Obligația fiscală cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări şi obligația fiscală cu titlu de taxă pentru foraje sau excavări. Diferenţa dintre cele două categorii de taxe

Prin sentinţa civilă nr. … a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca nefondată.

În motivarea hotărârii instanţa a constatat următoarele:

Prin decizie de impunere, s a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia fiscală de plată pentru suma de 85.000 lei cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavari şi prin decizia din 08.10.2018, s au stabilit accesorii în sumă totală de 20500 lei.

Urmare contestaţiei formulate de reclamantă împotriva acestor decizii, pârâta a emis decizia nr. 9226/09.11.2018 prin care a anulat deciziile nr. 8260/2018 şi 8261/2018 şi a dispus emiterea unor noi decizii de impunere.

Ulterior, la data de 12.11.2018, pârâta a emis decizia de impunere nr. 9272 prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia fiscală de plată pentru suma de 80.000 lei, cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavari pentru anul 2014.

De asemenea, pârâta a emis şi decizia nr. 9273/2018 prin care a stabilit accesorii fiscale pentru perioada 11.06.2014–12.11.2018, pentru suma de 43200 lei.

Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestor decizii a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr. 9531/20.11.2018.

Instanţa a constatat că în cauză nu se impune anularea actelor fiscale contestate de reclamantă.

În baza permiselor de exploatare emise de A N R M, reclamantei i s a acordat dreptul de exploatare în perimetrul de exploatare „B”, din comuna T, pentru anul 2014 dreptul de exploatare fiind stabilit prin permisul de exploatre nr. …/11.05.2013 (valabil în perioada 12.05.2013–11.05.2014) şi nr. ../09.05.2014 (valabil în perioada 10.05.2014–09.05.2015).

Potrivit art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003, act normativ aplicabil în cauză, „Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări se calculează înmulţind numărul de metri pătraţi de teren afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 6 lei (RON) inclusiv pentru anul 2006 şi pentru anul 2007. *) Începând cu data de 1 ianuarie 2013, taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări este între 0 şi 8 lei, inclusiv pentru fiecare m2 afectat”.

Potrivit art. 35 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor”.

În condiţiile în care, prin hotărârea nr. 61/2013, Consiliul Local al Comunei T a stabilit pentru anul 2014, pentru taxa prevăzută de art. 267 alin. 4, un cuantum de 8 lei, în raport de dispoziţiile legale enunţate şi aplicabile în cauză, instanţa constată că în mod corect pârâta a emis decizia nr. nr. 9226/09.11.2018, prin care a apreciat că se impune emitere unor decizii de stabilire, în sarcina reclamantei, a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări şi decizia de impunere nr. 9272/2018 şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 9531/20.11.2018.

Astfel, în condiţiile în care perimetrul de 10.000 mp, pe care s a realizat exploatarea, aparţine pârâtei, aşa cum s a menţionat permiselor de exploatare, pârâta are competenţa de a constitui obligaţie fiscală cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavari, pentru anul 2014.

Invocarea de către reclamantă a Deciziei nr. 27/2017, nu este de natură să ducă la admiterea acţiunii şi anularea obligaţiei fiscale.

Astfel, taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări nu este echivalentă cu taxa pentru foraje sau excavări, această din urmă taxă datorându se pentru desfăşurarea activităţii propriu zise de exploatare, de extragere a resurselor minerale. În consecinţă, menţionând în cuprinsul deciziei de impunere că taxa se datorează pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavări, respectiv menţionând o taxă cu acelaşi titlu ca cel prevăzut în actul autorităţii deliberative, pârâta nu a încălcat dispoziţiile legale privind legalitatea impunerii.

De altfel, prin Decizia Nr. 27/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s a admis, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 decembrie 2016, în Dosarul nr. 628/59/2014, şi s a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 15 şi 44 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări este datorată independent de existenţa taxei anuale pentru activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale şi redevenţa minieră”.

Aşa cum rezultă şi din considerentele Deciziei, „112. În ceea ce priveşte raportul dintre taxa datorată bugetului local pentru eliberarea autorizaţiei de realizare a lucrărilor de excavare în vederea exploatării de resurse minerale (o formă specială de autorizaţie de construire) şi taxa pentru activitatea de exploatare, acestea sunt datorate unor bugete diferite şi au un obiect diferit. Astfel, taxa datorată bugetului local este percepută pentru eliberarea autorizaţiei care permite excavarea, în timp ce taxa percepută la bugetul de stat este datorată pentru desfăşurarea activităţii propriu zise de exploatare, de extragere a resurselor minerale”.

Având în vedere că pentru anul 2014, în raport de prevederile hotărârii nr. 61/2013, emisă de Consiliul Local al Comunei T, reclamanta datora taxă pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavari şi constatând că pârâta a emis în mod corect actele de impunere, instanţa constată că nu se impune anularea actelor contestate de reclamantă.

De asemenea, în raport de exigibilitatea plăţii taxei, instanţa constată că reclamanta datorează şi accesorii fiscale stabilite prin decizia nr. 9273/2018. Potrivit art. 134 alin. 3 din Codul fiscal, exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului conform prevederilor art. 157 alin. 1. Această dată determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.

Cum Codul fiscal prevede dispoziţii exprese cu privire la momentul de la care se datorează accesoriile fiscale, instanţa a constatat că nu se impune anularea acestora.

Pentru considerentele reţinute şi având în vedere că în raport de dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, obligaţia de a achita taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavari este reglementată legal şi imperativ, pe lângă obligaţia principală de plată reclamanta datorează şi accesorii în cuantumul şi modalitatea prevăzută de Codul de Procedură Fiscală.

Domenii speta

Spete similare