Inlaturarea tulburarii posesiei - incetarea lucrarilor de constructie. Restituirea bunului

Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. X/19.12.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2017, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea posesorie, formulată de reclamanţii B M şi B M, în contradictoriu cu pârâţii SC S SA şi Unitatea Administrativ Teritorială P prin Primar.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au învestit instanţa cu acţiune posesorie, solicitând înlăturarea tulburării posesiei reclamanţilor prin încetarea lucrărilor de construcţie  şi restituirea bunului către reclamanţi, repararea prejudiciului  şi obligarea pârâţilor să efectueze lucrările necesare pentru aducerea terenului reclamanţilor în starea iniţială inclusiv ridicarea părţii de construcţie edificată pe terenul acestora.

În motivarea cererii  au precizat  că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/1977, au cumpărat o locuinţă formată dintr-o casă din cărămidă cu 5 camere şi anexe gospodăreşti împreună cu terenul aferent situat în comuna P, judeţul O , iar prin procesul verbal de punere în posesie din 23.05.1997, au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 6000 m.p.

Pârâta SC S SA în calitate de constructor a început ridicarea unui bloc de locuinţe sociale proprietatea UAT P pe terenul acesteia, teren ce se învecinează în partea de Sud cu grădina reclamanţilor.

Se susţine că prin lucrările efectuate a fost afectată posesia terenului de către reclamanţi, acaparându-se o suprafaţă de aproximativ 1600  m.p. din terenul acestora, dintre care 75 mp sunt ocupaţi de construcţie.

Conform precizării formulate de reclamanţi această tulburare de posesie ar fi intervenit  spre sfârşitul lunii noiembrie 2014, iar aceştia au sesizat instanţa la 08.01.2015.

Acţiunea posesorie este acea acţiune prin care cel ce a posedat un bun timp de cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptăţit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

 Pentru a putea fi exercitată acţiunea posesorie trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: persoana să fi posedat bunul; trebuie să fi avut loc o tulburare de posesie;

posesia bunului să se fi exercitat cel puţin 1 an. Este considerat posesor cel ce stăpâneşte bunul, exercită în fapt prerogativele dreptului de proprietate asupra unui bun, comportându-se, astfel, ca un proprietar.

Potrivit dispoziţiilor art. 949 Cod civil: Cel care a posedat un bun cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptăţit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Potrivit art. 1003 C.p.civ.: Cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/29.03.1977, reclamanţii au cumpărat de la vânzătorii T E şi I F un imobil, compus din casă şi anexe gospodăreşti situate pe terenul aferent construcţiei, din perimetrul construibil al localităţii P, cu vecinătăţile arătate în contract.

Conform dispoziţiilor Legii nr. 58/1974, în vigoare la data încheierii contractului menţionat, terenul a trecut în proprietatea statului, cumpărătorii intrând în stăpânirea locuinţei vândute chiar la momentul facerii actului de vânzare.

Coroborând înscrisurile înaintate la dosar de către Instituţia Prefectului O, instanţa constată că terenul aferent construcţiei ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/29.03.1977 a fost identificat prin schiţa de sistematizare anexă la autorizaţia de înstrăinare nr. X/25.03.1997, iar potrivit notei tehnice întocmită de Institutul de Cadastru, Geodezie, Fotogrammetrie şi Cartografie suprafaţa din perimetrul construibil, aferentă parcelelor existente pe planul cadastral 1:2000 al localităţii P, anexa la actul de vânzare cumpărare, este de 2.370 mp.

Ulterior apariţiei legilor fondului funciar reclamantul a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 0,20 ha teren aferent imobilului cumpărat prin contractul din anul 1977, prin cererea înregistrată sub nr. X/14.03.1991, menţionând expres că această suprafaţă reprezintă teren aferent casei de locuit, anexe gospodăreşti, curţi şi grădina aferentă acestora, Comisia Locală P propunând înscrierea reclamantului în anexa 2b cu suprafaţa de 0,26 ha.

Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei propuneri a fost soluţionată prin Hotărârea Comisiei Judeţene O cu nr. X/22.07.1996, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru 0,34 ha teren.

Contrar susţinerilor reclamanţilor din prezenta, potrivit cărora suprafaţa respectivă a fost reconstituită în completare, din sentinţa nr. X/15.12.1997 pronunţată de Tribunalul Olt invocată de altfel chiar de reclamanţi instanţa reţine că  aceştia au justificat dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,34 ha, fiind obligată Comisia de fond funciar să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor pentru suprafaţa respectivă.

În ceea ce priveşte Procesul verbal de punere în posesie din data de 23.05.1997, pentru suprafaţa de 6000 de mp., invocat de reclamanţi, instanţa a observat că acesta nu poartă semnătura olografă a Preşedintelui Comisiei Locale P, iar din relaţiile înaintate de Instituţia Prefectului rezultă că respectivul proces verbal nu a fost înregistrat în evidenţele Primăriei P.

În plus, instanţa a reţinut că, potrivit art. 34 alin. 1 din HG 131/27.02.1991, era necesară parcurgerea procedurilor de delimitare şi parcelare pe proprietari, în concret procesul verbal nefiind susţinut de niciunul dintre documentele premergătoare emiterii sale,  motiv pentru care instanţa nu poate da eficienţă juridică acestui înscris.

Instanţa a constatat în acelaşi sens că pentru terenurile preluate de stat în vechiul regim s-a adoptat Legea nr. 18/1991, reglementare specială care derogă de la dispoziţiile dreptului comun, nu numai cu privire la modalitatea de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, ci şi cu privire la modul de preluare în posesie a acestor terenuri.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 18/1991 (republicată), punerea în posesie a persoanelor îndreptăţite se face de către comisie, după întocmirea unei documentaţii prealabile şi prin încheierea unui proces-verbal. Mai mult, dispoziţiile art. 108 din acelaşi act normativ stabilesc că ocuparea terenurilor "fără aprobările primite, în condiţiile legii", constituie infracţiune.

În ceea ce priveşte pe pârâţi, instanţa a reţinut că, în urma contractului de schimb autentificat sub nr. X/24.07.2003, pârâta UAT P a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1830 mp, drept înscris în cartea funciară nr. X ulterior încheierii contractului.

În baza contractului de lucrări nr. X/11.07.2014, pârâta UAT P, în calitate de beneficiar, a convenit cu executantul – pârâta SC S SA efectuarea investiţiei “Blocuri locuinţe sociale nr. 1 şi nr. 3, str. C, Oraşul P, jud. O”, la data de 27.10.2014 fiind emis Ordinul de începere a lucrărilor, cu nr. X iar la data de 12.11.2014 încheindu-se Procesul verbal de predare – primire a amplasamentului.

Prin urmare, pârâta SC S SA a demarat lucrările de construcţie pe amplasamentul pus la dispoziţie de beneficiarul contractului nr. X/11.07.2014, reclamanţii pretinzând că astfel le-a fost tulburată posesia.

Analizând declaraţiile martorilor audiaţi, s-a reţinut că martorul D C a declarat reclamantul a închis terenul în anul 2002 sau 2004, a făcut un zid înalt de la care a pornit cu gard şi a închis terenul până în dreptul  lui I G. Treptat, treptat şi-a extins posesia asupra terenului şi l-a îngrădit. Când s-a început construcţia blocului, terenul era închis pe toate laturile, iar reclamantul i-a permis constructorului să intre pe terenul lui, să depoziteze materiale. Gardul ce împrejmuia terenul a fost deschis în zona şantierului de către muncitorii de la bloc cu acordul reclamantului.

Martora J E a declarat că ştie că s-a început o construcţie pe una din laturile terenului. Este adevărat că a fost distrusă o porţiune din gard în acea zona,  dar nu ştie în ce condiţii.

Martorul T M a declarat că a auzit că a fost ocupată o parte din terenul reclamantului şi a mai auzit că o parte din gardul ce împrejmuia terenul reclamantului a fost dată jos pe latura cu şantierul.

Martorul I I G a declarat că nu ştie dacă a fost tulburată posesia reclamantului.

Instanţa a avut în vedere că din probele administrate nu se face dovada întinderii certe a terenului ce s-ar fi aflat în posesia reclamanţilor anterior începerii edificării construcţiei de către constructorul SC S SA, nu s-a făcut dovada că sunt posesorii suprafeţei de 6.000 mp, asupra căreia pârâţii să fi exercitat acte tulburătorii.

S-a reţinut că pârâta UAT Oraş P a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului cu număr cadastral X, dar şi asupra terenului cu număr cadastral X.

În ceea ce priveşte tulburarea de posesie, instanţa a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută întrucât reclamantul a permis pârâtelor să intre pe teren si să depoziteze materialele, iar acest aspect poate fi apreciat ca o recunoaştere a dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului şi a exercitării prorogativelor acestui drept asupra terenului.

Deşi, din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert A P, se concluzionează în sensul că pârâta UAT P ocupă o suprafaţă de 1415,0 mp suprafaţă materializată prin punctele: G,H,I,J,K,L,M şi N, se observă că acest teren este de fapt proprietatea primăriei.

Şi este adevărat că această acţiune poate fi introdusă chiar împotriva proprietarului, însă  nu se poate reţine o tulburare atâta vreme cât însăşi posesorul i-a permis folosirea terenului, desfacerea gardului şi depozitarea materialelor.

Constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile acţiunii posesorii (persoana să fi posedat bunul; să fi avut loc o tulburare de posesie; posesia bunului să se fi exercitat cel puţin 1 an), instanţa a apreciat ca neîntemeiată acţiunea dedusă judecăţii.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a respins ca neîntemeiată prezenta acţiune posesorie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanţii B M şi B M,  pe care o consider nelegală şi netemeinică, solicitând, în temeiul art. 479 alin. 1 şi art. 480 alin. 2 C.p.c., ca verificând cauza cu privire la stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă să se dispună admiterea apelului şi schimbarea sentinţei nr. 5333/2018 în sensul admiterii cererii în sensul dispunerii înlăturări tulburări posesiei subsemnaţilor prin încetarea lucrărilor de construcţie şi prin restituirea celor 1.415 mp. Solicită obligarea intimaţilor - pârâţi la plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât şi în apel.

În fapt, arată că au cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. X/29.03.1977 înregistrat în registrul de transcripţiuni nr. X -Y/1977, o locuinţă formată dintr-o casă din cărămidă cu 5 camere şi anexe gospodăreşti împreună cu terenul aferent, imobil situat în Comuna P, Jud. O şi având ca vecini: Răsărit - Drum judeţean, Apus - Valea Râului P, Miază zi - localul Oficiul PTTR, Miază Noapte - cale acces sediul secţiei ICOTS P, conform schiţei ce a fost alăturată actului de înstrăinare.

Prin procesul - verbal de punere în posesie din 23.05.1997 reclamanţii au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 6000 mp teren intravilan cu următoarele vecinătăţi: N - DS - 15, E - DCL - 1 (D.f. J - C), S - sediul R + teren primărie, V - teren primărie (Z P). Procesul - verbal de punere în posesie pentru cei 6000 mp situaţi în punctul Cvartal nr. X a fost emis conform Legii nr. 18/1991 şi în baza hotărârii comisiei judeţene de aplicarea a Legii nr. 18/1991 nr. X/1996 dar şi a contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. X/1977.

Cu alte cuvinte, atât dreptul de proprietate cât şi justa posesie a reclamanţilor (ca dezmembrământ al dreptului de proprietate) sunt pe deplin dovedite, reclamanţii exercitând o legitimă şi liniştită posesie asupra întregului imobil încă din 1977 şi până la sfârşitul lunii noiembrie 2014 când pârâta SC S SA în baza unui contract încheiat cu UAT P a tulburat posesia reclamanţilor pe o suprafaţă de 1415 mp situată în partea de Sud a proprietăţii reclamanţilor.

În urma contractului nr. X/11.07.2014, SC S SA în calitate de constructor a început ridicarea unui bloc de locuinţe sociale proprietatea UAT P pe terenul Primăriei P, teren ce se învecinează în partea de Sud cu grădina reclamanţilor. În executarea acestor lucrări pârâta SC S SA a ridicat gardul reclamanţilor ce delimita grădina acestora (gard ce era edificat din şpalieri cu sârmă împletită) pe o lungime de aprox. 40 m, după care au amplasat un nou gard din şpalieri de lemn şi plasă din fier beton, pe diagonala proprietăţii reclamantului, acaparând o suprafaţa de 1415 mp din terenul acestora., conform raportului de expertiză întocmit în rejudecare (filele 39- 45). Aceste lucrări au fost efectuate la sfârşitul lunii noiembrie 2014, după care pârâta SC S SA a început ridicarea construcţiei cu destinaţia bloc de locuinţe, construcţie prin care s-au acaparat cei 1415 mp din posesia reclamanţilor.

Aceste lucrări de construcţie a blocului de locuinţe sociale este în curs de desfăşurare, iar până în momentul sesizării instanţei, respectiv 08.01.2015,  pe parte din terenul reclamanţilor au fost efectuate următoarele lucrări:  s-a excavat un şanţ de aprox. 2 m adâncime  şi s-a montai structura de rezistenţă pe fundaţie, lucrare ce continuă şi în prezent.

După ce au trecut sărbătorile de iarnă, începând de vineri 09.01.2015, pârâtul constructor SC S SA a reluat lucrările la construcţia ce ocupă parte din terenul lor şi care se oprise la montat structuri de rezistenţă.

Conform art. 557 alin. 1 C.civ. dreptul de proprietate se dobândeşte prin lege, prin convenţie etc.

Prin sentinţa civilă nr. X/19.12.2018 a dispus respingerea cererii reclamanţilor, iar sentinţa este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa de fond a constatat că terenul aferent construcţiei ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. X/29.03.1977 ar fi în suprafaţă de numai 2.370 mp, instanţa fără nicio altă probă luând această cifră dintr-o schiţă de sistematizare depusă de pârâta UAT P, schiţă ce nu poate avea efectele unui act de proprietate, mai ales în situaţia în care provine de la una din părţile în cauză ce are interese contrarii şi este în totală contradicţie cu toate celelalte acte de reconstituire a dreptului de proprietate a reclamanţilor.

Deşi nu a fost sesizată cu acţiune în constatarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, instanţa de fond reţine în mod greşit această suprafaţă de 2.370 mp, în situaţia în care la dosarul cauzei se află contestaţia formulată de reclamanţi şi hotărârea Comisiei Judeţene O cu nr. X/22.07.1996 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,34 hectare teren, cu menţiunea expresă "teren agricol în completare".

După ce la fila 7 aliniat penultim instanţa "constată" că reclamanţii ar avea un teren aferent construcţiilor achiziţionate în suprafaţă de 2.370 mp, la fila 8 aliniat 2 aceeaşi instanţă, în aceeaşi motivare reţine că reclamanţii "au justificat dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,34 hectare".

Este de neînţeles cum de instanţa menţionează în acest aliniat că această suprafaţă nu s-ar fi dispus a fi restituită „în completare", în situaţia în care menţiunea "în completare" apare în mod expres în hotărârea nr. X/1996.

În mod greşit, instanţa de fond refuză să dea eficienţă juridică procesului - verbal de punere în posesie din 23.05.1997 pentru suprafaţa de 6.000 mp, invocând că acesta nu poartă semnătura preşedintelui Comisiei Locale şi că nu ar fi fost înregistrat în evidenţele Primăriei P. Aceste chestiuni de formă nu pot lipsi înscrisul de eficienţă juridică atâta vreme cât el este semnat de toţi membrii Comisiei Locale, poartă ştampila Primăriei P şi este emis în baza hotărârii nr. X/1996 a Comisiei Judeţene şi a sentinţei nr. X/1997. Intimata - pârâtă UAT P nu poate invoca propria culpă pentru a lipsi de efecte juridice un înscris întocmit în baza Legii nr. 18/1991. De altfel, posesia reclamanţilor pentru cei 6.000 mp teren aferent gospodăriei lor constând în curte şi grădină a fost dovedită pe deplin prin:  contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. X/29.03.1977; Hotărârea Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar nr. X/1996 (nr. înreg. la Comisia Locală nr. X/08.08.1996 pentru suprafaţa de 0,34 ha „teren agricol în completare", ceea ce reprezintă grădina reclamanţilor. Această hotărâre a stat la baza sentinţei irevocabile nr. X/15.12.1997 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/C/1997. Chiar în dispozitivul acestei sentinţe se menţionează: „ ...obligă Comisia funciară să procedeze la punerea în posesie a reclamanţilor pe o suprafaţă de 0,34 ha teren conform hotărârii nr. X/1996 a Comisiei Judeţene O de aplicare a Legii nr. 18/1991", adică „în completare".

Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar, făcând aplicarea inclusiv a hotărârii nr. X/1996 (nr. X/1996) emit legal procesul - verbal de punere în posesie pentru 6000 mp, în punctul Cvartal nr. X, cu vecinătăţile descrise în act, apelanţii având ca vecini la Sud şi Vest teren al Primăriei P. Acest act este emis la 23.05.1997 de Comisia legal constituită în acest sens, act semnat de toţi membrii Comisiei Locale şi ştampilat corespunzător, act emis în baza Legii nr. 18/1991.

 Procesul - verbal de punere în posesie din 23.05.1997 este act ce atestă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor şi el este emis pentru 6000 mp pentru următoarele argumente:

Conform art. 23 din Legea nr. 18/1991 se instituie proprietatea de drept asupra suprafeţelor de teren aferente casei de locuit, anexelor gospodăreşti „precum şi curtea şi grădina din jurul acestora".

Conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, curtea şi grădina este cea menţionată în Registrul Agricol, iar conform adresei nr. X/23.05.1996, în Registrul Agricol P, T E şi I F (vânzătorii locuinţei din actul notarial nr. X/1977) în anii 1959 - 1963 au figurat cu 0,68 ha teren din care 0,10 ha curţi şi 0,58 ha grădină. Prin aplicarea coeficientului de reducere, terenul aferent gospodăriei a rămas la 0,60 ha. De aceea prin hotărârea nr. X/1996 s-a dispus „completarea".

Faptul că până în prezent Comisia Locală şi Comisia Judeţeană nu au emis încă titlul de proprietate pentru reclamanţi nu poate îndreptăţii pârâţii să interpreteze procesul - verbal de punere în posesie, ca fiind lipsit de efectele juridice prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor pentru terenul aferent gospodăriei lor.

Până la emiterea titlului de proprietate acest proces - verbal de punere în posesie ţine loc de titlu de proprietate. Timp de 10 - 15 ani după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, în baza acestor procese - verbale de punere în posesie s-au efectuat chiar acte de vânzare - cumpărare notariale pentru astfel de bunuri, ori revendicări imobiliare, partaje succesorale în instanţă.

Precizează că şi-au dovedit dreptul de proprietate pentru terenul de 0,60 ha aferent gospodăriei.

Procesul - verbal de punere în posesie este emis în baza Legii nr. 18/1991, ca act de reconstituire al dreptului de proprietate, ca act premergător emiterii titlului de proprietate, conform art. 27 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

Acest act dovedeşte nu numai o stare de fapt, dar şi o stare de drept ce ţine de procedura reconstituirii dreptului de proprietate, act emis conform prevederilor Legii nr. 18/1991.

Nu au contestat dreptul intimatei UAT P pentru cei 1830 mp dobândiţi prin contractul de schimb nr. X/24.07.2003.

Este cert că intimata - pârâta UAT P este titulara proprietăţii pentru cei 1830 mp, dar în nici un caz „asupra terenului în litigiu", terenul în litigiu fiind în posesia şi proprietatea reclamanţilor, iar intimata - pârâtă UAT P a depăşit limitele proprietăţii lor.

Terenul în litigiu este cel identificat şi delimitat prin schiţa topo, şi în special prin raportul de expertiză întocmit de expert A P (fiele 39-45) şi nu terenul ce face obiectul contractului de schimb nr. X/2003.

Mai mult, înscrisurile depuse de pârâte sunt contradictorii, cu privire la locul efectuării lucrărilor de construcţie. Astfel:  în „Plan de situaţie" nr. X/15.01.1999 al terenului schimbat cu I, terenul are formă de dreptunghi; în Planul de amplasament şi delimitare imobil din 12.12.2014  (1830 mp) acest teren nu numai că are altă formă, dar şi alte dimensiuni.

Deşi predarea - primirea amplasamentului are loc la 12.11.2014, iar ordinul de începere a lucrărilor cu nr. X este dat la 27.10.2014 conform încheierii nr. X/10.12.2014 emisă de OCPI se efectuează „rectificarea limitelor proprietăţii şi repoziţionarea imobilului". Aceasta înseamnă că după ce au făcut proiectul şi au început lucrarea şi au modificat „limitele proprietăţii" lor, modalitate prin care le-au încălcat şi proprietatea lor. Mai mult, la 16.11.2014, pe vecinătatea cu subsemnaţii, pârâţii au ridicat gardul subsemnaţilor şi au amplasat alt gard din plasă de sârmă dar pe un alt amplasament prin care le-au acaparat cei 1415 mp.

Totodată la vecini au indicat-o pe vânzătoarea reclamanţilor, respectiv T E şi nu familia B. Curios este faptul că această rectificare a limitelor proprietăţii şi repoziţionarea proprietăţii se face la 10.12.2014 (după începerea lucrărilor) şi-n baza unei "declaraţii notariale nr. X/02.12.2014".

Cert este faptul că intimaţii - pârâţi le-au afectat grav drepturile, cu încălcarea procesului - verbal de punere în posesie din 23.05.1997, aspect pe deplin dovedit cu schiţa întocmită la 12.01.2015 şi anexată cererii de sesizare a instanţei, cu toate celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei şi în mod special cu raportul de expertiză tehnică întocmită de expert A P (filele 39-45) din care rezultă cu certitudine că UAT P ocupă 1415 mp din terenul reclamanţilor (concluzie la obiectivul nr. 4) şi tot pârâta UAT P şi-a modificat prin repoziţionare şi rectificare cartea funciară, ulterior tulburării posesiei subsemnaţilor (concluzia obiectivului nr. 5).

Faţă de concluzia raportului de expertiză de la obiectivul nr. 5 în care se arată că intimata UAT P şi-a modificat prin repoziţionare şi rectificare cartea funciară, ulterior tulburării posesie subsemnaţilor, instanţa de fond nu-şi exprimă niciun punct de vedere şi nici nu motivează de ce a fost nevoie ca după ce au început construcţia să se facă repoziţionarea terenului intimatei UAT P în funcţie de suprafaţa de teren acaparată.

Totodată, deşi din raportul de expertiză rezultă în mod evident că intimata UAT P a ocupat 1.415 mp din terenul reclamanţilor, în motivarea hotărârii, instanţa de fond menţionează că lucrările de construcţie ar fi fost demarate pe terenul intimatei - pârâte.

În interpretarea probei testimoniale, instanţa face aprecieri greşite cu privire la declaraţia martorului D C cu privire la faptul că reclamanţii i-au permis constructorului să intre pe terenul lor, să depoziteze materiale. Faptul că reclamanţii s-au comportat civilizat şi au permis constructorului "să depoziteze materialele" este interpretat în mod greşit de instanţa de fond ca o pretinsă recunoaştere a proprietăţii intimatei asupra acelui teren. Nu ştiu cum se poate ajunge la o astfel de concluzie când reclamantului i s-a solicitat numai permisiunea "să depoziteze materialele", iar buna credinţă a oricărui cetăţean şi comportamentul civilizat al reclamanţilor (de altfel profesori pensionari) este interpretată de instanţă în defavoarea acestora. Probabil că numai dacă profesorul pensionar ar fi sări la bătaie ori ar fi început să ţipe la constructori instanţa ar fi venit cu o interpretare contrarie celei reţinute.

Cert este faptul că din nicio probă nu rezultă că reclamanţii ar fi avut o atitudine de pretinsă recunoaştere a proprietăţii ori posesiei aparţinând intimatei - pârâte UAT P, iar reclamanţii au sesizat instanţa cu acţiunea posesorie imediat după producerea tulburării posesiei lor, respectiv la 08.01.2015.

În mod eronat instanţa de fond a reţinut că nu ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile acţiunii posesorii prin reţinerea greşită a faptului că reclamanţii ca şi posesori ar fi permis folosirea terenului lor de către intimaţi. Aceeaşi instanţă însă, nu dă eficienţă declaraţiei martorei T M (fila 96) martoră ce arată că: "eu am făcut parte din Comisia Locală de fond funciar P şi ştiu că în 1997 l-am pus în posesie pe dl. B cu 60 de ari (6.000 mp) ştiu că acesta a împrejmuit terenul cu gard pe toate laturile ... am auzit că a fost ocupată o parte din terenul domnului profesor. Eu ştiu că terenul a fost împrejmuit din 1997 şi până în prezent. Ştiu că acest teren de 6.000 mp era teren aferent construcţiei, respectiv casei, anexei şi grădină. Am auzit că în prezent o parte din gardul ce împrejmuia terenul a fost dată jos pe latura cu şantierul. Am fost la faţa locului la momentul punerii în posesie şi personal am semnat, dar nu ştiu de ce preşedintele Comisiei locale nu ar fi semnat. Eu nu am ştiut acest aspect până la acest moment... Ştiu că la baza întocmirii procesului-verbal de punere în posesie a stat o hotărâre judecătorească şi o hotărâre a Comisiei Judeţene".

În drept, îşi întemeiază prezentul apel pe prevederile art. 479 alin. 1 şi art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

În susţinerea apelului formulat înţeleg să se folosească de probele administrate la instanţa de fond în rejudecare.

Faţă de apelul promovat intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. X/19.12.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2017, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea posesorie formulată de reclamanţii B M şi B M, în contradictoriu cu pârâţii SC S SA şi Unitatea Administrativ Teritorială P prin Primar reţinându-se, în esenţă, că nu s-a făcut dovada întinderii certe a terenului ce s-ar fi aflat în posesia reclamanţilor anterior începerii construcţiei, deci nu s-a făcut dovada că sunt posesorii suprafeţei de 6000 mp asupra căreia pârâţii ar fi exercitat acte tulburatorii.

Analizând primul motiv de apel reprezentat de greşita constatare a primei instanţe că imobilul teren deţinut în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.X/29.03.1977 este în suprafaţă de doar 2.370 mp, fără a ţine cont de hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X/22.07.1996 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,34 ha, Tribunalul constată că datele reţinute de către instanţă rezultă din Nota tehnică nr.X/24.10.2002 (f.62) şi se referă la suprafaţa din perimetrul construibil, iar nu la suprafaţa constituită reclamantului în baza Legii 18/1991.

Greşit apreciază apelanţii că nu a fost avută în vedere întreaga suprafaţă constituită prin sentinţa civilă nr. X/1997, întrucât judecătorul fondului a reţinut în mod expres că justificarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,34 ha.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la greşita concluzie a instanţei că terenul în suprafaţă de 0,34 ha nu s-a constituit „în completare” pentru grădina reclamanţilor, din considerentele sentinţei civile nr.X/15 decembrie 1997 pronunţată în dosarul nr. X/C/1997 rezultă cu claritate că formularea acţiunii a avut ca temei refuzul Comisiei Locale de a-i pune pe apelanţii-pârâţi în posesie pe suprafaţa de teren aferentă imobilului casă, astfel încât invocarea recunoaşterii prin sentinţa civilă a unui drept suplimentar apare ca fiind formulată cu vădită rea-credinţă.

Cu privire la procesul-verbal din data de 23.05.1997 emis de Comuna P- Comisia de aplicare a Legii 18/1991, se constată, contrar afirmaţiilor apelanţilor, că el se află în contradicţie atât cu Hotărârea Comisiei Judeţene nr.X/22.07.1996 cât şi cu sentinţa civilă nr.X/15.12.1997 care stipulează o suprafaţă constituită de 0,34 ha, iar nu de 0,6 ha.

În ceea ce priveşte valoarea probatorie a acestuia, după cum s-a reţinut în doctrina şi în practica judiciară de specialitate, în materie posesorie, judecătorul poate proceda la analiza validităţii aparente a titlului fără a realiza o antamare a fondului, iar în cazul în care titlul este neregulat ca formă, să nu pună niciun temei pe el, realizând, astfel, doar o analiză a regularităţii exterioare şi aparente a actului.

Tribunalul nu poate valida solicitările reclamanţilor în privinţa procesului-verbal de punere în posesie, din moment ce, în absenţa oricărei documentaţii prevăzute de HG131/1991 şi unei operaţiuni de validare a acestui drept, înscrisul prezentat de către apelanţii-reclamanţi este lipsit de orice valoare probatorie, cu atât mai mult cu cât, din Nota nr.X/08.01.1996 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 P rezultă cu claritate că solicitarea petentului B M de atribuire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 0,68 ha a fost admisă în parte, respectiv pentru suprafaţa de 0,26 ha, hotărârea fiind contestată sub acest aspect şi dispunându-se invalidarea propunerii comisiei locale şi validarea cu o suprafaţă de 0,34 ha, după cum s-a interpretat prin sentinţa civilă nr. X/15.12.1997, subsecventă hotărârii comisiei judeţene.

Or, tocmai acest înscris, interpretat formal în sensul mai sus arătat, este cel care stă la baza formulării prezentei acţiuni, beneficiarii acestuia afirmând că au posedat terenul de 6000 mp, anterior ocupării de către intimată, chiar în temeiul dreptului recunoscut de către comisia locală.

Nici declaraţia martorei T M care a afirmat că a făcut parte din Comisia Locală de fond funciar P care l-a pus în posesie pe apelant cu suprafaţa de 6000 mp nu aduce un plus de legitimitate actului, din moment ce interpretarea dată de Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr. X/15.12.1997 cu privire la suprafaţa constituită se impune cu putere de lucru judecat.

Sub aspectul dispoziţiilor legale indicate se reţine că, astfel cum rezultă din interpretarea disp. art. 494 alin.1 şi 2 C. civ., exerciţiul acţiunii posesorii este recunoscut oricărei persoane care posedă animo domini un imobil corporal, având calitatea de proprietar, coproprietar, codevălmaş, uzufructuar, nud proprietar, uzuar, titular al unui drept de servitute, proprietar al fondului aservit, dar şi detentor precar, cu îndeplinirea următoarelor condiţii: detentorul să deţină lucrul în interesul său, deţinerea lucrului să se facă în temeiul unui contract încheiat cu posesorul şi tulburătorul să nu fie chiar posesorul.

Este greşită interpretarea potrivit căreia nu este necesară justificarea calităţii în care a fost deţinut bunul, din moment ce acţiunea posesorie a fost formulată de apelanţii-reclamanţi în calitate de proprietari ai imobilului în baza procesului-verbal din data de 23.05.1997 emis de Comuna P- Comisia de aplicare a Legii 18/1991, situaţie în care se impune analiza formală a înscrisului prezentat.

În ceea ce priveşte culpa intimatei în privinţa neemiterii titlului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 0,6 ha, Tribunalul reţine că, faţă de prezentul cadru procesual, apărările apelanţilor sub acest aspect nu pot fi analizate, ei având posibilitatea, în măsura îndeplinirii condiţiilor legale, de a obţine un titlu de proprietate valabil, cu respectarea condiţiilor Legii 181/1991 şi a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

În ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate al apelanţilor, se reţine că acţiunile posesorii sunt acele acţiuni în justiţie prin care posesorul tinde să restabilească situaţia de fapt existentă anterior tulburării sau deposedării, fără a se pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra bunului.

Acţiunea posesorie este utilizată în practică tocmai pentru că, de regulă, situaţia de fapt corespunde cu situaţia de drept, ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel, justificarea acţiunilor posesorii rezidă în interesul de a reprima orice acte de tulburare a posesiunii ori de deposedare şi de menţine o stare de fapt preexistentă, independent de sorgintea juridică a acesteia.

Raţiunea consacrării acţiunilor posesorii constă în aceea că, de regulă posesia, ca situaţie de fapt, dă expresie dreptului de proprietate sau altui drept real, a căror prerogativă o constituie.

În ipoteza în care exercitarea posesiei de către o altă persoană decât proprietarul este legitimată de existenţa unui drept real în patrimoniul posesorului, orice acţiune a titularului dreptului de proprietate de natură să împiedice exercitarea respectivei posesii se converteşte într-un abuz de drept, posesorul fiind îndreptăţit să se apere pe calea acţiunii posesorii, fără a se putea susţine că, pe această cale, s-ar consacra preeminenţa unei stări de fapt împotriva adevăratului proprietar.

Or, în condiţiile în care, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanţii au solicitat încetarea lucrărilor, ridicarea construcţiei edificate pe teren şi aducerea terenului la starea iniţială, rezultă fără putinţă de tăgadă că s-a făcut trimitere la însuşi dreptul de proprietate asupra terenului iar nu doar la posesia acestuia.

De altfel, temeiul prezentei acţiuni este reprezentat de procesul-verbal de punere în posesie din 23.05.1997, prin care reclamanţii afirmă că au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 6000 mp.

Astfel, acţiunea este nefondată sub temeiul juridic arătat, întrucât deşi îşi intitulează acţiunea ca fiind una posesorie, apelanţii-reclamanţi vizează obţinerea efectelor unei acţiuni petitorii, deoarece se pune în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate al intimatei-pârâte UAT precum şi propriul temei în baza căruia deţin imobilul, după cum rezultă chiar din precizările depuse la data de 07.11.2017 la judecătorie, şi prin care se arată că terenul în suprafaţă de 6000 mp este proprietatea apelanţilor, în baza procesului-verbal de punere în posesie din data de 23.05.1997 şi sentinţei civile nr. X/1997 şi se solicită stabilirea întinderii proprietăţii celor 2 părţi în litigiu.

Prin antamarea limitelor proprietăţii părţilor în litigiu se face o veritabilă trecere în petitoriu, or, în această situaţie, dovedirea dreptului de proprietate se supune dispoziţiilor art.249  C. pr. civ. în materie de probaţiune, nefiind suficientă invocarea sa.

Cu toate acestea, chiar dacă judecătorul nu se poate întemeia exclusiv pe titlurile legale sau convenţionale ale părţilor, nu înseamnă că cercetarea titlurilor îi este interzisă, aceasta se va face exclusiv pentru a determina caracterul şi natura posesiei, originea, întinderea şi durata acesteia, mai ales în cazul în care elementele posesiei nu sunt suficient de caracterizate prin ele însele.

Sub aspectul modificării limitelor de proprietate dintre reclamanţi şi pârâţi ca urmare a repoziţionării şi rectificării cărţilor funciare, eronat afirmă apelanţii că instanţa nu şi-a exprimat nici un punct de vedere, din moment ce limita dintre proprietăţi, redată în schiţa anexă de la fila 44 din dosar, a fost cea avută în vedere în momentul respingerii acţiunii posesorii, fiind transpusă în mod evident în concluzia instanţei că terenul dintre punctele G, H, I, J, K, L, M şi N este, de fapt, proprietatea primăriei.

Acesta este de altfel, şi motivul pentru care judecătorul fondului a reţinut concluziile expertului A P în sensul că terenul intravilan în proprietatea pârâtei UAT P este în suprafaţă de 1.830 mp conform contractului notarial de schimb nr.X/24.07.2003 şi planului de amplasament din 12.12.2014 prin care s-au rectificat limitele proprietăţii pârâtei UAT P şi s-a repoziţionat imobilul, fiind materializat în schiţa anexă prin punctele L, M, N,G, O, P, Q, R şi S, iar cele două suprafeţe de 1415 mp şi 1191 mp, aparţin UAT.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului D C în privinţa permisiunii acordate constructorului de a intra pe terenul apelanţilor-reclamanţi, se constată că folosirea terenului de către UAT, demontarea gardului şi depozitarea materialelor nu este de natură a conduce la o altă concluzie în contextul nedovedirii exercitării unei posesii asupra imobilului în baza adeverinţei de proprietate, întrucât eventuala îngrădire a terenului altuia, urmată de reintrarea proprietarului în posesia bunului său, nu poate fi calificată drept tulburare de posesie.

Faptul că apelanţii-reclamanţi nu recunosc proprietatea intimatei asupra terenului ce face obiectul acţiunii nu împiedică instanţa să analizeze probatoriul propus şi administrat de către părţi şi să concluzioneze, bineînţeles, în mod formal, asupra existenţei sau inexistenţei unor titluri de proprietate care să justifice posesia asupra imobilului.

În ceea ce priveşte notele scrise depuse de către intimata UAT P prin Primar, prin care s-a arătat că acţiunea este tardivă (de fapt, prescrisă) prin prisma disp. art. 951 alin.1 C.civ., se constată că admiterea excepţiei prescripţiei, excepţie de ordine privată în Noul Cod civil, fără ca intimata să formuleze apel cu privire la nesoluţionarea acestei excepţii, ar conduce la agravarea situaţiei apelanţilor-reclamanţi în propria cale de atac, contrar dispoziţiilor imperative ale art. 481 C. pr. civ..

Faţă de cele arătate în precedent, în conformitate cu disp. art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanţe în sensul pretins de apelanţi, se va respinge apelul formulat, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 19.12.2019

Domenii speta

Spete similare