuse, reclamanta Munteanu Silviana cunoştea care era și cunoaşte care este regimul juridic al terenului pe care urma să edifice construcţia: terenul era în intravilanul Municipiului Galaţi și constituie obiect al domeniului public, fiind protejat de lege.

A învederat că în Decizia nr. 419 din 14 februarie 2018, pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că reclamanţii nu se pot prevala de buna-credinţă pentru a beneficia de recunoaşterea dreptului de proprietate, conform art. 577 şi următoarele din C.proc.civ., câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii. În speţă, reclamanţii au demolat o parte din construcţie, fără a solicita un aviz legal, au edificat lucrări noi şi fără a face niciun demers pentru reglementarea situaţiei juridice au promovat acţiune pentru constatarea dreptului de proprietate în temeiul accesiunii imobiliare.

IV. Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurentă, de apărările intimatului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta avea nevoie de autorizaţie de construire pentru împrejmuirea terasei, raportat la prevederile art. 3 din Legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Deşi recurenta a susţinut că nu avea nevoie de o autorizaţie de construire, nu a arătat prevederea legală din care rezultă faptul că lucrările efectuate se pot executa fără autorizaţie de construire.

De altfel, concluzia expertului tehnic judiciar specialitatea construcţii civile, industriale şi agricole a fost clară, şi anume că lucrările de construcţie/extindere au constat în transformarea terasei fără închideri pe trei laturi într-o terasă închisă pe trei laturi cu panouri vitrate, această categorie de lucrări neîncadrându-se în lucrările de construcţii care sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de construire.

În plus, atât din schiţa imobilului întocmită de expertul tehnic judiciar cât şi din Planul de amplasament şi delimitare al bunului imobil depus de către reclamată, se constată faptul că lucrările de închidere a terasei depăşesc suprafaţa terasei acoperite delimitată de punctele: g-h-a-b-c din documentaţia topografică pentru înscrierea în cartea funciară provizorie a imobilului, de la suprafaţa terasei acoperite de 54,19 mp. la suprafaţa de 56,51 mp., sub acest aspect fiind fondate apărările intimatului potrivit cărora bunurile aparţinând domeniului public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

Tot referitor la dimensiunile spaţiului deţinut de către recurentă, din Contractul de închiriere nr. J04/01.09.2014 rezultă că SC. E.S.S. SRL a închiriat către SC J. SRL suprafaţa de 150 mp. în spaţiul deţinut de locator.

Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, „Terenurile aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se pot concesiona numai în vederea realizării de construcţii sau de obiective de uz şi/sau de interes public, cu respectarea documentaţiilor de urbanism aprobate potrivit legii.”

Susţinerile recurentei referitoare la faptul că lucrarea nu e o extindere efectivă, ci doar o aplicare a unor geamuri termopan pe terasa acoperită, nu sunt fondate în condiţiile în care din raportul de expertiză rezultă în mod clar faptul că extinderea spaţiului comercial s-a realizat şi prin desfiinţarea parţială a peretelui de faţadă de pe latura de vest a clădirii de bază.

Faptul că lucrarea modifică sau nu structura de rezistenţă a construcţiei, deşi expertul a reţinut că lucrarea de amenajare poate afecta structura de rezistenţă a construcţiei de bază, nu prezintă relevanţă în cauză întrucât potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, „Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11;”

Prin urmare, se pot executa fără autorizaţie de construire numai lucrările expres prevăzute la art. 11 din Legea 50/1991 cu condiţia ca aceste lucrări să nu modifice structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor, în timp ce celelalte lucrări de modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire.

Domenii speta

Spete similare