Obligare reparare paguba. Refuz nejustificat autoritate publica

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul RO şi pe pârâta S.C. D S.R.L., având ca obiect alte cereri.

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 08.11.2017, sub nr.de dosar 9244/99/2017, reclamantul RO a chemat în judecată S.C. D S.R.L., pentru comportament abuziv faţă de reclamant, în calitate de proprietar al conductelor rămase neamortizate în sat Valea Adâncă, com.Miroslava, jud.Iaşi, cu încălcarea Legii nr.554/2004 (art.1 alin.2, art.2 lit.b, f, u, m, n, o, s şi t) şi a Legii nr.544/2001.

În motivare, reclamantul arată că este investitor proprietar al reţelelor de distribuţie gaze presiune redusă din zona anterior menţionată, din anul 1998 începând execuţia reţelelor, ce au fost supravegheate de fostul DISTRIGAZ, apoi de E-ON GAZ şi, în prezent, de D S.R.L. Ultimele reţele au fost executate în anul 2010, pe etape, iar după recepţia fiecărei etape mijloacele nou create pe cheltuiala investitorului proprietar erau predate contra unei taxe la DISTRIGAZ/E-ON GAZ, pe bază de proces-verbal de predare-primire, urmând ca proprietarul conductei să-şi recupereze cheltuielile de la noii clienţi, solicitanţi de gaze. Se invocă, în acest sens, Legea nr.123/2012, respectiv art.108 lit.g pct.2, privind obţinerea acordului de acces al proprietarului conductei pentru branşare.

Reclamantul susţine că, de la apariţia Legii nr.123/2012, la el nu s-a mai prezentat nici un client-solicitant pentru obţinerea acordului, deşi s-au racordat circa 40 de clienţi fără ştirea sa. Mai mult, atunci când a solicitat relaţii de la pârâtă, aceasta a invocat confidenţialitatea datelor acelor clienţi.

În concluzie, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 35.000 lei, fără TVA, sumă rămasă neamortizată.

În susţinere au fost ataşate înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 03.01.2018, pârâta S.C. D S.A. a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, solicitând ca reclamantul să precizeze acţiunea atât în ceea ce priveşte calitatea sa, capetele de cerere, cât şi invocarea temeiurilor legale şi dezvoltarea motivelor de fapt pe care îşi întemeiază susţinerile. De asemenea, pârâta a invocat inadmisibilitatea exercitării dreptului la acţiune pe cale administrativă, precum şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, sens în care a solicitat instanţei să pună în vedere părţii adverse să facă dovada pretinsei investiţii din zona la care face referire, pentru a se putea efectua verificări, de către reprezentanţii pârâtei, cu privire la locaţia acelor instalaţii. 

Se mai arată că, în baza drepturilor şi a obligaţiilor ce-i revin prin lege, pârâta poate realiza, poate reabilita sau modifica instalaţii de gaze naturale pe care le administrează, fără ca aceste aspecte să fie de natură a genera plata unor despăgubiri altor deţinători de instalaţii.

În drept au fost invocate dispoziţiile legale cuprinse în art.205 şi urm. C.proc.civ. şi în Legea nr.123/2012.

În susţinere s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pe cale de consecinţă, la data de 10.01.2018 la dosar s-a înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant, prin care acesta a reiterat susţinerile din acţiune şi din precizările scrise ulterioare, privind gazificarea a 90% din teritoriul care prezenta străzi până în anul 2010 în satul Valea Adâncă, solicitând, în baza art.108 lit.d din Legea nr.123/2012, suma rămasă neamortizată, în cuantum de 35.000 lei.

La termenul de judecată din data de 20.02.2018, reclamantul a precizat că înţelege să-şi întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr.554/2004.

La acelaşi termen, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii cererii principale, invocată de pârâtă, şi a prorogat soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii formulării acţiunii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, pentru verificări suplimentare, aceste două excepţii fiind puse în discuţia contradictorie a părţilor în şedinţa publică din 17.04.2018.

Deliberând cu prioritate, în temeiul art.248 alin.1 C.proc.civ., asupra celor două excepţii procesuale invocate în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se constată că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”

Prin prezenta cerere, reclamantul RO a solicitat obligarea pârâtei S.C. D S.A. la plata de despăgubiri în valoare de 35.000 lei, reprezentând contravaloarea investiţiei efectuate la reţeaua de gaze naturale din localitatea Valea Adâncă, invocând, ca şi temei de drept, dispoziţiile art.108 alin.1 lit.d şi lit.g din Legea nr.123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, conform cărora: „Pentru realizarea serviciului de transport sau de distribuţie, în cazul utilizării bunurilor proprietate a terţilor, concesionarul are următoarele drepturi: (…)

d) cu acordul proprietarului, să preia aceste bunuri în proprietatea sa, cu o justă despăgubire: (…)

g). să asigure accesul unor noi solicitanţi, cu respectarea uneia dintre următoarele condiţii:

1. prezentarea acceptului proprietarului;

2. prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului; acordul solicitantului se prezumă atunci când acesta consimte în scris, printr-un act autentic, să îl despăgubească pe proprietar pentru partea ce îi revine din investiţia făcută…”.

Raportat la aceste prevederi legale, dar mai ales la dispoziţiile art.103 şi urm. din Cap.III - Concesionarea şi regimul drepturilor asupra proprietăţii altora din lege, rezultă că serviciul de distribuţie a gazelor naturale este un serviciu public, iar operatorii care deţin licenţe de operare a sistemului de distribuţie a gazelor naturale şi au încheiate contracte pentru prestarea serviciului public de distribuţie a gazelor naturale cu autorităţile locale, asimilate contractelor de concesiune, beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile concesionarului prevăzute în prezenta lege. Mai mult, conform art.104 alin.1 din Legea nr.123, „Serviciul public de distribuţie a gazelor naturale se concesionează pentru una sau mai multe zone delimitate - unităţi administrativ-teritoriale; concesiunea este exclusivă pentru zonele delimitate în care s-a acordat.” Or, conform art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004, sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Prin urmare, dată fiind şi manifestarea de voinţă expresă a reclamantului RO de a se judeca pe calea contenciosului administrativ, tribunalul apreciază că pârâta S.C. D S.A. poate fi asimilată unei autorităţi publice, în condiţiile în care aceasta este o persoană juridică de drept privat ce poate realiza, reabilita sau modifica instalaţii de gaze naturale pe care le administrează, beneficiind de licenţă de distribuţie a gazelor naturale.

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art.8 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora: (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Faţă de toate aceste considerente, tribunalul apreciază că cererea principală dedusă judecăţii este admisibilă pe calea contenciosului administrativ, motiv pentru care va respinge excepţia procesuală a inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului RO, instanţa observă că legitimarea procesuală presupune existenţa unei identităţi între părţile din procesul civil şi persoanele implicate în raportul juridic dedus judecăţii. Reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiţiei, calitatea procesuală pasivă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calităţii procesuale active şi a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanţa este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calităţi.

În cauzele având ca obiect obligarea unei autorităţi publice sau a unei persoane juridice de drept privat asimilate unei autorităţi publice la repararea pagubei cauzate prin refuzul pretins nejustificat de a soluţiona o cerere, acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr.554/2004, are legitimare procesuală activă persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege ori într-un interes legitim de acţiunea sau inacţiunea respectivei autorităţi.

În cauza de faţă, reclamantul RO a invocat faptul că partea adversă nu-i recunoaşte dreptul legitim la despăgubiri, în baza art.108 alin.1 lit.g pct.2 din Legea nr.123/2012, pentru investiţiile efectuate, în calitate de proprietar, la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale din satul valea Adâncă, com.Miroslava, jud.Iaşi. Or, reclamantul nu a probat, în acord cu prevederile art.249 C.proc.civ., calitatea de proprietar sau de investitor, ca persoană fizică, în ceea ce priveşte conductele de gaze naturale din localitatea Valea Adâncă, înscrisurile depuse la dosar de ambele părţi nesusţinând faptul că reclamantul ar fi suportat în mod efectiv costurile unei investiţii la reţeaua de gaze naturale din zona anterior menţionată şi că, în aceste condiţii, prin preluarea de către pârâtă a reţelei de conducte şi prin branşarea altor persoane la sistemul de distribuţie gaze naturale, s-ar fi născut o creanţă constând în despăgubiri în favoarea reclamantului. Dimpotrivă, din verificările efectuate de reprezentanţii pârâtei, inclusiv la solicitarea repetată a instanţei de judecată, nu rezultă că reclamantul figurează cu instalaţii de gaze naturale edificate în zona Valea Adâncă, iar din înscrisurile constând în cartea Tehnică a Lucrării – Extindere Conductă gaze naturale presiune redusă sat Valea Adâncă, com.Miroslava, jud.Iaşi, depuse la filele 132-200 vol.I şi 1-50 vol.II, rezultă că investitor şi titular al lucrării este S.C. EON GAZ DISTRIBUŢIE S.A., constructor fiind S.C. M S.R.L.

Mai mult, înscrisurile depuse de reclamant şi aflate la filele 62-141 vol.II privesc o persoană juridică, respectiv S.C. R S.R.L., prin director RO, în calitate de executant al lucrării de extindere a conductei de gaze naturale presiune redusă în localitatea valea Adâncă, drumuri comunale DC 4 (Fundac), DC 5, DC 6, DC 12, DC 7, DC 18 (Fundac), beneficiari fiind GO, GV şi LD, nu şi reclamantul din prezenta cauză. Or, calitatea de director al executantului lucrării nu-i conferă reclamantului şi calitatea de proprietar asupra vreunei părţi din lucrarea efectuată, respectiv din sistemul de distribuţie gaze naturale din localitatea Valea Adâncă. 

În lumina tuturor considerentelor de mai sus, apreciind că reclamantul RO nu a dovedit legitimarea sa procesuală activă în acţiunea dedusă judecăţii, instanţa va admite excepţia procesuală invocată de pârâtă şi va respinge cererea principală, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Respinge, pentru lipsa calităţii procesuale active, acţiunea formulată de reclamantul RO, în contradictoriu cu pârâta S.C. D S.R.L.

Domenii speta

Spete similare